Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina de Istorie

 

Cartea Pasi

Cultul Creştin Baptist din România in perioada comunista

(continuare)

 

4.4 Serviciile divine speciale

 

Aşa cum deja s-a menţionat, biserica avea câteva servicii speciale. Acestea erau ocazionate de nunţi, botezuri şi înmormântări. Nunţile erau ţinute în simplitate şi cu o mare bucurie. Adesea cei doi care se căsătoreau erau îmbrăcaţi aproape obişnuit. Îşi încredinţau soarta în mâna Domnului înaintea căruia făceau legământ să se iubească toată viaţa. Mirii puteau fi îmbrăcaţi aşa:

 

sau aşa:

 

Serviciul divin al bisericii cu ocazia nunţii era o sărbătoare. Participau atât cei din biserica locală, cât şi mulţii musafiri veniţi din alte locuri. Erau poezii (unele hazlii, dar pline de învăţătură), cântări, sfaturi, solouri acompaniate cu diferite instrumente muzicale, duete, cvartete, corul avea cântări deosebite de nuntă, cea mai frecventă cântare probabil fiind " 'Naintea noastră o pereche stă, pe care o-mbrăţisăm cu dragoste, mire mireasă făcând legământ"... Mai erau formaţiile muzicale (cu instrumente) care depuneau toate eforturile spre a oferi o mare bucurie mirilor. Atât corul cât şi formaţiile instrumentale făceau repetiţii, astfel încât programul să fie ireproşabil. Era un prilej bun pentru aducerea în biserică a unor cântări noi şi frumoase. La această ocazie erau invitaţi să predice diferiţi fraţi musafiri, şi din partea mirelui şi din partea miresei, astfel că de multe ori erau două, trei sau chiar patru predici frumoase şi pline de învăţătura şi promisiunile lui Dumnezeu. După serviciul din casa de rugăciune, poporul invitat se îndrepta la casa unde avea loc masa. De obicei se ţinea în curte, unde se instala un cort improvizat ( de genul celui care se vede în fotografia următoare) pentru a apăra oaspeţii ori de dogoarea soarelui, ori de venirea ploii sau de răcoarea zilelor mai reci. Aici era bucuria copiilor. Se jucau, sau stăteau lângă părinţi cu gândul la joacă. Pe lângă mireasa, a cărei rochie o admirau, copiii gustau cel mai mult bucatele, dar mai ales prăjiturile.

 

Bucuria continua în jurul bucatelor oferite de familiile mirilor. Masa în vremurile grele era simplă, uneori ciorbă sau supă, sarmale şi cozonac sau prăjituri. În vremurile mai bune erau aperitive, ciorbe sau supe, fripturi, sarmale, fursecuri, prăjituri, şi tortul miresei. Pe durata mesei se cântau cântece, se spuneau istorioare hazlii, se dădeau îndemnuri pentru viaţa de familie şi uneori chiar se ţinea câte o predică. La sfârşit, fiecare binecuvânta noua familie cu ce putea: bani, articole de uz casnic etc., astfel ca familia nou închegată să poată porni în viaţă.

 

Înmormântările erau şi ele o slujbă a bisericii.

 

Întreaga biserică şi fraţii din localităţile dimprejur veneau să conducă pe ultimul drum pe fratele sau sora de credinţă. Cel decedat de obicei nu se aducea în biserică, ci biserica se ducea la casa lui. Acolo, în curte sau în casă, se ţinea un serviciu divin cu rugăciuni, cântări despre nădejdea vieţii viitoare şi mântuire, adecvate ocaziei, se ţinea o predică, sau mai multe predici, în funcţie de numărul musafirilor veniţi. Era o bună ocazie de vestire a Evangheliei întrucât sătenii, din respect şi curiozitate, veneau la înmormântarea consăteanului sau vecinului lor. Fanfara şi corul făceau o slujbă specială, întrucât cântările lor, pe lângă faptul că formau un cadru frumos, pătrundeau în inima ascultătorilor uneori mai adânc decât predicile. De la casa decedatului se mergea pe jos până la cimitir. Se făcea o coloană, iar fanfara cânta împreună cu grupul încolonat cântările lor creştineşti.

 

 

La cimitir, în faţa gropii, se mai ţinea o predică, precedată de rugăciune şi câteva cântări creştineşti adecvate situaţiei. Se mulţumea lui Dumnezeu pentru harul Său şi pentru viaţa fratelui sau sorei, şi se încredinţa trupul ţărânei, în timp ce sufletul era deja în "bucuria Stăpânului" său. Adeseori, musafirii veniţi din alte localităţi erau invitaţi la casa celui înmormântat, unde şedeau la masă în părtăşie creştinească. Deşi familia era îndurerată, totuşi tristeţea şi suferinţa erau înăbuşite de nădejdea revederii în raiul lui Dumnezeu.

 

Botezurile erau sărbătoarea cea mai mare a bisericii. Erau momentele când cei care se pocăiau de păcatele lor şi îşi găseau mântuirea în jertfa Domnului Isus făceau legământ public de credinţă. Înainte de momentul botezului, cei întorşi la Dumnezeu urmau o perioadă de cateheză, timp în care studiau şi învăţau temeinic învăţătura Scripturii şi Mărturisirea de Credinţă a cultului baptist. La timpul botezului Biserica era în sărbătoare. După predicile cu caracter evanghelistic şi programul încărcat de cântări şi poezii, cei "nou născuţi" erau botezaţi. La botez erau acceptaţi oamenii maturi, de pe la 16 ani în sus. Cu greu erau acceptaţi pentru botez tineri de vârsta de 14 ani. Convingerea baptiştilor era că acest legământ trebuie făcut în deplina capacitate decizională şi în urma unei credinţe veritabile în jertfa Domnului Isus şi în Cuvântul Său, în urma naşterii din nou care vine prin primirea Domnului Isus în viaţă ca Domn şi Mântuitor personal. Noii convertiţi erau îmbrăcaţi în alb şi pe rând intrau în apa râului sau în baptistierul din incinta bisericii, fiind botezaţi printr-o singură scufundare în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Înainte de a fi botezaţi erau întrebaţi individual şi trebuiau să mărturisească înaintea întregii asistenţe dacă ei cred că Domnul Isus este Mântuitorul lor personal şi dacă ei cred că Domnul Isus a murit şi pentru păcatele lor. La răspunsul afirmativ al acestora erau botezaţi. Dacă se întâmpla să se boteze o familie, intrau atunci toţi membrii familiei în apă şi erau botezaţi pe rând, în urma mărturisirii credinţei lor.

 

 

După ce noii credincioşi erau botezaţi, "bătrânii", sau fraţii mai înaintaţi pe calea credinţei, împreună cu păstorul sau diaconul îşi puneau mâinile peste ei şi cereau binecuvântarea Domnului peste viaţa lor de credinţă. Îi încredinţau în mâna bună a lui Dumnezeu şi invocau Duhul Sfânt peste cei botezaţi.

 

Numai un membru botezat, care îşi trăia viaţa în adevăr şi a făcut legământ personal cu Domnul Isus, putea să ia parte la Cina Domnului. De asemenea, chiar şi dintre aceştia, dacă vreun păcat sau vreo neînţelegere umbrea părtăşia cu Dumnezeu şi cu fraţii, se abţineau de la participarea la Masa Domnului. Serviciul divin de Cina Domnului era ţinut o dată pe lună şi era o sărbătoare pentru credincioşi. Îşi cercetau viaţa şi o puneau în rânduială, de cele mai multe ori posteau, şi veneau cu bucurie la Casa Domnului pentru a celebra Legământul cel Nou făcut în jertfa Domnului Isus. Predica în ziua aceasta deosebită era frecvent pe tema suferinţelor Domnului Isus şi a jertfei Sale răscumpărătoare. Se invoca în rugăciune mai întâi binecuvântarea Domnului peste pâinea frântă, după care aceasta se împărţea tuturor celor care participau la Cină şi stăteau în picioare. După împărţirea pâinii, se invoca binecuvântarea lui Dumnezeu peste vinul care simboliza sângele vărsat al Domnului Isus pentru păcatul şi mântuirea omenirii, după care se împărţea în acelaşi mod. Vinul se servea din nişte păhărele mici de sticlă sau de plastic, puse pe o tavă specială cu găuri.

 

Sărbătorile cele mai de seamă ale baptiştilor erau Crăciunul (Naşterea Domnului Isus), Paştele (Săptămâna Patimilor şi Învierea Domnului Isus), Duminica Tomei, Rusaliile (pogorârea Duhului Sfânt), Floriile (intrarea în Ierusalim a Domnului) şi Boboteaza (Botezul Domnului). Se mai sărbătorea în multe biserici Sărbătoarea Roadelor (o sărbătoare a mulţumirii pentru recolte) şi Ziua Mamei.

 

De Crăciun se făceau cu copiii programe foarte frumoase de colinde, poezii şi uneori scenete. Se mergea cu colinda, la sate în ajunul Crăciunului, iar la oraşe în ziua de Crăciun. Adesea după programul festiv de Crăciun se împărţeau daruri copiilor din biserică.

De Paşte credincioasele se întreceau în a face cozonaci, pască şi în vopsirea şi decorarea ouălelor.

De Florii, mai ales credincioasele veneau cu bucheţele de flori şi busuioc în mână. Cu ocazia tuturor acestor sărbători erau programe deosebit de frumoase, pe tema sărbătorii, şi bisericile erau înviorate de participarea musafirilor.

La Sărbătoarea Roadelor, biserica avea undeva în faţă, lângă amvon, un decor cu cele mai frumoase roade ale câmpului. La sfârşit acestea erau ori donate unor fraţi mai săraci, ori erau oferite drept premii în concursuri biblice.

 

În timpul anului se organizau excursii împreună cu tinerii sau credincioşii, erau ieşiri la pădure sau la vreun râu, la munte, sau la mare, unde se bucurau de natură, de frumuseţile create de Dumnezeu, de jocuri şi de părtăşia frăţească. Aceste ieşiri contribuiau foarte mult la relaţiile dintre membrii bisericii.

 

Un alt aspect foarte important al vieţii de credinţă a baptiştilor era cercetarea săracilor şi bolnavilor în necazurile lor. Fraţii şi surorile simţeau unii cu alţii şi la bine şi la greu. Erau fraţi care duceau o pâine albă familiilor mai sărace, cu copii, care nu îşi permiteau (atunci) decât pâine neagră, intermediară sau mămăligă. Când cineva se îmbolnăvea şi trebuia să stea în spital, sau la pat, veneau fraţii, cântau, se rugau şi îmbărbătau pe cel bolnav. Îi aduceau în dar fructe, compot sau alte alimente, după posibilităţi sau după regimul pe care trebuiau să-l ţină. Aceste vizite rămâneau neşterse în memoria celui vizitat. Copiii din familiile mai nevoiaşe îşi aduc aminte şi la bătrâneţe de bomboanele sau darurile primite de la cei care îi vizitau.

 

De asemenea, un alt lucru care strângea legătura dragostei creştine era ospitalitatea multor familii. Credincioşii aceştia aproape în fiecare duminică luau pe cineva la masă şi casa lor era întotdeauna deschisă pentru orice om care voia să poposească acolo. Musafirii veniţi la biserică erau bucuria acestor familii. Erau găzduiţi cu cinste, aveau părtăşie la masă, discutau şi astfel primeau veşti unii de la alţii despre frăţietatea din ţară, cântau, se rugau împreună şi, nu rare ori, la despărţire cântau ţinându-se de mână "Iată stăm toţi aici, daţi mâinile/ ora despărţirii iată vine./ Deşi ne despărţim, în duh una suntem./ Cu dragoste-ţi zicem: rămâi frate." Era acea dragoste frăţească care dorea părtăşia cu fraţii în credinţă. Tot această dragoste se manifesta şi în ţinerea unor mese de dragoste, numite agape. Nu toate bisericile le ţineau, dar bisericile care practicau lucrul acesta beneficiau de o legătură mai strânsă şi o cunoaştere mai bună între membrii ei. Bisericile pioniere de limbă germană le ţineau şi unele biserici româneşti au preluat şi ele această practică. Aici, în jurul unei căni de ceai şi a unor biscuiţi sau fursecuri, comunitatea, într-o atmosferă de tovărăşie creştinească, se bucura în cântare, Cuvânt, discuţii, împărtăşirea experienţelor pe calea credinţei etc.

Cununa baptiştilor era respectul pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi marele preţ pe care îl puneau pe citirea Bibliei. Dimineaţa şi când veneau de la lucru se spălau şi citeau cu mare respect Scriptura. Era atât de preţuit Cuvântul încât luau Biblia cu ei şi se fotografiau cu ea în mână.   Poate că este o

excepţie, poate un lucru obişnuit, dar autorul a cunoscut o soră în vârstă care, de la momentul când s-a pocăit până când a mers la Domnul ei drag, a citit Biblia de 56 de ori. Se rugau şi citeau Scriptura. Aceasta era viaţa lor

Legătura frăţească şi dragostea lui Dumnezeu lumina înaintea vecinilor prin dragostea cu care baptiştii se ajutau unii pe alţii. Se ajutau la munca de la câmp, la construirea caselor şi hambarelor şi chiar la scărmănarea lânii vreunei plapumi mai vechi. Făceau acea "clacă", muncă voluntară, cu multă bucurie, cântări şi împărtăşirea experienţelor cu Dumnezeu.

Biserica simţea împreună, era un trup viu. Când erau ameninţaţi, cu toţii vegheau şi luptau pentru supravieţuirea spirituală, cât şi pentru cea instituţională.

 

Biserica Baptistă a fost şi este frumoasă.

 

CONCLUZII

 

Din studiul documentelor istoriei baptiştilor disponibile autorului se poate observa că în perioada comunistă conducerea oficială a cultului a trădat interesele bisericilor baptiste, cedând în faţa dispoziţiilor regimului ateu multe dintre libertăţile şi chiar practicile specifice Cultului Creştin Baptist. Aceasta s-a realizat mai întâi prin seducerea conducerii şi mai apoi prin racolarea de către Securitate a majorităţii liderilor şi păstorilor baptişti. Deşi nu toţi au cedat, totuşi mulţi au vinovăţia unui pact cu Securitatea sau a unei conformări liniei trasate de către cei care colaborau cu aceasta sau cu Departamentul Cultelor. În această privinţă este necesară o recunoaştere a acestui trecut şi o rezolvare biblică a acestuia. "Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. De asemenea, este necesară restituirea. Au fost fraţi de credinţă care au fost excluşi din biserică pe alte motive decât cele de abatere de la doctrina creştină baptistă. Aceştia au fost excluşi pe motive politice, de cele mai multe ori la indicaţiile Departamentului Cultelor şi Securităţii. Ar fi un act de dreptate să li se redea acestor fraţi demnitatea ştirbită şi să li se ceară iertare şi să fie reprimiţi oficial, public, în cadrul cultului.

 

Totuşi, majoritatea credincioşilor şi o minoritate de păstori au mers pe calea cea dreaptă, neabătuţi, fiind dispuşi să plătească preţul credinţei lor. Aceştia au fost mărturii frumoase, care au lăsat în urmă parfumul iubirii şi jertfirii Domnului Isus Christos. Aceştia, prin mărturia lor, au câştigat suflete, au întărit pe fraţi în credinţă, au arătat adevărata faţă a iubirii creştine, au dus credinţa neabătuţi mai departe, au trăit în adevăr, au biruit. Rugăciunilor acestora şi felului lor de vieţuire li se datorează faptul că astăzi mulţi iubesc şi trăiesc credinţa creştină baptistă. Faptele acestora îi urmează.

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate