Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Reforma Spirituala
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina de Istorie

Dr. Alexa PopoviciISTORIA BAPTIŞTILOR DIN ROMÂNIA

 Dr. Alexa Popovici

 

MISIUNEA ÎN STRĂINĂTATE A BAPTIŞTILOR DIN TRANSILVANIA

 

Misionarismul a fost întotdeauna o trăsătură caracteristică a bisericilor baptiste şi prin aceasta ele s-au dezvoltat şi răspândit ca în timpul creştinismului primar. Marea însărcinare dată de Hristos urmaşilor Săi; de a propovădui Evanghelia până la marginile pământului, a fost aplicată cu fidelitate de baptişti. În ce-i priveşte pe baptiştii români, ei au fost misionari neîntrecuţi. Ei au avut acea pasiune spirituală de a împărtăşi altora despre Mântuitorul, cum au avut primi creştini. Fără a ţine seama de oboseală, credincioşii baptişti români au călătorit pe jos 10-15 km. sau chiar mai mulţi, la câte o comună vecină, unde căutau să insufle credinţa în Hristos. Mulţi dintre predicatorii şi evangheliştii pioneri au renunţat la orice comoditate şi au înfruntat atâtea asperităţi şi condiţii grele în dorinţa de a câştiga un suflet la mântuire. Loialitatea cu care ei au aplicat învăţătura nou-testamentală despre misiune îi aşează în rândul marilor misionari ai Evangheliei.

 

Pe lângă misiunea ce o făceau prin comunele din jur, sau în unele cazuri la distanţe mai mari, ei au înţeles să meargă cu Evanghelia dincolo de hotarele ţării. Ceea ce e curios, e faptul că aceste misiuni nu au fost iniţiate de vreo organizaţie, ci au fost spontane, iniţiate de persoane particulare, de oameni credincioşi zeloşi, care aveau un eroism în tainicul fiinţei lor. Unii dintre ei au devenit misionari incidentali, alţii din ideal.

 

MISIUNEA LUI RADU TAŞCA ÎN DOBROGEA. Radu Taşcă,un tânăr credincios din biserica baptistă din Pecică, judeţul Arad, se găsea împreună cu un alt frate al lui Nicolae Taşcă veniţi în 1902 la Bucureşti în căutarea de lucru. Aici au auzit că la Cernavodă, la lucrările de construire a podului peste Dunăre se câştigă foarte bine, au plecat într-acolo. Imediat ce s-au aranjat cu lucrul, au deschis într-o cameră o biserică baptistă, unde ei predicau Evanghelia. Pe atunci, oamenii din părţile acelea nici nu au auzit despre baptişti. În Dobrogea, o provincie dominată înainte de turci, era un întuneric în cunoaşterea şi trăirea învăţăturilor evanghelice. În 1878, Dobrogea a fost alipită de România şi învăţăturile creştine putea fi învăţate şi propovăduite. Când Radu Taşcă a ajuns acolo, românii cu care a făcut cunoştinţă şi a discutat, nu ştiau nimic despre Biblie, majoritatea nici n-a auzit de existenţa ei. Timp de patru ani, tânărul acesta din Pecica, judeţul Arad a lucrat printre românii din comunele din jurul Cernavodei. Prima grupă s-a format în Cernavodă, apoi după un scurt timp s-a reuşit să se înfiinţeze o altă grupă de credincioşi la Harabagia. În această comună, scria Radu Taşcă, a fost într-un pericol de moarte, dar a scăpat ca prin minune. În lucrarea sa misionară, el a fost luat şi purtat de multe ori de jandarmi, dus din post în post până la Cernavodă. Cea mai de neuitat a rămas întâmplarea, când, aflându-se la Nicolae Petrescu, care locuia atunci în comuna Caramat, a fost pârât de cineva, şi jandarmii au venit şi l-a arestat pe el şi pe Andrei Morariu, care era cu el şi dus ia postul de jandarmi din Guzun, apoi la Cernavodă. În multe rânduri, când a fost arestat a primit bătăi zdravene şi închis mai multe zile.

 

În 1904, Radu Taşcă a încercat să-şi lărgească sfera de activitate misionară, şi împreună cu alţi credincioşi au plecat spre oraşul Silistra, care pe acea vreme se afla în Bulgaria. Oraşul Silistra a făcut parte din teritoriul României numai între 1919-1940. Cineva le-a spus că în Silistra s-ar afla o familie de credincioşi baptişti, dar nu le ştia adresa. Ajunşi în,oraş, povesteşte Taşcă, s-au interesat, au întrebat, s-au plimbat de pe o stradă pe alta, dar nimeni nu a auzit de cuvântul de pocăit. După multă căutare, s-au hotărât să plece într-o comună nu prea departe, Corpunar. După ce au ieşit din Silistra, Radu Taşcă şi însoţitorii săi au îngenuncheat pe marginea şoselei şi s-au rugat. Când încă rugăciunea nu era terminată, ei fiind încă pe genunchi, pe şosea au văzut că venea o căruţă cu un cal. Bărbatul de căruţă, când i-a văzut în genunchi, s-a ridicat în picioare şi a strigat: „O, fraţii mei! Şi eu sunt fratele vostru în Hristos !” Când s-au ridicat de pe genunchi şi s-au apropiat de el, au aflat că numele lui era Tani. După ce au dat mâinile,şi au făcut cunoştinţă, s-au plecat din nou pe genunchi să mulţumească lui Dumnezeu pentru lucrarea Lui. După ce s-au rugat, au cântat o cântare, şi au început să vorbească. Din vorbe şi-au dat seamă că tocmai Tani era persoana pe care o căutau. S-au întors imediat în oraş, în Silistra, iar când au ajuns la poarta casei, de bucurie, Tani a strigat soţiei, care era în curte: „Femeie, să ştii tu cu cine m-am întâlnit pe cale! Cu îngerii lui Dumnezeu!” După câteva zile de bucurie printre credincioşii din Cadrilater, puţini la număr, misionarii s-au întors la Cernavodă.

 

Lucrarea lui Radu Taşcă timp de patru ani pe meleagurile Dobrogei, a rămas gravată atât în ei cât şi în credincioşii de acolo. După ce a plecat din Dobrogea, s-a mutat din Cernavodă în Pecica, Radu Taşcă a mai făcut încă două misiuni pe la credincioşii din părţile acelea, una în 1906 şi alta în 1920, iar la Congresul baptist după unire, Primul Congres al tuturor baptiştilor, ce s-a ţinut la Buteni, Radu Taşcă a expus, a prezentat, un raport cu subiectul „Dobrogea şi Hristos,” în care şi-a arătat interesul faţă de cauza propăşirii Evangheliei în Dobrogea.

 

LUCRAREA LUI MAXA COMLOŞAN ÎN DOBROGEA. În anul 1908, a revenit în Cernavodă Maxa Comloşan, de fel din Micalaca, de lângă Arad. El a plecat din Micalaca şi a trecut frontiera austro-ungară în România Veche şi şi-a găsit de lucru în Cernavodă. Fiind un credincios baptist, care a mai fost pe acolo a iubit s-a rugat pentru Dobrogea şi lucrarea de acolo, a căutat şi a găsit grupul mic de credincioşi ce s-au convertit prin lucrarea lui Taşcă. Maxa Comloşan! nu â fost un predicator, şi în Micalaca el era un simplu membru, dar ajuns la Cernavodă, el a început să predice din Cuvântul sfânt. A lucrat în Cernavodă, pe urmele lui Radu Taşcă, şi nu s-a mulţumit cu atât, ci a pornit în misiune şi el. În ziua de 2 februarie 1909, Maxa Comloşan s-a dus în misiune în comuna Jegălia din judeţul Ialomiţa. El a fost primul baptist care a intrat în comuna aceasta. În Jegălia, trei bărbaţi au auzit predicarea Evangheliei şi erau prieteni; aceştia veneau din când în când, să audă din Evanghelie la întrunirile bisericii din Cernavodă. La una din aceste vizite, ei l-au invitat pe Maxa Comloşan să-i viziteze. Imediat ce a sosit el în comună, cei trei prieteni au anunţat prietenii lor, rudele şi au avut întruniri şi servicii divine. Atunci a fost arestat, bătut în mod barbar, dus la judecată şi apoi expulzat în Transilvania.

 

De la această vizită misionară, credinţa baptistă a prins rădăcini adânci şi s-a format într-o biserică baptistă eroică, înfruntând o mulţime de greutăţi şi încercări, dar prin toate a continuat să răspândească adevărurile Sf. Scripturi.

 

MISIUNEA LUI AVRAM BARBU ÎN BULGARIA. În Bulgaria, lucrarea de răspândire a credinţei baptiste a început prin 1880, printr-un predicator venit din Rusia, anume Kargel. Lucrarea s-a început în comuna Kazanlîc, cu opt convertiţi, apoi s-a făcut un alt început la Rusciuk. Aici, în Rusciuk, oraş aproape de România, după ce Kargel s-a întors în Rusia, a rămas să lucreze cu Evanghelia un tânăr, care fusese chemat de Kargel din Germania. El a fost pregătit în Seminarul Teologic Baptist de la Hamburg, pe nume Spas Reitcheff. El era bulgar, dar ştia foarte bine limba germană. În timpul lui, lucrarea a făcut însemnate progrese. În sprijinul său a venit un coleg al său de la Seminar, un rus, Evghenie Gherasimenco, care mai târziu a fost păstor al Bisericii baptiste din Tulcea. Lucrarea a înaintat, şi în timpul lor a fost clădită o casă de rugăciune baptistă în Rusciuk. În 1915, Spas Reitsheff a botezat 21 de convertiţi la credinţa baptistă, toţi români din comuna Mertviţa, nu departe de Rusciuk. Aceşti români au fost convertiţi la credinţă de Avram Barbu, un român plecat din Pecica judeţul Arad, spre a lucra cu Evanghelia. După ce a plecat din Pecica, el a ajuns prin Silistra, la credincioşii baptişti români de aici, despre care a aflat de la Radu Taşcă, iar de la Silistra a trecut prin celelalte comuni locuite de români de pe malul sudic al Dunării. În mai puţin de un an de lucru, el a reuşit să aducă la Rusciuk, pentru a fi botezaţi, pe acei 21 de convertiţi la credinţă. În Mertviţa a fost înfiinţată de Avram Barbu prima biserică baptistă română din Bulgaria.

 

În anul al doilea, după sosirea lui Barbu în Bulgaria, el a început să lucreze şi în Gulanzi, o altă comună românească, învecinată cu Mertviţa. În ambele comune, lucrarea de răspândire a credinţei nou-testamentală a propăşit, iar Avram Barbu a devenit păstorul lor. Lucrul acesta a trezit admiraţia baptiştilor din Europa. Dr. J. H. Rushbrooke, secretar şi apoi preşedinte al Alianţei Mondiale Baptiste, în lucrarea sa istorică, „Baptiştii din Europa” îl arată pe Avram Barbu, ca pastoral acestor două biserici baptiste române.

 

Lucrarea aceasta misionară printre românii din Bulgaria, deşi nu a fost organizată şi întreţinută de baptiştii din Transilvania, ci s-a început şi s-a continuat numai din spiritul misionar al lui Avram Barbu, totuşi, fiindcă el a fost un transilvănean, se poate susţine că lucrarea aceasta românească din Bulgaria îşi are origină transilvăneană. Ea oglindeşte cultivarea misionară a credincioşilor baptişti. Nu trebuie să uităm faptul că Avram Barbu este originar din comuna Pecica, judeţul Arad, din comuna din care a plecat Radu Taşcă, şi a devenit predicator Rista Igrişan, etc. În biserica baptistă din Pecica, Radu Taşcă, după ce s-a întors din Dobrogea, a expus în faţa bisericii experienţele sale din misiunea în Silistra, şi cum a predicat el românilor, care trăiau prin comunele româneşti din Bulgaria. Bucuriile şi binecuvântările pe care le-a primit şi le-a expus acum bisericii, au încălzit şi inspirat pe cei credincioşi din Pecica. Expunerea lucrării cu Evanghelia în aceste comune, care erau „holde albe gata de seceriş” a fost ascultată de tânărul Avram Barbu şi Duhul lui Dumnezeu i-a mişcat inima şi voinţa lui, că el s-a devotat pe sine de a lucra şi el printre aceşti români din Bulgaria. La început, el s-a apucat să facă misiune prin comunele din jurul comunei Pecica. De asemenea, în Pecica, el a început să înveţe în Şcoala Duminicală, spre a se forma pentru lucrarea de misiune. Şi în scurt timp, lecţiile de Şcoală Duminicală şi predicile pe care le ţinea Avram Barbu au atras atenţia credincioşilor şi a conducătorilor acestor biserici baptiste.

 

În 1914, Avram Barbu a plecat de acasă, a lăsat totul în urmă şi a plecat şi a ajuns în Bulgaria. Nu avem nici o descriere de cum a ajuns el în Bulgaria, fiindcă el nu a dat nimănui vreun amănunt asupra călătoriei lui spre un câmp de misiune, pe care el şi l-a ales pentru sine. Se presupune, că el a ajuns în Dobrogea, iar de aici a plecat la Silistra la familiile de credincioşi, despre care a vorbit Radu Taşcă. La Silistra, el era în Bulgaria, iar de aici a trecut pe la Rusciuk, unde a vizitat biserica de acolo, de la ei s-a informat despre comunele româneşti din apropiere, şi probabil în oraş, el s-a întâlnit cu anumiţi români, cu care a plecat în comuna Mertvita. De sigur nu a fost uşor să înceapă o lucrare de convertire, dar el a înfruntat toate obstacolele şi a reuşit. În mai puţin de un an a adus la Rusciuk spre a fi botezaţi un număr de 21 de suflete.

 

Foto stânga: Avram Barbu cu soţia şi copiii

 

În urma lui Avram Barbu au rămas în Bulgaria două biserici de limbă română: în Mertviţa şi în Gulanzi. Lucrarea lui a fost o lucrare nouă şi multă vreme nu a fost cunoscută în cercuri mai largi. Numai când el a fost spre sfârşitul vieţii, atunci s-a aflat mai multe despre 0 asemenea lucrare genuină. Avram Barbu, deşi a întâmpinat multe greutăţi, a izbutit, datorită spiritului său perseverent şi simplităţii sale. Un om gârbov de spate, îmbrăcat foarte simplu, nu a fost luat la ochi de autorităţile din Bulgaria, şi astfel el a făcut cea mai frumoasă lucrare făcută de vreun român pe teren misionar. Plecat singur, fără sprijinul şi ajutorul vreunei biserici sau societăţi misionare, fără o educaţie teologică aleasă, având în suflet numai dragostea de sufletele nemântuite, el a întrecut pe mulţi misionari şi s-a aşezat pe sine, prin lucrarea lui,în galeria celor mai importanţi misionari baptişti români.

 

VIAȚA LUI AVRAM BARBU. Născut din părinţi săraci, muncitori Ia câmp cu ziua pe la ţăranii mai înstăriţi, Avram Barbu a văzut lumina zilei la 17 noiembrie 1874, în comuna Pecica judeţul Arad, în cartierul numit Cocota. Tatăl se numea Emanuel iar mama sa Mariţa, În timpul când nu lucra cu ziua pe la alţii, tatăl său împletea grape de spini, cu care se grăpau ogoarele după semănatul cerealelor. Cu asemenea mijloace modeste, Emanuel Barbu şi-a crescut pe cei doi copii ai lui. Avram, primul copil, după ce a terminat clasele la Şcoala Primară din Pecica, s-a dus ucenic la croitorie. Ajuns calfă, a început să lucreze pe cont propriu. La vârsta de 26 ani a auzit de prima dată propovăduirea Evangheliei la biserica baptistă din Pecica, unde în acea Duminică veniseră în misiune Gheorghe Clepea din Macea şi Mitru Halga din Covăsinţ şi predicau unui grup de credincioşi într-o căsuţă. De la ei, Avram Barbu a auzit de prima dată Evanghelia.

 

Avram Barbu era un bărbat mic de statură şi gârbov, cu o cocoaşă în spate. El avea însă o inimă aleasă, o gândire profundă şi a cântărit ceea ce a auzit din Evanghelie şi le-a înregistrat în fiinţa lui. A fost prima lui întâlnire cu cuvântul lui Dumnezeu şi a fost hotărâtoare. O ocazie, şi el a fost convertit. În anul 1900 a fost botezat în apele Mureşului. După primirea botezului, el a început să lucreze cu copiii familiilor de credincioşi, cărora le preda lecţii biblice. După câţiva ani, când l-a auzit pe Radu Taşcă despre lucrarea făcută printre românii din Dobrogea şi Bulgaria, în el s-a născut gândul să plece şi el să facă ceea ce în Pecica n-ar putea să întreprindă. Cu acest gând, el a început să facă misiune, să predice şi să explice texte din Biblie. Cu sârguință a studiat Biblia, a Învăţat multe versete de aur, pe care le putea recita, şi apoi predica din ele. N-a fost un mare orator, nu cunoştea nimic din Teologie, dar ştia să explice bine şi pe înţeles textele biblice; insista, căuta să determine o hotărâre de întoarcere la Dumnezeu. mai avea Avram Barbu un magnet nevăzut, care în ciuda aspectului său fizic, atrăgea pe oameni la el, şi când le vorbea vrăjea cu vorbele lui calde, izvorâte din adâncul fiinţei lui. Avea în vorbirea lui o putere duhovnicească a unui adevărat slujitor a lui Dumnezeu.

 

După anul 1905, când baptiştii din Austro-Ungaria au primit recunoaşterea de confesiune egală cu celelalte, lucrarea de răspândire a credinţei a luat proporţii în Pecica. Biserica a crescut, iar Avram Barbu a fost ales conducătorul Şcolii Duminicale. Pe baza unui ordin primit, Şcoala Primară a acordat baptiştilor dreptul de a catehiza în clasă pe copii aparţinători Bisericii baptiste. Pentru această slujbă a fost ales Avram Barbu. Nu avea nici un manual sau vreun îndreptar, toate lecţiile le preda din memorie şi le preda atât de frumos că la clasa lui veneau şi alţi copii să asculte lecţiile biblice.

 

Avram Barbu a fost un om zelos pentru lucrarea Evangheliei. Deşi gârbov, mergea mulţi kilometri pe jos, prin comunele din apropierea comunei Pecica. Când intra într-o comună,intra în vorbă cu toţi cei pe care-i întâlnea şi le predica pocăinţa de păcate. În comunele din jur, Nădlac, Şeitin, Felnac, acest misionar voluntar, gârbov de spate, a fost bine cunoscut de toţi sătenii. O dată, în comuna Felnac a fost invitat la Primărie, unde primarul un om foarte voinic, pe un ton aspru îi spuse lui Avram Barbu, care pe lângă primar părea un copilaş, că dacă îl mai prinde că intră în comună, o să-l bată de o să-i sară lipiul (o vorbă pentru pâinea rotundă de ţară) din spate. Avram Barbu a ascultat liniştit şi când primarul a terminat i-a răspuns: „Ei, şi ce cinste crezi că o să ai, dacă vei bate un om gârbov ca mine?” Altă dată în comuna sa natală, în Pecica, pe când trecea pe lângă Primărie, şi acolo se aflau la vorbă doi preoţi greco-orientali şi unul romano-catolic, el le-a dat ziuă bună, iar unul dintre ei, ca să fac haz de el, l-a întrebat: „Unde mergi,părinte Avrame?” Barbu, care era şi el humorist,a răspuns: „M-a trimis tata să caut trei asini şi îmi pare bine că i-am aflat!”

 

În primăvara anului 1914, după ce, de mai multă vreme trăia zile de mare hotărâre, într-o Duminică, Avram Barbu, cu lacrimi în ochi şi-a luat rămas bun de la Şcoala Duminicală atât de dragă lui ş i de la biserică, spunând că pleacă, dar nu ştie unde. Şi a plecat. Nimenea n-a ştiut de el timp de şase luni. După acest timp, Biserica a primit de la el o scrisoare, prin care îi anunţa că se află printre românii din Bulgaria. Aici după câţiva ani s-a căsătorit cu o credincioasă şi a avut doi copii cărora le-a pus nume biblice: Isac şi Iacob. Astfel, în familia lui, el a fost Avram şi copiii,unul Isac iar celalalt Iacob, cele trei nume de patriarhi din Biblie. În anul 1924, deci la zece ani după plecarea lui, Avram Barbu s-a întors în Pecica pentru o scurtă vizită la fratele lui şi spre a-şi revedea fraţii şi surorile din Biserică. În această vizită a povestit în biserică multe din experienţele lui misionare, şi a comunicat fraţilor de cum se bucură credincioşii români de acolo în ascultarea Evangheliei.

 

După vizita aceasta, s-a întors din nou în Bulgaria, la familia şi la bisericile de acolo. După informaţiile primite de familia fratelui lui, Avram Barbu a murit în anul 1928, acolo pe câmpul de misiune, în satele româneşti din Bulgaria, unde a lucrat printre români.

 

VIZITA LUI TEODOR SIDA ŞI GHEORGHE SLĂV LA BUCUREŞTI. Teodor Sida, cunoscutul predicator baptist din Buteni şi pioner al Evangheliei pe toată Valea Crişului Alb, împreună cu Gheorghe Slăv, învăţătorul confesional pocăit de la Aciuţa-Arad, au făcut în luna decembrie 1913, o vizită la Bucureşti, în România, unde cu un an înainte luase fiinţă o biserică baptistă română. Vizita acestor doi predicatori baptişti veniţi din judeţul Arad, din Transilvania, care pe acea vreme era o provincie a Austro-Ungariei, în România, la Bucureşti, arată interesul deosebit ce-l aveau baptiştii români de acolo în lucrarea Evangheliei din Ţara Românească. În Bucureşti era o lucrare abia începută cu Constantin Adorian, proaspăt întors de la Seminarul Teologic Baptist din Hamburg, Germania. Biserica din Bucureşti era tânără şi mică, iar cei doi predicatori din Transilvania aduceau cu ei o bogăţie de experienţe misionare şi spirituale. Aceasta avea o importanţă şi o valoare pentru o lucrare nouă. Teodor Sida şi Gheorghe Slăv cunoşteau greutăţile începuturilor şi aveau soluţii pentru înfruntarea obstacolelor inerente începuturilor credinţei. Deci, sfaturile lor aveau importanţă deosebită pentru credincioşii de la Bucureşti.

 

Vizita aceasta îşi are istoria ei. Cum, Biserica baptistă română din Bucureşti era doar de un an înfiinţată, avea nevoie de cărţi de cântări şi aflând de la fraţii nemţi, că la Budapesta s-au tipărit cărţile de cântări pentru bisericile române din Transilvania, a cerut prin corespondenţă un număr de cărţi de cântări. Constantin Adorian a scris, a început o corespondenţă cu conducerea Uniunii Baptiste de la Budapesta. Imediat ce a primit scrisoarea, Uniunea a cerut lui Teodor Sida şi lui Gheorghe Slăv să plece la Bucureşti şi să cunoască mai de aproape lucrarea de acolo.

 

La Bucureşti, Biserica baptistă, când au sosit cei doi predicatori transilvăneni, s-a umplut de bucurie. Ei erau solii bisericilor române din Transilvania, Crişana şi Banat, şi le aduceau asigurarea iubirii şi părtăşiei în Hristos a miilor de baptişti români. A fost în întâlnirea lor bucuria întâlnirii fraţilor despărţiţi prin graniţe, dar care erau fraţi şi de credinţă şi de neam. Teodor Sida şi Gheorghe Slăv au nut mai multe predici în biserică la diferite servicii divine şi au purtat discuţii de împărtăşire de experienţe în mai multe consfătuiri frăţeşti. Ei au expus felul de organizare al baptiştilor români şi metodele de lucru misionar şi evanghelistic al bisericilor din Ardeal.

 

Biserica română din Bucureşti nu avea nici un păstor ordinat, de aceea a căutat să folosească ocazia ivită cu vizita celor doi predicatori din Transilvania, şi au organizat o şedinţă a Bisericii. Cu toţi şi-au exprimat dorinţa ca să aibă serviciu de ordinare a lui Constantin Adorian, ca păstor, iar a lui Ioan Branea, ca diacon. La dorinţa Bisericii, Teodor Sida şi Gheorghe Slăv au îndeplinit actul de ordinare acestor doi aleşi pentru slujire. Orânduirea aceasta nou-testamentală, păstrată cu multă grijă de credincioşii baptişti, avea să dea un impuls tinerei biserici şi să o lege trainic de mulţimea bisericilor baptiste române din Ardeal, Crişana şi Banat.

 

Tot cu ocazia acestei vizite, prin grija Bisericii din Bucureşti, au fost convocate şi celelalte biserici baptiste din Vechiul Regat, la o conferinţă de organizare şi îndoctrinare. Conferinţa s-a ţinut în zilele de 25-27 decembrie 1913. La Conferinţă, cei doi predicatori din Transilvania au avut rolul însemnat de a întări pe credincioşii din România Veche. Ei au povestit delegaţilor bisericilor veniţi la Conferinţă despre felul de dezvoltare a bisericilor din Transilvania şi aceste comunicări au însufleţit pe toţi. Amănuntele aflate, relevarea metodelor de lucru, arătarea devotamentului predicatorilor au născut noi hotărâri şi planuri în inimile delegaţilor.

 

Mulţi dintre membrii Bisericii din Bucureşti nu văzuseră până atunci transilvăneni în portul lor naţional. Acum cu vizita lui Teodor Sida li s-a oferit un asemenea prilej, fiindcă el purta portul lui de la Buteni, cu şuba de lână albă. Aşa a obişnuit Teodor Sida să se prezinte la amvon şi la tribuna tuturor congreselor şi conferinţelor la care a participat. Cu ocazia Conferinţei, au fost tipărite cărţi de invitaţie şi răspândite în Bucureşti. C. Adorian a făcut totul în putinţă, sădea acestei vizite un cadru sărbătoresc.

 

MISIUNEA LUI MIHAI MUNTEANU LA CERNAVODĂ. Unul din numărul predicatorilor însemnaţi ai baptiştilor din judeţul Arad a fost Mihai Munteanu de la Ketegyhaza. Această biserică mare a aflat de la Radu Taşcă despre lucrarea Evangheliei în Dobrogea şi a intrat în legături de corespondenţă cu membrii din Cernavodă. În anul 1906, Mihai Munteanu, împreună cu Radu Taşcă, a plecat spre Dobrogea, pentru o vizită frăţească de stimulare a credinţei. Biserica din Cernavodă i-a primit bine şi s-a bucurat nespus de mult. În timpul acestei vizite s-a hotărât ţinerea unui botez nou-testamental cu toţi prietenii din Dobrogea. Botezul a fost ţinut în Dunăre, în dreptul oraşului Cernavodă, de către Mihai Munteanu. „Niciodată, - îmi spunea Mihai Munteanu - nu voi uita acest botez în Dunăre la Cernavodă.” Un asemenea botez, era un lucru nemaiauzit în părţile acelea. Până atunci, baptişti ţineau botezurile în ascuns, spre a nu avea complicaţii cu autorităţile. Ţinerea acestui botez la Dunăre, în public, a însemnat un progres în afirmarea credinţei. Prin vizita predicatorilor veniţi din Ardeal, în Cernavodă s-a făcut o infuzie de îndrăzneală, de organizare de manifestări publice, spre a se face cunoscuţi. Cu această ocazie, toţi baptiştii din Dobrogea au învăţat să folosească serviciile divine, care prin natura lor se ţin sub cerul liber, ca mijloace de afirmare a credinţei. Lucrul acesta era practicat în Transilvania chiar de la primele începuturi, luându-se modelul bisericilor nou-testamentale.

 

Foto dreapta: Ioan Baban din Arabagii

 

Misiunea aceasta a lui Mihai Munteanu a fost un sprijin indirect dat de baptiştii din Ardeal credincioşilor baptişti din Dobrogea. În timpul şederii în Cernavodă, şi mai ales dupăoficierea botezului, Mihai Munteanu a avut consfătuiri cu credincioşii baptişti din bisericile dobrogene, veniţi la Cernavodă. Şi el a istorisit cum lucrează bisericile în Transilvania, le-a povestit despre misionarismul viu şi înflăcărat al credincioşilor de peste Carpaţi, cum credincioşii dintr-o comună, dintr-un sat se duc în comunele vecine şi lucrează la convertirea, la primirea credinţei, la întoarcerea la Dumnezeu, a altora. El le-a dat îndemnul şi i-a îndrumat pe baptiştii din Dobrogea să depună mai mult zel şi sacrificiu pentru răspândirea Evangheliei. îndemnul lui la un misionarism ofensiv, tăietor de drumuri noi, a stârnit un interes la credincioşii din Dobrogea.

 

Privind rezultatele acestei vizite a lui Mihai Munteanu în Dobrogea, la Cernavodă, se poate vedea o evoluţie spirituală printre cei credincioşi din satele dobrogene. Gândirea lor, felul de a privi problemele bisericeşti, aplicarea disciplinei faţă de cei căzuţi, creşterea nivelului misionar, spiritual şi apologetic, îmbrăca rea crezului în conţinutul pasajelor din Noul Testament, au fost imprimate în toţi credincioşii baptişti, care l-au întâlnit pe Mihai Munteanu.

 

Foto sus: Trecerea armatei române în Dobrogea, 14 noiembrie 1878

 

Pe de altă parte, la întoarcerea lui Mihai Munteanu în Transilvania, el a povestit cum se desfăşoară lucrarea de răspândire a credinţei prin comunele şi satele dobrogene, cum trebuie folosită propovăduirea primitivă a Evangheliei prin locurile unde oamenii nu au auzit despre Biblie şi despre mântuire. Şi aceasta a stârnit un mai mare interes misionar, şi în toate orele de rugăciune, credincioşii se rugau pentru confraţii lor de credinţă din aceste locuri îndepărtate ale Dobrogei.

 

În acest fel s-a cultivat mai intens şi s-a dezvoltat tot mai mult spiritul misionar al baptiştilor din Transilvania. Mihai Munteanu a comunicat la prima conferinţă a predicatorilor toate constatările sale din Dobrogea. Astfel, misiunea lui în Dobrogea şi raportul despre ea a fost şi o lucrare de informare a felului de lucru şi misiune din alte locuri şi ţări.

 

BIBLIOGRAFIE

1. Radu Taşcă, Din Taşca lui Radu, art.publ.în Farul Mântuirii,Anul I,Nr.l,din 1 Dec.1919,p.7. De asemenea, Dobrogia şi Hristos, referat expus la Congres, publ.în Farul Mântuirii ,1 ,Nr .6 ,Mai 1920,p.43. 3. Haralambie Dtru şi Niţă Şerban, înfiinţarea Adunării Baptiste din Jegălia şi persecuţiile ei, monografie în manuscris,pp.3,4. 4.Dr.J.H.Rushbrooke, The Baptist Movement, pp.170,171. 5.Pavel Selejean, Biografia lui Avram Barbu, în manuscris. 6. Ioan Branea, Istoria Pocăinţei mele, în manuscris. 7. Constantin Adorian, Date istorice, notiţe şi însemnări, în manuscris.

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate