![]() |
![]() |
|
![]() |
![]() |
Istorie |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|
![]() |
Cartea Pasi Cultul Creştin Baptist din România in perioada comunista (continuare)
2.2 Viaţa Cultului Baptist între control, colaborare şi rezistenţă 2.2.1 Restricţii, supraveghere şi privaţiuni
Ajutoarele care veneau de la fraţii americani au fost oprite, fapt care îngreuna şi mai mult situaţia dificilă în care se aflau credincioşii baptişti. De asemenea veneau indicii cu privire la contopirea cultelor evanghelice într-un singur cult după modelul sovietic, pentru ca supravegherea activităţii credincioşilor şi deplasărilor predicatorilor să se poată face mai eficient.124 Deşi iniţiativa Ministerului Cultelor a început prin 1948, contopirea nu a reuşit, ci s-a făcut oficial doar o federalizare (Federaţia Neo-protestantă) a cultelor baptist, adventist de ziua a şaptea, creştin după Evanghelie şi penticostal în 10 noiembrie 1950, dar care nu a dăinuit mult timp.125
În această perioadă, când se adunau nori grei deasupra tuturor care doreau să fie urmaşi ai lui Christos, s-au găsit şi voci profetice, de avertizare, cu privire la necazurile ce se vor abate asupra populaţiei şi la nevoia de ancorarea vieţii în Cuvântul lui Dumnezeu şi de adăpostire la umbra Celui Preaînalt. Un raport cu privire la o întrunire a credincioşilor baptişti din zona Haţegului ilustrează acest lucru. În documentele accesate încep să apară cazuri de arestări pe seama posedării tractatelor religioase. Un astfel de caz este cel al credinciosului Varga Petru din Turda. Inspectoratul Regional de Siguranţă Cluj Biroul 1/6 Nr. 7940 S din 1 August 1948 Confidenţial Către Direcţiunea Generală a Siguranţei Servicul 1 Biroul 6 Bucureşti Raportăm că serviciul de Siguranţă Turda a înaintat în ziua de 25 Iulie a.c. la parchetul Tribunalului Turda cu adresa Nr. 3387 din acea dată, pe numitul VARGA PETRU, de ani 58, născut la 10 Iunie 1890 în comuna Călăraşi - Turda , Jud. Turda, fiul lui Petru şi Maria, de religie baptistă, agricultor, căsătorit, carte ştie, necondamnat, serviciul militar satisfăcut la Regt. 81 Austro-ungar cu gradul sergent ctg 1912, cu ultimul domiciliu în comuna Călăraşi - Turda jud. Turda, care se face vinovat pentru faptul de deţinere de material de propagandă interzisă prin art.5 din Tratatul de Pace găsit la domiciliul său cu ocazia unei percheziţii domiciliare efectuate de către Şeful Postului Jandarmi din acea comună. Susnumitul în prezent este membru în P.N.P., organizaţia locală a comunei. Hotărârea Justiţiei va fi raportată de noi, la timp. Inspector General Patriciu Mihai Şeful Biroului Comisar şef, Mardarescu Virgil Materialul de propagandă nu era decât două borşuri "Mântuitorul lumii" şi "Lumina lumii" care îl prezentau pe Domnul Christos ca Mântuitor şi ca Lumina care luminează în întunericul lumii acesteia şi sufletul care vine la El, scrise de Dr. Luca L. Sezonov.128 În luna august 1948 se emite Decretul 177/1948, cu privire la regimul general al cultelor religioase din Republica Populară Română, publicat în Monitorul Oficial nr. 178 din august, acelaşi an. La 30 august 1948 se înfiinţează Direcţia Generală a Securităţii Poporului care înlocuieşte Siguranţa Statului. Se poate observa că acest organ al partidului comunist funcţiona într-un regim de extremă suspiciune iar cei luaţi în vizor "beneficiau" înaintea oricărui lucru de prezumţia de vinovăţie. Evanghelizarea era considerată tendenţions ca fiind o manifestare antidemocratică iar unele contextualizări apocaliptice ale Scripturilor erau interpretate politic: "În cartierul GRIVIŢA - PIAŢA CHIBRIT Str. ARAD No.35, îşi are sediul un cuib de propagandă evanghelistă. În fiecare seară propagandiştii circulă prin localuri distribuind foi volante intitulate «Îndrumătorul Creştin» şi făcând propagandă politică sub masca perceptelor religioase, arătând că aşa este porunca lui Dumnezeu pentru începerea unui nou război cu bombe atomice şi microbi."129 Fiecare biserică baptistă era supravegheată şi Securitatea avea fişele fiecărui conducător de biserică. Când se înfiinţau biserici sau filiale noi Securitatea solicita datele cu privire la locul unde funcţionează acestea şi datele personale ale conducătorilor.
Încep să apară abuzuri în ce priveşte exercitarea actelor de cult. Dintre broşurile folosite de baptişti (şi de celelalte culte) în evanghelizare sau pentru zidirea sufletească trebuiau eliminate toate acelea care aveau reminiscenţe ale regimurilor trecute sau erau de provenienţă "imperialistă". Cărţile de cântări erau cenzurate şi cântările care aveau iz de monarhie trebuiau eliminate. Este trist faptul că din patrimoniul imnologic baptist au fost eliminate la dispoziţie unele cântări.131 Botezurile baptiştilor, care erau publice şi de un mare impact asupra credincioşilor au devenit ţinta atacurilor regimului. Inspectoratul Regional de Siguranţă din Oradea a interzis credincioşilor baptişti efectuarea botezurilor în aer liber. La sesizarea făcută Ministerului Cultelor de către Uniunea Comunităţilor Creştine Baptiste printr-o adresă, înregistrată la M.C. sub nr. 32772/1948, Ministerul Cultelor cere examinarea acestui caz şi dispoziţii din partea Ministerului Afacerilor Interne, printr-o adresă cu acelaşi număr (nr. 32772/1948). În urma examinării cazului se întocmeşte un raport din care reiese că "Prin faptul că în adresa Prefecturii Jud. Maramureş [responsabilă teritorial la acea vreme şi de zona Oradei] s-a arătat de la ce autorităţi s-a semnat avizul negative (numit ordin) asupra oficierii botezului în aer liber, s-a comis o indiscreţie, putându-se uşor înţelege din aceasta că baptismul constituie unul din obiectivele organelor de securitate." Din rezoluţiile scrise de mână pe acest raport se poate înţelege că nu trebuie să se ordoneze interdicţia de a face botezul în aer liber ci să "se dea sfaturi sectei să nu facă botezul în aer liber".132 Însă practic, se pare că din acel moment până la venirea în Biserica nr.2 din Oradea a fratelui Liviu Olah, şi după aceea, botezurile în aer liber au încetat. Practica botezului în aer liber a încetat în multe localităţi din ţară. Fraţii erau nemulţumiţi şi îşi aduceau aminte cu nostalgie vremea când puteau boteza liberi. Această nemulţumire se poate observa dintr-un raport cu privire la un botez din Constanţa din 14 august 1949. "La acest botez a fost o stare de spirit nemulţumitoare în rândul credincioşilor datorită faptului că botezul nu a fost oficiat conform obiceiurilor lor, la ape curgătoare sau la mare ci s-a oficiat într-o cadă din subsolul casei de rugăciuni.133 Totuşi în alte părţi ale ţării s-a mai practicat botezul în aer liber, mai ales în perioadele de destindere, când restricţiile nu mai erau aşa aspre. Acest caz din Oradea, prin documentele din culise, relevă că Securitatea începea să funcţioneze pe principiul "sfaturilor" strict confidenţiale [se va citi, direcţii şi ordine secrete, uneori verbale, neconsemnate în documente]. Note de subsol 123 ACNSAS, D 6902/2, f. 52.
124
Adrian Nicolae Petcu, "Securitatea şi Cultele în 1949",
Partidul, Securitatea
şi Cultele 1945-1989,
Bucureşti: 125 Popovici, 719. ACNSAS, D 6902/2, f. 285, 289; D 6902/4, f. 14. 126 ACNSAS, D 6902/2, f. 96. 127 ACNSAS, D 6902/2, f. 53. 128 ACNSAS, D 6902/2, p. 80-83v. 129 Ibidem, p. 14. 130 ACNSAS, D 6902/2, f. 99. 131 ACNSAS, D 6902/2, f. 228 132 Ibidem, f. 101. 133 ACNSAS, D 6902/3, f. 48. |
![]() |
![]()
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() ![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate |
![]() |