Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Marturia Evangheliei
Exegetica
Viaţa Creştină
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina de Istorie

ISTORIE BAPTISTĂ

De la fondarea biserici creştine până la finalul secolului al 18 lea

 

de J. M. Cramp, D.D. (1796-1881)de J. M. Cramp, D.D.

 

CAPITOLUL I
PERIOADA PRIMITIVĂ, DE LA ANUL 37 PÂNĂ ÎN ANUL 254 D. HR.

 

SECŢIUNA II
Părinţii Apostolici – Iustin Martirul – Irineu

 

Acesta este, dar, punctul nostru de început. Botezul Noului Testament este botezul credincioşilor. Următoarea noastră cercetarea va fi despre felul cum a acţionat şi gândit Biserica post-apostolică despre acest subiect.

 

Botezul creştin, aşa cum a fost instituit de Mântuitorul şi practicat de apostoli, era imersiunea credincioşilor în apă, „în numele Tatălui, a Fiului şi Duhului Sfânt”. Aceasta era declaraţia adeziunii lor la Hristos, şi simbolul renunţării lor la păcat. Acesta a fost în fiecare caz actul unui agent liber, şi astfel se armoniza cu natura spirituală a Creştinismului. Acest lucru este admis acum în mod general.

 

Următoarea cercetare este, A fost practicile perioadei imediat ulterioare celei apostolice în acord cu aceste păreri? Sau au indicat ei vreo schimbare sau vreo depărtare de la ele?

 

Aici este necesar să interpunem o precauţie. Exemplul apostolic are forţa de autoritate. Aceasta este expunerea inspirată de lege. Nu la fel este şi cu exemplul bisericilor primitive aşa cum sunt numite ele, adică, aşa cum au existat ele după era apostolică. Claritatea ceremonialului creştin îi ofensa pe aceia care erau fondaţi pe fast şi spectacol, şi egalitatea frăţietăţii creştine îi ofensa pe aceia care iubeau puterea. Aşa şi-au făcut loc în interior corupţiile. Ele au fost anticipate şi prezise de apostoli. Şi de aici a apărut şi necesitatea distincţiei dintre legea Divină şi tradiţia umană. Noi nu avem nici o putere să schimbăm lege, sau să adăugăm ceva la ea. Asumarea unei astfel de puteri în vremurile primitive era o eroare fatală, relele consecinţe care se simt până în această zi. În schimbul aderării stricte la regula Scripturii, oamenii s-au preocupat de Creştinism aşa cum tratau ei sistemele de filozofie. Ei îl tratau de parcă era susceptibil de îmbunătăţire, şi că ar putea fi acomodat circumstanţelor. Ei şi-au luat libertatea de a imprima asupra acestuia anumite particularităţi de Iudaism, sau chiar de Păgânism. Ei au multiplicat formele spre dauna centrală a spiritului şi a vieţii.

 

Era un obicei să se facă apel la opiniile şi practicile bisericilor din primele trei secole după apostoli. În cadrul controversei cu Biserica Romei există un argument valabil faţă de această extindere, că aceasta ia din acea Biserică pretextul de antichitate, din moment ce ea dovedeşte că Romanismul, ca acesta, nu a existat în perioada menţionată mai sus. Totuşi nu se poate nega faptul că primii paşi spre Romanism au fost făcuţi atunci. Pretinşii creştini au abandonat curând baza înaltă a Scripturii şi avea plăcere în „înşelătorii deşarte” şi „închinarea la voinţă”. În aceasta ei nu sunt exemple pentru imitarea noastră. Trebuie să mergem mult mai înapoi – la Cartea în sine – la legiferările înregistrare de Divinul Dătător al legii; şi obiectul nostru va fi acela de a stabili cât de departe, şi de cine, a fost privită voinţa Salvatorului.

 

Aceasta poate fi realizată doar prin consultarea scriitorilor din vremurile luate în considerare. „Părinţii Apostolici” atrag primii atenţia. Ei sunt: Barnaba, Hermas, Clement din Roma, Ingatius, şi Policarp. La aceşti adăugaţi-l pe Papias, din a cărui câteva fragmente a scrierilor sale au fost păstrate de Eusebiu, istoricul eclesiastic. Ele nu conţin nici o referinţă la subiectul care este acum înaintea noastră.

 

Scrierile atribuite lui Barnaba şi Hermas au fost probabil compuse în secolul al doilea, de anumiţi creştini cu mintea slabă, care şi-au condus slabele lor avânturi de la asistentul apostolului Pavel, şi fratele menţionat de el în epistola sa către Romani (cap. 16:14). Dar deşi ele nu sunt cărţi autentice, ele pot fi privite drept mărturii faţă de părerile religioase nutrite de creştinii acelor vremuri. În lucrarea atribuită lui Barnaba, descoperim următorul pasaj: – „Noi ne pogorâm în apă plini cu păcate şi corupere, şi ne ridicăm aducând roadă, având în inimă frica [faţă de Dumnezeu], şi în duh speranţa faţă de Isus”11. Există câteva referinţe la botez în scrierile care poartă numele lui Hermas, unele dintre ele extrem de stranii, însă nu există nici cea mai neînsemnată aluzie la botezul copiilor; el vorbeşte în mod repetat despre coborârea în apă şi ridicare din ea, evident făcând aluzie la imersiune.

 

Să mergem la Clement din Roma. El a fost episcop sau pastor al Bisericii din Roma, şi a murit în aproximativ anul 100. Epistola sa către corinteni este o nestemată preţioasă. Botezul nu este menţionat în acesta. O a doua epistolă către corinteni îi este atribuită acestuia, dar fără dovezi suficiente. Există o propoziţie care se referă la botez, „Dacă nu menţinem botezul pur şi nepângărit, cu ce confidenţă vom mai intra atunci în împărăţia lui Dumnezeu?”12

 

Ignatius este următorul. El era pastor la Antiohia în Siria, şi a suferit martirajul prin a fi expus la fiare sălbatice în Roma în 116 d. Hr. Câteva scrisori au fost scrise de el, care au ajuns la noi într-o stare interpolată. Sunt puţine aluzii la botez. El se referă de două ori la botezul Salvatorului nostru de către Ioan. El le spune smirnenilor că această ordonanţă nu ar trebui să fie administrată fără de episcop13. Scriindu-i lui Policarp el foloseşte această frazeologie militară – „Botezul tău să continue ca un scut, credinţa ca un coif, dragostea ca o spadă14. Aceasta este tot”.

 

Policarp a fost şi el martirizat la Smirna, 167 d. Hr. O epistolă către filipeni îi este atribuită lui. Nu face aluzie nici la botez şi nici la Cina Domnului.

 

Iustin Martirul a fost un creştin filozofic. El a fost ucis în Roma în 166 d. Hr. În prima sa „Apologie”, adresată împăratului Marcus Aurelius, el oferă următoarea relatare despre botez ca fiind practicat în zilele lui: „Ori cât de mulţi sunt înduplecaţi şi cred că ceea ce învăţăm noi este adevărat, şi îşi asumă conformarea vieţilor lor cu doctrina noastră, sunt instruiţi să postească şi să se roage, şi să implore de la Dumnezeu iertarea păcatelor lor din trecut, noi postind şi rugându-ne împreună cu ei. Ei sunt apoi conduşi de noi spre un loc unde este apă, şi sunt regeneraţi în aceeaşi manieră în care şi noi am fost regeneraţi. Căci ei sunt atunci spălaţi în numele lui Dumnezeu Tatăl şi Domnul Universului, şi al Salvatorului Isus Hristos, şi al Duhului Sfânt”15. Observaţi maniera în care vorbeşte el despre botez. Candidaţii sunt cei care sunt „înduplecaţi” şi „cred”; şi ordonanţa este administrată, nu prin stropire, ci prin spălarea imersiunii. Semisch, învăţatul biograf al lui Iustin spune, „Oricând se referă Iustin la botez, adulţii apar ca subiecte faţă de care se administrează ritualul sacru. Despre botezul pruncilor el nu ştie nimic.”

 

Irineu a devenit episcop la Lyons în Franţa în 177 d. Hr., şi a murit în 202. El menţionează botezul de câteva ori, şi aparent îl leagă de regenerare, aşa cum a făcut Iustin înaintea lui, în pasajul tocmai citat: dar este extrem de îndoielnic dacă Iustin sau Irineu au gândit că oamenii erau regeneraţi în sau prin botez. Obiectul lor era acela de a arăta că pe măsură ce convertitul intra sub noile obligaţii şi în noile relaţii, la botezul său, aceasta era echivalent cu asumarea unei vieţi noi: el era în această profesare „născut din nou faţă de Dumnezeu”, şi intra în mod public în familia spirituală. Această părere despre subiect este confirmată de o altă reprezentare dată despre botez de Iustin în cursul naraţiunii sale. El spune, „Această spălare este numită ‚Iluminarea’, deoarece aceia care învaţă aceste lucruri sunt iluminaţi în minţile lor”16. Botezul nu este „iluminare”, ci este numit aşa deoarece este legat cu starea iluminată a minţii: în aceeaşi manieră, botezul este numit „Regenerare”, nu pentru că acesta regenerează, ci pentru că acesta este legat cu o stare regenerată şi o viaţă nouă, profesare care este făcută atunci.

 

Două pasaje erau folosite spre a fi citate de scriitorii Paedobaptişti, drept mărturii în favoarea botezului pruncilor. Una dintre ele este de la Iustin Martirul. El scrie astfel: „Mulţi bărbaţi şi multe femei, de şaizeci şi şaptezeci de ani, care din copilărie au fost ucenicii lui Hristos, îşi menţin abstinenţa sexuală”17. Celălalt este din Ireneu. Acestea sunt cuvintele sale: „El a venit să salveze pe toate persoane prin Sine; toţi, spun eu, care sunt regeneraţi de El pentru Dumnezeu – prunci şi copii, şi băieţi şi bărbaţi tineri şi cei adulţi”. Însă botezul nu este menţionat în nici unul din aceste pasaje, şi criticii moderni mărturisesc faptul că ei nu acordă nici un sprijin părerii Paedobaptiste. Tot ceea ce Iustin vrea să spună aici este că el ştia pe multe persoane care au fost ucenicii lui Hristos din partea timpurie a vieţii; şi el leagă în mod expres „alegerea” şi „cunoaşterea” cu botezul, de care pruncii sunt incapabili. Limbajul folosit de Irineu „exprimă doar,” declară Hagenbach (un Paedobaptist german), „minunata idee că Isus a fost Răscumpărător în fiecare stagiu al vieţii, şi pentru fiecare stagiu al vieţii; dar aceasta nu spune că El devine Răscumpărător pentru copii prin botezul în apă”18.

 

Am ajuns acum la încheierea celui de-al doilea secol. Se pare că puţini autori creştini s-au remarcat. Nu este remarcabil, oare, că în nici una din scrierile lor care au fost păstrate nu există nici o menţiune la botezul copiilor? Dacă ar fi existat, trebuie să fi fost un lucru proeminent în tranzacţiile Bisericii din acea perioadă. Dar aceşti creştini nu ştiau nimic despre aceasta. Nici Clement din Roma, nici Ignatius, nici Iustin, şi nici un alt autor nu a scris un cuvânt care să ne facă să presupunem că pruncii au fost botezaţi. Există o diferenţă singulară în această privinţă dintre afirmaţiile acestor părinţi bisericeşti şi corespondenţii misionarilor moderni Paedobaptişti. Citiţi scrisorile misionarilor din Rapoartele Societăţilor Misionare. Cât de atenţi sunt ei să ne ofere informaţii despre numărul copiilor care au fost botezaţi, şi ce numeroase sunt referinţele la ei! Cu ce grijă sunt făcute aranjamentele şi supravegheate operarea lor, cu o părere îndreptată spre instrucţiunea religioasă şi pregătirea copiilor botezaţi! Cercetăm scrierile creştine ale primelor două secole în zadar după ceva de acest gen. Că creştinii din acele vremuri au acordat copiilor lor beneficiul învăţăturii religioase şi exemplu nu este ceva îndoielnic; însă ei nu i-au botezat până ce ei nu au putut răspunde pentru ei înşişi, şi să-şi asume în mod voluntar jurămintele profesiunii creştine.

 

Am avansat acum cu două sute de ani, şi încă nu am găsit botezul pruncilor. Aceasta va veni curând la vedere, alături de alte corupţii şi invenţii.

 

NOTE DE SUBSOL

 

11 Chap. ii.

12 Sect. 6.

13 Sect. 8.

14 Sect. 6.

15 Sect. 79.

16 Sect. 80.

17 Apol. i. sect. 18.

18 History of Doctrines, i. p. 193.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate