Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina de Istorie

 

Cartea Pasi

Cultul Creştin Baptist din România in perioada comunista

(continuare)

 

2.2 Viaţa Cultului Baptist între control, colaborare şi  rezistenţă

2.2.1 Restricţii, supraveghere şi privaţiuni

(continuare)

 

Fratele Popovici face o comparaţie statistică cu efectele arondării astfel: în anul 1961, înainte de implementarea acesteia existau 1.581 biserici şi filiale şi 492 predicatori ordinaţi, iar după arondare mai existau 911 biserici şi filiale şi 121 pastori ordinaţi.218 Prin restricţiile impuse de stat de-a lungul timpului, aceştia nici măcar nu mai puteau predica deoarece nu aveau recunoaşterea Departamentului Cultelor şi nici certificat sau carnet de păstor. Fiind mult mai puţine biserici Statul a impus limitarea şi reducerea numărului de seminarişti admişi la Seminarul Teologic din Bucureşti astfel că s-a ajuns la situaţia când erau admişi doar patru la o perioadă de patru ani.

 

2.2.2 Mişcarea treziţilor

 

În contextul acestei stări jalnice în care au ajuns bisericile baptiste, Dumnezeu a început o lucrare de trezire în mijlocul celor care însetau după părtăşia reală cu Dumnezeu şi după viaţa de sfinţenie cerută de Acesta. În multe biserici, în special în zonele unde baptismul s-a extins foarte mult timp de cîteva generaţii, viaţa bisericilor intrase într-o stare de letargie. Copiii baptiştilor născuţi în generaţiile care nu au prins focul, dedicarea şi entuziasmul pionierilor baptişti, au adoptat baptismul într-un mod tradiţional - se născuseră baptişti. Se dezvolta o tradiţie baptistă care se fosiliza în "ritualuri", adică într-un mod de închinare mecanic, impersonal. Mulţi dintre tineri şi chiar dintre membrii baptişti mai în vârstă, sau conducătorii adunărilor, trăiau într-o stare de imoralitate discordantă cu învăţătura creştină baptistă. Foloseau băuturi alcoolice, mergeau la dans şi făceau multe fapte de ruşine. Oameni ca aceştia activau în corurile şi formaţiile muzicale ale bisericilor, erau parte din comitetele de conducere. În această situaţie are loc o mişcare de "trezire" în unele zone ale ţării. În Istoria Baptiştilor din România 1856-1989, se menţionează despre existenţa acestei mişcări într-un subcapitol intitulat "VÂNĂTOAREA DUPĂ TREZIŢI'. Cu toate că se afirmă atitudinea radicală a Departamentului Cultelor faţă de aceştia, nu se dau prea multe detalii cu privire la apariţia acestei mişcări. Este interesantă poziţia conducătorilor baptişti faţă de treziţi, consemnată în cartea susmenţionată.

 

"Toate persoanele din conducerea Uniunii şi din conducerile comunităţilor au asigurat Departamentul Cutelor şi vârfurile Securităţii că un asemenea curent al treziţilor nu există în bisericile baptiste sau, dacă într-adevăr există, este foarte neînsemnat şi nu are sorţi de izbîndă printre credincioşii baptişti. În desfăşurarea acestei vânători după treziţi s-a ajuns la stări de teroare, la interminabile investigaţii ale păstorilor şi chiar a unui mare număr de membri. Suferinţele şi urmăririle, privaţiunile pe care le-au îndurat cei din conducerile bisericilor baptiste, ale comunităţilor bisericeşti, au creat spaimă şi incertitudine în fiecare clipă. Unii dintre cei interogaţi nici nu aflaseră măcar de existenţa unui asemenea curent religios. După istovirea zadarnică, totul s-a sfârşit ajungându-se la concluzia că ar fi existat un astfel de curent neînsemnat prin bisericile maghiare. E adevărat că şi promotorii şi militanţii acestui curent, când şi-au dat seama de această vânătoare, au scos din vocabularul lor noţiunea de treziţi."219

 

Aspectul acestei mişcări de trezire necesită o aprofundare viitoare în studiul istoric. Din documentele disponibile autorului, la acest moment, reiese faptul că pe la sfârşitul anilor '50 şi începutul anilor '60 apare în câteva părţi ale ţării o înviorare spirituală şi o întoarcere la viaţa reală creştină. Deşi această mişcare de trezire necesită un studiu de sine stătător şi o evaluare mai profundă, totuşi se va aloca un spaţiu mai larg creionării unor aspecte mai importante. Unul dintre aceste începuturi ale vieţii transformate s-a ivit printr-un şir de treziri personale, care s-au extins de la o persoană la alta. Prin anul 1953 fratele Hoblea Nistor, din localitatea Mişca, jud. Bihor, "fiind în dificultate spirituală şi în pragul divorţului" caută disperat soluţii la starea sa deplorabilă. Prin sfaturile unui frate de la creştinii după Evanghelie, pe nume Ianovics Damaschin, acesta îşi mărturiseşte starea înaintea lui Dumnezeu şi îşi găseşte iertarea şi mântuirea. Viaţa lui schimbată o împărtăşeşte şi altora, mai întâi fratelui său Hoblea Ioan care şi el vine înaintea lui Dumnezeu cu starea lui.

 

"În rugăciune Ioan a zis printre altele: «Doamne, sunt un păcătos pierdut, un om stricat, nu sunt vrednic să priveşti la mine, dar dacă Tu ai venit pentru cei păcătoşi şi poţi face ceva din viaţa mea, iată, mă predau Ţie.» Când s-au ridicat de pe genunchi, Ioan radia de fericire, simţea eliberarea dată de Dumnezeu şi nu a mai putut să tacă. În noaptea aceea, în jurul orei 3, s-a dus şi a sculat-o pe soţia sa şi i-a spus ce a făcut Dumnezeu în viaţa lui. I-a cerut iertare soţiei. A mers la părinţii lui şi a făcut la fel. Apoi a mers la biserica Baptistă de unde fusese exclus pentru mai multe abateri şi a mărturisit: «fraţilor, este mult mai mult adevărat decât aţi ştiut voi despre mine»... A cerut iertare şi le-a relatat ce miracol a făcut Hristos în viaţa lui. A fost reprimit ca membru în biserică."220

 

Viaţa nouă şi mărturia fratelui Hoblea Ioan a influenţat multe alte vieţi, întrucât acesta mărturisea oamenilor cu care se întâlnea despre harul Domnului Isus. Astfel a avut un impact deosebit în localităţile Fegernic, Pacluşa de Barcău, Abramuţ, Tarcea etc. Printre cei influenţaţi de Hoblea Ioan a fost şi fratele Szilagyi Sandor, care şi el, la rândul lui, a fost transformat de puterea pocăinţei şi harului lui Dumnezeu. Acesta, a fost vizitat într-o zi, în Tarcea unde locuia, de un bun amic din Camăr, jud. Sălaj, pe nume Nagy Karoly. Acesta fusese bun tovarăş de băutură cu Szilagyi şi îi aduse în dar o damigeană cu vin. Fratele Szilagyi i-a mărturisit acestuia despre minunea şi dezrobirea din viaţa lui şi a doua zi Karoly îşi mărturiseşte Domnului nelegiuirile şi capătă iertarea Lui.

 

"Nagy Karoly făcea parte din Biserica Baptistă Camăr, SJ. care avea cca. 500 de membri. Cânta în corul şi fanfara bisericii, dar nu-L cunoştea pe Dumnezeu. După experienţa din Tarcea a mers acas la Camăr şi, un om expansiv cum era, a mărturisit în biserică, între lacrimi, ce i-a făcut Domnul. Mare mulţime din membrii bisericii, care trăiau la fel cum a trăit şi el, s-au trezit, şi-au dat seama de starea lor pierdută, şi-au mărturisit păcatele în rugăciune şi au primit eliberare. S-a format un grup de «treziţi» care se adunau împreună la rugăciune şi studierea Scripturii."221

 

Această trezire s-a extins de la Camăr la alte biserici precum, Nuşfalău, Ip, Boghiş, Valcaul de Jos, Şimleul Silvaniei, Borla, Guruslău, Zalău, Aghireş, Panic, Sărmăşag, Pericei şi multe altele în judeţele Sălaj, Arad, Bihor, Braşov, Cluj, Harghita, Timiş etc.

 

În anul 1958, în mod independent, într-o bisericuţa din satul Petreu, jud. Bihor, Dumnezeu cercetează şi trezeşte la viaţă nouă un grup de tineri care începuseră să caute Faţa lui Dumnezeu prin post şi rugăciune. În luna septembrie 1958 aceştia merg la o serbare în Tarcea şi se întâlnesc cu treziţii din localitate şi din Camăr, stabilind astfel legături unii cu alţii. Printre păstorii baptişti cuprinşi de mişcare de trezire au fost Balla David, Bartha Ştefan, Budai Lajos, Cloţea Gavril, Kiss Laszlo, Onodi Gyorgy şi Bodor Alexandru. Odată cu extinderea mişcării autorităţile au început să ia măsuri drastice, întrucât era de neconceput o revigorare a religiei sub regimul comunist.  Religia trebuia să moară de la sine.  În acţiunea de reprimare a mişcării Securitatea şi Departamentul Cultelor au folosit mâna fraţilor de la conducerea Uniunii şi comunităţilor. Comitetul Uniunii declară mişcare de trezire ca fiind străină de mărturisirea de credinţă baptistă, în consecinţă o erezie. Prin intervenţia directă a conducătorilor Uniunii şi comunităţilor au fost excluşi din biserici adepţii acestei mişcări iar pastorii treziţi au fost destituiţi. Prin ceste acţiuni ale conducătorilor, treziţii au fost scoşi în afara tutelei cultului baptist şi a legii, căzând astfel pradă sistemului. Unii fraţi au fost arestaţi pentru că predicau fără autorizaţie, dintre care pastorii Kiss Laszlo, Nagy Karoly, Kulcsar Mihaly au făcut chiar închisoare timp de câteva luni. Prin această intervenţie brutală a statului şi prin renegarea lor de către "fraţii mai mari", mişcarea de trezire a fost înăbuşită în dezvoltarea ei. Cei care erau treziţi propovăduiau necesitatea întâlnirii personale cu Domnul Christos, necesitatea naşterii din nou, chiar şi de la cei care se "născuseră" baptişti, nevoia de evanghelizare personală, publică, necesitatea unei vieţi intense de post şi rugăciune şi nevoia unei trăiri autentice a vieţii creştine. Ei organizau grupuri de părtăşie şi rugăciune prin case.

 

"Ceea ce s-a constatat mai târziu şi chiar până în zilele noastre, că acolo unde a pătruns focul trezirii s-au format bărbaţi serioşi, cu o viaţă creştină autentică, au devenit stâlpi în bisericile unde erau, cu o maturitate spirituală reală. S-au format familii creştine sănătoase unde şi copiii au ajuns să-L cunoască pe Domnul şi au devenit viitorul binecuvântat al bisericii. Acele biserici care au respins focul trezirii, au devenit reci, au cunoscut un regres dureros şi au început încet să se stingă.

 

Suflul trezirii spirituale s-a reaprins în multe din bisericile baptiste în urma trezirii produse în anii '70 în Oradea prin fr. pastor Liviu Olah."222

 

În cadrul mişcării treziţilor au fost în unele locuri şi tendinţe de influenţare carismatică din partea cultului penticostal. Aceste încercări au adus asupra mişcării unele critici aspre din sânul baptiştilor şi la o apreciere deformată a mişcării. Pastorul Bodor Alexandru menţionează ceva în această privinţă. "Mulţi membri din bisericile penticostale când au auzit de trezire au venit şi au încercat să le inoculeze ideea de stăruinţă după darul vorbirii în limbi, dar fără succes. Trezirea din bisericile baptiste era de altă natură, nu de natură penticostală sau carismatică. Au început însă oameni din afară să vină şi să se pocăiască."223 Din documentele Securităţii reies şi alte aspecte ale mişcării treziţilor, în special din perioada 1964-1970. Se consemnează o dezvoltare a treziţilor sub influenţa unei credincioase pe nume Fenyvesi Irina, originară din Cristurul Secuiesc, jud. Harghita dar care locuia în Ungaria. Prin activitatea ei în timpul vizitelor în România au fost influenţaţi mai mulţi fraţi şi grupuri de tineri din judeţele Arad, Mureş, Braşov, Harghita şi Covasna, centrul lor de activitate fiind situat probabil la Târgu Mureş. (Pentru detalii vezi ANEXA Treziţii Domnului. p. 321) Despre grupările treziţilor se afirma că "în anul 1964 aveau 100, iar în prezent au 500 de membri.-"224 O statistică aproximativă (500 membri în anul 1982)225 arată distribuţia zonală a treziţilor precum urmează: Arad, 50; Bihor, 50; Braşov, 40; Covasna, 60; Maramureş, 60; Mureş, 50; Satu Mare, 50; Sălaj, 90; Timiş, 50.226 Caracterizarea treziţilor, probabil uneori tendenţioasă, este după cum urmează: nu sunt de acord cu reglementarea, motiv pentru care se adună pe la diferite case particulare; majoritatea vorbesc în limbi; sunt între ei profeţi; cad în extaz, dansează în jurul mesei; se roagă cu glas tare pînă după miezul nopţii; nu se supun adunării, cu o atitudine anti-păstor; propagă un fanatism exagerat a unor idei mistice nocive şi antisociale, de izolare totală a credincioşilor faţă de viaţa socială; unii dintre ei propagă idei naţionalist-iredentiste."227 Cu privire la mişcarea treziţilor Securitatea propunea ca Departamentul Cultelor să ceară Uniunii Baptiste ca aceasta să întocmească şi să predea o listă cu toţi aceşti dizidenţi grupaţi pe bisericile unde aparţin. Uniunea trebuia să "lămurească", cu ajutorul pastorilor locali, frăţietatea cu privire la motivele pentru care treziţii sunt excluşi pe întreg teritoriul ţării. Cu ocazia conferinţelor de orientare toţi păstorii să fie prelucraţi cu privire la problemele dizidenţilor. Cei cu idei reformiste să fie puşi în discuţie în faţa adunărilor iar inspectorii Departamentului Cultelor să supravegheze atent activitatea acestor persoane şi să informeze organele competente cu privire la aceasta. De asemenea se propunea ca să se întocmească o situaţie cu pastorii care au primit automobile din străinătate întrucât mulţi dintre aceştia erau dizidenţi şi erau suspicionaţi că ar fi fost în legătură cu pastorul Richard Wurmbrand.228

 

Următorul eveniment mai important a fost ziua de 19 martie 1965 când moare Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim secretarul Comitetului Central al PMR şi preşedintele Consiliului de Stat la R.P.R. Pastorul Richard Wurmbrand povesteşte că doi creştini şi-au făcut loc şi l-au abordat pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru a-i mărturisi într-un timp scurt despre Domnul Christos şi pentru a-l îndemna să renunţe la păcatele sale şi la persecuţii. În consecinţă, Gheorghiu-Dej i-a arestat şi i-a trimis în închisoare. Totuşi Cuvântul lui Dumnezeu semănat de aceştia şi de alţi credincioşi a dat roade, astfel că, în chinurile bolii, pe patul de moarte, Gheorghiu-Dej a avut un moment de pocăinţă, mărturisindu-şi păcatele şi acceptându-L de Domnul Isus ca Mântuitor.229 Ca şi la moartea lui Groza, conducerea baptistă îşi aduce obolul. "Conducerea cultului, pastorii şi toţi credincioşii cultului nostru creştin baptist, conştienţi de marile şi istoricele merite pe care le are marele dispărut, participă cu toată inima la durerea pe care o încearcă întregul nostru popor.  Cu toţii l-am iubit şi l-am admirat în viaţă, de aceea, cu toţii îl şi deplângem acum la moartea sa."230 Gheorghe Gheorghiu-Dej este succedat la preşedinţia Consiliului de Stat de către Nicolae Ceauşescu.

 

Un alt eveniment de seamă al anului 1965 este Congresul Cultului Creştin Baptist din R.P.R. din 28-30 mai, ţinut la Bucureşti, după o perioadă de 10 ani fără alegeri, în care este aleasă noua conducere a cultului (prin vot secret cu bile - albe şi negre), după cum urmează: preşedinte, Vicaş Teodor; secretar general, Ţunea Ioachim; vicepreşedinţi, Covaci Nicolae şi Bokor Barnaba; casier, Fălcuşan Ştefan.231

 

Cu prilejul şedinţei de lucru a comitetului de conducere al Uniunii din 14 octombrie 1966 se hotărăşte ţinerea unei serii de conferinţe de orientare şi îndrumare a păstorilor şi responsabililor locali ai bisericilor baptiste. Aceste conferinţe s-au desfăşurat în perioada noiembrie-decembrie a anului 1966 şi au avut ca ordine de zi prezentarea a trei referate dintre care primul avea conţinut doctrinar, al doilea avea conţinut social-cetăţenesc iar al treilea conţinea îndrumări cu privire la disciplina în cult. Al treilea referat întărea suveranitatea conducerii cultului condusă de autorităţi peste toţi păstorii din întreaga ţară. Acesta "a scos în evidenţă obligaţiile pe care le au pastorii şi responsabilii locali ai bisericilor de a respecta toate îndrumările date de conducerea cultului, în vederea bunului mers al întregii activităţi cultice. Referatul a analizat unele cazuri de abatere de la disciplina cultului arătînd consecinţele neplăcute care s-au răsfrînt atît asupra activităţii unor pastori cît şi asupra bisericilor respective".232 Prin aceste conferinţe se instala oficial "dictatura" conducerii Uniunii, în contradicţie cu Mărturisirea de credinţă baptistă.

 

La 29 februarie 1968 are loc la Palatul Consiliului de Stat primirea în audienţă de prezentare pe toţi conducătorii cultelor recunoscute din România. Din partea Cultului Baptist a participat preşedintele Vicaş Teodor. În această întrevedere tov. Ceauşescu a prezentat clar aşteptările sale de la cultele religioase. Acestea trebuie să slujească neabătut interesele poporului "de a face ca România socialistă să devină mai prosperă, mai puternică, cu drepturi egale şi suverane în rîndul naţiunilor lumii", "să servească cu credinţă interesele patriei, ale poporului", să contribuie la promovarea politicii statului atât în ţară cât şi peste hotare. La toate acestea, reprezentanţii cultelor şi-au exprimat adeziunea şi consimţământul unanim cu privire la politica externă a Statului şi l-au asigurat pe Ceauşescu că "vor milita alături de întregul popor pentru înfăptuirea acestei politici consacrate colaborării între popoare, securităţii europene şi apărării păcii în lume."233

 

La data de 19 decembrie 1968 se înfiinţează Frontul Unităţii Socialiste (FUS) cu scopul declarat de a înregimenta forţele organizaţiilor de orice fel la participarea activă pentru înfăptuirea politicii interne şi externe a statului şi cu scopul de a atrage masele populare (şi fondurile acestora) la implicarea în treburile ţării. Nicolae Ceauşescu afirma cu această ocazie că acest FUS este o forţă superioară de manifestare a voinţei de muncă şi luptă a poporului.234 În realitate era încă un instrument de a asigura adeziunea şi solidaritatea în jurul partidului comunist a tuturor maselor.

 

În anul 1969 preşedintele ales al Uniunii, Vicaş Teodor se pensionează şi în locul său este numit ca preşedinte Covaci Nicolae.

 

În zilele de 2-3 iunie 1972 are loc cel de al 26-lea Congres al Cultului Creştin Baptist din R.S.R. în cadrul căruia se aleg prin vot secret cu bile următorii fraţi: preşedinte, Nicolae Covaci; secretar general, Ioachim Ţunea; vicepreşedinţi, Găvăgină Ieremia şi Ilonka Ştefan; casier, Ordeanu Ioan. În rezoluţia adoptată fraţii se angajează să meargă neabătuţi pe "drumul patriotismului" şi să fie solidari cu toate hotărârile Conducerii superioare de Stat.235

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate