Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Poşta Redacţiei

 

 


Pagina de Istorie

 

Cartea Pasi

Cultul Creştin Baptist din România in perioada comunista

(continuare)

 

CAPITOLUL 2

 

CULTUL CREŞTIN BAPTIST ÎN PERIOADA COMUNISTĂ

 

2.1     Seducerea conducerii cultului

 

În îndrumătorul Creştin, anul I, nr.4, 15 aprilie 1946, s-a publicat de către fratele Marin Dumitraşcu un articol La lucru surori (pg.5) care surprinde ceva din entuziasmul acesta dar şi din nevoile presante ale momentului. El prezintă şi o metodă inedită de strângere de fonduri. "Cine nu vede şi nu simte cât de mare este nevoia de lucrători pregătiţi în bisericile noastre? Toţi suntem de această părere. În toamna acestui an trebue să deschidem seminarul din Bucureşti, dar ne trebuesc bani. Toţi suntem martorii eforturilor ce se fac de-a se clădi orfelinatul la Timişoara, dar trebuiesc bani. De asemenea, suntem toţi de părere că avem nevoie de licee cu internate sau numai internate unde băieţii şi fetele noastre să crească în atmosfera plăcută a unei familii creştine, ferindu-i de influenţele rele. Dar

 

 

În ciuda faptului că în ţara noastră intraseră în jur de un milion de soldaţi ruşi şi că aceştia se purtau josnic cu poporul român, în ciuda faptului că economia şi politica românească începeau să fie controlate şi exploatate de "experţii" ruşi (e.g. SOVROM-urile, înfiinţate pentru asigurarea Uniunii Sovietice că România plătea daunele de război, erau companii mixte sovietice-române: românii dădeau - sovieticii primeau :-) ), perspectivele de viitor ale credincioşilor baptişti sub libertatea nou câştigată păreau să fie din cele mai frumoase. Baptiştii au putut să ţină primul lor congres după scoaterea din ilegalitate. Astfel între 27 şi 28 octombrie s-a ţinut Congresul General al Cultului Creştin Baptist din România în cadrul căruia a fost aleasă o nouă conducere a cultului şi s-a votat Statutul de organizare al Cultului Creştin Baptist din România. (Vezi ANEXA Congres 1945 Arad, (p. 262) pentru modul în care Siguranţa Statului supraveghea în anul 1945 desfăşurarea unor astfel de evenimente!) Conducerea nouă era compusă din fraţii: Ioan Dan (preşedinte), Ioan R. Socaciu (preşedinte de onoare - în semn de apreciere pentru activitatea şi contribuţia sa la viaţa cultului în perioadele de restrişte), Alexa Popovici şi Viorel Garoiu (vicepreşedinţi), Marin Dumitraşcu (secretar).80 Noul statut şi libertatea de cult le permitea acum manifestarea liberă a convingerilor lor religioase. Credincioşii ca şi societatea civilă română au avut mari speranţe de bunăstare, libertate şi progres. Treptat toate activităţile cultice interbelice păreau să intre în făgaşul normal. Bisericile puteau să îşi manifeste public crezul şi să-şi săvârşească actele de cult neîngrădite. Baptiştii au început să se implice din plin în viaţa "cetăţii" căutând să împlinească poruncile Mântuitorului de a duce vestea bună a mântuirii la toţi oamenii, de a fi sare şi lumină şi de a ajuta pe cei în nevoi. De asemenea s-a trecut la recuperarea imobilelor confiscate şi s-a redeschis orfelinatul din Prilipeţ unde au început a avea grijă de 19 orfani, iar în 1947 aveau un total de 30 de copii orfani, mulţi dintre ei rămaşi fără tată în timpul războiului.

 

 

 

Studenţii au început să se organizeze în Asociaţia Studenţilor Baptişti. Au început să înflorească iarăşi cercurile, asociaţiile, organizaţiile de tineret82 şi societăţile tinerilor şi femeilor.83 Aceste organizaţii se implicau cu mult zel şi dăruire în alinarea suferinţelor semenilor (vizitarea şi ajutorarea săracilor, bolnavilor, lucrărilor edilitare), fiecare membru contribuind cu inventivitatea, banii, talentul şi lucrul lor.

 

 

S-a pornit cu mult elan la reînvierea şcolilor duminicale şi au început să apară tipăriturile atât informative, de zidire, cât şi cele de evanghelizare.

 

La şedinţa din 28 octombrie 1945, din cadrul Congresului Cultului Creştin Baptist ţinut la Arad, s-a hotărât înfiinţarea revistei "Îndrumătorul Creştin", care să fie organul oficial al Cultului Baptist, şi care înlocuia mult îndrăgita revistă din vremuri de pionierat, sau de restrişte, sau de bucurii, "Farul Creştin", aşa cum se explica în articolul " O lămurire ce se impune" :

 

"Hotărîndu-se la congres ca revista 'Farul Creştin' să apară şi mai departe la Arad, comitetul uniunii constatînd nevoia ca uniunea să aibă o revistă a ei proprie care să servească interesele cultului ca organ oficial şi să fie la dispoziţia uniunii tot timpul, a hotărât în şedinţa ţinută la Arad în 28 Octomvrie 1945, cele ce urmează: Uniunea renunţă la orice drepturi asupra revistei 'Farul Creştin' şi ca atare îi retrage autorizaţia ce i-a dat-o de a se intitula organ al cultului creştin baptist. Toate comunicările şi dispoziţiile autorităţilor de Stat care privesc organizaţiile noastre bisericeşti vor fi comunicate de biroul uniunii prin circulări trimise comunităţilor, iar între timp să se ceară autorităţilor în drept eliberarea autorizaţiei pentru o revistă a uniunii. Astfel s-a ajuns la apariţia revistei 'Îndrumătorul Creştin'."84

 

Viaţa entuziasmată a credincioşilor baptişti acum se manifesta în liber în societate. Uniunea Baptistă a organizat o serie de cursuri biblice pentru echiparea predicatorilor şi credincioşilor.85 Credincioşii se implicau din plin în viaţa socială. Pe lângă vizitele pe la bolnavi şi pe la răniţii din spitale, care veneau de pe front, baptiştii s-au implicat şi în îmbogăţirea vieţii culturale a "cetăţii" lăsând lumea din jurul lor să guste din "parfumul"

86 creştin. Anii 1946-1947 au fost ani de secetă şi foamete mai ales pentru regiunea Bucovinei şi Moldovei. Fraţii din judeţele Cluj şi Bihor au sărit în ajutorul fraţilor din aceste zone, care efectiv nu mai aveau cu ce să-şi hrănească copiii, şi au luat 76 de copii în îngrijire în casele lor. Baptiştii din judeţul Arad au luat în grija lor 112 copii cărora le-au purtat de grijă atât cu hrana necesară cât şi cu îmbrăcăminte. De asemenea fraţii din toată Transilvania au colectat alimente şi le-au trecut peste munţi, sărind în ajutorul acestor familii nevoiaşe.87

 

Bisericile organizau o multitudine de serbări, cu programe foarte frumoase,88 la care erau invitaţi şi cei necredincioşi, iar pentru o vreme a fost şi o orchestră baptistă care cânta la Radio, de asemenea erau şi credincioşi baptişti care cântau în orchestrele filarmonicelor din ţară.

 

 

Astfel majoritatea botezurilor se săvârşeau în aer liber, la râuri, cu multă bucurie şi programe pline de har, la care mulţi dintre participanţii necreştini numeroşi erau cercetaţi cu vestea bună a Evangheliei.

 

 

Râvna Evangheliei se poate observa şi din documentele Siguranţei, însă succesul fraţilor în câştigarea sufletelor era pus pe seama unor factori de ordin material. "În întreaga plasă a Rodnei, numărul sectanţilor cultului baptist este în creştere, datorită acţiunii predicatorilor, cari consideră o datorie divină atragerea populaţiei la acest cult, fiind chiar întreceri între ei. Creşterea numărului sectanţilor se datoreşte însă şi faptului că o bună parte din clerul greco-catolic din acea regiune pretind taxe mari pentru îndeplinirea diferitelor obligaţiuni religioase".89

 

Cu toată această libertate au mai existat şi câteva cazuri răzleţe de persecuţii, totuşi acestea s-au datorat mai mult unor "preferinţe" locale decât statului.90 Astfel, în comuna Turţ din judeţul Satu Mare în luna ianuarie 1946 plutonierul de jandarmi al comunei a perturbat serviciul divin al bisericii ţipând şi ameninţându-i pe credincioşi. Aceste acţiuni au continuat şi în luna martie.

 

"Dumineca 10 Martie a.c. şeful de post a venit din nou la biserică, a conturbat serviciul divin şi a făcut scandal. Când fraţii l-au întrebat cu al cui ordin face acestea, a răspuns: «Cu ordinul preotului gr. cat. Chira». Imediat a ridicat un grup de fraţi, declarându-i arestaţi. Iar pe fr. conducător al bisericei şi pe fr. primar al comunei Gherţa Mare, jud. Satu Mare, care se găsea în vizită la fraţi, i-a legat cot la cot, ca pe cei mai fioroşi criminali. În comuna Gherţa Mare şi Gherţa Mică au fost confiscate toate cărţile de cântări, iar când le-au cerut fraţii, li s-a răspuns că vor fi depuse ca şi corpuri delicte. Acestea sunt fapte care s-au petrecut acum după ce libertăţile religioase ne-au fost asigurate şi consfinţite prin lege."91

 

Amintirea timpurilor de grea încercare din perioada 1920-194492 a făcut pe mulţi credincioşi să se ataşeze noului regim eliberator şi să "pună umărul" cu bucurie la implementarea unor programe ale noii guvernări, fără să îşi dea seama că guvernul comunist îi va duce la o nouă robie. Ei percepeau noua guvernare ca fiind prietenă. Această percepţie era încurajată şi de faptul că Primul Ministru Petru Groza îi cunoştea bine, din Deva, pe baptiştii Ilie Mârza şi Ioan Rusu iar Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe vremea când a fost întemniţat la Caransebeş, a făcut cunoştinţă în închisoare cu baptiştii care erau închişi pe motive religioase. În plus, secretarul general adjunct Ioan Rusu (din 23 octombrie 1948) era în relaţii bune cu majoritatea conducătorilor din guvern şi prieten bun cu preşedintele Consiliului de Miniştri, dr. Petru Groza. Atât Rusu cât şi preşedintele cultului, Ioan Dan, aveau uşi deschise la Groza pentru rezolvarea unor probleme.

"Am supravieţuit câtva timp după instalarea regimului de democraţie populară, omul care ne-a apărat pe noi a fost Ioan Rusu, care era secretarul general al baptiştilor. Era prieten la cataramă cu Petru Groza: «Măi Ioane» şi «Măi Petre». Ajungând preşedintele Consiliului de Miniştri, l-a luat pe Dan Ioan preşedintele şi i-a zis:

 

-           «Măi Dan, voi ştiţi că voi baptiştii aveţi cel mai mare viitor în România? Dar trebuie să faceţi ceva. Faceţi-vă rost de oameni de cultură. Dane, eu vreau să-i scot pe penticostali în afara legii. Ce părere ai?»

-           «Domnul preşedinte, bine la toţi şi rău la nimeni.» Şi pe chestia asta penticostalii şi baptiştii au rămas egali.

-           «Pe chestia asta te va durea capul Dane.» Toate astea se întâmplau la casa lui Groza în Bucureşti, în timp ce Groza îşi făcea «jogging»-ul şi Dan pe lângă el."93

 

Însăşi profesorul (şi o perioadă - 1954-1965 - directorul) de la Seminarul Baptist, Alexa Popovici, este îndatorat acestei prietenii. Când au aveau loc deportările în Bărăgan şi el, împreună cu familia sa, a fost arestat (prin 1952) şi încărcat într-un "bou-vagon" pentru a fi deportat. La intervenţia urgentă a lui Ioan Rusu la Petru Groza, acesta din urmă dă ordin ca familia Popovici să fie scutită şi astfel spre seară aceasta se întoarce acasă la seminar.94 Acest ataşament al baptiştilor faţă de noua guvernare se poate observa şi din rapoartele Siguranţei Statului cu privire la Congresul Tineretului Creştin Baptist din România ţinut la Reşiţa în perioada 16-18 August, 1946. Despre acest congres pastorul Richard Wurmbrand relatează următoarele:

 

"Am participat la Congresul baptiştilor din Reşiţa, congres ţinut sub steagul roşu, unde s-a cântat imnul sovietic cu toată lumea stând în picioare. Un conducător baptist a declarat că Stalin nu a făcut decât să împlinească poruncile lui Dumnezeu. El l-a lăudat pe Stalin ca fiind un mare cunoscător al Bibliei!"95

 

(Spre deosebire de congresul de la Arad din 1945 se poate percepe o oarecare reticen ţă în aprobare din partea Ministerului Afacerilor Interne.) (Vezi ANEXA Congresul Tineretului, Reşiţa, 1946 pentru procesul de aprobare şi raportarea desfăşurării evenimentului. p.275) În contextul vremii de atunci, recunoaşterea şi libertatea cultului au devenit comori prea scumpe pentru baptişti. Este evident că nu au mai fost dispuşi să plătească preţul calvarului iar aceasta a pornit de sus, de la conducerea cultului. Prin încrederea pusă în ceea ce poate realiza un om sau relaţiile acestuia pentru ocrotirea baptiştilor, prin adeziunea conjuncturală faţă de regimul comunist, cultul a pornit pe calea compromisurilor.96 Ioan Rusu, care a fost ales secretar general adjunct a fost ales politic şi nu pentru meritele sale creştineşti. Este incontestabil că Rusu, prin relaţiile sale a scăpat din multe necazuri bisericile, însă el avea mari probleme morale,97 iar în loc să fie disciplinat de biserică el a fost ales în conducerea ei pentru a ne mijloci supravieţuirea. Mai târziu pastorul Nicolae Covaci şi pastorul Mara Cornel, ambii cu probleme familiale, sunt exemple de oameni care au fost în conducerea Uniunii şi care, conform învăţăturilor Scripturii (1 Timotei 3:2-10; Tit 1:6-9, 2:2), nu ar fi trebuit să fie acolo. Probabil, în urma sfaturilor şi îndrumărilor lui Petru Groza, fr. Ioan Dan şi Ioan Rusu au adoptat pentru linia cultului colaborarea totală cu regimul comunist, evitând confruntarea şi curtând prietenia acestuia. (Vezi ANEXA Ioan Dan şi Ioan Rusu. p. 292) Cu trecerea anilor, s-a dezvoltat ideologia colaborării "biblice" cu autorităţile la formarea căreia au contribuit, pe lângă cei din fruntea Uniunii, şi pastorii Popovici Alexa şi Truţa Ioan, ideologie pe care au urmat-o mulţi fraţi.98

 

Această "prietenie" a comuniştilor a înrobit mai profund şi mai grav pe credincioşii baptişti decât persecuţiile dinaintea celui de al doilea război mondial. Statul prin organele de partid, securitate şi ale Ministerului Cultelor/Departamentului Cultelor şi prin conducătorii baptişti cooperatori a ajuns să dicteze schimbări esenţiale, care mergeau până la esenţa credinţei baptiste. Astfel au fost impuse restricţii cu privire la cine poate fi botezat (doar copiii credincioşilor baptişti), cine poate lua Cina Domnului, cine poate fi membrul bisericii, cine trebuie să fie disciplinat şi cine nu, cine poate predica şi unde, ce este o biserică, cum, unde şi când se poate înfiinţa o filială sau biserică, cine poate fi în fruntea bisericii, cine hotărăşte în treburile interne ale bisericii, care cântări se pot cânta şi care nu se pot cânta, ce teme se pot predica şi ce teme nu, ce trebuie vorbit la şedinţele şi întrunirile baptiştilor (articole de fond, lupta pentru pace, dezarmare, culturalizarea maselor, însămânţările ogoarelor, recensăminte, colectivizare etc.), cum se pot cheltui fondurile bisericii, ce se poate vorbi în părtăşia cu fraţii vizitatori din străinătate, ce se poate spune în deplasările în străinătate, cine poate şi unde poate să se deplaseze în ţară, cine poate lua cuvântul în biserică şi cine nu, când se pot întruni şedinţele, conferinţele şi congresele baptiştilor, când şi cum se pot repara bisericile, cine poate construi sau extinde biserica şi cine nu, cine poate folosi donaţiile din ţară şi străinătate şi cine nu, cine poate tipări şi cine nu şi cât se poate tipări, cine poate scrie poezii sau cântări şi cine nu, cine poate studia în Seminar şi cine nu, ce se poate preda în Seminar şi ce nu, cine poate fi păstor şi cine nu, cine poate fi ales în funcţii de conducere şi cine nu etc. Statul trebuia să-şi spună cuvântul în toate.

 

"De pildă, la 20 aprilie 1955 Comunitatea a trimis o circulară tuturor păstorilor punându-le în vedere hotărârea Uniunii: «Având în vedere că ziua de 1 mai a.c. se potriveşte în zi de duminică (prima duminică din lună) şi întrucât în această duminică se serba cina Domnului în toate bisericile noastre, vă rugăm să binevoiţi a ţine serbarea cinei Domnului în duminica din 8 mai, pentru ca poporul nostru să poată participa la programele ce se vor desfăşura cu ocazia zilei de 1 mai, ziua internaţională a oamenilor muncii.»"99

 

În mod asemănător erau interzise alte activităţi când acestea intrau în conflict cu cele ale regimului, precum botezurile în ziua de 23 august.100 S-a ajuns la situaţia că Statul domnea peste biserică, el dicta - un guvern ateist domnea peste Împărăţia lui Dumnezeu. Lucrurile nu pot fi puse doar în seama unor oameni, fie ei dintr-o tabără sau alta, în spatele tuturor, mereu, au stat doi stăpâni! Comunismul a sedus perfid. Prin "prietenia" şi "libertatea" oferită, comunismul a oferit o robie şi o schimonosire teribilă a celor care i-au fost amici. Treptat a creat în conducătorii baptişti, precum şi în ceilalţi conducători religioşi şi în populaţie, ceea ce George Orwell numeşte "dublugândire". Aceasta se va putea vedea în mod strident de-a lungul întregii perioade comuniste şi, se poate observa ca reziduu, în perioada de după 1989. A existat şi încă mai există "dublugândirea". Mulţi conducători religioşi din perioada comunistă sunt vinovaţi de aceasta, pentru că "dublugândirea" este trăire în minciună şi înşelătorie.

 

"A şti şi a nu şti, a fi conştient pe deplin care este adevărul pe când spune minciuni grijuliu întocmite, a susţine în mod simultan două opinii care se anulează, ştiindu-le că sunt contradictorii şi crezând în ambele, să folosească logica împotriva logicii, să lepede moralitatea în timp ce o pretinde, să creadă că democraţia era imposibilă şi că Partidul este apărătorul democraţiei, să uite orice era necesar să uite şi apoi să readucă acel lucru în memorie la momentul când este nevoie şi apoi imediat să-l uite din nou, şi mai presus de orice, să aplice acelaşi proces însuşi procesului - aceea era suprema dibăcie: în mod conştient să inducă inconştienţa şi apoi, din nou, să devină inconştient de actul hipnotic pe care abia l-a realizat. Chiar a înţelege cuvântul «dublugândire» implica folosirea dublugândirii."101 

 

Cu regret se poate constata acum, în vremuri de libertate, că această cale a compromisurilor şi abaterii de la calea îngustă a Evangheliei, pe deoparte ne-a văduvit ca şi cult de o activitate de masă, ilegală, pristină, cu mulţi eroi ai credinţei (precum ramura ilegală în URSS), pe de altă parte ne-a slăbit vitalitatea, hăruirea şi relevanţa în societate.

În ziua de 30 martie 1948 fr. Ioan Dan, preşedintele Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste a depus în faţa Primului Ministru Dr. Petru Groza jurământul de loialitate faţă de R.P.R. alături de conducătorii celorlalte culte recunoscute. Cu această ocazie Dr. Petru Groza cuvântă pe tema acestui jurământ astfel: "Eu sunt conştient de importanţa actului săvârşit astăzi sub acest aspect, fiindcă sunt convins că el este o garanţie în plus a colaborării dintre Stat şi Biserică."  103(Accentuările aparţin autorului.)

 

Pe fondul unor afirmaţii ale unor păstori care postulează ideea că prin colaborare au

salvat existenţa Cultului Baptist,103 se ridică întrebarea dacă această colaborare a fost unica variantă posibilă pentru Biserica din blocul comunist? S-a putut observa că în Uniunea Sovietică biserica baptistă ilegală a supravieţuit în ciuda tuturor persecuţiilor crunte la care aceasta a fost supusă. Şi în ţara noastră au existat exemple de grupări religioase care au supravieţuit cu toate că au ales să nu fie înregimentate în grupările recunoscute oficial şi care au colaborat. Mai mult, nici una dintre bisericile creştine desfiinţate de către guvernul comunist nu a dispărut. Acest lucru s-a putut observa după anul 1989, când au revenit pe scena religioasă a României. Astfel ramura adventiştilor reformişti de ziua a 7-a din România au preferat calea ilegalităţii şi persecuţiei (dizolvaţi în 1951 prin Hotărârea Consiliului de Miniştri 636/3 iulie) în loc să se adauge la cultele care s-au unit, sub indicaţiile guvernului, în Federaţia Cultelor Noi unde şi baptiştii erau incluşi. Din consemnările şi cuvintele Securităţii, unul dintre predicatorii acestora, pe nume Buzdugan Ion, "a căutat să ponegrească în mod făţiş pe «adventiştii de ziua a 7-a», pentru faptul că aceştia au fost primii care s-au încadrat în Federaţia Cultelor Noi, considerându-i că prin aceasta «adventiştii de ziua a 7-a» colaborează cu acei ce se pregătesc pentru măcel."104 (Accentuarea aparţine autorului.) Este evident că nu oamenii sunt cei care păstrează Biserica şi o fac să supravieţuiască ci aceasta este în mâna Atotputernicului Dumnezeu care are grijă de viaţa ei. Aşa s-a întâmplat cu ramura evanghelică din rândul ortodoxiei, Oastea Domnului, care au dorit să păstreze calea neprihănirii, aşa cum au înţeles-o ei, şi au suferit prigoane mari dar au generat în suferinţa lor diamante, nestemate, ce vor străluci veşnic, precum poetul Traian Dorz şi compozitorul şi teologul Nicolae Moldoveanu. Aceştia nu s-au jucat cu conştiinţa lor. Deci răspunsul la întrebarea cu privire la colaborarea cu autorităţile, ca singura cale de păstrare a fiinţei Cultului Baptist, este negativ.

 

O trecere în revistă, cu certitudine incompletă, a conducătorilor bisericilor întemniţaţi pentru credinţa lor, precum dicţionarul Biserica întemniţată: România, 1944-1989 - publicat de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului - relevă o disproporţionalitate radicală între numărul pastorilor baptişti întemniţaţi şi numărul preoţilor bisericilor tradiţionale aflaţi în aceeaşi situaţie. În perioada de maximă persecuţie 1948-1964 figurează doar doi pastori baptişti, Mozeş Arpad şi Todea Gheorghe.105 Întrebat fiind, de ce după 44 nu am mai avut cazuri de persecuţie existente sau semnalate în revista cultului îndrumătorul Creştin, fratele Bunaciu Ioan a relatat următoarele:

 

"Pentru Evanghelie n-a fost nimeni închis. Singurul, unde i s-a făcut un proces şi a fost şi condamnat, a fost Cure Simion de la Reşiţa. Dar el a avut un conflict intern în biserică. Şi atunci nişte oameni din biserică, neisprăviţi, l-au turnat pe la autorităţi şi l-au făcut în fel şi chip şi atunci ăia împreună cu ce material le-or fi dat aceşti oameni de nimic, ăştia i-au făcut un proces şi a fost condamnat la 17 [7] ani închisoare şi a fost eliberat în 1964, când a fost graţierea. A fost arestat în '59. Restu, noi baptiştii, n-am avut oameni condamnaţi pentru că au predicat Evanghelia, sau pentru că au fost păstori, sau pentru că au botezat. Nu."... "Şi norocu nostru a fost că Preşedintele Statelor Unite [Harry S.] Truman [preşedintele SUA între anii 1945-1953] era baptist. Noi în timpul războiului rece trebuiam să fim în tabăra împotriva căreia se luau măsuri. Dar nu s-au luat măsuri pe linie legală, să li se intenteze procese la baptişti, pentru că mulţi dintre comunişti, chiar şi Gheorghiu Dej au fost la închisoare la Caransebeş cu baptiştii şi îi cunoştea din închisoare. Şi atunci nu putea să vină Securitatea represivă cu măsuri represive împotriva baptiştilor. Plus am avut un mare prieten în Petru Groza, care era Prim Ministru care îi cunoştea pe b1a0p6tişti de la Deva, pe Mârza, pe Rusu, îi ştia. Pe urmă au fost conducătorii noştri care au făcut cât au putut."106

 

Deşi citatul de mai sus nu arată decât cu aproximaţie situaţia, totuşi conducătorii baptişti au făcut "cât au putut" să evite persecuţia, cedând astfel atât libertăţile, drepturile credincioşilor cât şi din standardul vieţii creştine cerut de Dumnezeu. Verticalitatea a rămas la latitudinea credincioşilor obişnuiţi şi a unor pastori şi diaconi fără funcţii de conducere instituţionale, care susţineau chiar păreri diferite în ce priveşte avantajul pe care îl oferea faptul că la conducerea SUA era baptistul Truman. Un frate simplu, Iacob Petru din Cărăstău afirma "că baptiştii sunt rău văzuţi de regimul actual, pentru că TRUMAN preşedintele Americii este baptist iar baptiştii sunt consideraţi ca oameni care lucrează pentru interesele americanilor".107 În majoritatea cazurilor, credincioşii erau (în actele întocmite) arestaţi, închişi sau persecutaţi şi hărţuiţi pe alte motive decât cele religioase precum: uneltire contra ordinii sociale, organizaţie/întrunire secretă antistatală, apartenenţă la organizaţie mistico-religioasă care urmărea răsturnarea regimului, întreţinere de relaţii cu străinii, luptă ideologică împotriva culturii socialiste şi a ideologiei marxist-leniniste, uneltire împotriva statului, grupare subversivă etc.108 Totuşi mulţi credincioşi baptişti, indiferent de necazurile care se abăteau asupra lor găseau curajul să-l mărturisească pe Domnul Isus şi nădejdea care se găseşte în el. Un frate simplu, un brutar, pe nume Iporea din Orşova afişa pe geamul brutăriei versete din Biblie ca: "Vegheaţi ca să nu cădeţi în ispită." şi "În Isus avem răscumpărarea, în sângele lui avem iertarea păcatelor."109 Este nespus de trist că cei mai mulţi păstori însă au ales calea "capului plecat" şi a colaborării, aceasta fiind în detrimentul majorităţii credincioşilor baptişti. Frica de a trece iarăşi în ilegalitate a fost paralizantă. Similar cum s-a întâmplat în cazul conducerii Uniunii Baptiste oficiale din URSS (VSEHB) şi conducerea Cultului Creştin Baptist din România a devenit obedientă autorităţilor. Odată seduşi şi intraţi la nivel înalt în relaţie de mariaj cu organele puterii - precum într-o căsătorie nefericită - s-a constatat că statul comunist este un partener abuziv şi mulţi au tânjit ulterior după un divorţ, dar acesta nu a mai fost posibil. Conducerea cultului Baptist a rămas aservită puterii pe toată perioada comunistă. Fratele Popovici Alexa analizând îngrădirile din Legea pentru regimul general al cultelor din 4 august 1948 afirma următoarele:

 

"A treia îngrădire a constat în recunoaşterea preşedintelui Uniunii, aşa cum prevedea art. 21 din lege. Având în vedere faptul că ministrul Cultelor trebuia să facă recomandarea ca preşedintele ales al Uniunii să fie recunoscut de Prezidiu, este de la sine înţeles că persoana aleasă ca preşedinte trebuia să fie pe placul lui, să asculte întru totul de minister, deoarece altfel nu i se făcea recomandarea cerută de lege. Aşadar, congresul trebuia să aleagă numai persoana sugerată de minister."

 

Din aceasta se poate deduce faptul că la Congresul al XXI din 23-24 octombrie 1948, ţinut la Buteni, conducerea aleasă a cultului, respectiv fratele Ioan Dan, a fost docilă şi pe placul Ministrului Cultelor.110 (Vezi ANEXA Congresul Buteni 1948. p. 304) În Moţiunea adoptată la acest congres se specifica loialitatea baptiştilor români faţă de R.P.R., desolidarizarea de oricine ar avea atitudini potrivnice faţă de interesele R.P.R. şi se asigura că "[s]untem şi vom fi prin contribuţia membrilor noştri alături de toate manifestările şi transformările sociale făcute de poporul şi pentru poporul muncitor din Republica Populară Română."111 Lucrul care stârneşte indignarea este că fraţii au fost manipulaţi teologic şi s-a folosit "o luare în deşert" a moştenirii imnologice baptiste. "Moţiunea e votată de întregul congres prin ridicare de mâini după care se cântă: «Sfânt e legământul care l-am încheiat»." Acesta este un exemplu de profanare a lucrurilor sfinte, dând "cezarului" ce nu este al "cezarului".

 

 

80 Pentru o documentare generală a situaţiei baptiştilor în perioada 1944-1989 vezi Istoria Baptiştilor din România
1956-1989
de Alexa Popovici, publicată de Editura Făclia, 2007, paginile 679-855.

81 I. Şuveţ, "Orfelinatul baptist din comuna Prilipeţ-Caraş", Farul Creştin, an XIV, nr. 5, 1945, pp.6-7; Popovici,
p.703. Alexa Popovici,
Istoria Baptiştilor din România 1956-1989, Oradea: Făclia, 2007, pp. 692-693.

În îndrumătorul Creştin, anul I, nr.4, 15 aprilie 1946, s-a publicat de către fratele Marin Dumitraşcu un articol La lucru surori (pg.5) care surprinde ceva din entuziasmul acesta dar şi din nevoile presante ale momentului. El prezintă şi o metodă inedită de strângere de fonduri. "Cine nu vede şi nu simte cât de mare este nevoia de lucrători pregătiţi în bisericile noastre? Toţi suntem de această părere. În toamna acestui an trebue să deschidem seminarul din Bucureşti, dar ne trebuesc bani. Toţi suntem martorii eforturilor ce se fac de-a se clădi orfelinatul la Timişoara, dar trebuiesc bani. De asemenea, suntem toţi de părere că avem nevoie de licee cu internate sau numai internate unde băieţii şi fetele noastre să crească în atmosfera plăcută a unei familii creştine, ferindu-i de influenţele rele. Dar şi pentru acestea trebuiesc bani"... "Ei bine, tocmai mijlocul practic de-a strânge bani pentru realizarea scopurilor propuse, doresc să-l fac cunoscut surorilor noastre şi anume: Banii cât costă toate ouăle produse de păsările de curte ale fiecărei surori în ziua de Duminică să fie donaţi pentru lucrul Domnului." Fratele Dumitraşcu încheie articolul cu aceste cuvinte: "Cât a fost iarna prigoanelor, n-aveaţi prilejul de a vă face folositoare Împărăţiei lui Dumnezeu în privinţa ajutorării. Acum la lucru! (Accentuările aparţin autorului.)

 

Note de subsol

 

82 "Regulamentul de organizare al tineretului creştin baptist din România", Îndrumătorul Creştin, an I, nr. 13, 1946, pp.1-5.

83 I. Dan, N. Covaciu, "Convocare", Îndrumătorul Creştin, an II, nr. 10. 1947, p. 6 - convocarea Conferinţei de reorganizare a Organizaţiei Femeilor Creştine Baptiste din România.

84 Redacţia Îndrumătorului Creştin, O lămurire ce se impune, Îndrumătorul Creştin, anul I, nr.1, 1 martie 1946, p.2.

85 I. Dan, M. Dumitraşcu, "Comunicat", îndrumătorul Creştin, an I, nr. 3, 1946, p. 8; Th. Dârlea, "Cursul biblic de la
Bucureşti",
îndrumătorul Creştin, an I, nr. 7, 1946, pp.1-2.

86 "Ştiri de la fraţi", îndrumătorul Creştin, an I, nr.1, 1946, p. 16.

87 "Din realizările Baptiştilor din România", Calendarul Poporului Creştin Baptist pe anul 1948, Editura Uniunii
Comunităţilor Creştine Baptiste din România, p. 60.

88 E.g. "De la noi", Farul Creştin, an XIV, nr. 17, 1945, p. 7; "De la noi", Farul Creştin, an XIV, nr.36-37, 1945, p. 11.

89 ACNSAS, D 6902/2, p.40

90 ACNSAS, D 6902/1, f. 518 bis. Adresă a UCCBR, nr. 60 din 24.08.1945 către MAI ref. tratament discriminatoriu,
ca asociaţie religioasă, în jud. Prahova; "Rămăşiţe de prigoane",
Farul Creştin, an XV, nr. 30, 1946, p. 6.

91 "Rămăşiţe de prigoane", Farul Creştin, an XV, nr. 13, 1946, p. 4.

92 Mitrofan Daniel, Pigmei şi uriaşi, Oradea: Cristianus: 2007, pp. 28-44.

93 Interviu cu Gheorghiţă Nicolae, Oradea, 30.05.2006.

94 Ibidem. De asemenea, Interviu cu Bunaciu Ioan, 20.01.2006; Ioan Bunaciu, Bisericile Creştine Baptiste din
România între anii 1944-1990,
Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2002, p. 218.

95 Richard Wurmbrand, Strigătul Bisericii prigonite, Bucureşti: Stephanus, 1994, pp. 13-14.

96   Mitrofan, pp. 55-62.

97 Interviu cu N. Gheorghiţă.

98 Spre exemplu, un frate racolat de Securitate se mărturiseşte fr. Alexa Popovici iar acesta îl sfătuieşte: "Nu te
speria. Fă ce-ţi spun ei, du-te când te cheamă şi dă-le predici: cizmarul face cizme, croitorul - haine , predicatorul -
predici." Convorbire telefonică cu fr. P.G., 21.09.2006.

99 Otniel-Laurean Vereş, Scurtă monografie a Comunităţii Bisericilor Creştine Baptiste din zona Bihor de la începuturi până în 1961, Oradea: Editura Universităţii Emanuel, 2007, p. 222.

100 Ibidem, p. 223.

101 Eric Blair, George Orwell, 1984, Hecho Westford: Plume, 1983, pp. 32-33.

102 "Dela Uniune", Îndrumătorul Creştin, an III, nr. 8, 1948, p. 7.

103 "Am trăit în apropierea conducătorilor Cultului din acea perioadă şi am fost martorul atât al luptei lor pentru
apărarea
fiinţei Cultului prin bruma de drepturi acordate de regimul comunist"... (Accentuarea aparţine autorului.)
Ioan Bunaciu,
Istoria bisericilor baptiste din România, Oradea: Făclia, 2006, p. 2.

105 Paul Caravia, ed., Biserica Întemniţată: România, 1944-1989, Bucureşti: I.N.S.T., 1998, pp. 292, 428.

106 Interviu cu I. Bunaciu.

107 ACNSAS, D 6902/4, f. 169.

108 Visky Ferenc jr., ed., Prizonierii Speranţei, Cluj-Napoca: Koinonia, 2002.

109 ACNSAS, D 6902/1, f.625.

110 Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România 1956-1989, Oradea: Făclia, 2007, pp. 712-713.

111 Ioan Dan, Viorel Garoiu, "Moţiune", îndrumătorul Creştin, an III, nr. 21-22, 1948, p.8.

112 Petre N. Popa, "Primul Congres al Cultului Creştin Baptist din Republica Populară Română ţinut în Buteni-Arad,
la 23-24 Octomvrie 1948",
îndrumătorul Creştin, an III, nr.21-22, 1948, p.8.

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate