Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Orientalia
Teologie
Reforma Spirituala
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina de Istorie

ISTORIA BAPTIŞTILOR DIN ROMÂNIA

 Dr. Alexa Popovici

 

ÎNCEPUTURILE BAPTISTE ÎN BUCOVINA

 

Bucovina este una din cele mai frumoase provincii ale României cu un pitoresc aproape neasemuit, dar cu o istorie foarte zbuciumată. În satele şi târgurile bucovinene, crezul baptist a pătruns cu mult înainte de datele, posibil a fi stabilite prin documente, prin refugiaţii austrieci veniţi după o brumă de libertate religioasă aici, la periferia imperiului. Documentele scrise nu ne dau nici un amănunt, dar avem mărturiile bucovinenilor din generaţia trecută, şi descendenţii austrieci de credinţă baptistă au declarat că ei au primit credinţa nou-testamentală de la părinţii lor, iar aceştia de la bunici şi străbunici. Greutatea principală în calea stabilirii firului istoric stă în faptul că aceşti baptişti trăiau într-un cerc închis şi aveau teama de a nu fi descoperiţi de autorităţi şi apoi prigoniţi.

 

Din această cauză, de la aceşti baptişti, s-au convertit la credinţă numai câţiva romani. începuturile baptiste au fost făcute de doi români aduşi la credinţa baptistă în Transilvania, iar unul dintre pioneri a venit acasă de pe frontul din Galiţia cu credinţa baptistă în inimă.

 

SITUAŢIA POLITICĂ A BUCOVINEI. În anul 1775, o parte a Nord-vestului Moldovei, care cuprindea ţinutul Cernăuţilor, cu o mare parte din acel al Sucevei şi Câmpulungului, peste 10.000 kmp. a fost cedată de turci împărăţiei germane. De la această dată, partea aceasta a luat denumirea de Bucovina. Peste 15 ani, în 1790, Bucovina a fost unită cu Galiţia până în 1849, când datorită unor stări politice în Apus a fost constituită într-o provincie, ca un ducat autonom al coroanei austriece. Ca ducat, Bucovina a fost administrată de un prezident cu reşedinţa în Cernăuţi. Iar din 1861 a avut o dietă provincială cu 30 membrii - 10 aleşi de marii proprietari, 7 aleşi de oraşe, 12 aleşi de sate şi 1 episcop, - iar dieta imperială avea 5 deputaţi. Un recensământ din 1869 dă următoarea conformaţie religioasă a Bucovinei: Ortodocşi 376,946; Catolici 74,347, Protestanţi 11,393; Mozaici 47,772 suflete. În vremea anarhiei războiului, în toamna anului 1918 populaţia Bucovinei a cerut sprijinul României şi apoi s-a alipit la Patria mamă. Alipită la România, Bucovina a fost împărţită în 11 judeţe, cu o populaţie de 750. 000 de suflete, dintre care 523, 000 români.

 

De pe vremea voievozilor Ştefan cel Mare şi Alexandru cel Bun au rămas bisericilor şi mănăstirilor ortodoxe mari averi funciare. Faptul că Bucovina a trecut de la o împărăţie la alta, i-a făcut pe români să se ataşeze întru-totul de biserici şi mănăstiri, de aceea au fost ostili curentelor religioase evanghelice. În atitudinea aceasta creată de stările sociale şi politice avem explicaţia prigoanelor şi suferinţelor îndurate de credincioşii baptişti în Bucovina.

 

RĂMĂŞIŢE DE REFUGIAŢI ΑΝΑΒAPTIŞTI. Existau în Bucovina din vremuri vechi două grupuri de anabaptişti germani: unul în Cernăuţi şi altul în Frătăuţii Vechi, aproape de Rădăuţi. Grupul de anabaptişti din Cernăuţi era polarizat în jurul familiei Dittmar. În anul 1921, predicatorul Silvestru Ungureanu s-a dus şi a vizitat familia Dittmar şi a găsit acolo între ei un bărbat foarte bătrân, de peste 90 de ani, care spunea că e credincios baptist din tinereţea lui. Aceasta înseamnă că bătrânul Dittmar a fost botezat înainte de 1850. În comuna Frătăuţii Vechi era un alt bătrân de meserie fierar numit Siltzer, care spunea că a fost botezat înainte de 1880. Nimeni din oamenii care veneau la fierăria lui nu l-au descoperit că e baptist, căci el nu a răspuns nici la întrebările clienţilor lui curioşi să afle despre rugăciunile lui. În 1900, fierarul Siltzer a emigrat în America. Au mai rămas însă în comuna alte douăsprezece familii de credinţă baptistă, care l-au ales predicator pe Ferdinand Massier, Acesta l-a botezat pe Iacob Sneller din comuna Pătrăuţii de Jos pe Şiret, care a început lucrarea de răspândire a credinţei printre germanii de acolo. În 1912, după moartea lui Ferdinand Massier, biserica baptistă germană din Frătăuţii Vechi a ales de predicator pe Iosef Τ olar. Acesta s-a deosebit de înaintaşii lui,că a început să predice Evanghelia şi românilor din comuna sa şi din altele. Influenţat de Tolar, începe să predice românilor şi Iacob Sneller din Pătrăuţii de Jos. Şi lucrarea lor a fost încununată de succes.

 

Obârșia acestor credincioşi baptişti e în grupurile de anabaptişti refugiaţi din Saxonia şi din Austria în jurul anului 1762, când anabaptiştii au avut de suferit o cruntă prigoană şi unii au fugit în Transilvania iar alţii s-au mutat la periferia imperiului austriac, unde erau alte condiţii şi se bucurau de o oarecare toleranţă religioasă. Natural, ei s-au închis într-o religiozitate familială, în nemărturisire şi nemisionarism câteva generaţii la rând.

 

RĂSPÂNDIREA DE BIBLII. În cursul anului 1910, Societatea Biblică Britanică a deschis la Cernăuţi un depozit de desfacere de Biblii şi Testamente, şi a mutat acolo un colportor cu multă experienţă, pe Iohann Malişevschi. Acesta era de credinţă baptistă. El a organizat depozitul său de Biblii şi Testamente pe Strada Panaitgosc, şi primea direct de la Londra lăzile cu Biblii şi Testamente în limbile română, germană, ucraineană şi rusă. Desfacerea Bibliilor el o făcea prin colportaj. Astfel, el îşi umplea rucsacul cu Biblii de toate mărimile şi cu Testamente îl lua în spate şi pleca pe sate. Când ajungea în câte un-sat, începea cu prima casă şi mergea din casă în casă, oferind Biblii şi Testamente, în felul acesta colinda întreaga comună. Fiind credincios baptist, avea dorinţa tainică să împrăştie cuvântul lui Dumnezeu. Ca întotdeauna oamenii cereau explicaţii, intrau în vorba, şi Malişevschi dădea explicaţii de toată frumuseţea şi depunea şi mărturie personală.

 

Foto dreapta: Iohann Malişevschi

 

Ca fizic, Iohann Malişevschi, era un bărbat înalt,- purta barbă, cu privirea senină, vorbea rar şi blând, astfel că toţi îl considerau un ρ și-l ascultau cu deosebită atenţie. Când oamenii obiectau că Bibliile nu au cruce pe scoarţă, el le ducea la o compactorie şi le imprima crucea, după mărimea comandată. Duminica, el se posta la uşa câte unei biserici şi oferea Biblii şi Testamente. În felul acesta, între anii 1910-1913, credinciosul baptist Iohann Malişevschi a umplut Bucovina cu Biblii şi Testamente. Faptul prezintă o deosebită importantă, fiindcă citind Biblia, bucovinenii s-au familiarizat cu învăţăturile biblice şi astfel, când au început să predice învăţăturile de credinţă, predicatorii baptişti au găsit persoane bine cunoscătoare ale textelor biblice. Aceasta a uşurat foarte mult lucrarea de răspândire a credinţei baptiste, iar ascultătorii veniţi să asculte propovăduirea Evangheliei puteau urmări textele citate în chiar Bibliile ce le aveau ei. De aceea, lucrarea lui Iohann Malişevschi de colportare a Bibliilor şi Testamentelor, trebuie considerată credinţă ca o contribuţie foarte însemnată la pătrunderea şi răspândirea credinţei baptiste în Bucovina. El, prin răspândirea Bibliilor a răspândit învăţătura de credinţă baptistă.

 

LUCRAREA DIN PĂTRĂUȚII DE JOS. În anul 1912 s-a mutat din comuna Frătăuţii Vechi în Pătrăuţii de Jos credinciosul baptist german Peter Schmidt, care era ordinat ca predicator. El a lucrat împreună cu cei doi fraţi, Iacob şi Ludvig Sneller. La scurt timp la echipa lor misionară s-a adăugat Leopold Duşinschi, un baptist de origină poloneză, Polonia, care vorbea foarte bine limbile română şi germană. De meserie cizmar. Imediat după mutarea lui în comună şi-a deschis o cizmărie şi a adunat o mare clientelă. Aici, în cizmărie, el vorbea clienţilor despre credinţa sa şi le explica texte biblice. La numărul credincioşilor din Pătrăuţi s-au adăugat şi doi români: Onofrei Calancea şi Gheorghe Păduche, mutaţi din comuna Straja. Pentru o mai buna lucrare, au deschis o casă de rugăciune publică în casa lui Orest Precopan, convertit şi el la credinţă. Astfel, în toamna anului 1912, numărul de credincioşi baptişti, care până acum s-au adunat sporadic dintr-o familie în alta, aveau acum o casă de rugăciune cu servicii divine fixate şi continue.

 

Foto sus: Biserica germană din Frătăuţii Vechi.

La mijloc e Ferdinand Massier, păstorul, iar la stânga în picioare e Iosef Toller, misionarul venit din Germania.

 

Lucrarea lor a fost încununată de succes, căci în 1913 au avut un botez nou-testamental cu 11 suflete. La grupul de credincioşi s-au adăugat alţii şi alţii, care au citit Biblia şi au venit să asculte explicaţiile date, şi s-au convins de adevărurile de credinţă. La numărul acestora s-a adăugat, ca prieteni, membrii familiei Hodoroabă, compusă din: Dumitru, Mardare, Silvestru, Ştefania şi Ileana, împreună cu mama lor Maria. Atrase de bucuriile din biserică, se mută din comuna Straja şi două surori ale lui Gheorghe Păduche şi anume: Agripina şi Augustina. Agripina împreună cu o altă soră a ei, rămasă ia Straja, au plecat în Germania şi s-au botezat acolo, iar când s-au întors acasă, au contribuit la propăşirea lucrării de răspândire a credinţei baptiste.

 

BOTEZUL DIN 1913. Grupul de credincioşi anabaptişti din Frătăuţii Vechi, descendenţi din vechii refugiaţi, a fost reorganizat şi restructurat fundamental prin venirea ca predicator a lui Iosef Toller sau Tolar. prigoanele de care s-au ascunşi în tot trecutul lor au încetat în toată Europa, deci ei puteau acuma să apară la lumină. Numele de anabaptist a dispărut şi a fost înlocuit cu acel de baptist. Ei au început să aibă legături din ce în ce mai strânse cu baptiştii din Germania şi să se lase influenţaţi de principiile misionare ale lui Oncken: „Fiecare baptist un misionar. „ Imediat ce lucrarea a început să se desfăşoare în public, s-au şi văzut roade în câştigarea de suflete. mai multe persoane germane au fost convertite, şi biserica a hotărât să facă un botez nou-testamental. La acest botez au fost aduşi şi candidaţii pentru botez din Pătrăuţii de Jos; cei 11 români. Nu ştim câţi candidaţi germani au fost din Frătăuţii Vechi, dar ştim câţi români au fost din Pătruţii de Jos. Iată numele celor 11 persoane: Toader Grujincu, Casandra Popescu, Floare Popescu şi cu mama lor Ana Popescu, Casandra Pojoga, Magdalena Precopan, Fruzina Schipor, Maria Toma, Rachela Schipor, şi încă două persoane a căror nume s-a pierdut.

 

Cu aceşti 11 noi botezaţi, biserica din Pătrăuţii de Jos s-a întărit şi s-a înviorat mult. Fiindcă ei nu aveau unde să facă botezul celor 11 suflete, şi fiindcă biserica din Frătăuţii Vechi a organizat botezul, toată biserica din Pătruţii de Jos s-a dus la Frătăuţi să asiste la botezul nou-testamental. Cu ei s-au dus şi mulţi alţi prieteni să vadă pentru prima data un astfel de botez. De acuma pe lângă bisericile germane din Cernăuţi şi din Frătăuţii Vechi exista şi o biserică română în Pătrăuţii de Jos.

 

Până la această dată, nu avem alte ştiri despre vreo lucrare a baptiştilor germani printre români în Bucovina. întotdeauna ei făceau botezurile în ascuns, fără mult popor, spre a nu-şi tulbura liniştea. Lucrarea a fost regenerată de tânărul predicator Iosef Toller venit la Frătăuţi. El a studiat la Seminarul Teologic Baptist din Hamburg, unde a fost coleg cu vestiţii predicatori: Iosef Novotny, care a păstorit biserica baptistă de la Praga-Cehoslovacia, K. Vaculik, ajuns misionar în Slovacia şi Ondra, care mai târziu s-a dus şi a lucrat printre baptiştii din Polonia, după ce a avut frumoase succese printre slovaci, ne spune Dr. J. H. Rushbrooke în istoria lui. În anul 1912, după ce şi-a terminat studiile sale teologice la Hamburg, Iosef Toller a venit la Frătăuţii Vechi şi el a adus un spirit nou, pe care l-a insuflat credincioşilor baptişti de acolo.

 

Încă în 1908, la Primul Congres Baptist European s-au luat câteva hotărâri în legătură cu misiunea şi cu ieşirea din tăcere. Dar aceste hotărâri au ajuns în Bucovina abia în 1912, odată cu mutarea acolo a lui Iosef Toller, ca păstor.

 

Congresul ţinut la Berlin în 1908 a hotărât ca porunca din Noul Testament de a se mărturisi Evanghelia şi altor naţionalităţi să fie aplicata să fie pusă în practică întocmai. Seminarul Teologic Baptist de la Hamburg a pus în programa sa analitică misiunea pe un prim plan. Iosef Toller, care a intrat în Seminar imediat după Congres a primit această educaţie misionară şi ajuns pastor la Frătăuţii Vechi; el o pune în practică. În vremea aceasta a luat un mare avânt şi lucrarea baptistă din Polonia, iar Toller a fost influenţat şi de entuziasmul din Polonia, fiindcă din Bucovina el avea legături strânse cu colegii lui de acolo.

 

ONOFREI CALANCEA ŞI GHEORGHE PĂDUCHE. În anul 1912 din primăvară şi peste vară, se aflau la munca agricolă în Transilvania doi români bucovineni: Onofrei Calancea şi Gheorghe Păduche. Căutând loc de muncă au ajuns la Gârbăul Clujului. Acolo, Duminica s-au dus la Biserica baptistă şi s-au convertit la credinţă. Chiar atunci, în primăvara lui 1912, ei au fost botezaţi de Ioan Tirban din Tăut-Bihor. Toamna, după terminarea recoltelor de pe câmp, amândoi s-au întors în Bucovina şi s-au stabilit în Pătrăuţii de Jos, unde era un grup de baptişti germani. Aici lucrau cu Evanghelia: Jacob Sneller, Peter Schmidt şi Leopold Duşinschi şi toţi trei vorbeau bine limba română. Cum ei au venit din Transilvania cu mult entuziasm evanghelist au început servicii divine în limba romană şi lucrarea lor a dus la convertirea celor 11 suflete botezate la Frătăuţii Vechi în 1913.

 

Foto stânga: Onofrei Calancea

 

Tot ce aveau ei de dat altora au fost învăţăturile pe care le-au auzit la Gârbăul Clujului, unde Duminică după Duminică ei şi-au îmbogăţit fiinţele cu explicaţiile cuvântului sfânt predicat de slujitorii amvoanelor ce s-au perindat pe la Gîrbău. Natural, importanţa şi pretenţiile unui asemenea câmp cum era Bucovina depăşea capacitatea şi posibilităţile lor. Dar, oricum, ei au început să lucreze şi au fost credincioşi misiunii începută. Ei n-au fost chemaţi să j predice la amvoane pretenţioase, ci să depună o mărturie, să facă o lucrare personala de la om la om, un evanghelism personal. Rolul lor a fost de a sădi, urmând ca după ei să vină alţii şi să ude, iar Dumnezeu să facă să crească. Onofrei Calancea şi Gheorghe Păduche erau oameni simpli, dar au avut râvnă şi nu s-au lăsat influenţaţi, nu s-au intimidat de piedici şi greutăţii. Imediat, prin mărturia lor, ei s-au expus batjocurii, râsului, dispreţului multor oameni din comună şi încercărilor de a-i compromite şi astfel a le diminua influenţa asupra altora.

 

O lipsă a lor, de care însă nu ei sunt vinovaţi, e ca nu au ştiut să organizeze lucrarea. Dar, dacă ţinem în seamă faptul că numai peste un an a început războiul cel mare, fiindcă Austria a intrat în război în anul 1914, iar Bucovina fiind o provincie, un ducat al Austriei se afla şi ea în război, atunci ne dăm seama că cei doi credincioşi baptişti abia au început lucrarea şi războiul a dat peste ei. Lui Onofrei Calancea şi Gheorghe Păduche i se datoreşte impulsul lucrării baptiste printre români în Pătrăuţii de Jos şi tot ei, fiind de baştină din comuna Straja, ei au început să lucreze şi acolo şi au infiltrat crezul baptist şi în comuna lor.

 

DUMITRU HODOROABĂ ŞI LUCRAREA LUI. În timpul războiului se găsea cu serviciul militar la Budapesta tânărul Dumitru Hodoroabă din comuna Păltinoasa, nu departe de Câmpulung Moldovenesc. El a mai vizitat biserica baptistă din Pătrăuţii de Jos înainte de război, împreună cu toată familia sa. La Budapesta, ca militar, el a aflat alţi români din Ardeal, care erau de credinţă baptistă. Duminica, împreună cu aceştia se ducea ia serviciile divine ale bisericii baptiste germane, unde predica un pastor foarte talentat Schefler, proaspăt venit de la Seminarul din Hamburg. Dumitru Hodoroabă s-a convertit şi a cerut să fie botezat, iar ia 22 august 1915 a fost botezat de pastorul Schefler în baptistierul bisericii germane din Budapesta. Era un tânăr, avea doar 23 de ani. Nimeni atunci nu a bănuit că el va deveni unul din predicatorii pioneri ai Evangheliei în Bucovina, şi va fi cunoscut în foarte multe părţi din România. El s-a născut în 1892 dintr-o familie săracă şi numeroasă, astfel că avea să lucreze mai întâii între ai lui şi apoi cu ai lui.

 

În anul 1918 Dumitru Hodoroabă s-a întors de pe front acasă şi a început să lucreze cu Evanghelia. Pentru orientarea sa, a făcut o vizită bisericilor baptistele se găseau în Bucovina, a luat contact cu Onofrei Calancea şi Gheorghe Păduche, care se găseau în lucrare.

 

Primul gând a lui Dumitru Hodoroabă a fost să înceapă o lucrare în oraşul Cernăuţi şi avea în gând judeţul Storojineţ. În oraşul Cernăuţi se găsea în 1918 începută o biserică germană, care l-a ajutat pe Hodoroabă mult în începutul lucrării printre români. Cum era şi firesc, la început a întâmpinat multe şi diverse greutăţi, dar iubirea lui faţă de lucrarea sfântă, sinceritatea lui faţă de hotărârea de a sluji Domnului au învins toate obstacolele din cale. El predica şi explica Evanghelia, câştiga ι suflete iar când trebuiau botezate aducea câte un predicator ordinat a câte unei biserici germane. De ase menea,cina Domnului era împărţită de bărbaţi ordinaţi dintre germani.

 

Dumitru Hodoroabă a fost ordinat în lucrarea de păstor abia în Duminica de 1 martie 1922, împreună cu alţi patru predicatori bucovineni, cu ocazia alipirii bisericilor baptiste din Bucovina la Uniunea Comunităţilor Baptiste din România, când au venit în Bucovina, Constantin Adorian din Bucureşti, Atanasie Pascu din Parţa - Banat şi Radu Taşcă de la Curtici-Arad. În zelul său misionar, Dumitru Hodoroabă a făcut sacrificii enorme şi a călătorit pe jos sute de kilometri de la o comună la alta, dintr-un judeţ în altul,fie să predice, fie să ţină o înmormântare, ori binecuvântarea unui copil în vreo familie de credincioşi, sau să se întâlnească şi să discute cu câte un grup de prieteni sau dornici să afle învăţăturile nou-testamentale ale credinţei baptiste. Când a avut de înfruntat duşmani el a folosit blândeţea, vorba domoală, caldă a unui care are iubire. El a lucrat în tăcere, dar cu persistenţă şi sârguință de admirat, şi a fost binecuvântat cu succese frumoase. Dumitru Hodoroabă e un pioner baptist în judeţele Cernăuţi şi Storojineţ, unde a lucrat şi s-a cheltuit pentru Evanghelie.

 

Foto dreapta: Dumitru Hodoroabă (1892-1966)

 

S-a adeverit din nou, că începuturile nu sunt făcute de erudiţi şi de marii maeştri ai cuvântului, care au un arsenal de gândire şi au sisteme de expunere a gândurilor,care farmecă şi captează, ci tăietorii de făgaş sunt oamenii mai simpli, care se apropie de sufletul omului cu o atitudine de înţelegere şi cu spirit de sprijin. Dumitru Hodoroabă a fost unul de aceştia slujitori simpli, dar devotaţi şi plini de râvnă pentru cauza sfântă a mântuirii oamenilor. El a avut o experienţă religioasă şi pe ea şi-a fundamentat toată activitatea. El n-a folosit o raţiune ascuţită în lucrarea sa de convertire a altora, ci zelul său cald, apropierea sa sufletească şi iubirea sa de sufletele celor pierduţi.

 

CONVERTIRILE DIN CRASNA PUTNEI. În iarna anului 1912-13, cei doi pioneri, Onofrei Calancea şi Gheorghe Păduche, fiind oameni săraci, s-au dus să lucreze la tăiatul lemnelor în munţi, la Brodina. Tot acolo, la muncă, se afla şi Adrian Bruja, un beţivan şi bătăuş mare din comuna Crasna Putnei. În timpul liber, cei doi credincioşi baptişti, vorbeau din Sf. Scripturi, explicau anumite texte biblice şi mărturiseau credinţa lor muncitorilor de la tăiatul lemnelor. Dintre aceştia, Adrian Bruja, beţivanul şi bătăuşul, s-a convertit la credinţă şi viaţa i-a fost total schimbată; dintr-un monstru a devenit un sfânt. Revenind acasă, În satul lui, s-a apucat de citit Biblia, spre a putea predica altora. În studiul acesta el s-a înarmat pe sine, dar i-a angrenat şi pe alţii, şi a câştigat pe fratele său, Vasile Bruja, pe sora lui Domnica Bruja şi un prieten al lui de beţie, pe Vasile Hacman. Tuturor el le-a cumpărat câte o Biblie de la Iohann Malişevschi. Acum, toţi aceştia mergeau din casă în casă şi discutau cu ceilalţi săteni despre iubirea lui Dumnezeu şi despre mântuirea ce o capătă omul prin jertfa lui Hristos. În multe case mergeau în vizită, în lucrarea aceasta misionară mai multe persoane. De obicei, din Biblie citeau Vasile Bruja şi Vasile Hacman, iar explicaţiile le făcea fostul beţivan Adrian Bruja. Prin lucrarea aceasta, întreg satul a fost pus în stare de trezire religioasă, şi nimeni nu avea curajul să le facă greutăţi, ci toţi sătenii se bucurau că dintr-un om atât de rău, beţiv, bătăuş, cum a fost Adrian Bruja a ieşit un asemenea credincios şi om bun. La scurt intervalele timp ei au deschis o casă de rugăciune, unde se adunau la servicii divine. În fiecare seară, fiind iarna, camera unde se adunau era arhiplină de popor venit să asculte rugăciunile şi mărturiile din cuvântul Evangheliei.

 

La una din aceste întruniri a luat parte într-o seară şi tânărul Loghin Motrescu, care a rămas adânc impresionat de rugăciunile auzite şi de explicaţiile din textele biblice. Din aceea seară, Loghin Motrescu nu s-a mai despărţit de cei credincioşi. El s-a convertit şi urma ca el să devină unul din bunii predicatori ai Bucovinei. În Crasna Putnei, biserica nou formată a început să ia avânt datorită zelului iui Adrian Bruja, şi mai ales pildei lui de viaţă schimbată. În 1914, Adrian Bruja a fost luat la armată, în război. Dar el a lucrat cu Evanghelia şi în haina militară. Într-un timp scurt, el a convertit la credinţă alţi 12 militari, şi cu ei, el a format în regiment o biserică baptistă. În fiecare Duminică militarii aceştia baptişti se adunau la rugăciune toţi împreună. La un timp au fost descoperiţi şi opriţi. De acum a început persecuţia asupra lui Adrian Bruja. Când ofiţerii i-au confiscat Biblia, el le-a spus: „Eu mai am una!” Iar când ofiţerii s-au întors şi au scotocit totul, el a arătat cu mâna la inimă şi le-a zis: „Pe asta de aici nu o puteţi lua!” Adrian Bruja a murit în vara anului 1917, fiind rănit pe front şi dus la un spital în Cluj

 

LOGHIN MOTRESCU, PREDICATORUL CU DOUĂ ORDINĂRI. În iarna anului 1913, într-o seară geroasă, a venit la întrunirile religioase ţinute de Adrian Bruja, în Crasna Putnei şi un tânăr din sat, Loghin Motrescu. De cum a intrat în adunarea aceea a fost cucerit din primele momente. Şi nu s-a mai despărţit de credincioşii baptişti. Din aceea seară, el a participat la toate întrunirile de închinăciune şi vestire a Evangheliei în Crasna Putnei. Când la 20 iulie 1914 a început războiul şi toţi bărbaţii au fost luaţi pe front, acasă au rămas doar femeile, dar şi ele au continuat să se adune la rugăciune. În anul 1915, s-a întors de pe front predicatorul baptist german Peter Schmidt, care era ordinat, şi cum el a aflat la Crasna Putnei mai mulţi nou convertiţi prin lucrarea femeilor, a ţinut mai multe botezuri cu cei întorşi la Dumnezeu. Dar Loghin Motrescu încă nu s-a prezentat pentru botez.

 

Foto dreapta: Loghin Motrescu

 

În anul 1915 a fost dus la oaste în război şi tânărul Loghin Motrescu. Având însă o sănătate mai şubredă, a fost lăsat la vatră pentru un oarecare timp. În 1916 a fost reluat la armată şi după anumite examinări e lăsat la vatră definitiv. Acum însă, Loghin Motrescu nu se întoarce acasă, ci se duce în părţile Aradului, în Crişana, în comuna Chitihaz, care se află şi acum în Ungaria lângă graniţa cu România, să vadă o biserică baptistă mai mare decât cele din Bucovina. În Chitihaz, în acest timp, era pastor Mihai Munteanu. În timpul cât a stat el pe acolo, s-a făcut un botez în comuna Vărsând, la 25 august 1916. La acest botez, Loghin Motrescu a cerut să fie botezat şi el, a fost admis şi botezat de Mihai Munteanu. Un an de zile, el a mai stat prin părţile Aradului. La întoarcerea sa în Bucovina, în 1917, Loghin Motrescu a mers la Pătrăuţii de Jos şi a aflat acolo pe lângă femeile credincioase, şi pe Toader Grijinco, pe Gheorghe Cuciureanu din Corceşti şi pe Peter Schmidt.

 

În mijlocul verii anului 1918, când mai era încă război, biserica din Pătrăuţii de Jos l-a chemat pe Iosef Toller de la Frătăuţii Vechi să vină şi să săvârşească un botez nou-testamental cu cei nou convertiţi, iar după botez, biserica i-a propus lui Iosef Toller să-l ordineze ca lucrător pe Loghin Motrescu. După ce a stat de vorbă cu biserica, Iosef Toller a acceptat propunerea pentru ordinare şi a făcut serviciul de ordinare, în care a ţinut predica despre îndatoririle unui lucrător în via Domnului, apoi a făcut rugăciunea de consacrare fără punerea mâinilor; la ridicare de pe genunchi l-a sărutat şi l-a recomandat bisericii. În biletul de recomandare scris de Toller e menţiunea „Misionshelfer” adică ajutor de misionar. De atunci, Loghin Motrescu a lucrat prin biserici ca misionar şi evanghelist, servind cu cuvântul Domnului.

 

Foto sus: Un grup de credincioşi din Biserica Frătăuţii de Jos, după plecarea lui Iosef Toller.

 

La 1 martie 1922, când o delegaţie a Uniunii Comunităţilor Baptiştii din România, compusă din Constantin Adorian, Atanasie Pascu şi Radul Taşcă a venit în Bucovina pentru primirea bisericilor baptiste în Uniunea de la Bucureşti, a fost organizată ordinarea mai multor predicatori din Bucovina. La acest serviciu de ordinare au fost consacraţi lucrării următorii predicatori bucovineni: Silvestru Ungureanu, Dumitru Hodoroabă, Silvestru Andriciuc, Nicolae Rusti şi Loghin Motrescu. Astfel, Loghin Motrescu a fost ordinat a doua oară, acum, la 1 martie 1922, în lucrarea de păstor.

 

PRIMA CONFERINŢĂ BAPTISTA DIN BUCOVINA. În iarna anului 1918, imediat după încetarea războiului, toţi bărbaţii însemnaţi din bisericile baptiste din Bucovina s-au adunat la Pătrăuţii de Jos şi au ţinut o conferinţă. Aceasta a fost prima conferinţă din Bucovina. Scopul acestei conferinţe a fost de recunoaştere şi de părtaşe frăţească, de împărtăşire a felului de a lucra cu Evanghelia, un schimb de experienţă misionară, şi a închega prietenii laolaltă. A fost o deosebită bucurie în credincioşie, s-au înălţat mulţumiri Domnului pentru păstrarea vieţii în timpul de război, pentru lucrarea Evangheliei care a continuat frumos şi cu succese însemnate, şi s-au făcut hotărâri de viitor, de lucru, de misiune, de evanghelizări.

 

Printre cei prezenţi la aceasta primă conferinţă baptistă din Bucovina au fost: Onofrei Calancea, Gheorghe Păduche, Dumitru Hodoroabă, Loghin Motrescu, Emanoil Gavrilescu, Gheorghe Croitoru, Vasile Terniceru, Onofrei Popovici, Ilarion Hapenciuc, Dumitru Cojocaru, Petru Hlusiac, Toader Morariu, etc.

 

La această Conferinţă s-a luat hotărârea de a se face intervenţiile cuvenite, ca bisericile baptiste să fie primite în Uniunea Comunităţilor Baptiste din România, ilar ca reprezentant ai Bucovinei în Comitetul Uniunii a fost numit Dumitru Hodoroabă.

 

La această Conferinţa nu au participat şi bisericile baptiste germane, fiindcă printr-o înţelegere anterioară, luată imediat la terminarea războiului, lucrarea printre români a fost lăsată pe seama predicatorilor români. Astfel Conferinţa a fost a bisericilor baptiste române.

 

STATISTICA DIN 1918. Deşi lucrarea printre români a început abia la finele anului 1912, prin convertirea lui Onofrei Calancea şi Gheorghe Păduche, şi cu toate că doar la mai puţin de doi ani a început războiul, în 1914, iar acei ce puteau lucra cu Evanghelia au fost luaţi şi duşi pe front, totuşi situaţia statistică e dătătoare de speranţe. Astfel, Biserici baptiste germane:

 

1. Biserica din Frătăuţii Vechi cu 25 membrii şi cu o staţiune misionară;

2. Biserica din Cernăuţi cu 60 membru şi cu 8 staţiuni misionare.

 

Bisericile baptiste române erau în 9 localităţi cu 42 de membrii şi 49 de aparţinători.

 

Responsabil sau premergător pe întreaga Bucovina era Dumitru Hodoroabă de la Cernăuţi.

 

O privire asupra acestor câteva date statistice observă că lucrarea printre germani a fost aproape egalată de lucrarea printre români, făcută în numai câţiva ani, şi aceştia au fost ani de război. În aceşti ani, până la data întocmirii acestei statistici pentru Uniunea de la Bucureşti, printre români au lucrat numai patru predicatori: Onofrei Calancea, Gheorghe Păduche, Dumitru Hodoroabă şi Loghin Motrescu. În numai şase ani de lucrare, adică din 1912 până în 1918, s-au plantat 9 bisericuţe şi staţiuni misionare, în care se închinau 42 de membrii cu cei 49 de aparţinători. Majoritatea acestor credincioşi baptişti au fost botezaţi de predicatorul Iosef Toller din Frătăuţii Vechi şi de Peter Schmidt din Pătrăuţii de Jos.

 

Bucovina s-a arătat prielnică lucrării cu Evanghelia. Deşi predicatorii erau fără vreo pregătire teologică, fără multă experienţă la amvon, fără să aibă locaşuri de închinăciune, fără formaţii muzicale, totuşi s-a ajuns să se deschidă 9 bisericuţe sau locuri de misiune, e de admirat.

 

Bisericile baptiste germane apar slăbite ca număr, aceasta datorită faptului că mulţi membrii au murit pe front, în război, iar unii şi-au lichidat gospodăriile din Bucovina şi au plecat în Austria şi Germania şi astfel membralitatea lor a scăzut mult.

 

ACTIVITATEA ÎN ANUL 1919. În anul 1919, imediat după terminarea războiului, credincioşii baptişti români au lucrat intens la răspândirea credinţei şi la întoarcerea oamenilor la Dumnezeu. Plini de elan şi zel înflăcărat, atât predicatorii cât şi membrii simpli, au lucrat intens, au făcut misiune şi evanghelism personal. În acest an, statutul Bucovinei era,ca a unei provincii de sine statoare. De aceea, n-au existat nici un fel de restricţii administrative pentru lucrarea, misionară, şi baptiştii s-au folosit de acest timp spre a răspândi crezul lor. În 10 septembrie 1919, când s-a semnat Tratatul de la Saint-Germaine, prin care Bucovina a fost alipită la România, baptiştii lucrau nestingheriţi şi cu spor.

 

La finele anului 1919 avem următoarea statistică:

 

Biserici baptiste române .............................19

Membrii botezaţi ........................................101

Aparţinători ai bisericilor baptiste ...............94

Biserici baptiste germane şi misiuni ...........11

Membrii botezaţi .........................................91

Aparţinători ai bisericilor germane .............72

 

Privită statistica pe un singur an,se observă un succes foarte important. Au fost deschise alte zece biserici unde s-a început lucrarea de propovăduire a Evangheliei, numărul membrilor a crescut de la 42 persoane la 101, deci cu 59 de noi convertiţi şi botezaţi. Bisericile germane au avut şi ele o creştere dar mai lentă faţă de creşterea bisericilor române. Încă nu s-au conturat atitudini duşmănoase. Legile de guvernarea Bucovinei au rămas aceleaşi legi austriece. În Bucovina situaţia de drept a cultelor religioase a fost fixată în principiile ei fundamentale, prin articolele 14-16 ale Constituţiei austriece (Statsgrunngesetz) de la 21 decembrie 1867 şi precizată mai amănunţit prin legea interconfesională din 25 mai 1868.

 

Datorită acestor libertăţi religioase, bisericile baptiste au crescuţi şi şi-au desfăşurat lucrarea lor fără a fi stingherite. În acest an, biserica baptistă germană din Frătăuţii Vechi a pierdut pe vajnicul ei păstor pe Iosef Toller, care a plecat la Praga şi a preluat pastoratul bisericii, pe care a păstorit-o Henry Novotny, o biserică înfiinţată în 1885, deci cu un trecut istoric însemnat.

 

PREGĂTIREA UNOR NOI PREDICATORI. În vremea când în Bucovina se lucra cu avânt de predicatorii simplii, dar care aveau un zel serafimic, în America, în Statele Unite se găseau un număr însemnat de români din Bucovina, dintre care mulţi s-au convertit la credinţa baptistă, şi se pregăteau să devină buni slujitori ai Evangheliei, când se vor întoarce în Bucovina. Dintre aceşti tineri menţionăm pe cinci, care au ajuns mai bine cunoscuţi: Silvestru Ungurean din comuna Mihoveni, botezat în 26 septembrie 1915. Silvestru Andriciuc tot din comuna Mihoveni, botezat în 1917, Gheorghe Oltean şi el din Mihoveni, botezat tot în 1917, Nicolae Rusti din comuna Arbora botezat în 1917 şi Constantin Stanciuc, din comuna Plavalar, aproape de Suceava, botezat în 1917.

 

Foto dreapta: Silvestru Ungurean (1894-1971)

 

În bisericile baptiste din Statele Unite, în care aceşti tineri bucovineni erau membrii, era un avânt evanghelistic întreţinut de predicatori foarte buni, care de la amvon împrăştiau învăţăturile biblice şi îmbogăţeau cunoştinţele credincioşilor.

 

În aceste biserici, credincioşii baptişti bucovineni au învăţat muzica, instrumentele muzicale, au învăţat doctrinele biblice, învăţăturile de crez, un întreg repertoriu de cântări religioase ce se foloseau în biserici la serviciile divine, au crescut duhovniceşte şi s-au maturizat încredinţa. Cu toţi erau hotărâţi să se întoarcă în Bucovina şi să lucreze pentru propăşirea Evangheliei.

 

Foto sus: Ferdinand Massier cu colaboratorii săi în lucrarea Şcolii Duminicale, Tineret şi Soc. Femeilor din Frătăuţii Vechi

 

Într-o predică a sa ţinută la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti în 1959, Silvestru Ungurean a dezvăluit felul reîntoarcerii sale în Bucovina. Aflat în Detroit, Michigan, el a mai luat, pe lângă munca din fabrică, să facă curăţenie într-o prăvălie de ceasuri din oraş. Curăţenia o făcea dimineaţa sau seara după ce a, ieşit de la fabrică. Într-o dimineaţă, pe când făcea curăţenia în prăvălie, deodată un ceas mare cu cuc a început să bată ora întreagă. Era la şase dimineaţa. Când a auzit Silvestru Ungurean cucul contând în maşinăria ceasului, el care auzise în Bucovina sute de păsări cântând „cucul” a fost cuprins de un dor nemaipomenit de ţară, şi în aceea zi a şi lichidat cu munca şi şi-a făcut bagajul şi a plecat la drumul de întoarcere în Bucovina. Astfel, în 1921 toţi cei cinci tineri bucovineni s-au întors în satele lor din Bucovina. După ei s-au mai întors şi alţi credincioşi baptişti din Bucovina. Toţi au devenit buni membrii ai bisericilor baptiste din Bucovina şi buni slujitori ai amvoanelor.

 

Foto sus: Patru din pionierii lucrării din Bucovina

 

BIBLIOGRAFIE

1. O.G. Lecca, Dicţionar istoric, arheologic si geografic al României, pag.93, Bucovina. 2. C.C.Giurescu, Istoria Românilor, II, De la Mircea cel Bătrîn până la Mihai Viteazul, vol. I pag.348; 3 Loghin Motrescu, Evanghelia în Bucovina, referat ţinut la Conferinţa baptiştilor, Patrautii de Jos, 1 martie 1922 si publicat în revista Farul Mântuirii, Anul III,No.3, din martie 1922, pag.6; 4. Silvestru Ungureanu,începutul Misiunii baptiste în Bucovina, monografie în manuscris. 5. Klima Helmut, Siidost Farschungen, pag. 123, (Vezi raportul lui Peter von Hannenheim de la 16 Febr.1763 pentru magistratul Transilvaniei de la Sibiu Baronul von Dietrich). 6. Dr. J.H.Rushbrooke,Some Chapters of European Baptist History, London, 1929, pag.112, precum si The Baptist Movement în the Continent of Europe,London, 1923 pag.71; 7.F.W. Simoleit, Erster Europaisshen Baptisten Kongresz Berlin 1908, pag.51 si 277; 8.Eduard Rupsch, Geschichte der Baptisten în Polen, Lodz,1932, (Vezi Statistica la pag.503 si anexele). 9.C.A. Brooks and J.H.Rushbrooke, Baptist Work în Europe, London 1920, pag.50; 10. Articolul „Rezultatul Conferinţei din Bucovina,” publicat în revista Farul Mântuirii, Anul III,Nr. 3 din martie 1922, pag.6; 11. Loghin Motrescu, însemnări de Istorie a baptiştilor din Bucovina, în manuscris; 12.Statistica Alianţei Mondiale Baptiste, 1920. 12.C.Adorian, Rumania: Persecution and Consolidation, referat prezentat la Congresul Alianţei Mondiale Baptiste de la Stockholm, 21-27 iulie 1923 publicat în Baptist World Alliance, Third Congress, London,1923 pagina 51.

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate