Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina de Istorie

O succesiune Galeză a Credinţei şi Practicii Baptiste Străvechi

 Dr. Michael N. Ivey

(continuare din numărul anterior)

 

Capitolul 4

 

Succesiunea Baptistă Străveche Galeză

 

Probabil datorită originilor lor Separatiste, Baptiştii Speciali din Londra şi din vecinătate au suferit de anumite erori doctrinale referitoare la împărtășanie şi botez. În ultimii ani din secolul şaptesprezece şi în secolul optsprezece, ei au dezbătut chestiunile de membralitate amestecată şi împărtășania deschisă. De fapt, după considerații atente ale Mărturisirii din 1644, un consiliu al Baptiştilor Speciali a hotărât că autorii săi au lăsat în mod intenționat fără răspuns întrebarea despre împărtășania deschisă. De aceea, ei au concluzionat că intenția lor a fost să permită împărtășania deschisă.

 

Pozițiile lui Killcop, Spilsbury şi Knollys referitoare la succesiunea botezătoare au fost deja notate. Istoria Baptiştilor Englezi a lui Crosby indică faptul că exista o atitudine de ambiguitate printre unii Baptişti Speciali despre principiul succesiunii botezătoare.

 

În toate, se pare din afirmaţiile liderilor timpurii ai Baptiştilor Speciali, că botezul prin scufundare, după profesia credinţei, a fost trăsătura care a determinat părtășia bisericii. Evident, poziția lor era că autoritatea botezătoare nu avea nevoie să fie prin succesiunea de la Cristos; ci mai degrabă, din orice vreme, Dumnezeu a permis grupurilor să atribuie această autoritate unuia dintre membrii lor şi prin aceasta să instituie un nou început al indentității şi autorităţii bisericii. Astfel, reforma nu a cerut o succesiune bisericească ca autoritate pentru a boteza.

 

Jonathan Davis, în cartea lui O istorie a Baptiştilor Galezi, publicată în 1835, observă că Baptiştii Speciali erau în controversă cu privire la practica punerii mâinilor peste membrii nou botezați. De asemenea, cartea lui W. Gwynn Owen descoperă că practica părtășiei cu Baptiştii Universali a condus a amestecarea asociată între cele două corpuri de Baptiști.

Astfel de practici erau în contrast cu Baptiştii timpurii din Cambria în Midlands, care au pretins succesiunea lor de moștenire Baptistă prin biserica mamă din Valea Olchon localizată la granița dintre Anglia şi Cambria, care este parte din acea zonă din Britania cunoscută ca Midlands. Moştenirea lor străveche Baptistă a inclus principiile comuniunii şi membralității închise. Ei nu au fost reformați, pretinzând o succesiune spre Cristos prin Apostolul Pavel. Fost pastor al Bisericii Baptiste din Olchon, John Howells, afirmă că străvechii Britoni din Cambria, în jurul lui Olchon, au menținut un lanț neîntrerupt de succesiune de la Cristos. ”Succesiunea apostolică adevărată este găsită aici, şi doar aici, în istoria Baptiştilor autentici. De la Pavel, în jos, până în această zi, ei nu au eșuat niciodată ca trup vizibil de credincioşi, mărturisind pentru adevăr aşa cum este el în Isus, şi menținând aceeaşi credinţă şi practică, continuând constant, la vreme şi ne la vreme, în ciuda lanțurilor, închisorilor, rugului aprins, toporului călăului, funiei spânzurătorului, sabiei asasinului, temniței umede, întunecoase, sinistre şi nedrenate, torturilor cu grătare ale închiziției, biserica Romană pervertită. A existat de-a lungul erelor însângerate de martiri o păstrare neîntreruptă a crezului primar şi a ritualului bisericii de la Cincizecime, atât de remarcabil inaugurată în camera de sus din Ierusalim. Nu există nici o verigă lipsă în acest lanț ceresc din eră în eră a rămășiței, potrivit cu alegerea harului. Una dintre aceste verigi importante şi foarte remarcabile în ”Lanțul„ istoriei Bisericii Creştine Ortodoxe este biserica şi capela străveche de la Olchon. Aceasta merge înapoi în spatele lui Luther şi a Reformei Protestante. Biserica Baptistă autentică nu a avut nevoie de reformă, pentru că ea niciodată nu s-a deformat sau degenerat. Motto-ul ei transparent de nestins şi scâteietor a fost din totdeauna şi încă este, Cuvântul incoruptibil care trăiește şi rămâne veşnic.„

 

Jonathan Davis observă că Baptiştii străvechi din Cambria nu au practicat membralitatea sau împărtășania deschisă. El a citat izolarea lor relativă ca fiind motivul pentru puritatea doctrinei şi practicii lor. El a scris despre frații galezi din jurul Olchon, ”Noi ştim că la reformare, în domnia lui Charles întâi, ei au avut un slujitor numit Howell Vaughan, un Baptist destul de diferit față de Erbury, Wroth, Vavasor Powell şi alții, care au fost mari reformatori, dar care nu au reformat atât cât ar fi trebuit să reformeze, în opinia Baptiştilor Olchon. Şi nu este de mirare; pentru că ei s-au despărțit de Biserica Angliei, şi probabil au adus unele dintre corupțiile sale cu ei, dar Baptiştii muntoși nu au fost dizidenți de acea întemeiere. Noi ştim că reformatorii erau pentru împărtășania amestecată, dar Baptiştii Olchon nu au primit astfel de practici. Pe scurt, aceștia au fost simplu, strict Apostolici Baptişti. Ei vor avea ordine şi nu confuzie, Cuvântul lui Dumnezeu fiind singura lor regulă.„

 

Mai mulți istorici, citează o prezență străveche a Baptiştilor în Cambria. În introducerea la Istoria lui Orchard, J. R. Graves a scris; ”Baptiştii Galezi s-au luptat ca principiile Evangheliei să fie menținute curate şi neamestecate în cotloanele principatului lor muntos prin domnia întunecată a papalității. Dumnezeu a dat un lanț obişnuit al mărturiei adevărate şi credincioase în această țară, în fiecare eră, de la prima introducere a Creştinismului.„

 

”În nici o țară nu au fost mai general înțelese şi mai brav apărate principiile credinţei noastre ca Baptişti, decât în micul principat din Cambria. Se crede în mod obişnuit că în toată domnia întunecată a papalității, în izolarea văilor sale şi în trăinicia munților, ei au fost cei care au păstrat puritatea străveche a doctrinei şi închinării.„

 

”Există multe dovezi că Baptiştii din Anglia şi Cambria datează în urmă cu cele mai timpurii vremuri.„

 

Jonathan Davis așează Creştinismul din Cambria înainte de reformă cu această descriere colorată a Văii din Carleron, care este locația lui Olchon. ”Este bine cunoscut tuturor celor care sunt familiarizați cu istoria Marii Britanii, că Carleon, în Sudul Cambriei, a fost un oraș renumit în erele trecute… Valea din Carleon este situată între Anglia şi partea muntoasă a Cambriei, chiar la picioarele munților. Este valea noastră de Piedmont; monții lui Merthyn Tydryl, Alpii noştri; şi fisurile stâncii, locurile de ascunziș ale mieilor oilor lui Cristos, unde decretele Evangheliei, până în această zi, au fost administrate în modul lor primar, fără a fi contrafăcute de biserica coruptă a Romei. Nu a fost de mirare că Penry, Wroth şi Erbury, în mod obişnuit numiți primii reformatori ai denominaţiei Baptiste din Cambria, au avut atât de mulți urmași deodată, când considerăm faptul că terenul muncilor lor a fost valea din Carleon şi vecinătatea ei.„

 

Înregistrările oficiale ale originii Creştinismului în Cambria sunt pierdute în antichitate. Totuşi, o singură relatare legendară este în general citată de istoricii Baptişti Galezi. Următoarea descriere a rădăcinilor străvechi ale Baptiştilor Galezi este luată din Istoria Baptiştilor Galezi, de Jonathan Davis, scrisă în 1835. ”Cam cu cincizeci de ani înainte de nașterea Mântuitorului nostru, Romanii au invadat Insulele Britanice, în domnia regelui Galez Cassebellun; dar eșuând, în consecinţă a altor războaie mai importante, au făcut pace cu ei, şi au locuit printre ei mulţi ani. În această perioadă mulți dintre soldații Galezi s-au alăturat armatei Romane, şi multe familii din Cambria au vizitat Roma; printre ei a fost o anumită femeie numită Claudia, care a fost căsătorită cu un bărbat numit Pudence. La acea vreme, Pavel a fost trimis ca prizonier la Roma, şi a predicat acolo în casa închiriată de el, timp de doi ani, cam în anul Domnului nostru 63. Pudence şi Claudia soţia lui, care aparțineau casei Cezarului, sub binecuvântarea lui Dumnezeu în predicarea lui Pavel, au fost aduşi la cunoştinţa adevărului după cum este în Isus, şi au fost o profesie din religia lor Creştină. Aceştia împreună cu alți Galezi, printre soldații Romani, care au auzit că Domnul a fost milostiv, s-au străduit să fie Creştini între concetățenii lor din Cambria, care erau la acea vreme idolatri.„ Davis continuă, ”Cât de rapid zboară peste hotare puternica Evanghelie a lui Cristos! Chiar în anul 63, când Pavel, un prizonier, predica la câțiva indivizi, în casa lui proprie închiriată în Roma, sâmânța semănată acolo crește în Insula Britaniei.„

 

Apostolul Pavel concluzioneză cea de-a doua epistolă a lui către Timotei cu salutul de la aceeaşi sfinţi adunați cu el în Roma. Printre cei menționați sunt Pudence şi Claudia. Menționarea lui Pavel a acestor Creştini Galezi aruncă o anumită îndoială că ei erau în Cambria în anul 63 d.Cr. de vreme ce se crede că Pavel a scris 2 Timotei în anul 66 d.Cr.. Totuşi, identitățile lui Pudence şi Claudia sunt bine documentate. Claudia a fost fiica Regelui Galez Caratacus. Pudence a fost soţul lui Claudia. Armitage credea că el a fost un Senator Roman.

 

Istoricul din secolul al şaptesprezecelea, Edward Stillingfleet, în Origini Britanice: sau, Antichitatea Bisericilor Britanice, oferă detalii specifice ale identității lui Pudens şi Claudia şi implicarea lor cu Creştinismul din Roma şi Britania din primul secol. Citându-l pe Moncaeius de Incunah el a scris, ”Că Claudia, menționată de Sf. Pavel, era fiica lui Caractacus, şi a devenit Creştină, şi după aceea s-a căsătorit cu Pudens, un senator Roman; a căror căsătorie este sărbătorită de Martial în epigramele sale notate cu acest scop.„ Stillingfleet a continuat evaluarea lui a rolului lui Claudia în răspândirea Creştinismului în Britania citând din Antichități Britanice; ”Că într-o familie atât de nobilă, restul rudelor ei au fost botezate cu ea şi aceasta ar putea fi ocazia răspândirii Creştinismului în națiunea Britanică.„

 

T. Rees, în a lui Istoria non-conformismului în Cambria, afirmă că Bran Fendigaid (Bruno cel binecuvântat), un Prinț de Cambria, a fost un Creştin, care, alături de alți Creştini, s-a întors din Roma în Cambria în jurul anului 60 d.Cr.. Potrivit lui Rees, ei au adus cu ei slujitori ai Evangheliei, care au introdus Creştinismul în Cambria, stabilind o legătură de succesiune de la Cristos.

 

William Cathcart, în cartea lui Bisericile Străvechi Britanice şi Irlandeze, de asemenea pretinde un început străvechi pentru Creştinism în Insulele Britanice. El citează lucrarea unui istoric din secolul al doilea Tertullian pentru a dovedi afirmaţia lui. ”În nimeni altul decât în Cristos, care deja a venit, cred toate națiunile? Căci în el au crezut cei mai diverși oameni; Parți, Mezi, Elamiți; cei care locuiesc în Mesopotamia, Armenia, Frigia, Capadocia; locuitorii din Pont, Asia şi Pamfilia; cei care ocupă Egiptul, şi locuitorii din regiunea Africii dincolo de Cirena, Romani şi nativi, chiar evrei care locuiesc în Ierusalim, şi alte națiuni; ba chiar diferitele triburi de Getuliani, şi multe teritorii ale Maurilor, toate părțile din Spania, feluriții oameni din Galia, şi parte din BRITANIA neatinse de Romani dar subjugate de Cristos. În toţi aceştia numele lui Cristos care deja a ajuns, domnește.„

 

În anul 180 d.Cr., Faganus şi Damicanus, care în cuvintele lui Davis ”s-au născut în Cambria dar s-au născut din nou în Roma, şi acolo au devenit slujitori remarcabili ai Evangheliei,„ s-au întors în Cambria pentru a-i ajuta pe frații lor. În citarea succesului lor, Davis a scris. ”Deşi Evanghelia a fost vestită în insulă încă din anul 63; totuşi, deoarece Dumnezeu nu s-a depărtat de acest fel general de a răspândi adevărul său printre copiii oamenilor, prin începerea cu lucruri mici pentru a obţine lucrurile mari, până acum a fost ziua lucrurilor mici cu strămoșii noştri, locuitorii de la capătul pământului. Dar acum cortul Sionului s-a întins; ea a izbucnit la dreapta şi la stânga.„

 

Cam în anul 285 d.Cr., Baptiştii Galezi au suferit primele lor persecuţii la scară largă. Deoarece Satan a fost neglijent în politica lui obişnuită de persecuţii imediate împotriva celor nou întorși la Mântuitorul, el a asaltat această mică echipă de Creştini izolați cu o ură şi o distrugere intensă. În timpul domniei Împăratului Roman Dioclesian, în a zecea persecuţie, au avut loc primele martiraje pe pământul Galez. A fost poruncită eliminarea Creştinismului din Cambria.

 

Alban a fost primul Briton care a murit pentru Cristos. El a fost executat pentru că a oferit găzduire unui episcop Creştin. După Alban au fost doi dintre episcopii lui Cristos, Aaron şi Julius, care au trăit la Carleon, Cambria de Sud. Cu moartea lor s-a extins domnia terorii. S-a dat o poruncă de junghiere a tuturor Creştinilor. Poruncile au fost date pentru a arde toate casele lor de întâlnire şi toate scrierile lor. Dar persecuţia nu a oprit răspândirea Creştinismului, pentru că la fel de repede cum un sfânt cădea, un altul pășea înainte pentru a duce mai departe steagul pătat cu sânge a Regelui Emanuel.

 

Primul împărat creştin a fost un Galez. Deşi având descendenți Romani, Constantin a fost de asemenea Galez. Mama lui a fost Elena fiica lui Coelgodebog Earl de Glouchester, tatăl său Constantius, conducătorul Roman al Britaniei. Ca tânăr, Constantin a locuit în Cambria, unde mama sa l-a instruit în căile lui Cristos. Referitor la dedicarea lui Elena către Cristos, Cathcart a scris, ”Ea a fost o Creştină devotată, şi există un motiv pentru a presupune că ea a exercitat o influenţă asupra soțului şi asupra fiului ei deopotrivă în favoarea creştinilor, care i-a îndemnat la tolerarea opiniilor lor.„ Astfel, printr-un Galez, Creştinismul a atras atenția întregii lumi.

 

Totuşi, există o zicală printre istoricii Englezi, şi aici ea se aplică cu acuratețe; când prinții se angajează în religie, ei fie fac foarte mult pentru ea, fie prea mult împotriva ei.

 

Nu toţi Creştinii Galezi au fost ortodocși. Tatăl celei mai mari probabile pervertiri a doctrinelor lui Cristos a fost un Galez. Numele lui Galez era Morgan. El este tatăl liberului arbitru. Davis notează, ”Galezii, pentru un timp considerabil, au avut un fel de ceartă religioasă cu unul dintre țăranii lor, cu numele de Morgan, cunoscut peste hotare ca Pelagius.„

 

Davis citează înregistrări istorice care notează masacrul a mai mult de 1200 Baptiști Galezi în jurul anului 600 d.Cr. de Saxoni sub comanda călugărului papistaș, Austin. Din cauza succeselor anterioare printre păgânii Saxoni din Anglia, Austin s-a aventurat în Cambria pentru a răspândi Romano Catolicismul. El a cerut o întâlnire cu liderii Baptiştilor. Fiind de acord să se întâlnească şi să discute chestiuni de religie, frații Galezi au trimis cam o mie două sute dintre predicatorii şi delegații lor ca să se întâlnească cu Austin aproape de Hereford, la granița engleză, aproape de crăpătura Muntelui Negru, într-o vale numită Olchon. Odată ce s-au adunat, papistașii au afirmat că botezul era mijlocul mântuirii, şi au insistat ca frații Galezi să îşi predea copiii pentru botezul Catolic. La aceasta, Bătrânii au refuzat ferm, la care punct Austin a poruncit Saxonilor, care l-au însoțit în Cambria, să îi atace pe Baptiştii neînarmați. Într-o singură zi, din mâinile unui singur călugăr Catolic şi patru sute de răufăcători Saxoni, cam o mie două sute de slujitori umili ai lui Dumnezeu au căzut în apărarea cauzei lui Cristos.

 

Foarte puțină istorie scrisă rămâne despre Baptiştii Galezi în timpul erelor întunecate ale ocupației Catolice până la reforma Catolicilor Englezi de către Henry al optulea. Totuşi, puține relatări există şi mărturisesc faptul că mica turmă a lui Cristos a Baptiştilor Galezi au rămas martori adevărați ai slavei şi bunătății lui Dumnezeu. Rămășițele istoriei care rămân, sunt în mare parte centrate în jurul văii din Olchon.

 

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate