Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

 

 


Pagina de Istorie

 

Adevăr Istoric

Documente şi date din Istoria Bisericii

de Nicolae Moldoveanu

 

 

18. SFÂNTA SCRIPTURĂ (continuare)

 

Ce spun Biserica Ortodoxă şi teologii ortodocşi despre Sfânta Scriptură?

 

G. Florovsky, reputat teolog ortodox rus (1893 - 1979): “...Cuvântul lui Dumnezeu trebuie propovăduit în mod eficient. Adică, el trebuie întotdeauna prezentat aşa încât să creeze convingeri şi să inspire ascultare faţă de el fiecărui neam în parte. El poate fi chiar reformulat în categorii noi, dacă o cer împrejurările. Dar mai presus de orice trebuie păstrată identitatea mesajului.

 

Trebuie să fim siguri că se propovăduieşte aceeaşi Evanghelie predată odată pentru totdeauna şi nu se introduce în locul ei nici o “altă evanghelie stricată”, proprie. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi ajustat şi acomodat cu uşurinţă obiceiurilor şi atitudinilor fluctuante ale nici unei epoci particulare, inclusiv ale epocii noastre. Din nefericire suntem adesea înclinaţi să măsurăm Cuvântul lui Dumnezeu după propria noastră statură în loc de a ne verifica mintea noastră după statura lui Hristos. “Mintea moderna” sta deci şi ea sub judecata Cuvântului lui Dumnezeu.

 

Dar tocmai în acest punct începe dificultatea noastră majoră. Cei mai mulţi dintre noi am pierdut integritatea duhului sau minţii Scripturii, chiar dacă reţinem frânturi de frazeologie biblică... Este limbajul Scripturii într-adevăr nimic altceva decât un limbaj accidental şi extern din care trebuie degajate şi dezghiocate câteva “idei eterne”, sau este mai degrabă un vehicul peren al mesajului divin predat odată pentru toate vremurile?

 

Suntem deci în primejdie de a pierde unicitatea Cuvântului lui Dumnezeu în procesul lui de “re interpreta re” continuă. Dar cum mai putem interpreta din capul locului dacă am uitat limbajul original?... Nici un om nu poate primi Evanghelia până nu “se pocăieşte”, adică până nu-şi “schimbă mintea”. Căci în limbajul Evangheliei “pocăinţă” metanoia, nu înseamnă pur şi simplu o recunoaştere a păcatului şi căinţa pentru el, ci în mod precis o “schimbare a minţii” - o profundă schimbare a atitudinii mentale şi emoţionale a omului, o reînnoire integrală a sinelui omului, reînnoire ce începe cu renunţarea sa de sine şi se împlineşte şi este pecetluită de Duhul.

 

Trăim într-o epocă de confuzie spirituală... Singurul far luminos după care trebuie să ne călăuzim prin ceaţa mentală a epocii noastre lipsită de speranţă este tocmai “credinţa predată odată pentru totdeauna sfinţilor (Iuda 3), oricât de perimat sau de arhaic ar părea limbajul Bisericii primare judecat după standardele noastre fluctuante...

 

...Ceea ce trebuie să propovăduim noi astăzi este reconvertirea la creştinism... Nimeni nu poate profita de Evanghelie dacă nu iubeşte mai întâi pe Hristos. Căci Hristos nu este un text, ci o Persoană vie, şi El sălăşluieşte în Trupul Lui cel viu, care este Biserica...

 

...Biserica nu este doar o societate de credincioşi, ci Trupul lui Hristos... Într-un timp ca acesta trebuie propovăduit un “Hristos întreg”, adică Hristos şi Biserica, (Cap şi Trup) după celebra expresie a Fer. Augustin. E posibil ca această propovăduire să fie încă neobişnuită, dar ea pare să fie unicul mod de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu în mod eficient într-o perioadă de criză ca a noastră.” (Mitropolia Ardealului, nr. 3, 1986, pag. 19 - 24, Sibiu, Duhul pierdut al Scripturii, în traducere de drd. Ioan I. Ică).

 

Am reprodus aproape în întregime articolul acestui teolog ortodox, ca să ne dăm seama de faptul că sunt persoane cercetate de Duhul lui Dumnezeu chiar în religiile mari, religii care au pierdut legătura cu Duhul Scripturii şi deci cu Hristos cel viu şi adevărat.

 

Adevărul în orice problemă este numai unul. Cine-I caută cu sinceritate, ca să-l trăiască şi să-l mărturisească, acela îl va găsi.

 

Mitropolitul Filaret al Moscovei, învaţă despre Biblie şi Tradiţie următoarele: “Biserica Greacă (Ortodoxă) recunoaşte Sfânta Scriptură ca judecător suprem al disputelor despre credinţă, susţinând, în acord cu Evrei 3:12, că toate hotărârile sinoadelor şi tradiţiile sinoadele să fie cercetate în raport cu ea şi să fie respinse învăţăturile care nu se găsesc în ea, de vreme ce textele din Gal. 1:8-9; 1 Cor. 4:6, opresc cu severitate orice adaos la Sfânta Scriptură.

 

...Câtă vreme apostolii trăiau, Biserica se întemeia pe tradiţia orală şi pe Scriptură. Dar, după formarea Scripturii, atribuirea unei valori Tradiţiei supune poruncile lui Dumnezeu rânduielilor omeneşti. (Ortodoxia, dec. 1963, pag. 392).

 

Arhiepiscopul Teofil, scrie: “Evanghelia lui Hristos nu se încovoaie după datinile iudaismului. Legile mozaice nu pot face parte din împărăţia cea nouă a lui Hristos... Legea cea nouă a înlăturat pe cea veche... Duhul Sfânt - El, autorul Sfintei Scripturi - nu poate să se contrazică, nu poate ca într-o parte a Bibliei să înveţe într-un fel şi în altă parte în alt fel, în mod contrar.” (îndrumătorul Bisericesc, 1981, Cluj, pag. 43, 46).

 

Aşa este!

Cum se face atunci, că majoritatea obiectelor şi practicilor din Vechiul Legământ au intrat în viaţa cultului ortodox? Exemplu: tămâierea, candelele, lumânările, veşmintele preoţeşti, zidirea locaşului de cult, rânduială sărbătorilor, etc. etc.

 

Iată ce zice teologul ortodox, pr. prof. Nicolae Neaga: “Datina aducerii pruncului, la 40 de zile, de către mamă la biserică, se bazează pe Levitic 12:2-8. Tămâia, simbolul rugăciunii, se bazează pe orânduirea veche... Slujba înmormântării e împletită aproape exclusiv cu floricele din câmpul biblic al Vechiului Testament... Ierarhia o aflăm în Vechiul Testament gata organizată. Cea creştină e după tipul sacerdoţiului vechi. Multe părţi ale veşmintelor au aceeaşi semnificaţie. Mitra arhierească e după formă şi simbol înrudită cu mitra arhiereilor biblici. Candela, policandrul, sfeşnicul, cădelniţa, arderea lumânărilor şi tămâierea îşi au închipuirea în Vechiul Testament... Liturghia, vecernia, utrenia, toate îşi au rădăcina în Vechiul Testament... Părţile principale ale bisericii sunt întocmite pe baza veche... Naosul bisericilor e rezervat exclusiv Vechiului Testament... Vechiul Testament nu-şi dezminte rolul său creator... totdeauna e prezent.” (N-am venit să stric legea, Sibiu, 1940, cap. XVI şi XVII, pag. 97 -112).

 

“Biserica Ortodoxă păstrează şi tâlcuieşte fără putinţă de greşeală, adică în chip infailibil, Sfânta Scriptură.” (îndrumător Bisericesc, Cluj, 1981, pag. 96).

 

Dr. Gheorghe Te lea: “Nimeni nu are să spună vreodată că versiunile traducerilor româneşti mai vechi ale Bibliei, cele purtând binecuvântarea şi aprobarea Bisericii noastre ortodoxe, nu-şi păstrează puterea Adevărului, care este unul şi neschimbător în dăinuirea lui...” (Telegraful Român, 1994, nr. 21 - 24, pag. 5).

 

Oare aşa să fie? lată câteva exemple:

 

În Noul Testament (1648), tradus de Simion Ştefan, Mitropolitul Transilvaniei şi tipărit la Alba Iulia, citim:

 

Faptele Apostolilor, cap. 14:23. “Şi rânduind lor prezbiteri în toate adunările credincioşilor.”

 

Faptele Apostolilor, cap. 15: 4. “Iar dacă veniră în Ierusalim, primiră-i adunarea credincioşilor şi apostolii şi bătrânii, şi vestiră câte făcu Dumnezeu.”

 

Faptele Apostolilor cap. 20:17. “Iar din Milit, trimise în Efes, de chemă pe bătrânii bisericii.”

 

1 Petru 5:5. “Aşijderea şi tinerii, plecaţi-vă bătrânilor, şi toţi unul către altul vă plecaţi...”

 

Biblia lui Şerban Cantacuzino, tipărită la Bucureşti în anul 1688:

 

Faptele Apostolilor, cap. 15: 4. “Şi mergând la Ierusalim, s-au primit de adunare şi de apostoli şi de cei bătrâni şi au vestit câte Dumnezeu au făcut cu ei.”

 

Faptele Apostolilor, cap. 20:17. “Şi de la Militos trimiţând la Efes au chemat pre bătrâni ai bisericii.”

 

1 Petru 5:5. “Aşişderea, tinerii, plecaţi-vă la cei mai bătrâni. Şi toţi unii la altul plecaţi-vă...”

Să citim aceste versete în cele mai noi traduceri ortodoxe. Biblia din anul 1968:

 

Faptele Apostolilor, cap. 14:23. “Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică.”

 

Faptele Apostolilor, cap. 15: 4. “Şi sosind ei la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică şi de apostoli şi de preoţi...”

 

Faptele Apostolilor, cap. 20:17. “Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine preoţii Bisericii.”

 

1 Petru 5:5. “Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor...”

 

Noul Testament, traducerea arhiepiscopului Bartolomeu Valeriu Anania, Bucureşti 1993:

 

Faptele Apostolilor, cap. 14:23. “Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare Biserică...”

 

Faptele Apostolilor, cap. 15: 4. “Şi sosind ei la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică şi de apostoli, şi de preoţi...”

 

Faptele Apostolilor, cap. 20:17. “Şi trimiţând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoţii Bisericii.”

 

1 Petru 5:5. “De asemenea voi, cei mai tineri, supuneţi-vă preoţilor...”

 

Adevărul este numai unul, rătăcirile sunt multe. Cititorul să cugete adânc la cele arătate mai sus, şi să tragă concluzia. Nimic nu-i mai important în viaţă decât adevărul. “Ferice de cei cu inima curată (sinceră), căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5: 8).

 

Cuvântul presbiter şi cuvântul preot nu sunt unul şi acelaşi lucru. Cine zice aşa, este ori rău (apărător conştient al unui fals), ori neştiutor.

 

Marelui Preot, Isus Hristos, îi zici Marelui Bătrân Isus Hristos dacă prezbiter este acelaşi cu preot? Să fim serioşi.

 

Pentru cuvântul “preot”, în greceşte este iereus. De aici vine şi cuvântul “arhiereu” care înseamnă mare preot.

 

“Sfinţii părinţi, propovăduitori şi conducători ai Bisericii, nu au trădat, falsificat sau înlăturat Sfânta Scriptură, ca să impună Bisericii “perceptele” lor omeneşti. (Mitropolia Ardealului, 1985, nr. 7 - 8, pag. 414).

 

Cei din primele trei veacuri aşa au făcut. Dar lucrurile s-au schimbat cu trecerea timpului, încât s-a ajuns la ceea ce se vede astăzi în cele două mari Biserici, Catolică şi Ortodoxă, învăţătura Scripturii e acoperită aproape în întregime de mulţimea ceremoniilor, datinilor şi practicilor adăugate.

 

A lăsat, oare, Domnul Isus Hristos pe seama omului să precizeze învăţătura şi calea mântuirii? (Biserica este alcătuită din oameni). N-a spus El, înainte de a pleca de pe pământ: “Mă duc la Cel ce M-a trimis... Vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite... Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în TOT adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi...” (Ioan 16: 5, 7, 13 - 14). Şi Duhul Sfânt a dat sfinţilor apostoli tot adevărul de care avea nevoie Biserica lui Hristos pentru toate timpurile. Acest adevăr a fost scris de ei, pentru ca nimeni să nu mai scoată ceva din el, sau să-i mai adauge ceva. Ceea ce au fixat în scris sfinţii apostoli, prin Duhul Sfânt, s-a numit “Învăţătura apostolilor”, în care stăruiau primii creştini şi, după pilda lor, trebuie să stăruiască şi creştinii cei din urmă. (F. Ap. 2:42). Sf. ap. Pavel scria limpede şi cu putere: “Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii, pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos...” (Romani 16:17 - 18). “Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic... Fereşte-te de astfel de oameni.” (1 Tim. 6:3 - 5).

 

“Care sunt păcatele împotriva Duhului Sfânt?”

Răspuns: “împotrivirea la adevărul vădit şi dovedit.” (Mărturisirea de credinţă a Bisericii Ortodoxe, partea a III-a, pag. 157, Bucureşti, 1981).

 

Pr. Nicolae Dura: “Scriptura Sfântă este Autoritatea supremă faţă de care trebuie să ne supunem şi Izvorul unic al mărturisirii noastre. Fiecare (creştin) este conştient că trebuie să predice pe Hristos, iar Hristos Domnul nostru nicăieri nu este mai bine şi mai viu descris, ca în pericopele evanghelice. Noi trebuie să propovăduim pe Dumnezeu şi mântuirea, iar acestea în Sfânta Scriptură ne-au fost revelate.” (Studii Teologice, nr. 1 - 2, 1983, pag. 40, Omilia biblică şi actualitatea ei).

 

Sf. Ioan Gură de Aur. “Canonul nu primeşte nici adaosuri nici scăderi.”

Aşa este şi canonul Bibliei aşa sunt şi canoanele Bisericii.

Cine schimbă canoanele, nu mai este credincios lor.

Oastea Domnului este în afara canoanelor bisericeşti.

“Cine urmează pe un caterisit se face părtaş la păcatul lui...” (Canonul bisericesc).

 

Sergiu Bulgakoff: “...Părinţii Bisericii gândeau prin Biblie, trăiau cu ea...” Totuşi, aceiaşi scriitor, vorbind despre marea masă de ortodocşi, zice: “Biserica, în momentele ei cele mai bune, a putut să existe fără Cuvântul scris; anumite medii ortodoxe continuă să trăiască fără Scriptură.” (Ortodoxia, 1933, Sibiu, pag. 28).

 

Sergiu Bulgakoff: “Noi trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu cu credinţă şi veneraţie, plini de duhul Bisericii... Orice cititor al Cuvântului lui Dumnezeu nu înţelege el însuşi caracterul inspirat al textului citit, căci o astfel de înţelegere nu este dată unui om izolat. Acest dar de inteligenţă nu este acordat cititorului decât atunci când el se găseşte în uniune cu toţi, în Biserică.” (Ortodoxia, 1933, Sibiu, pag. 15 - 16).

 

Se pune însă o întrebare: de care biserică să asculte cititorul? De Biserica Ortodoxă sau de Biserica Protestantă? Sau poate de Biserica Catolică? Sunt atâtea biserici în creştinism.

 

Viktor Lazarev. “Este surprinzător cât de puţin se ocupă de masa credincioşilor literatura bisericească a sec. al IV-lea şi a epocii următoare. Teologii nu se gândeau decât la cler, la funcţionarii de la curtea regală şi la înalta societate. Poporul nu trebuia să facă altceva decât să creadă.” (Harnack, teolog german, Lehrbuch d. Dogmengesch, II, pag. 284, citat în Istoria picturii bizantine).

 

Biserica Ortodoxă, prin tradiţie, nu folosea şi nu foloseşte Biblia ca o necesitate în viaţa ei - a poporului.

 

Vorbind despre Biblia de la Bucureşti (Biblia lui Şerban, 1688), episcopul Antonie Plămădeală, spunea: “E lesne de bănuit că ea (Biblia) n-a apărut dintr-o necesitate strict bisericească, de cult... Biblia de la Bucureşti a apărut ca o necesitate culturală şi religioasă în general, ca un document de maturitate. Trebuia s-o avem şi noi, aşa cum o aveau deja alţii... Că Şerhan Cantacuzino va fi avut în vedere să-şi construiască prin aceasta o platformă de mare Bazileu, patron de monumente bisericeşti şi literare...” (Dascăli de cuget şi simetrie românească, pag. 220, Bucureşti, 1981, Edit. Institut. Biblic şi de Misiune Ortodoxă Română).

 

Antonie Plămădeală, mai scrie: “Lumea contemporană trăieşte, dacă nu în întregime, cel puţin în parte, o epocă de criză religioasă. Criza are înfăţişări diferite... o criză de credinţă şi de participare... Dacă îi avem în vedere pe teologi, criza se manifestă în tendinţa tot mai accentuată de a seculariza (elibera) teologia, de a vorbi despre religie fără a mai pomeni Numele lui Dumnezeu...” (vezi Ca toţi să fie una, pag. 395). Chiar acest scriitor, la instalarea sa în funcţia de Mitropolit al Ardealului, în cele trei cuvântări lungi pe care le-a ţinut cu această ocazie, a amintit Numele lui Dumnezeu de două ori în prima cuvântare, în a doua tot de două ori, iar în a treia numai o singură dată. Numele Isus Hristos n-a fost amintit nici odată. (Mitropolia Ardealului, nr. 1 -3, 1982).

 

Pe fondul acestei crize mai sus arătată, redăm şi răspunsul lui Antonie Plămădeală la întrebarea: Ce este ecumenismul?

 

“...O adunare de biserici în căutarea unităţii, iar Consiliul ecumenic al bisericilor, să fie o instituţie care să dureze până la Parusie (Venirea Domnului n.n.)! Şi să ştie că de mai mult nu este în stare!” (Telegraful Român, 1994, nr. 15 - 16, pag. 2, Ortodoxia în creştinism). Fără comentarii.

 

Mentalitatea poporului este dominată de formalism iar preoţi mea aleargă pe aceeaşi cărare.

 

Iată ce scrie Nichifor Crainic: “Ne având preoţime intelectuală, care an de an să cureţe şi să cizeleze sufletul popular după modelul evanghelic, religia, aşa cum s-a realizat în mase, e mai mult o creaţie a imaginaţiei populare...” De aceea am spus că noi am avut un creştinism de tradiţie, dar nu un creştinism de convingere personală. (Viaţa Creştină, Cluj, 1998, nr. 20, pag. 1).

 

Luther, face o subliniere puternică: “Adevăratul cult este credinţa, credinţa fiind atmosfera spirituală, în care sufletul

întâlneşte Spiritul Divin şi, pe de altă parte, fiind o cale de comunicaţie ce duce la Dumnezeu, pe care trebuie a-L urma în orice moment al vieţii. Iată ce se cheamă a sluji lui Dumnezeu şi care este adevăratul cult: să ai credinţă în Acela, pe care L-a trimis Tatăl: în Isus Hristos... Mai presus de credinţă, Dumnezeu nu admite nici un cult. Întregul cult constă în aceasta: crede în Hristos... O sărmană servitoare, care mătură casa şi face această treabă cu credinţa în Hristos, îndeplineşte o faptă mai bună şi un cult mai înalt decât al lui Antonie în pustie.” (R. Will, Le culte, pag. 402 - 403).

 

Patriarhul Justinian a făcut o declaraţie ziarului Akropolis din Atena, în iulie 1959, cu următorul conţinut:

 

“Poziţia dogmatică pe care se situează fiecare Biserică, atunci când mărturiseşte că ea singură reprezintă adevărul, şi condiţia pe care o pune tuturor celorlalte în vederea unirii, ca să împărtăşească punctul de vedere dogmatic, socotim că rămâne cea mai de seamă piatră de poticnire a tuturor încercărilor de unire a Bisericilor. În materie de dogmă nu se poate face compromis, dar dogma trebuie să reprezinte adevărul.

 

Considerăm că singura condiţie pentru înfăptuirea adevărată şi durabilă a Unirii Bisericilor este aceea de a străbate toată calea întoarsă care a dus la scindarea şi separarea lor...

 

Este o certitudine pentru toată lumea că apa este cu atât mai curată cu cât este mai aproape de izvor. De aceea, soluţia “căii întoarse”, adică revenirea pe firul apei istorice a Bisericii cât mai mult către sursa primară, ni se pare nu numai o rezolvare cu respectul Capului Bisericii şi a instituţiei apostolice primare... ci şi o soluţie înţeleaptă care ar putea duce sigur la ţelul după care suspină toată creştinătatea zilelor noastre.” (P. Rezuş, Ortodoxia, dec. 1963).

 

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate