Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina de Istorie

O succesiune Galeză a Credinţei şi Practicii Baptiste Străvechi

 Dr. Michael N. Ivey

(continuare din numărul anterior)

 

Capitolul 5

 

Biserica Baptistă Veche din Olchon

 

Cartea bătrânului Joshua Thomas Moștenirea Baptistă Americană în Țara Galilor detaliază existența unei străvechi enclave Creştine la Olchon, în Cambria, aproape de Midlands din Anglia. El notează că prezența unei adunări întrunite este documentată înapoi în secolul șase. Istoricul Galez John Howells citează relatări istorice ale activității Baptiste în Valea din Olchon înapoi în primul secol.

 

Biserica Olchon a fost localizată în valea Muntelui Negru la granița comitatelor Hereford, Monmouth şi Brecknock la granița Galeză/Engleză. Locația ei este semnificativă în faptul că jurisdicția civilă nu s-a extins dincolo de liniile comitatului sau parohiei. De aceea, când un comitat a persecutat biserica, congregația pur şi simplu şi-a mutat seviciul lor de închinare în comitatul adiacent. Zona Munților Negri este descrisă de Thomas ca fiind colțuroasă şi îndepărtată, similar cu zona care înconjoară Valea Piedmont. El atribuie providența lui Dumnezeu pentru locația geografică a bisericii în contribuirea la longevitatea şi doctrina ei curată.

 

Următoare descriere a locației Bisericii Olchom este luată din O Scurtă Istorie a Vechii Biserici Baptiste din Olchon, scrisă de John Howells. ”Olchon este la granița Galeză. El este situat în Comitatul lui Hereford. Ruinele celei mai vechi Capele aparținând Baptiştilor Străvechi stă pe bancurile izvorului care curge repede din care se ia numele scurt şi romantic Valea din Olcon. Există o altă capelă Baptistă veche într-o stare de degradare rapidă în Ilston, în peninsula din Gower, în Comitatul lui Glamorgan. Dar Mama Biserică fără îndoială a fost aceasta de la Gellis, numită aşa de vechii istorici, de la pădurile care împodobesc dealurile abrupte dintre aici şi micul oraș pitoresc familiar cunoscut ca Welsh Hay. Aproape de vechea ruină în care acum mai mult de trei sute de ani în urmă strămoșii noştri Baptişti s-au închinat, pe dealul deasupra sa, la vest este Capel-y-fin sau Capela graniță, numită aşa din cauza juncțiunii la acest loc singular a trei Comitate: Brecknock, Monmouth, şi Hereford.„

 

Howells continuă narațiunea lui ca martor ocular cu o descriere a ruinelor casei de întâlnire a Străvechilor Baptişti din Olchon. ”Olchon este aproape la jumătate între Abergavenny şi Hay. El este situat într-o vale îngustă la baza Dealului Negru pe o parte, şi Munții Negri pe cealaltă parte. El este aproape de Bancul Vestic al pârâului Olchon. Noua capelă a fost clădită pe partea estică a acestui rău năpraznic, pe un loc ridicat nu departe de unde stau rămășițele antice, sfinte şi venerate ale edificiului medieval scobit. Aici religia pură şi nepătată a fost păstrată în prioritatea ei primară, şi aici credinţa apostolică şi penticostală a fost păstrată cu sfințenie în simplitatea ei lipsită de corupție şi amestec, şi ne-a fost transmisă în simplitatea virgină şi integritatea ei nepoluată, când aproape tot Creştinismul în afara acestuia a fost învăluit în perversitatea Papală şi sclavia anti-creştină. Acolo, Olchon a fost păstrat intact şi nefalsificat împreună cu chivotul divin al noului Legământ al Harului.„

 

Se crede că Olchon este locația celei mai vechi biserici din Cambria. Congregația ei, formată din păstori, fermieri, comercianți şi ocazional nobilimea, a mutat locul său de întâlnire în mod frecvent, adesea închinându-se noaptea pentru a evita descoperirea sa. Deoarece ea este o biserică străveche, şi datorită fricii constante de persecuţie, nu există înregistrări ale organizării ei până în anul 1600.

 

Bătrânul Thomas afirmă că Dr. Thomas Bradwardine s-a născut în comitatul lui Hereford, aproape de Olchon. El crede că faimosul teolog, matematician şi Filozof participa uneori la slujbe acolo, deşi vizitele lui erau rare datorită presiunilor vieții sale ocupate.

 

Thomas afirmă de asemenea că Wycliffe, care a tradus Biblia în limba Engleză, a trăit aproape de Olcon în 1371. El de asemenea îl enumeră pe Walter Brute ca un predicator timpuriu în această biserică străveche. El dă următoarea relatare despre cum Brute a ajuns la Olchon. ”Acum mie mi se pare foarte probabil că Wycliffe a primit mare parte din lumina lui în Evanghelie de la Bradwardine şi scrierile lui, şi Brute de la Wycliffe şi de la alții; şi el a început să semene sămânța reformării în şi în jurul lui Olchon, şi despre Botezul Credincioşilor, printre alte doctrine; şi că demult înaintea începerii Reformei începută de Luther, Regele Richard II a trimis o scrisoare către nobilime şi domnii din comitatul lui Hereford, şi către Primarul orașului, poruncindu-le tuturor să îl persecute pe Brute, acuzat de a fi predicat erezie, în dioceză şi în locurile adiacente; şi de asemenea de ținerea de întruniri religioase secrete.„ (Întrunirile religioase secrete erau întruniri religioase neautorizate).

 

Alături de aceşti oameni remarcabili, Bătrânul Thomas îl include pe Tyndale. El notează că Tyndale a locuit în zonă, şi, ca non-conformist, a avut sentimente Baptiste puternice, deşi el probabil nu a frecventat des slujbele. A fost opinia Bătrânului Thomas, împărtășită de alți istorici Galezi, că străvechii Baptiști din Olchon au influenţat credințele religioase ale lui Tyndale. El observă că numele familiei Tyndale a fost asociat cu Baptiştii din jurul Olchon-ului.

 

Bătrânul Thomas prezintă Olchon nu doar ca locație a bisericii mamă din Cambria, dar şi ca mireasă neprihănită a lui Cristos care i-a primit bine pe toţi pelerinii care au ajuns pe drumul ei. El a crezut că Walter Reynard (Walter Lollard) a primit refugiu acolo. În timp ce nu se poate dovedi că Lollard de fapt a mers la Olchon, este cunoscut că Anabaptiştii Europeni au mers în Cambria. Bătrânul Thomas observă că Lollard era conștient de existența lui Olchon înainte de a ajunge în Cambria. La întoarcerea în Europa, Lollard a fost prins şi ars de viu, în Cologne, în 1322.

 

Crosby înregistrează că Lollard a locuit în Britania o anumită perioadă de timp. ”În timpul lui Edward II, cam în anul 1315, Walter Lollard, un predicator Baptist German, un om de mare renume printre Waldensieni, a venit în Anglia; el a răspândit foarte mult doctrinele lor în aceste părți, astfel că, după aceea, ei au purtat numele Lollards.„

 

Venirea lui Lollard în Cambria nu poate fi interpretată ca punct de introducere al sentimentului Baptist în solul Englez. Au fost prea multe apariții anterioare. O caracterizare corectă a șederii lui în Valea din Olchon este părtășia. Lollard s-a închinat şi a acceptat refugiu de la frații săi Baptişti Galezi. Prezența lui, şi acceptarea în Cambria întărește viziunea că Anabaptiştii din Continentul European şi Insula Britaniei împărtășesc o origine comună. Nu a fost nici Polycarp, sau chiar Pavel sau Ioan. A fost camera de sus din Ierusalim. Această legătură şi bază comună pentru părtășia bisericii a fost Mântuitorul, Isus Cristos.

 

Există un acord între Davis, Thomas, Howells şi Fox, că martirul Dl. John Oldcastle, Domn de Cobhan, a avut o țară cămin numită Curtea Olchon, la care el a fugit în 1391 când a aflat prima dată de un complot împotriva lui. El a fost acuzat de ”Lollardism„ în 1393 şi s-a poruncit arestarea şi transportul lui în Londra. Este posibil că Domnul Oldcastle era un Slujitor Baptist Vechi. David notează că Baptiştii se întâlneau uneori în capelă la Curtea Olchon unde a predicat Oldcastle.

 

John Howells oferă această relatare despre activitatea Baptistă a D-lui John. ”Nu departe de sanctuarul care se prăbușește gradat şi se degradează repede, stă o altă ruină remarcabilă şi renumită, şi anume, Scaunul Comitatului Herfordshire al D-lui John Oldcastle, stilizat la fel ca al Domnului Cobhan. Dl. John Oldcastle după toate probabilitățile a fost botezat în râulețul care gonește în vecinătatea vechii, singuraticii şi venerabilei Capele mai înainte menționate, în care, după aceea, el va fi admis de Sfinţii Bătrâni şi frați cucernici în părtășia Creştină a Bisericii Apostolice, singura adevărată şi scriptural constituită.„ În cartea sa, John Wycliff şi Precursorii săi Englezi, Profesorul Lechler scrie; ”Dl. John Oldcastle, 'bunul Domn Cobham,' după cum a fost denumit cu afecțiune de cei săraci şi simpli, a fost un susținător ferm al Lollardilor, a căror predicatori el i-a bine venit la scaunnul său la Castelul Cowling, în Kent, şi a refuzat să se predea la porunca autorităților.„

 

Datorită prieteniei lor încă din copilărie, în timp ce Henry al patrulea era viu, Domnul Cobhan nu a fost urmărit în mod activ, în ciuda sentimentelor sale Baptiste. Totuşi, cu ascensiunea lui Henry al cincilea la tron, statutul D-lui John față de coroană s-a înrăutățit. El a fost persecutat viguros din cauza viziunilor sale religioase. Howells notează; ”Expunerea lui la principiile şi practicile Lollardilor, cumva l-au înstrăinat de favoarea şi afecțiunea curții Regești a lui Sf. James, şi Castelul Windsor. Arundel, Arhiepiscopul de Canterbury, ajutat şi încurajat de alți Prelați Papistași, au vânat viața lui pentru a o distruge. Ei au otrăvit mintea şi au înveninat inima tânărului Monarh slugarnic față de episcopalitate împotriva lui.„

 

În 1411 John Oldcastle a fost arestat şi ținut în Turnul Londrei. În această perioadă, un grup de Baptişti, numiți Lollardi, s-au adunat în orașul lui Sf. Giles Fields pentru a-şi oferi sprijinul lor față de Dl. John. Regele Henry, convins de Arhiepiscopul Chichely că era gata să aibă loc o revoltă, a trimis soldați să îi prindă pe Baptiştii adunați. Treizeci şi nouă au fost capturați. El a poruncit ca toţi treizeci şi nouă să fie arşi sau spânzurați.

 

Cam în acelaşi timp, Dl. John a scăpat din Turnul Londrei şi s-a întors în Cambria. O răsplată de o mie de mărci a fost stabilită pentru arestul lui. El a evitat capturarea timp de mai mulţi ani în timp ce Richard era distras cu razboiul în Franța. În final, în 1417 el a fost prins la Curtea Olchon, dus la Londra, şi s-a poruncit să fie spânzurat ca trădător şi ars ca eretic.

 

Sentința lui a fost executată literal. Profesorul Lechler oferă o narațiune detaliată a execuției sale. ”El a fost pus pe un ciocan şi târât prin orașul din Sf. Giles Fields. La ajungerea lui acolo el a fost luat jos de pe ciocan, şi imediat căzând pe genunchi, el a început să se roage lui Dumnezeu pentru iertarea duşmanilor săi. Rugăciunea lui s-a sfârşit, el s-a ridicat, şi, adresându-se mulțimii adunate, i-a avertizat să asculte cuvintele lui Dumnezeu scrise în Biblie, şi mereu să evite o astfel de învățătură, despre care ei au văzut că este contrară vieții şi exemplului lui Cristos. Apoi el a fost suspendat între două spânzurători de lanțuri, şi rugul său funerar a fost apris sub el, astfel că el a fost ars încet. Atât timp cât viața a rămas în el, el a continuat să îl laude pe Dumnezeu şi şi-a încredințat sufletul spre păstrarea Lui divină.„

 

Lecher i-a descris pe cei cărora le-a predicat Dl. John Oldcastle ca, ”oameni serioși, enigmatici, în mare parte săraci, adesea analfabeți, care totuşi au prețuit învăţătura Sfintelor Scripturi, mărturisind în tăcere împotriva depravărilor din Biserica profesantă a lui Cristos, şi astfel pregătind inima şi mintea oamenilor pentru a bine veni Reforma din secolul al şaisprezecelea.„

 

O explicație ar trebui notată cu privire la motivația de ce nu există înregistrări ale Bisericii Olchon înainte de aproape anul 1600. Bătrânul Joshua Thomas afirmă că la un punct în cercetarea lui de înregistrări, el a fost trimis la o casă antică din Hay, aproape de biserică. Aceasta a aparținut D-lui John Rys Howell, care a fost un asistent ocazional al slujitorului. Dl. Howell a călătorit în America dar s-a întors în Cambria în ultimele sale zile, unde a murit în 1692. Bătrânul Thomas a fost instruit că Dl. Howell avea un camion vechi plin cu manuscrise şi înregistrări. El a primit această informaţie cam în anul 1770. În 1775 el a localizat casa şi camionul aşa cum era descris, dar era prea târziu. Camionul era plin de resturi de hârtie descompuse. Fiecare document pe care Dl. Howell l-a așezat atât de atent pentru păstrare în siguranţă a fost distrus de vreme.

 

Deşi nu se poate demonstra definitiv, Bătrânul Thomas prezintă un caz bun, sugerând că John Perry a fost în jurul lui Olchon şi probabil a predicat acolo. Deşi există unele discuții printre istorici referitoare la identitatea D-lui Perry ca Baptist, Bătrânul Thomas îl citează pe A. Wood, un contemporan al lui Perry, care în Ath. Oxom a afirmat clar că Dl. Perry ”era un Anabaptist remarcabil, din care partidă el era Corifeu (sau lider).„ Aceasta este susținută de scrierile antagoniștilor lui Perry, un Dl. Strype, care l-a acuzat că practica anabaptismul. Astfel că s-ar părea clar prin acuzațiile a doi contemporani ai lui Perry că el a fost un Anabaptist şi probabil un predicator pentru Baptişti. Este afirmat de Thomas că el a trăit în apropierea văii din Olchon. El a fost executat pentru activitățile sale dizidente în 1593 la vârsta de 34 de ani.

 

Am notat anterior că Bătrânul Howell Vaughn era pastor la Olchon. El este primul păstor din înregistrări, deşi cu siguranţă nu primul din memorie. Apariția lui timpurie ca păstor la Olchon este stabilită în jurul lui 1633. Se cunoaște că el era deja Pastor al acestui corp când Erbury şi Vavassor Powell a fost în dezacord cu biserica întemeiată şi a venit la Baptiști. Următorul fragment oferă o scurtă schiță a Bătrânului Vaughn. ”Cât de bine a început Vaughn predicarea noi nu știm, nici nu putem găsi când şi unde a fost el ordinat. Dar totuşi, îl găsim pastor al bisericii la vremea reformei. El nu era un om învățat, ca Erbury, Wroth, şi Powell, deoarece el nu a avut niciodată o educație de colegiu; dar el era un om simplu, conștiincios, şi evlavios, remarcabil bine versat în Scriptură. El a fost un predicator foarte bun, bine calculat pentru a hrăni biserica lui Dumnezeu cu cunoştinţă şi înțelegere. Sub grija lui pastorală, deşi mică la început, în scurt timp, Biserica a crescut minunat.„

 

Davis enumeră doi oameni ca Bătrâni la Olchon din 1660 până în 1688. Ei sunt Thomas Perry şi John Rees Howell. Oamenii au slujit împreună, cu Bătrânul Perry slujind din 1641 până la moartea lui în 1709, şi Bătrânul Howell co-pastorând din 1645 până la moartea lui în 1699. Aceasta a fost o vreme de persecuţie îngrozitoare pentru vechea biserică mamă din Cambria. Congregația ei era adesea forțată să fugă pentru refugiu în Muntele Negru. Davis descrie întâlnirea lor în diverse locuri în timpul acestei ere întunecate a persecuţiei Baptiste. ”Dar pentru douăzeci şi opt de ani, în domnia lui Charles al doilea, biserica a trebuit să se întâlnească în cele mai secrete locuri noaptea, undeva în pădure, sau pe Muntele Negru, pe stânca tare. Ei erau forțați să schimbe locul în fiecare săptămână, pentru ca duşmanii lor să nu îi găsească. Adesea prietenii duşmanilor diabolici i-au căutat cu grijă, dar nu i-au găsit. În timp ce lupii căutau într-un munte, mieii se adăposteau în stânca altui munte.„ Davis continuă narațiunea cu o descriere a Stâncii Negre. ”Cel mai sigur loc pe care ei l-au găsit vre-odată, era în pădure, sub o stâncă mare, numită Darren Ddu, sau Stânca Neagră. Este cea mai primejdioasă râpă, şi cel mai dur loc pe care l-am văzut vre-odată. Astfel, Baptiştii Străvechi din Olchon şi-au găsit crăpătura lor în stâncă, unde au fugit adesea pentru refugiu.„ (Pentru ca noi străvechii din zilele din urmă să putem să îl căutăm cu sârguință pe Dumnezeu, ca crăpătura noastră a stâncii, şi să fugim la el pentru refugiu față de atacurile subtile dar la fel de distructive ale lui Satan).

 

Olchon era un membru al Asociației Abergavenny, constituită în 1653. O notă tristă în istoria acestei vechi asociații a fost introducerea unei practici de ”punere a mâinilor„ peste membrii nou botezați. Potrivit lui Davis, această practică a ajuns prima dată la Baptiştii Galezi în 1654. Ea a fost adusă de la Biserica Glazier Hall în Londra de Messrs, Ryder şi Hopkins. Davis notează că în 1654 această practică a avut loc în Cambria ”pentru prima dată de la introducerea Creştinismului în Insula Britaniei.„ La mijlocul secolului şaptesprezece ”Punerea mâinilor„ peste membrii nou botezați a devenit o practică în mai multe biserici datorită unei interpretări şi aplicații greșite a lui Fapte 19:6. Aceasta a fost practicată în unul din două feluri. În unele cazuri, după ce o persoană era botezată, administratorul îşi punea mâna lui pe indivizi şi se ruga pentru ca ei să primească Duhul Sfânt. O altă practică era ca întreaga adunare să treacă pe lângă persoana nou botezată şi îşi puneau mâinile lor peste el. Amândouă moduri ale acestui obicei neortodox au fost practicate în America, începând din Newport, Insula Rhode. Totuşi, deşi practica a avut ca rezultat unele despărțiri în biserică, în mod clar, aceasta nu a fost un test de părtășii între biserici. Începând cu mijlocul secolului 18, aceasta a fost gradat eliminată din practica Baptistă străveche.

 

Am descris credinţa şi ordinul Baptiştilor Străvechi din Olchon. Am detaliat opoziția lor, încă din 1654, de a-și deschide împărtășania lor; că Howell Vaughn nu va accepta inegalitatea comuniunii deschise, care era în mod evident o practică acceptabilă printre unii dintre Baptiştii Speciali din Londra. (Aici observăm de asemenea cum Olchon nu a trimis reprezentanți la următoarele întâlniri ale Conferințelor Mărtusirilor de credinţă din Londra, ținute în mod regulat timp de mai mulți ani după ce Mărturisirea din 1644 a fost semnată, şi nici la Conferința din 1689). Scriitorul va încerca acum să satisfacă pe cei care trebuie să aibă o expresie clară a credințelor Baptiştilor Olchon

 

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate