Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Istorie
 

Home
Arhiva editurii

Cuprins Publicaţie
EDITORIAL
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Literatură
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

 


Pagina de Istorie

 

Începând cu luna Februarie 2005, vă punem la dispoziţie o lucrare de Istorie Baptistă scrisă de autorul J. M. Cramp, care prezintă istoria mişcării baptiste într-o formă condensată şi interesantă, începând cu fondarea bisericii primare şi ajungând până în perioada prezentă. Sperăm ca prin acest material să vă îmbogăţiţi cunoştinţele şi să aflaţi detalii diversificate şi interesante legate de istoria creştină. Mai multe informaţii şi scrieri din domeniul istoriei creştine puteţi găsi pe paginile Bibliotecii electronice a Misiunii Vox Dei, prin accesarea linkului din dreapta, cu Istorie Baptistă.

ISTORIE BAPTISTĂ

 

De la fondarea biserici creştine până în prezent

de J. M. Cramp, D.D. (1796-1881)

 

 

Prefaţă

 

Este de dorit ca membrii bisericilor noastre să fie obişnuiţi în general cu istora timpurie a Denominaţiei. Până acum, totuşi, acel obiect nu putea fi atins fără de cumpărarea unor lucrări largi şi scumpe.

 

Autorul s-a străduit să vină în întâmpinarea acestei nevoi, şi să furnizeze, într-un volum mic, un rezumat al înregistrării Baptiste, ca toţi fraţii să poată ştii strădaniile şi suferinţele prin care au trecut strămoşii lor în timp ce „mărturiseau o bună confesiune”.

 

Lucrarea a fost original scrisă în formă de Scrisori, care au fost adresate „unui Tânăr Creştin”, şi introdusă în publicaţia Mesagerul Creştin din Nova Scoţia în timpul anilor 1856-58. Ele au fost revizuite şi rearanjate, şi autorităţile au fost consultate cu atenţie încă o dată.

 

J. M. CRAMP.

ACADIA COLLEGE, NOVA SCOTIA,

Iunie 1868

 

* Ediţia prezentă a fost revizuită din nou cu atenţie, cu câteva adăugiri scurte, până la data publicării.

 

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

 

Deşi mi-am asumat dreptul de a spune câteva lucruri în dreptul acestui volum al Dr. Cramp, acesta nu are nevoie de nici o introducere. El însuşi este cunoscut în ambele emisfere, şi a lucrat în ambele. A fost un student al istoriei eclesiastice încă din tinereţea sa. Şi nici nu a studiat în zadar. Lucrarea sa despre Conciliul din Trent este încă o lucrarea standard în toate chestiunile legate de doctrinele şi politica Bisericii Romei. Candoarea şi inteligenţa sa, dragostea lui pentru oamenii buni şi aprecierea marilor principii, au câştigat stima şi afecţiunea tuturor acelora care îl cunosc. Aceste calităţi vor fi descoperite ca distincţie a volumului care este acum introdus pentru prima dată cititorilor englezi.

 

Deşi există Istoriile „Baptiştilor Englezi”, a „Baptiştilor Străini”, şi a „Baptiştilor Americani”, nu există nici un volum în care istora tuturor să fie oferită într-o formă condensată şi interesantă. Istora Baptistă din cadrul Bisericii Timpurii şi din Erele Mijlocii încă mai este de scris, însă cititorul va descoperi o descriere mai satisfăcătoare şi mai deplină în aceste pagini decât în oricare altă parte.

 

Acest volum merită şi va recompensa studiul atent, şi eu îl recomand din toată inima.

 

Joseph Angus.

COLLEGE, REGENT’S PARK.

 

 

Capitolul I

Perioada primitivă, de la anul 37 până în anul 254 d. Hr.

 

SECŢIUNA I

Remarci Introductive – Concesiunile Paedobaptiste

 

Baptiştii sunt adesea întrebaţi să ofere informaţii referitoare la istoria opiniilor şi a practicilor lor distincte. Cercetătorii spun că se fac declaraţii variate şi chiar contradictorii în auzul lor, şi acestea sunt de dorit să fie puse pe calea dreaptă, aşa ca ei să poată corecta ceea ce este eronat şi să expună ceea ce este fals. Însăşi obiectul acestei lucrări este acela de a se strădui să îndeplinească dorinţele lor.

 

Să începem cu Noul Testament. Cine poate citi binecuvântata carte cu atenţie serioasă fără să ajungă la concluzia că religia pe care o tratează acesta este personală şi voluntară, şi că nimeni nu este vrednic să fie numit creştin decât aceia care „se închină lui Dumnezeu în Duhul, se bucură în Hristos Isus, şi nu au nici o încredere în fire”? (Filipeni 3:3). Atunci când Moise s-a adresat israeliţilor, şi i-a îndemnat la ascultare, el i-a inclus şi pe copiii lor în îndemnurile sale, deoarece copiii erau în legământ. Iudaismul, cu toate privilegiile şi responsabilităţile sale, a fost ereditar. Drepturile şi datoriile părinţilor au devenit drepturile şi datoriile odraslelor lor, de asemenea. Nu este la fel însă şi în cadrul Noii Dispensaţii. Oamenii nu sunt născuţi creştini, ci ei devin creştini atunci când se pocăiesc şi cred. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:12, 13). Iudaismul era un institut naţional: Creştinismul este o binecuvântare individuală. Iudeii erau o naţiune, care a fost tratată aparte şi a fost separată de alte naţiuni. Creştinii sunt credincioşii, luaţi dintre toate neamurile, iar în Creştinism „nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi” (Coloseni 3:11). Astfel, atunci când apostolii au scris bisericilor creştine felul lor de adresare era în totalitate diferit de cel adoptat de Moise. Ei nu au spus „voi şi copiii voştri”, sau să-i reprezinte pe copii ca într-un legământ cu Dumnezeu, şi astfel justificaţi spre anumite drepturi şi legaţi de îndeplinirea anumitor datorii. Bisericile la care ei şi-au trimis epistolele erau societăţi spirituale, adică, asociaţii de indivizi care profesau „pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos” (Faptele Apostolilor 20:21), faţă de care ei s-au predat, ca Profet, Preot şi Rege al lor. Dacă acei indivizi erau părinţi, ei au fost învăţaţi să-şi aducă copiii „în creşterea şi mustrarea Domnului” (Efeseni 6:4); însă copiii lor nu erau clasaţi cu ei, aşa cum erau şi copiii evreilor, şi nici nu puteau fi, până ce aceştia nu se pocăiau şi credeau ei înşişi. Aceasta este o inferenţă evidentă, că nici o societate modernă nu merită să fie numită o Biserică Creştină, care nu este fondată pe astfel de principii ca cele cea au fost explicate acum.

 

Dacă ar fi să punem un Noul Testament în mâinile unei persoane inteligente, imparţiale, care nu a auzit niciodată de diviziunile şi denominaţiile noastre, ce fel de idee ar putea să-şi formeze el despre spiritul şi proiectul Creştinismului, sau al unei Biserici Creştine? Oare nu ar vedea el, în oricare parte a cărţii, apeluri la emoţiile şi priceperile oamenilor, şi astfel de cerinţe ce pot fi adresate doar către aceia care sunt capabili să gândească şi să acţioneze pentru ei înşişi? Oare nu ar conclude el faptul că Creştinismul are de a face cu minte, că un creştin trebuie să fie un om al pocăinţei şi al credinţei, şi că o biserică este o societate voluntară, formată din astfel de oameni?

 

Ajungem la întrebarea botezului. Ce este botezul. Acesta este „răspunsul unei conştiinţe bune faţă de Dumnezeu” (1 Petru 3:21). Este „îmbrăcarea cu Hristos” (Galateni 3:27). Acesta este actul voluntar al unui credincios, un act de ascultare şi auto-dedicare. Acesta este cursul uniform al istoriei. Aşa că mulţimile veneau la Ioan, „Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan” (Marcu 1:5). La fel şi samaritenii, „Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei” (Fapte 8:12). Marcaţi bine – „atât bărbaţi cât şi femei” – nici un copil! Aşa că în vremurile de mai târziu, celor botezaţi li se aducea aminte de obligaţiile lor: „Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă” (Romani 6:4).

 

Noul Testament ne vorbeşte despre botezul credincioşilor, şi despre biserici compuse din credincioşi. Nu citim de nici un alt fel de botez, de nici o altă biserică. Nu ar fi bine dacă acesta ar spune că toţi cei care s-au botezat nu erau credincioşi, şi că toţi membrii bisericilor apostolice nu erau sinceri. Erau, fără îndoială, ipocriţi pe atunci, aşa cum sunt ipocriţi şi acum. Chiar şi apostolii erau uneori înşelaţi. Dar aceasta nu afectează cazul. Toţi cei care au fost botezaţi declarau a fi credincioşi, şi prin urmare erau botezaţi. Declararea credinţei era drept esenţială botezului şi părtăşiei bisericii. Nimeni nu putea profesa credinţa dacă era incapabil de a înţelege credinţa. Actul de profesare implica aprobarea, convingerea, alegerea.

 

Aceasta, dar, este punctul de început. Aici este începutul istoriei botezului. Doar cu Noul Testament înaintea noastră, descoperim botezul ca fiind conectat cu profesiunea de credinţă. Aceasta este un act personal, voluntar; şi un astfel de act se potriveşte doar Creştinismului.

 

Dar în Creştinismul din secolul al 19lea, sau ceea ce se numeşte astfel, există un serviciu de alt fel. Acesta este stropirea – nu imersiunea; şi subiectele sale sunt pruncii – nu credincioşii. Cum se face aceasta? În ce manieră a fost introdusă aceasta? Când şi cum a originat aceasta?

 

Aceste întrebări vor fi răspunse pe parcurs. Această secţiune va fi încheiată prin a se aduce înaintea cititorului câteva citate de la scriitori Paedobaptişti din secolul al 19lea, arătând felul cum învăţaţii din acele vremuri privesc subiectul, dintr-un punct de vedere istoric.

 

NORTH BRITISH REVIEW, Prezbiterian (articol atribuit lui Rev. Dr. Hanna). „Scriptura nu cunoaşte nimic despre botezul pruncilor. Nu există absolut nici o urmă despre acesta care să se găsească în Noul Testament”1.

 

PROFESOR JACOBI, Universitatea din Berlin, Biserica Reformată. „Botezul pruncilor nu a fost stabilit nici de Hristos şi nici de apostoli. În toate locurile unde descoperim necesitatea botezului ca fiind notificată, ori dintr-un punct de vedere dogmatic sau istoric, este evident că acesta era destinat pentru toţi aceia care erau capabili de a pricepe cuvântul predicat şi de a fi convertiţi la Hristos printr-un act al propriei lor voinţe”2.

 

DR. HAGENBACH, Basle, Biserica Reformată. „Pasajele din Scriptură care se crede că tăinuiesc faptul că botezul pruncilor a ajuns spre a fi folosit în cadrul Bisericii Primitive, sunt îndoielnice, şi nu dovedesc nimic”3.

 

NEANDER, Istoricul Bisericii. „Botezul a fost întâi administrat doar adulţilor, pe măsură ce oamenii erau obişnuiţi să conceapă botezul şi credinţa ca fiind conectate cu stricteţe. Avem toate motivele de a nu deriva botezul pruncilor din instituirea apostolică; şi recunoaşterea acestuia care a urmat oarecum mai târziu, ca o tradiţie apostolică, slujeşte spre a confirma această ipoteză.”… „În privinţa formei botezului, acesta a fost, în conformitate cu instituirea originală şi importul original al simbolului, executat prin imersiune, ca un semn al întregului botez în Duhul Sfânt, de a fi penetrat în întregime de acelaşi”4.

 

PROFESOR STUART, din Andover de mai târziu, Congregaţionalist. „Nu există nici o poruncă, sau exemple clare şi sigure, în cadrul Noului Testament, legate de botezul pruncilr”5.

 

DR. HODGE, din Princeton, New Jersey, Prezbiterian. „În nici o parte a Noului Testament nu există o altă condiţie prescrisă de a fi membru în Biserică decât ceea ce este conţinut în răspunsul lui Filip către famen care a dorit botezul. Biserica, prin urmare, este în natura sa esenţială o companie de credincioşi”6.

 

DR. WOODS, Congregaţionalist. „Nu avem nici un precept expres pentru botezul pruncilor în toate scrierile noastre sfinte”7.

 

DR. CHALMERS, Prezbiterian. „Însemnătatea originală a cuvântului botez este imersiunea; şi deşi noi privim acesta ca punct de diferenţiere fie că această ordonanţă aşa numită este îndeplinită în acest fel sau prin stropire, totuşi nu ne îndoim de stilul predominant al administrărilor din zilele apostolilor că a fost o cufundare actuală a întregului trup sub apă”8.

 

DR. BLOOMFIELD, Episcopal. „Aici este în mod clar (Romani 6:4) a referinţă la un mod antic de botez prin imersiune; şi sunt de acord cu Koppe şi Rosenmüller (doi comentatori germani), că există motive să regretăm acesta dacă ar fi fost abandonat în cele mai multe biserici creştine, în special cum acesta are o referinţă atât de evidentă la sensul mistic al botezului”9.

 

Rev. W. CONYBEARE, M.A., Episcopal. „Acest pasaj (Romani 6:4) nu poate fi înţeles decât dacă acesta este adus în minte faptul că botezul primitiv a fost prin imersiune”10.

 

Se pot da mult mai multe citate, dar acestea sunt suficiente. Se va observa faptul că nici unul din acest scriitori nu sunt Baptişti. Însă ei nu se aventurează să afirme că stropirea pruncilor este derivată din Noul Testament. Paedobatiştii învăţaţi admit în general faptul că doar credincioşi au fost botezaţi în vremurile apostolice.

 

 

NOTE DE SUBSOL

 

1 August, 1852.

 

2 Kitto’s Cyclopedia of Biblical Literature. Art. “Baptism.”

 

3 History of Doctrines, i. p. 193.

 

4 History of the Church, i. pp. 310, 311.

 

5 Hayne’s Baptist Denomination, p. 31.

 

6 Ibid.

 

7 Ibid.

 

8 Lectures on Romans, chap. 6:4.

 

9 Critical Digest, in loc.

 

10 Life and Writings of St. Paul, ii. p. 172. Quarto Edition.

Continuare în numărul viitor...

sus

 


Ce este nou?

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE
(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!

 

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate