Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

 

 


Pagina de Istorie

 

Adevăr Istoric

Documente şi date din Istoria Bisericii

de Nicolae Moldoveanu

 

 

19. UNELE PERSOANE MAI ÎNSEMNATE ÎN ISTORIA BISERICII

 

CLEMENT ROMANUL

Clement Romanul este unul din bărbaţii apostolici, socotit de Irineu ca al treilea episcop al Romei (sfârşitul sec. I). Despre originea lui nu se ştie nimic precis. Se presupune a fi Clement amintit de ap. Pavel în Epistola către Filipeni.

 

Clement a scris două epistole adunării creştine din Corint. Despre prima epistolă, majoritatea cercetătorilor, spun că este autentică. Despre a doua epistolă se susţine că nu ar fi autentică. Altă lucrare neautentică au fost Pseudoclementinele.

 

în epistolele lui Clement sunt cuprinse multe afirmaţii false şi citate din Sfânta Scriptură cu totul inexacte. Aşa de pildă Isaia 60:17: “Voi face ca pacea să domnească peste tine şi să stăpânească dreptatea”, el, ca un partizan al ierarhiei, schimbă în felul următor: “Şi voi pune episcopii tăi întru dreptate şi pe diaconii tăi întru credinţă”. (Ep. I către corinteni 42).

 

IGNATIE

Ignatie era episcop în Antiohia la sfârşitul sec. I şi începutul sec. al II-lea. El mai purta numele de Teoforul, adică “Purtător de Dumnezeu”. A murit moarte de martir pe vremea împăratului Traian. În drumul său spre Roma, a scris şapte epistole, adresate diferitelor adunări creştine de atunci: Efeseni, Magnesieni, Traliieni, Romani, Filadelfieni”, Smirnieni şi sf. Policarp.

 

“Colecţia epistolelor sf. Ignatie s-a pierdut, cu timpul. În schimb s-au păstrat diferite alte colecţii mai târzii, care în afara aurului veritabil ne oferă şi oarecare zgură...” (pr. Matei Pâslaru, Scrierile Părinţilor apostolici, vol. 2, pag. 25).

 

Susţinătorii ierarhiei încă din primele veacuri, căutau şi alergau după documente vechi din care să reiese ierarhia. Fiindcă nu aflau ceea ce doreau recurgeau la falsuri. Nici chiar scrierile canonice ale Noului Testament n-au scăpat de această plagă a minciunii. Diferiţi copişti şi traducători au introdus şi scris ceea ce au vrut. Aşa se explică adaosul din Epistola întâi a lui Ioan, cap. 5:7-9 (“Comma Ioanneum”) şi Marcu 16: 9 - 20. Până în ziua de astăzi se păstrează aproape 300 de manuscrise vechi ale Noului Testament în diferite biblioteci ale lumii. Savanţii credincioşi au confruntat manuscrisele şi aşa au ieşit la iveală falsurile. Aici este dovada puternică despre lucrarea Duhului Sfânt. Sfânta Scriptură fiind o carte a Duhului Sfânt, a fost ocrotită de falsuri. Un om al lui Dumnezeu s-a exprimat astfel: “Biblia este atât de mare şi atât de puternică încât a putut şi poate supravieţui tuturor traducerilor rele.” Nu tot aşa s-a întâmplat cu alte scrieri vechi. Ele ne fiind ocrotite de Duhul Sfânt, au rămas pradă falsurilor. Fiecare a făcut cu ele ce a vrut, adăugând sau scoţând, după cum îi era interesul. Pentru a putea şti care-i adevărul în vreo chestiune, să alergăm la Cuvântul insuflat de Duhul Sfânt al Sfintei Scripturi. Tot ceea ce nu contrazice duhul Sfintei Scripturi e adevăr. Restul e minciună, e neghina semănată de diavolul pe ogorul adevărului. Aşa şi cu epistolele sf. Ignaţie. Primim din ele tot ce nu contrazice Duhul Noului Testament.

 

Cea mai veche colecţie a epistolelor sf. Ignatie, aşa numita “Recenzie mai lungă a epistolelor sf. Ignatie”, cuprinde cele şapte epistole autentice. Dar şi cele autentice nu sunt păstrate aici în forma lor originală, ci într-o formă mai mult sau mai puţin adăugită, interpolată, (pr. Matei Pâslaru, Scrierile Părinţilor apostolici, vol. 2, pag. 25).

 

Noi credem, că dacă aceste epistole sunt într-adevăr ale sf. Ignatie, nu ar contrazice Cuvântul Adevărului al Sfintei Scripturi, cu privire la preoţie. Şi dacă anumite părţi din cele şapte epistole dau o altă direcţie adevărului Noului Testament, atunci aceste părţi sunt adăugirile despre care a fost vorba mai sus. Unii cercetători sunt de părere că nu sf. Ignatie ar fi autorul epistolelor, ci un altul care a trăit mai târziu, (pr. Matei Pâslaru, Scrierile Părinţilor apostolici, vol. 2, pag. 18 - 25).

 

POLICARP

Policarp, a fost episcop în Smirna, şi este socotit ucenic al sf. ap. Ioan. A murit moarte de martir în anul 155. El a scris mai multe epistole şi a stabilit (pentru vremea aceea) sărbătoarea Paştelui. Din scrierile lui nu se păstrează decât Epistola către Filipeni.

 

Poli carp, ca ucenic al ap. Ioan, credea în împărăţia de o mie de ani a Domnului Isus pe pământ.

 

PAPIAS

Papias a fost ucenic al sf. ap. Ioan şi episcop în Ierapole (Frigia).

 

Papias, a scris o operă intitulată: “Explicarea cuvintelor de învăţătură ale Domnului.” Această operă este primul tratat de exegeză biblică în literatura patristică. El ţine să utilizeze la maxim elementele tradiţiei apostolice, pentru găsirea adevărului. Iată ce spune el: “Căci nu mi-a plăcut nici odată, cum fac mai mulţi, ca să ascult pe acei ce vorbesc multe, ci pe acei care învaţă adevărul; nici pe acei ce dau percepte noi şi străine, ci pe acei ce urmează pe acele ce ni le-a lăsat Domnul...” (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, pag. 96).

 

Eusebiu de Cezarea istoric bisericesc spune despre Papias că era un bărbat foarte învăţat în toate şi cunoscător al Scripturii. (pr. I. Mihălcescu, Fragmentele lui Papias, pag. 203; Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, III, 36, 1, 2).

 

Papias credea în împărăţia de o mie de ani pe pământ a Domnului Isus.

 

Papias, în cartea sa Expunerea cuvintelor Domnului, scrie: “Mă grăbesc a explica ceea ce am auzit de la bătrâni şi am păstrat cu credinţă. Voi mărturisi aici învăţătura lor; căci nu mi-a plăcut nici odată, cum fac acum oamenii în convorbirile lor, care vorbesc multe şi spun învăţături noi şi străine; dar m-am lipit de cei care urmează învăţăturile şi poruncile pe care ni le-a lăsat Domnul. Când întâlneam pe vreunul care văzuse pe bătrâni, totdeauna am avut dorinţa de a întreba ce spuneau, Andrei, Petru, Filip, Toma, Iacov, Ioan, Matei şi alţi ucenici ai Domnului; încredinţat că oamenii care au văzut pe bătrâni îmi vor spune

 

mai bine prin viu grai decât aş fi putut face singur prin lectura cărţilor.” (Gherasim Timus, episcop, Dicţionar hagiografic, pag. 640, Bucureşti, 1898, Tipografia cărţilor bisericeşti).

 

IUSTIN MARTIRUL

Iustin Martirul, este cel dintâi creştin care a dezvoltat o activitate literară mai intensă. Era numit “Filozoful”, pentru că înainte de a se converti la creştinism învăţase filozofia în diferite şcoli filozofice păgâne. De origine era din Palestina, probabil dintr-o familie de etnie greacă.

 

Iustin Martirul, a scris multe cărţi. Cea mai cunoscută şi care ni se păstrează până în ziua de astăzi este: “Dialogul cu iudeul Trifon”.

 

Iustin credea că demonii sunt îngerii căzuţi, adică fiii lui Dumnezeu din Facerea 6, care s-au împreunat cu fetele oamenilor. (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 1, pag. 86).

 

Credea în împărăţia de o mie de ani pe pământ a Domnului Isus. Iată cum scrie el despre acest lucru: “Eu însă ca şi toţi aceia care sunt întru totul creştini drept-credincioşi ştiu că va fi atât înviere a trupului cât şi o împărăţie de o mie de ani în Ierusalimul construit din nou, împodobit şi lărgit după cum mărturisesc profeţii Ezechiel, Isaia şi alţii.” (Iustin Martirul, Dialogul cu iudeul Trifon, pag. 185).

 

Credea iarăşi că Dumnezeu va face ca sufletele rele ale oamenilor şi ale demonilor să nu mai existe. (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 1, pag. 85 şi 87). lată ce scrie el despre suflet şi înviere: “Căci dacă veţi întâlni pe unii din aceia care se numesc creştini, care însă nu vor mărturisi aceasta, ci vor defăima pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov şi vor spune că nu există învierea morţilor, ci că de îndată ce vor muri, sufletele lor sunt luate în cer, să nu-i socotiţi creştini.” (Iustin Martirul, Dialogul cu Iudeul Trifon, pag. 185).

 

Iustin Martirul a murit moarte de martir (din această cauză a fost numit aşa), între anii 148 - 149, la Roma.

 

IRINEU

Irineu, a fost scriitor creştin şi a trăit în sec. al II-lea, A fost episcop în Lyon (Franţa), dar în tinereţe a trăit în Smirna (Asia Mică) şi se presupune a fi fost ucenicul lui Policarp. Tertulian îl numeşte: “Cel mai iubitor cercetător al tuturor felurilor de ştiinţe.”

 

Irineu împărtăşea credinţa despre împărăţia de o mie de ani pe pământ a Domnului Isus. Această credinţă era foarte răspândită la primii creştini. (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 1, pag. 58).

 

Despre Cina Domnului, Irineu spunea: “Credinţa este trupul lui Hristos.” (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 1, pag. 376, şi notiţa 46).

 

Scrierile sale au fost diferite. Una din cărţile de seamă ale lui a fost: Contra ereziilor, carte scrisă împotriva gnosticilor.

 

TERTULIAN

Tertulian, a fost un mare învăţător şi scriitor creştin din secolele al II-lea şi al III-lea, de origine latină, din Cartagina, născut în anul 160 şi mort în anul 240.

 

Tertulian avea o minte ageră şi o dialectică admirabilă. Despre el se zice cu toată dreptatea, că are tot atâtea cugetări câte cuvinte. A scris foarte multe cărţi, dintre care cea mai renumită este: Apologeticus.

 

Tertulian, nu este considerat de Biserica Ortodoxă, printre sfinţi, pentru că:

 

- A aderat la montanism,

- Susţinea învăţătura despre împărăţia de o mie de ani pe pământ a Domnului Isus,

 

- Nega ierarhia, socotind pe toţi creştinii preoţi,

- Apăra dreptul omului de a se închina cum simţea nevoia: “Pentru religie nu-i lucru firesc să constrângă la religie - omul are drept şi acest drept aparţine puterii fireşti a fiecăruia să adore ceea ce el socoteşte că e mai bine şi apoi religia unuia nu vatămă şi nu aduce folos altuia.” (Ad. Scapullam, c. 2).

 

CIPRIAN

Ciprian, a fost scriitor creştin latin din sec. al III-lea. El s-a născut în Cartagina pe la anul 200, din părinţi păgâni foarte bogaţi. A devenit creştin încă din tinereţe şi după doi ani de la convertire a fost ales episcop de Cartagina.

 

Ca scriitor, Ciprian, a fost influenţat de scrierile lui Tertulian. Sub raport intelectual Tertulian era creator, iar Ciprian popularizator. Sub raport bisericesc, Tertulian era adversar puternic partidei episcopale, iar Ciprian era cel mai expresiv reprezentant al ei. Tertulian era numit “părintele teologiei latine”, iar Ciprian era numit “părintele ierarhiei”.

 

După mărturia sa, Ciprian a rămas omul unei singure cărţi şi anume al Cărţii Cărţilor, Sfânta Scriptură, (pr. Matei Pâslaru, Scrieri alese din opera sf. Ciprian, pag. 24).

 

Ciprian a murit moarte de martir în anul 258.

 

CLEMENT ALEXANDRINUL

Clement Alexandrinul, a fost scriitor şi învăţător creştin din sec. al II-lea şi al III-lea. Despre naşterea sa nu avem date precise. Unii spun că s-ar fi născut în Atena, alţii spun că în Alexandria. Ceea ce se ştie sigur este că el a trăit în Alexandria, a învăţat filozofia, muzica, retorica şi gramatica.

 

Clement Alexandrinul a fost conducătorul şcolii catehetice din Alexandria, profesorul marelui Origen.

 

A scris multe lucrări. Una din operele sale de seamă este Pedagogul, care a ajuns până în zilele noastre.

 

A murit cam pe la anul 215 - 216, în timpul pribegiei sale prin lumea creştină.

 

ORIGEN

Origen, este cel mai mare gânditor şi scriitor creştin din primul mileniu creştin.

 

S-a născut în Alexandria, în jurul anului 185, dintr-o veche familie creştină. El era cel mai mare din cei şapte fraţi. Tatăl său, Leonida, un creştin învăţat şi foarte evlavios, i-a dat educaţia completă a timpului. Pe lângă celelalte materii pe care le studia, Origen trebuia să înveţe pe de rost câte un loc din Sfânta Scriptură, în fiecare zi. Atmosfera religioasă din familie şi geniul său personal au făcut din Origen un tânăr fanatic pentru credinţă şi pentru interpretarea complexă a Sfintei Scripturi. Leonida, tatăl său, fericit, îi săruta pieptul, noaptea, când dormea. La etatea de 18 ani Origen a devenit conducătorul şcolii catehetice din Alexandria. Trăia o viaţă de ascetism riguros.

 

Din pricină că el trebuia să facă vizite în scopul de a întări pe elevii şi elevele sale în timpul persecuţiei, pentru a nu da loc la bănuieli în ce priveşte legăturile cu femeile, s-a castrat.

 

Origen de tânăr a început să fie invidiat de anumite persoane. Primul a fost episcopul său Demetru, care a convocat două sinoade pentru a-l declara eretic.

 

În urma torturilor dintr-o temniţă a Tirului, închis fiind pe vremea prigoanei lui Deciu, Origen a murit în anul 251, la vârsta de 69 de ani.

 

Opera lui Origen este vastă. Nu a fost întrecut de nimeni până astăzi, privind numărul lucrărilor scrise. A scris peste 6000 de cărţi. Ieronim l-a numit “cel mai mare învăţător al Bisericii, după apostoli.” Cea mai de seamă lucrare a sa a fost Hexapla, concordanţă a textului Sfintei Scripturi pus pe şase coloane. Scrierile lui se împart în şase categorii: exegetice, dogmatice, apologetice (în acest domeniu a scris o lucrare în opt volume contra lui Celsus, un filozof epicurian care scrisese o carte împotriva creştinismului), practice, critice scrisori. Când dicta Origen, scriau şapte stenografi şi tot atâţia copişti.

 

Origen nu este considerat de Biserica Ortodoxă printre sfinţi, ci este socotit ca eretic, pentru următoarele:

- Credea că dacă Satana s-ar pocăi l-ar ierta Dumnezeu,

- Credea că iadul nu este cu foc material şi că plata păcatului este moartea,

- Înţelegea literal locul de la Matei 19:12, unde se vorbeşte despre fameni pentru împărăţia lui Dumnezeu,

- Credea într-o restatornicire a tuturor lucrurilor în timpul împărăţiei de o mie de ani (Apocatastază). În timpul acestei împărăţii i se va da ocazie fiecărui om care a murit nemântuit să fie mântuit. Această învăţătură a fost combătută de sinodul al V-lea ecumenic. (E. Popovici, Istoria Bis. Univers. vol. 2, pag. 166).

- Credea că Domnul Isus este subordonat Tatălui şi că nu este aceeaşi persoană cu Tatăl. (E. Popovici, Istoria Bis. Univers. vol. 2, pag. 340).

- Credea că Cina Domnului este numai un simbol al trupului lui Hristos.

 

Origen este socotit “părintele” duhovnicesc” al lui Arie.

 

“Nu puţini părinţi de dinaintea sinodului de la Niceea împărtăşeau păreri ale lui Origen, care în urmă au fost osândite, deoarece au trăit înainte de definirea dogmelor.”

 

“Chiar şi după sinodul de la Niceea, mulţi învăţători creştini erau în parte adepţi ai lui Origen, cum sunt: Didim cel Orb,” Grigore de Nazianz, Grigore de Nissa, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Ieronim şi alţii. Mai târziu Ieronim s-a lepădat de Origen. (Istoria Bis. Univesale, vol. 1, pag. 254; Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 2, pag. 104).) Chiar şi Atanasie cel Mare preţuia pe Origen, aducându-i laudă. (Socrate Scolasticul, Istoria Bisericească, pag. 300).

 

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate