Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
Proiectul Betania
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 

 


Pagina de Istorie

 

Adevăr Istoric

Documente şi date din Istoria Bisericii

de Nicolae Moldoveanu

 

 

Ungerea

Ungerea se mai numeşte şi hrismă (întărire sau pecetluire). După părerea bisericii ortodoxe şi a bisericii catolice, ungerea cu mir este “pecetluirea cu Duh Sfânt”, “botezul cu Duhul Sfânt” sau” primirea Duhului Sfânt”, citind ca texte din Sfânta Scriptură: Fap. Ap. 2:1 -18 ; 1 Ioan 2:20 şi 27. (Ioan Şt. Popescu, Noţiuni liturgice, pag. 101 -102).

 

Aceste texte sunt forţate şi însăşi teologii ortodocşi recunosc lucrul acesta, spunând: “Este adevărat că ungerea cu sfântul mir nu se prezintă ca fiind instituită de Domnul...” (Hr. Andruţos, Simbolica, pag. 275). Baza acestei aşa-zise “taine” este practica bisericii vechi şi mărturiile părinţilor bisericeşti. (Hr. Andruţos, Simbolica, pag. 275). Istoria spune că ungerea cu mir a înlocuit punerea mâinilor pe care o săvârşeau apostolii. Ea a fost introdusă în practicile creştine mai târziu. (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 163).

 

În sec. al III lea nu se cunoştea miruirea. Clement Alexandrinul, scriind împotriva întrebuinţării uleiurilor şi parfumurilor, ca o îngăduinţă, zice despre mir: “E bine să întrebuinţăm mirul ca pe un leac şi un ajutător ca să trezim puterea când lâncezeşte în cataruri, răceli şi greaţă.” (Pedagogul, VIII, pag. 197).

 

Dacă s-ar fi practicat miruirea, ar fi vorbit despre folosul mirului în acest scop, aşa cum de multe ori s-a scris împotriva beţiei şi a vinului, însă pentru Cina Domnului s-a arătat însemnătatea.

 

În Biserica Catolică această ungere o face numai episcopul şi este însoţită de punerea mâinilor, deoarece, zic ei, prin punerea mâinilor se primeşte Duhul Sfânt.

 

“Taina” aceasta, pe care Biblia n-o aminteşte, este o simplă formă, o ceremonie, care n-are nici o influenţă asupra celui uns. Duhul Sfânt nu este o simplă formă, ci este o putere care schimbă pe cel ce l-a primit, făcându-l un om nou, duhovnicesc.

 

Adevărul, Duhul Adevărului, nu se mulţumeşte cu teoria, ci el este ceva practic, văzut. În această privinţă Aristos (384 – 322 î. Hr.) spunea: “Nu trebuie să dăm crezare teoriilor decât atunci când sunt de acord cu faptele observate.”

 

Cine a primit Duhul Sfânt se cunoaşte - roadele şi darurile îl arată. (Gal. 5:22). Şi nimeni nu poate primi Duhul Sfânt dacă mai întâi nu s-a întors la Dumnezeu, crezând în Jertfa Domnului Isus. Cine crede cu adevărat în El este născut din nou (Ioan 1:12) şi cine este născut din Duh este duhovnicesc. (Ioan 3: 6).

 

Cât este de adevărată această “taină” a ungerii o dovedesc toţi cei ce au fost unşi.

 

Despre ungerea cu mir, socotită de Biserica Ortodoxă drept taină, prof. Spiridon Cândea spune: “Sfânta Taină a ungerii cu Sfântul Mir... nu este atestată categoric de Sfânta Scriptură...” (Ortodoxia, dec. 1963, pag. 484, Cultul şi ereziile).

 

Sf. Macarie cel Mare, înţelegând lucrurile duhovniceşte, iată ce spune: “După cum pe vremea preoţilor ungerea era foarte preţioasă, pentru că se întrebuinţa numai pentru regi şi prooroci, tot aşa şi acum: oamenii duhovniceşti, ce sunt unşi cu untdelemnul ceresc, devin «cei unşi» după har, aşa că ei sunt regi şi prooroci ai tainelor cereşti. Aceştia sunt şi fii şi domni şi regi şi zei.” (Omilia XVII, pag. 113).

 

Sf. Macarie cel Mare: “Căci dacă ungerea cu untdelemn (în Vechiul Testament), ce era dintr-o plantă văzută şi dintr-un copac văzut, avea atâta putere, că cei unşi primeau demnitatea lor, cu cât mai mult toţi, care sunt unşi, după duh şi omul cel dinăuntru, cu untdelemnul sfinţitor, aducător de bucurie, ceresc şi duhovnicesc, primesc pecetea acelei împărăţii netrecătoare şi a acelei puteri veşnice, arvuna Duhului, pe Duhul Sfânt Mângâietorul.” (Omilia XVII, 1, pag. 113).

 

Sf. Macarie cel Mare: “Aceştia (credincioşii), fiind unşi cu untdelemn din lemnul vieţii, Isus Hristos, şi din plantă cerească, se învrednicesc să ajungă la desăvârşire, la împărăţie, fiind împreună sfinţiţi cu Regele Ceresc. Ei au intrare liberă la Atotţiitorul, fiindcă au primit moştenirea deplină.” Omilia XVII, 2, pag. 113).

 

Sf Macarie cel Mare: “Să ne grăbim spre Domnul cu toată hotărârea; să devenim urmaşii Săi cu toată hotărârea; să ne amintim de Cuvântul Lui spre a-l împlini; să îndreptăm sufletele noastre numai către El singur; să avem în minte dorinţa şi grija noastră numai de El singur.” (Omilia IX, 13, pag. 58).

 

Sf Chirii al Ierusalimului, vorbind despre mirungere, spune limpede că este luată din Vechiul Testament, după modelul din Levitic 4: 5; Levitic 8:1-36; 1 Regi 1:34 şi 45. (Cateheza III mistagogică, 5).

 

Să nu amestecăm Vechiul Testament cu Noul Testament, simbolurile cu realităţile, ca să nu ne facem vinovaţi de stricarea Cuvântului lui Dumnezeu. Cine îţi dă dreptul să amesteci legea cu harul, pe Moise cu Hristos?

 

Mărturisirea

Mărturisirea (Spovedania) sau “Taina pocăinţei” cum este numită de Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică.

Biblia nu o aminteşte niciodată ca taină.

 

“Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele...” (Fap. Ap. 3:19).

 

“Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1: 9).

 

Cui să ne mărturisim? Desigur Aceluia căruia I-am greşit, adică Domnului. Dacă am greşit omului, să ne mărturisim şi lui. Dacă am greşit bisericii (adunării), să ne mărturisim şi adunării. Numai aşa putem obţine adevărata iertare.

“Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. “(1 Ioan 2:1).

 

Cine vine la Domnul, cu păcatele lui, nu va fi scos afară. Cel căruia ne rugăm, Acela ne şi poate ierta, cu condiţia ca să îndreptăm ceea ce am greşit, şi faţă de om să înapoiem ce-am furat sau să-i cerem iertare de răul pe care i l-am pricinuit.

După mărturisirea pe care o facem înaintea Domnului, urmează mărturisirea înaintea fraţilor, pentru a fi ajutaţi în rugăciune: “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16).

 

Ce spune istoria?

în primele trei secole, mărturisirea nu avea o regulă. Putea fi secretă, semi-publică sau publică. (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 164).

 

“Penitentul era obligat să mărturisească păcatele public, să petreacă în post, rugăciuni, privegheri, în acte de pocăinţă şi de milostenie, să poarte un costum de penitent, să implore în genunchi rugăciunile credincioşilor pentru iertarea sa.” (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 174).

 

Cu trecerea timpului s-a introdus mărturisirea la ureche. Această mărturisire a devenit obligatorie în Biserica apuseană, o dată pe an, începând cu anul 215.

 

Ioan Gură de Aur sfătuieşte turma sa “să-şi mărturisească păcatele sale lui Dumnezeu.” (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, voi. 3, pag. 368).

 

Sf. Ioan Gură de Aur, zice; “Spune-ţi păcatele ca să le ştergi! Dacă te ruşinezi să spui altcuiva ce păcate ai săvârşit, spune-le zilnic în sufletul tău! Nu-ţi zic să le spui împreună-slujitorului tău care te poate mustra, ci spune-le lui Dumnezeu care le vindecă. Mărturiseşte-ţi păcatele în pat, ca conştiinţa ta să recunoască zilnic nedreptatea lor... Nu este necesar a mărturisi înaintea unor martori. Examinarea greşelilor tale s-o faci în propria-ţi minte! Să fie judecata fără martori! Să te vadă numai Dumnezeu când te spovedeşti!... Eu nu te duc în public, să te vadă împreună-slujitorii. Eu nu te forţez să-ţi descoperi păcatele înaintea oamenilor. Fă-ţi revizuirea şi deschide-ţi conştiinţa înaintea lui Dumnezeu! Arată-ţi rănile Domnului, care-i medicul cel mai bun şi caută medicament de la El. Arată-te Celui care nu mustră, ci vindecă cu mare gentileţe...”

 

Tot sf. Ioan Gură de Aur, spune: “Ruşine e să păcătuieşti, nu să-ţi mărturiseşti păcatele. Dar nici nu e nevoie să le mărturiseşti de faţă cu martori. Înaintea gândurilor conştiinţei tale să se facă cercetarea păcatelor! Tribunalul acesta să n-aibă martori! Să vadă numai Dumnezeu că te mărturiseşti.” (Mitropolia Ardealului, 1978, nr. 1-3, pag. 63, Predică “Despre predică”, trad. de pr. D. Fecioru).

 

Sf. Ioan Gură de Aur. “Păcatul tău spune-l numai Domnului şi ţi se iartă păcatul...” (Predici despre pocăinţă, pag. 29, Predica a III-a, trad. de Ştefan Bezdechi, Sibiu, 1938).

 

Sf. Ioan Gură de Aur, spune: “...Lăsându-i pe toţi la o parte, aleargă cu cugetul tău spre Medicul sufletelor. Căci numai Acela poate să vindece inima care a plăsmuit în parte fiecare din inimile noastre şi a înţeles toate faptele noastre; El poate să străbată în cugetul nostru, să atingă gândurile noastre şi să mângâie sufletul.” (Predici despre pocăinţă, pag. 38, Predica a IV-a, trad. de Ştefan Bezdechi, Sibiu, 1938).

 

Sf. Ioan Gură de Aur, scrie: “Mărturiseşte acestea lui Dumnezeu, mărturiseşte-ţi păcatele Judecătorului, rugându-te dacă nu cu limba cel puţin cu cugetul şi astfel te vei învrednici a fi miluit.” (Comentariu la Evrei, Omilia XXXI, pag. 362).

 

Sf. Ioan Gură de Aur, zice:” Lui (Dumnezeu) e de ajuns să-I spui păcatul, ca să ţi-l şi dezlege:” (Predici despre statui, vol. 1, pag. 87).

 

Ciprian spunea: “Nimeni dintre oamenii nu poate ierta păcatele, ci numai singur Dumnezeu.” (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 1, pag. 172).

 

Chirii al Ierusalimului, de asemenea spunea: “Aşadar, fraţilor, pentru că aveţi multe exemple de oameni, care au păcătuit, dar s-au pocăit şi s-au mântuit, mărturisiţi-vă şi voi Domnului cu osârdie ca să vi se ierte păcatele...” (Cateheze -, pag. 85).

 

Isichie Sinaitul (care a trăit în sec. al VII-lea), scrie: “Căci ne mărturisim lui Dumnezeu, care poate cârmui cu înţelepciune cele ale noastre şi poate uşura necazul nostru... Vom afla uşurare şi bucurie, dacă ne vom învinui pe noi înşine şi dacă vom mărturisi toate Domnului ca unui om.” (Filocalia, vol. 4, pag. 75).

 

Mărturisirea în particular, la preot, a fost introdusă în jumătatea sec. al V-lea de papa Leon cel Mare în apus şi de patriarhul Constantinopolului în răsărit. (Eusebiu Popovici, Istoria Bisericii Universale, vol. 2, pag. 263 - 266; -. Georgescu, Istoria Bis. Universale, vol. 1, pag. 49).

 

Şi istoricul Sozomen aminteşte de introducerea mărturisirii la preot. Era un preot anumit la care se putea face mărturisirea, numit “penitencier”. Povesteşte acest istoric, că după introducerea obiceiului de a mărturisi în faţa unei singure persoane, s-a întâmplat la Constantinopole, că un diacon, care avea această misiune, să violeze o doamnă. Episcopul Nectarie aflând despre fapta ruşinoasă săvârşită de penitencier, a dat poruncă să se desfiinţeze rolul penitencierului. Împăratul Teodosie, care domnea atunci, din zel pentru biserică, a vrut să introducă pentru femei o penitencieră, femeie trecută de 60 de ani. Totuşi părerea aceasta nu a fost primită. Mai târziu iarăşi a fost introdusă mărturisirea la preot. (Sozomen, Istoria Bisericească, pag. 280 - 290).

 

Mărturisirea şi cuminecarea măcar o dată pe an, la paşti, a fost impusă de sinodul din Lateran în anul 1215. (Istoria Bisericii Universale, vol. 2, pag. 127).

horizontal rule

sus

Ce este nou?

 

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate