Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina de Istorie

Dr. Alexa PopoviciISTORIA BAPTIŞTILOR DIN ROMÂNIA

 Dr. Alexa Popovici

 

Capitolul I

ÎNTEMEIEREA ŞI ACTIVITATEA BISERICII BAPTISTE GERMANE DIN BUCUREŞTI

 

Ţara Românească, adică Muntenia şi Oltenia de azi, la scurtă vreme după tratatul de la Adrianopol din 14 septembrie 1829, a început să aibă legături strânse cu ţările industriale, dintre care cea de preferinţă era Germania. Situaţia internaţională a deschis pentru Valahia o perioadă nouă de grăbită dezvoltare a micii industrii. Sa petrecut acum în Ţara Românească ceea ce sa petrecut în Transilvania pe vremea lui Gabriel Bethlen, care datorită unor stări de lucruri a deschis porţile Transilvaniei industriaşilor din Moravia şi Boemia. Atunci, au venit în Ardeal grupuri după grupuri de anabaptişti, atraşi de o situaţie promiţătoare şi împinşi de persecuţia de la începutul războiului de treizeci de ani. Aceşti anabaptişti sau aşezat la Vinţul de Jos şi jur. În Ţara Românească, după tratatul de la Adrianopol, sau deschis orizonturi largi industriei legată de agricultură. Numai între anii 1830-1850 sau înfiinţat cam 5000 de mori, care foloseau forţa motrică şi un mare număr de fabrici şi ateliere manufacturiere. În acest timp au venit la Bucureşti un mare număr de meseriaşi germani, care au mărit colonia germană din Bucureşti.

 

Printre aceşti meseriaşi germani veniţi la Bucureşti a fost şi dulgherul Karl Johann Scharschmidt cu soţia, care au sosit la 30 aprilie 1856. Ei au venit de la Budapesta şi au făcut drumul până la Bucureşti într-un car cu boi, astfel că le-a trebuit mai bine de două săptămâni să ajungă la destinaţie. Prin perechea aceasta de meseriaşi a descălecat din nou între români învăţătura nou-testamentală, fiindcă ei erau credincioşi baptişti.

 

BIOGRAFIA PRIMILOR BAPTIŞTI. Karl Johann Scharschmidt sa născut în 1820 la Ofen, lângă Budapesta, în Ungaria. El a învăţat meseria de dulgher, şi calfă a călătorit prin Germania, ajungând la Hamburg, unde meseria de dulgher era foarte căutată. Într-o zi, el a mers la biserica baptistă din Hamburg şi ascultând predicarea Evangheliei sa pocăit şi în 1845 a fost botezat de J. G. Oncken. Soţia sa, Augusta, născută Villwock, a Văzut lumina zilei în 1828 în oraşul Sellin din Pomerania. Ea sa pocăit şi sa botezat la Berlin în 1849 de G. W. Lehman, păstorul bisericii baptiste.

 

Se pare că dulgherul Scharschmidt a fost un hoinar din fire şi ca meseriaş a fost ajutat să umble din loc în loc. Din Ungaria a trecut în Germania şi de acolo din nou în Ungaria, iar de aici vine în Valahia, la Bucureşti. Din Bucureşti, după câţiva ani se duce la Iaşi, ca apoi să se reîntoarcă după un an din nou la Bucureşti.

 

Foto dreapta: John Gerard Onken, D.D. (1800-1884)

 

Dar spiritul acesta hoinar a fost folosit de Dumnezeu să-l dirijeze spre plaiurile româneşti, ca să ducă acolo crezul baptist şi să fie purtătorul învăţăturilor nou-testamentale în colonia germană din Bucureşti, iar de aici învăţăturile şi crezul să treacă la români şi să se răspândească în lung şi în lat. După toate documentele vremii, familia Scharschmidt nu a avut copii; aceasta a înlesnit mult peregrinajul. În Bucureşti au stat timp de zece ani şi în 1866 sau mutat la Iaşi

 

Ca persoane întoarse la Dumnezeu, soţii Scharschmidt au fost plini de iubire faţă de alţii, mult interesaţi în mântuirea altora, zeloşi în a comunica altora despre salvarea sufletului prin Hristos. Amândoi aveau un spirit de prietenie, de ai apropia pe alţii, care e foarte necesar tuturor începuturilor credinţei. Cu vraja cuvintelor lor luate din Evanghelie şi a ospitalităţii lor, căci aveau casa deschisă pentru cei ce căutau adevărul, ei au fost învestiţi de sus să fie pioneri ai credinţei.

 

ÎNTEMEIEREA BISERICII BAPTISTE GERMANE. Imediat ce s-a mutat la Bucureşti, familia Scharschmidt a căutat saşi facă un cerc de prieteni, săi invite la ei acasă, iar aici au început să le facă mărturii personale, să citească împreună din Noul Testament, să aibă clipe de rugăciune. Când nu mai aveau loc în camerele din locuinţa lor, au trecut în atelierul de dulgherie în care lucra Scharschmidt. Duminica, mesele de lucru erau strânse la un loc şi atelierul a fost amenajat drept casă de rugăciune. Acolo, se adun-au din ce în ce mai multe persoane, ca să asculte lucruri noi din Biblie. În acest timp se pare că lucrarea era înfloritoare atât în cele materiale, fiindcă el şi-a mărit atelierul şi a angajat mai mulţi meseriaşi, cât şi în cele ale credinţei.

 

Amândoi soţii Scharschmidt au luat de la Qncken şi Lehman a cea lozincă: „Fiecare baptist un misionar!” şi au aplicat-o în viaţa lor. În 1859, deci la numai trei ani de la mutarea lor la Bucureşti, dulgherul Scharschmidt într-o scrisoare, comunică în Germania: „Aici există libertate de credinţă. Noi am folosit această libertate şi am înfiinţat o asociaţie pentru răspândirea de tractate. Opt familii ajută cu bani. Sau tipărit şi răspândit până acum 3000 de exemplare de tractate. Aici sunt vreo douăzeci de mii de germani şi nu este nimeni cine săi îndrume la Hristos.” Ε de relevat din această scrisoare vestea că în Bucureşti ei sau bucurat de absolută libertate de credinţă. Nimeni nu a căutat să se amestece în crezul şi practica religioasă a unor străini pe de o parte, iar pe de alta, guvernanţii români căutau să câştige graţia şi simpatia marilor puteri apusene, mai ales a Germaniei. Trebuie reţinut din conţinutul scrisorii faptul că Senarschmidt a avut iniţiative şi a fost un bun organizator. Imediat când a câştigat câţiva prieteni, ia organizat într-o societate de tractate, care să tipărească tractate, de sigur în limba germană. Amănuntul că prietenii contribuie chiar cu bani ca să răspândească învăţături biblice şi că au şi răspândit trei mii de exemplare de tractate îi arată pe soţii Scharschmidt hotărâți să facă ceva pentru Hristos. Lozinca lui Oncken că ”Fiecare baptist un misionar,” a avut efect în viaţa şi activitatea lor. Succesul lor la Bucureşti a fost jubilat în Germania. Dulgherul baptist mutat la Bucureşti, se observă că şi-a însuşit arta de a lucra personal, el a devenit un evanghelist personal. Dar el na fost predicator. De aceea, când numărul prietenilor a crescut şi se simţea nevoia unui predicator, el a scris o scrisoare şi l-a rugat pe J. G. Oncken: ”N-ar putea fi ordinat un frate, care să ne viziteze şi să ne organizeze în biserică, deoarece mai multe suflete s-au declarat de acord să primească botezul.” Întrunirile din atelierul lui Scharshmidt au dus la câştigarea acestor prieteni. Cu toate că el n-a fost nici predicator nici păstor, totuşi, el cu soţia au lucrat de la om la om şi i-a convins de învăţătura nou-testamentală.

 

La întrunirile din atelier, unde se adunau Duminica, se cântau mai multe cântări comune. Tocmai atunci în Germania au apărut şi s-au răspândit cântările scrise de Julius Kobner, numit părintele cântărilor baptiste din Germania. Prin cântări au fost atraşi şi au fost câştigaţi la credinţă acei care au fost gata să primească botezul.

 

Dar cum lucrarea misionară a baptiştilor din Germania s-a extins în toată Europa, Oncken n-a putut satisface imediat cererea credincioşilor de la Bucureşti. Abia în 1863, a fost trimis august Liebig, şi a preluat pastoratul lucrării de la Bucureşti. Până la venirea lui, cina Domnului a fost dată de Scharschmidt, după indicaţiile primite într-o epistolă de la Oncken. august Liebig a sosit la 27 septembrie 1863, la o vreme potrivită spre a boteza pe cei convertiţi.

 

Foto stânga:Wilhelm Lehman (1799-1882)

 

Peste câteva luni, în 1 mai 1864 a mai venit la Bucureşti lăcătuşul Karl Friedrich Weigel, un tânăr de 21 ani, care a fost botezat de J. G. Oncken la Hamburg în 1862. Imediat el s-a unit cu grupul de credincioşi şi cu elanul tineresc a fost de mare folos bisericii. Astfel, după documentele rămase din acea vreme, în luna iunie 1864 erau ca membri ai bisericii baptiste germane din Bucureşti: Karl Johann Scharschmidt, Auguste Scharschmidt, născ. Villwock, august Liebig, Păstor, Heinr. Adolph August Koch, venit la Bucureşti din Schwerin în 1862, Johanna Koch, Elisabeth Peacok Clarcke, venită din Anglia în 1863, şi fusese botezată în Canterbury în 1863, Friedrich Weigel, Henriette Schulz, Johannes Kropp şi Christine Rub, în total 11 persoane botezate. Tot în 1864, august Liebig a mai botezat patru persoane în apele Dâmboviței.

 

La 12 septembrie 1864, în biserică sa înfiinţat o asociaţie a tinerilor credincioşi, cu scopul de a lucra la răspândirea învăţăturilor biblice. Dintr-un document reiese că la 10 octombrie 1864, Asociaţia a tipărit zece mii de exemplare de tractate şi au fost puse spre răspândire. La Crăciunul anului 1864, biserica a avut prima sa agapă creştină, la dorinţa expresă a lui august Liebig. La această masă au fost invitate mai multe familii de prieteni şi cunoscuţi.

 

Foto dreapta: Julius Kobner (1806-1884)

 

Vechiul registru al bisericii, în care au fost scrise anumite hotărâri şi întâmplări din biserică, arată că au fost mai multe botezuri a noilor convertiţi. De asemenea, în lucrarea bisericii au fost incluşi şi copii, care au fost organizaţi într-o şcoală duminicală, fiindcă într-un protocol se menţionează că la consfătuirea frăţească din 26 noiembrie 1865, Johann Abele şi-a exprimat dorinţa de a fi înlocuit ca învăţător ai Şcolii duminicale. Deci se arată că exista o şcoală duminicală.

 

Toate aceste fapte arată că biserica era în plin avânt; avea o şcoală duminicală, o asociaţie a tineretului şi o asociaţie pentru răspândirea de tractate şi broşuri.

 

Pe aceea vreme, starea civilă a populaţiei din Bucureşti era ţinută de către biserici, şi era supravegheată de Magistratura oraşului. În anul 1865, magistratul oraşului Bucureşti acordă şi bisericii baptiste germane dreptul de a ţine asemenea registre de stare civilă şi prin aceasta se face o recunoaştere de stat a existenţei acestei biserici.

 

Foto sus: Casa Grecianu, de pe Calea Mogoşoaiei, în anul 1868.

 În stânga se văd vitrinele cu fotografii ale lui Szathmari. În spatele casei: Biserica Doamnei

 

Ca predicator şi misionar, august Liebig avea viziunea evanghelistică. El a propus la o consfătuire a bisericii din 12 februarie 1865, să se facă rost de tractate în limba română, care să fie tipărite şi răspândite printre români. Tot atunci sa hotărât să se strângă un fond cu care să se tipărească tractatele în limba română. Proiectul acesta are o deosebită importanţă istorică, fiindcă e prima tentativă de a câştiga, de a întoarce pe români la Dumnezeu.

 

În 1865, la sfatul lui Oncken, august Liebig a întreprins o călătorie în Moldova, la Iaşi, şi în Bucovina, unde erau comunităţi mari de germani, unii credincioşi vechi anabaptişti. La întoarcere el a comunicat bisericii stările de lucruri de la Iaşi şi din Bucovina. Acum a încolţit în mintea lui Scharschmidt ideea de a se muta la Iaşi. Şi, în 1866 el cu soţia sau dus şi au rămas la Iaşi, unde şi-a deschis un atelier de dulgherie şi a repetat începutul de la Bucureşti. În 1866 şi în 1867, august Liebig a făcut mai multe călători la Iaşi şi în Bucovina.

 

Trebuie să nu uităm că pe vremea aceasta, Ţara Românească se afla sub suzeranitatea Turciei, iar domnitorii de la Bucureşti nu erau sub influenţa directă a autorităţii bisericeşti şi nu erau tutelaţi de ea. De aceea a şi fost o „libertate de credinţă, 11 pe care o menţionează epistola baptiştilor germani veniţi la Bucureşti.

 

ACTIVITATEA EVANGHELISTICĂ ŞI MISIONARĂ. Biserica germană din Bucureşti avea o poziţie geografică strategică în planul misionar al baptiştilor germani şi mai ales a lui Oncken. De aceea, între Bucureşti şi Hamburg, centrul misionar al baptiştilor din Germania, a fost întreţinută o legătură strânsă prin corespondenţă, iar august Liebig a fost executorul misionar al indicaţiilor primite. În 1867 el a întreprins o călătorie misionară prin sudul Rusiei şi a vizitat comunitățile baptiste germane de acolo. La Odessa a stat un timp şi ia ajutat pe baptiştii germani de acolo în creşterea spirituală. La întoarcerea lui, a făcut un raport asupra stărilor de lucruri şi a perspectivelor evanghelistice.

 

După un an de şedere la Iaşi, în 1867, familia Scharschmidt sa reîntors la Bucureşti, fiind legaţi puternic de frăţietatea de acolo. Era greu pentru ei, după ce şi-au făcut relaţii de strânsă părtaş ie frăţească, să stea singuri la Iaşi.

 

Foto sus: Piaţa Teatrului Naţional. Fotografie din anul 1896. În stingă, jos: tramcarul care merge spre Gara de Nord. În dreapta: trăsurile birjarilor, care aşteaptă clienţi. Clădirea cu turn, din mijloc: sediul ziarului "L'INDEPENDANCE ROUMAINE", unde, în mai 1896, a avut loc prima reprezentaţie cinematografică de la noi. Clădirea din dreapta: casa Oteteleşanu.

 

Cum din 1864 sa început lucrarea evanghelistică printre germanii din Cataloi, Dobrogea, biserica din Bucureşti a intrat în relaţii de conlucrare spirituală cu biserica din Cataloi. În 1865, fiind în Cataloi o trezire spirituală, J. G. Oncken l-a însărcinat pe august Liebig a se duce el acolo şi a ajuta lucrarea de acolo. El sa dus şi a lucrat, şi în noiembrie 1865 a botezat 22 de suflete convertite la Cataloi. În următorii doi ani biserica din Cataloi a adus la pocăinţă întreaga comună, cu excepţia câtorva familii rămase în afara bisericii.

 

În urma unor asemenea succese evanghelistice, J. G. Oncken a cerut lui august Liebig să se mute la Cataloi, spre a continua frumoasa lucrare de acolo. Acestei hotărâri a lui Oncken i sa opus biserica din Bucureşti. Timp de un an august Liebig nu sa putut muta, fiindcă biserica nu ia îngăduit. Abia la începutul anului 1867, când a venit la Bucureşti fratele Pitt din Cataloi, biserica din Bucureşti, într-o şedinţă,care a durat mai multe ore, a consimţit şi l-a lăsat pe August I. Liebig să plece la Cataloi, cu condiţia ca el să viziteze din când în când frăţietatea din Bucureşti şi să ajute la rezolvarea problemelor ei.

 

După plecarea lui august Liebig la Cataloi, biserica din Bucureşti a rămas fără păstor. Nici unul dintre membrii nu a avut talentul de a predica. De aceea, în 1867, după plecare lui Liebig, biserica a adus hotărârea ca la serviciul divin să se citească din predicile lui C. H. Spurgeon, care apăreau în fiecare săptămână în formă de fascicola. Era o cale simplă, dar bună de a avea predici bune şi educative.

 

Între timp, sa deschis la Bucureşti un depozit de Biblii al Societăţii de Biblii pentru Marea Britanie şi Străinătate, sub supravegherea depozitului de la Viena. mai mulţi baptişti germani au intrat în servicii la depozit. În acest fel ei au ajuns în legătură cu Eduard Miliard, directorul depozitului de la Viena, şi el un credincios baptist. Ca răspuns la o petiţie a bisericii baptiste germane din Bucureşti, Miliard îl trimite în 1878, pe Daniel Schwegler, a fi conducătorul depozitului de Biblii de la Bucureşti, si dă încuviinţarea să păstorească şi biserica baptistă germană din Bucureşti. Din anul 1878 şi până în 1886, Daniel Schweg ler a păstorit şi condus lucrarea bisericii.

 

Când Schwegler a preluat pastoratul bisericii, după protocoalele rămase, biserica avea peste 60 de membrii. Mulţi dintre membrii au plecat fie în Transilvania, fie în Dobrogea, astfel că prin biserică sau perindat mulţi baptişti germani.

 

Daniel Schwegler a păstorit un timp şi biserica baptistă germană din Rusciuc, pe malul drept al Dunării, nu departe de Bucureşti. În 1879 predicatorul Kargel din Rusia sa mutat la Rusciuc şi a preluat el lucrarea de acolo. Intre Schwegler şi Kargel sa legat o prietenie intimă, astfel că biserica din Bucureşti cu cea din Rusciuc au conlucrat şi sau vizitat. Astfel, de Pastele din 1881, Kargel împreună cu biserica întreagă din Rusciuc a fost invitat la Bucureşti. Protocolul din 27 martie 1881 arată că iniţiativa acestei vizite aparţine bisericii din Bucureşti şi mai ales lui Daniel Schwegler.

 

Prin lucrarea bisericii, sa convertit la Bucureşti un tânăr pe nume Johann Hammerschmidt din Hagenbeck, de lângă Hamburg, venit la Bucureşti cu un transport de animale şi reptile pentru ministrul Cîmpeanu, la care el a rămas în serviciu, ca supraveghetor de şerpi şi lei. El a fost botezat în 1883 de către Kargel şi avea să facă o lucrare de mare importanţă în biserică.

 

În anul 1886 Daniel Schwegler pleacă din Bucureşti şi biserica a rămas iarăşi fără păstor, doar din timp în timp venea şi o ajuta Kargel de la Rusciuc. În 1891 sa urcat la amvon Johann Hammer Schmidt, fiindcă nu era cine să predice. Şi de atunci, el a suplinit amvonul, când nu era altcineva să predice. În 1903 el a fost ales păstor al bisericii şi a îndeplinit slujba aceasta până în anul 1910. În timpul pastoratului său, biserica a luat iarăşi un frumos avânt, şi el a botezat pe mulţi noi convertiţi. De asemenea, biserica a crescut duhovniceşte şi sa maturizat mult în aceşti ani. În familie, Johann Hammerschmidt a avut 6 fete şi toate au rămas în biserică cu familiile lor. În anul 1956,la sărbătorirea centenarului bisericii, cele 6 fete ale lui Hammerschmidt erau în biserică.

 

În timpul pastoratului lui Hammerschmidt sau botezat primii români. Astfel, la 27 septembrie 1896 a fost botezat şi primit membru în biserică Ştefan Pîrvu, de fel din Tecuci, mutat la Bucureşti. La numai 2 zile, în 29 septembrie 1896, a mai fost botezat Nicolae Manole. Acesta din urmă a fost botezat de Ludwig Liebig. Cei doi români au fost botezaţi cu ocazia inaugurării noului locaş de închinăciune, cu care ocazie au avut servicii divine în fiecare seară şi au avut musafiri pe Ludwig Liebig şi Koch de la Viena. Cei doi români au fost primii botezaţi, şi primiţi ca membrii ai bisericii în noul locaş de închinăciune. Tot în timpul pastoratului său, în 1903 a fost botezat un alt român, un tânăr, Constantin Adorian, droghist, care cunoştea bine limba germană. În anul 1910, Johann Hammerschmidt sa dus ca păstor al bisericii din Posen şi biserica a rămas iarăşi fără păstor.

 

Cum la începutul primului deceniu al secolului douăzeci un număr de familii de baptişti germani din Dobrogea au emigrat în America, în 1908, aceşti baptişti originari din Dobrogea au trimis în vizită, pe fraţii Schlipf, care studiau, la un Seminar. Ei au venit în Dobrogea să facă bucurie fraţilor rămaşi în satele şi oraşele dobrogene. În această vizită, fraţii Schlipf au trecut şi pe la biserica baptistă germană din Bucureşti. Aici, biserica era în plin avânt, era înfloritoare ş i atrăgătoare. Fraţii Schlipf sau legat sufleteşte de biserica din Bucureşti.

 

În 1910, după plecarea lui Hammerschmidt la Posen, biserica la chemat ca păstor pe Beniamin Schlipf care a venit şi a preluat lucrarea de pastorat, pe care a îndeplinito cu multă vrednicie până în a nul 1922. Şi sub pastoratul său, biserica a înflorit şi a crescut, dar a început războiul în 1914, şi au intervenit multe greutăţi. Datorită faptului că Beniamin Schlipf era cetăţean american, el nu a fost luat la armată, ci a rămas şi a continuat lucrarea pastorală. În timpul anilor de război, adică între 19141918, cum pastorul de la biserica evanghelică luterană din Bucureşti, o biserică germană, a rămas fără păstor, Beniamin Schlipf a fost invitat să accepte şi să predice în fiecare Duminică şi la această biserică şi el a acceptat. Aşadar, el a păstorit în ace laş timp şi biserica baptistă şi biserica luterană din Bucureşti. În a cest fel, Beniamin Schlipf a ridicat mult prestigiul bisericii baptiste în ochii germanilor de la Bucureşti. El a fost recunoscut ca un foarte abil şi talentat predicator al Evangheliei.

 

Beniamin Schlipf şi soţia sa, cu cunoştinţele lor teologice, s-au dăruit pe ei lucrării. În biserică ei au întinerit organizaţiile din biserică. Astfel, Şcoala duminicală a fost reorganizată şi încredinţată lui Frederich Wilhelm Schuller, un tânăr foarte zelos pentru lucrare. A fost înfiinţată societatea femeilor din biserică şi s-a început o lucrare, o campanie de activităţi printre femei. Asociaţia tineretului a fost şi ea reorganizată şi reactivizată. S-a înfiinţat o bibliotecă. Corul a fost reînceput sub Carol Strobel, Au fost organizate serbări cu copiii, cu tinerii, cu femeile, şi toate au rămas neuitate în amintirea celor credincioşi din Bucureşti.

 

Una din strădaniile lui Beniamin Schliph a fost de a avea legături cu toate bisericile baptiste germane din România, precum şi cu cele din ţările învecinate. Astfel, el a făcut mai multe vizite la Braşov, Sibiu, Timişoara, Tarutino din Basarabia şi a căutat să le câştige la ideea de a se forma o uniune baptistă germană în România şi în cele din urmă a reuşit.

 

Foto dreapta: Frederich W. Schuller (1880-1957)

 

El a fost acel, care a insistat ca George Teutsch şi Mihail Theil să fie trimişi în Germania şi să studieze Teologia. mai târziu aceştia aveau să joace un rol în lucrarea misionară a bisericilor baptiste germane din România. Sub păstoratul lui, biserica din Bucureşti a fost în fruntea misiunilor şi evanghelizărilor în mijlocul germanilor.

 

După o activitate de 12 ani, Beniamin Schliph a acceptat o chemare a unei biserici baptiste din Peoria, Illinois, din America, şi astfel a părăsit Bucureştiul. La 24 septembrie 1922, biserica a dat o serbare de despărţire de familia pastorului ei Schliph. Din partea bisericii a vorbit Fr. Riedel, care în cuvinte alese ie-a mulţumit pentru dăruirea lor în lucrarea bisericii în vremi de răscruce. Astfel sa încheiat o slujire de 12 ani în păstorirea bisericii.

 

CUMPĂRAREA CASEI DE RUGĂCIUNI. De la primul început şi până în 1896, adică timp de 40 de ani, biserica germană sa adunat prin case particulare, în săli închiriate. De la locuinţa lui Scharschmidt, la atelierul lui de dulgherie, apoi prin săli închiriate. Cu trecerea timpului şi adăugirea de noi suflete, nevoia pentru un local propriu şi mai încăpător sa făcut tot mai simţită. Intre timp, lăcătuşul Karl F. Weigel, mutat la Bucureşti la 1 mai 1864, a reuşit datorită muncii şi priceperii sale să-şi înjghebeze un atelier de lăcătuşerie, care după 1890 a ajuns unul din cele mai mari ateliere de lăcătuşerie din Bucureşti. Ajuns la o astfel de stare înfloritoare, el a fost de mare sprijin material bisericii. El a fost acel care a finanţat în 1896 cumpărarea casei de pe Strada Popa Rusu Nr. 22 din Bucureşti şi acolo au construit casa de rugăciune şi locuinţa a fost afectată ca locuinţă pentru păstor. Aceasta a fost, după casa de rugăciune din Cataloi şi Tulcea a treia în vechime din România Veche.

 

Foto sus: Interiorul Bisericii Baptiste Germane din Bucureşti

 

Este de lăudat strategia lui Weigel şi a comitetului bisericii. A fost o bună inspiraţie când au ales locul, ca biserica să fie în inima oraşului. Faptul acesta avea să încline greu în obţinerea succesului bisericii. Ei ştiau că o poziţie strategică a bisericii va ajuta mult la vizitarea ascultătorilor şi prietenilor. Acolo în centrul Bucureştiului ei au construit casa de rugăciune; e adevărat că în exterior ea sufere de afirmare arhitectonică. Casa de rugăciune a fost de la început simplă până la exagerare, dar a fost bine aranjată în interior, cu îmbinarea posibilităţilor spre a fi utilă pentru toate cazurile şi mai ales pentru închinăciune. Pentru numărul lor de atunci, pentru disponibilităţile lor financiar re, opera lor e de admirat. Au făcut totul ce se putea face. înăuntru în sanctuar, în spatele amvonului au amenajat un baptistierul de ciment, în care au ţinut un botez chiar în ziua inaugurării şi printre cei botezaţi a fost şi un român. Amenajarea de baptisterii a fost total neglijată la construirea caselor de rugăciuni din Transilvania şi Banat. Fără un baptistierul în biserică, ar fi necesitat ca întotdeauna să se ducă la Dâmbovița şi aceasta iar fi expus prea mult în public şi iar fi îndușmănit cu autorităţile municipale, iar să se ducă până afară din oraş, acolo unde apele Dâmboviței intră în Bucureşti, ar fi fost o cale prea lungă. Prin achiziţionarea casei şi construirea sanctuarului, sau realizat condiţiile prielnice unei dezvoltări spirituale şi sa uşurat şi creşterea numerică a membrilor bisericii.

 

VIZITA LUI ONCKEN. Lucrarea bisericii baptiste germane din Bucureşti se afla sub influenţa, grija şi directiva spirituală a baptiştilor din Germania şi a conducătorului lor, Johann Gerhard Oncken. El a fost cunoscut multă vreme chiar după moartea lui, ca”părintele baptiştilor germani,” dar el în realitate a fost „părintele baptiştilor din Europa.” El sa botezat la 23 aprilie 1834 în Elba, la Hamburg, împreună cu încă şase persoane. De la ei, datorită lucrării misionare sau înfiinţat biserici baptiste în Germania apoi prin toate ţările din Europa. Oncken a călătorit prin toate ţările europene şi a ajuns până la Petrograd în Rusia. A ţinut botezuri noaptea la Odessa, în Ucraina, la Viena în Austria, la Budapesta în Ungaria, etc. El ia botezat pe Scharschmidt şi Weigel,deci ei erau legaţi sufleteşte de el. Era deci firesc, ca biserica să întreţină legături cu el pe cale de corespondenţă.

 

În anul 1869, Oncken a vizitat pe baptiştii din partea de nord a Rusiei, la Petrograd. De aici a coborât în sud în Crimeea, la Odessa, şi de aici sa îndreptat spre Dobrogea să viziteze biserica din Cataloi şi pe păstorul ei august Liebig: De la Cataloi, Oncken a venit la Bucureşti şi a vizitat biserica germană de aici. În problemele de organizare bisericească, Oncken avea o atitudine corectă şi precisă. El era omul cu privirea directă şi practică; depunea multă insistenţă şi nu se înfricoşa de situaţii riscante şi primejdioase. O vizită a lui revoluţiona atitudinile, reînflăcăra zelul şi entuziasmul slujitorilor cu E vanghelia, influenţa covârșitor convingerile. Şi la Bucureşti, ca pretutindenea, el ia informat pe credincioşii baptişti despre mersul lucrării în toată Europa şi aceasta i-a înfrăgezit pe fraţii şi surorile din biserică. În timpul vizi tei sale la Bucureşti, Oncken pe lângă cele câteva predici pe care le-a ţinut în fiecare seară, a ţinut şi un sfat frăţesc cu toţi membrii, unde ia instruit, le-a aflat lipsurile, le-a sugerat iniţiative şi a căutat să le sădească răspunderea misionară. Oncken era un misionar pasionat, şi aceasta izbea în cei cu care lua contact. Spirit pur, de o înaltă autoritate, sever în păstrarea făgaşului nou-testamental, clarvăzător şi cu talent de convingere, el lăsa urme adânci pe oriunde trecea. În bisericile din Cataloi şi Bucureşti erau atunci angrenaţi în lucrarea sfântă un număr însemnat de bărbaţi. Pe lângă august Liebig, păstorul deja Cataloi, Oncken a purtat discuţii deosebite cu Jakob Hehn, Ferdinand Massier, Philipp Speiss, Kowalsky, Daniel Schwegler şi Franz Manz. Pe acesta din urmă, la insistenţele bisericii din Bucureşti, şi după cele înscrise în protocolul consfătuirii frăţeşti din 21 martie 1873, l-a determinat să lase treptat slujba sa de colportor de Biblii şi să se ducă la Seminarul din Hamburg şi să studieze. La întoarcere de la Hamburg a fost angajat ca misionar.

 

Urmarea vizitei lui Oncken a fost că cinci tineri din Cataloi şi Bucureşti au plecat să studieze Teologia şi sau dăruit lucrării sfinte, cei mai mulţi au devenit colportori de Biblii. Tot ca o urmare a vizitei lui Oncken a fost şi faptul că biserica din Cataloi a început să lucreze şi printre ruşi, iar în anul următor, în 1870 au fost botezaţi cinci ruşi convertiţi la credinţă.

 

De la Bucureşti, Oncken sa dus la Braşov să viziteze biserica germană, la Cluj, la Budapesta şi la Viena, apoi sa întors acasă, la Hamburg.

 

LUCRĂRI, INIŢIATIVE ŞI REALIZĂRI. În primii ani de la începutul lui Karl Scharschmidt toată lucrarea a avut de obiect câştiga rea la Hristos a conaţionalilor, adică a germanilor de la Bucureşti. Un asemenea fapt era foarte firesc, fiindcă Scharschmidt nu ştia limba română şi avea şi temerea să nu intre în conflict cu vreo autoritate de stat sau bisericească. Aşa se explică şi faptul că încă în primii ani ei au tipărit tractate în limba germană. Era pentru Scharschmidt destul de greu să explice anumite texte în limba germană, dar în româneşte chiar imposibil. Dar, când a venit august Liebig, care a făcut Seminarul de la Hamburg, acesta a căutat să îndrume biserica, să înceapă a lucra şi printre români. De aceea a propus el la 12 februarie 1865 să se tipărească tractate în limba română şi a deschis un fond în acest însemnat proiect.

 

Mai târziu colportorii de Biblii Jakob Hehn şi Philipp Spiess care erau membru ai bisericii în călătorule lor cu Biblii au lucrat şi predicat Evanghelia multor români. În slujba Societăţii de Biblii Britanică, ei au făcut dese călători prin Muntenia, Moldova şi Bucovina. Amândoi cunoşteau bine limba română şi puteau cu uşurinţă intra în discuţii cu românii. întors din una din călătoriile sale, Philipp Spiess relata bisericii despre lucrarea sa în Alexandria, Roşiorii de Vede, Piteşti şi alte localităţi pe unde â umblat. Protocolul bisericii din 10 octombrie 1880 arată că în Piteşti el a întâlnit câţiva credincioşi, şi pretutindenea a întâlnit o sete după Evanghelie. De aceea, el e primul care a încercat să traducă din limba germană mai multe cântări din Glauben Stimme, cartea de cântări a baptiştilor din Germani, pe care apoi le-a cântat prin familiile de români pe la care a mers cu Evanghelia.”

 

În 1896 ştim că au fost botezaţi cei doi români, Ştefan Pîrvu şi Nicolae Manole, care au fost convertiţi la credinţă de membrii bisericii, şi e sigur că aceştia, cu toate că au rămas membrii ai bisericii, ei au lucrat mult printre români.

 

Dar, poate cea mai însemnată lucrare făcută pentru români din partea bisericii germane, a fost lucrarea de convertire în 1902 şi botezarea lui în 1903, a lui Constantin Adorian. În 1900, autorităţile au pus în vedere bisericii să se menţină cu lucrarea printre germani, în alt caz se vor lua măsuri de pedepsire a păstorului şi a bisericii. De aceea pocăinţa lui Adorian a creat posibilitatea de a se lucra printre români, prin români, fără ca ea, biserica, să aibă vreo complicaţie administrativă. Conducerea şi toţi membrii bisericii au adoptat hotărârea să se iniţieze o lucrare independentă,de lucrare printre români. Cu acest fel de a gândi l-au trimis pe Constantin Adorian la Seminarul Teologic din Hamburg, şi când în 1912 sa reîntors la Bucureşti l-au ajutat să întemeieze o biserică baptistă română.

 

Ca legături frăţeşti, biserica germană din Bucureşti a păstrat şi intensificat relaţii cu bisericile baptiste din Dobrogea, cu cei din Ucraina de sud, din Bulgaria, din Basarabia de sud. Cele mai strânse legături însă le-au avut cu baptiştii germani din Germania, din Austria. Comunitatea baptistă germană din Bucureşti era bine cunoscută prin ajutoarele materiale pe care le trimitea în Germania.

 

Foto sus: Seminarul Teologic Baptist din Hamburg, studenţii din 1911. Constantin Adorian este la extrema stângă

 

Pe la amvonul bisericii sau perindat mulţi predicatori de mare faimă europeană. Unul dintre aceştia, care a vizitat biserica în mai multe rânduri a fost predicatorul de ia Viena, Austria, Cari Ftillbrandt un foarte bun predicator din aceea vreme. El a cutrierat toată Rusia şi a predicat în aproape toate bisericile baptiste germane din Ucraina şi nordul Rusiei, unde predomina biserica din Petrograd. Ftillbrandt sa impus prin calitatea lui de a face comentarii foarte practice şi atractive cu nuanţă de optimism creştin. C. Ftillbrandt a făcut misiune în bisericile germane din Dobrogea şi a avut trainice prietenii în Tulcea şi Cataloi. Cu o personalitate reprezentativă, cu o pregătire teologică aleasă, cu o afecţiune şi căldură sufletească, C. Ftillbrandt a avut succese evanghelistice la evanghelizările ţinute de el. Dragostea lui de lucrarea sfântă nu l-a lăsat să stea în Viena, ci să fie călătorul la distanţe mari, în misiune cu E vanghelia.

 

Biserica baptistă de limbă germană din Bucureşti a devenit îndrumătoarea lucrării misionare baptiste printre germanii din Vechea Românie şi a ajuns să fie generatoare a credinţei baptiste printre români, prin ajutorul spiritual ş i material la formarea bisericii baptiste române din Bucureşti.

 

BIBLIOGRAFIE

1. J.H.Rushbrooke, The Baptist Movement în the Continent of Europe, London, 1923, pag.1727 si 157163. 2. Constantin Adorian, Despre baptismul german din România, lucrare în manuscris 3. Carl Schneider, The Century of the German Baptists, referatul a fost prezentat la Congresul Alianţei Mondiale Baptiste ce sa ţinut la Beri în 1934. Herveyr The Story of Baptist Missions,pag. 796; 5. Earl Hester, Baptiştii germani, articol publicat în revista”Călăuza” Nr.3 din 1937, pag.56; 6. Joseph Lehman, Ghes chichte der dentschen Baptisten, Partea I; 7. J.Norgaard, The Religious Development în Europe From a Baptist Point of View publicat în Baptist World Alliance, Berlin 1934, pag.129;8.Everett Gill, Europe and the Gospel, Richmond, 1931, pag.5583. 9.W.Iohann Abele, referat prezentat la Centenarul bisericii baptiste germane, 1956, tradus de Horst Schiier.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate