Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina de Istorie

Dr. Alexa PopoviciISTORIA BAPTIŞTILOR DIN ROMÂNIA

 Dr. Alexa Popovici

 

PĂTRUNDEREA ŞI RĂSPÂNDIREA ÎN PĂRŢILE ARADULUI

 

În pătrunderea şi răspândirea credinţei baptiste în comunele din comitatul Aradului, cum i se spunea pe atunci, se profilează deopotrivă, în chip armonios, călăuzirea divină nevăzută şi aspiraţiile ideale ale credincioşilor nou-testamentali răsărite din porunca Domnului Isus Hristos, „Duceţi-vă şi predicaţi Evanghelia.. .până la marginile pământului.” Privite aceste începuturi, se învederează eforturile înalte şi curate ce au ţintit exclusiv mântuirea sufletelor şi bucuria adevărată. Lucrarea aceasta inspirată şi călăuzită de sus, abnegaţia de care au dat dovadă şi continuitatea în ciuda tuturor înfruntărilor, uneltirilor şi pericolelor, descoperă ajutorul şi colaborarea Duhului Sfânt. Primii credincioşi, chiar în starea lor de novici în cunoaşterea învăţăturilor nou-testamentale, au depus toată strădania, ca să sădească în sufletele altora credinţa adevărată, aşa cum a propovăduit-o Hristos şi cum au învăţat-o şi practicat-o apostolii şi primii creştini. înlănţuirea de fapte şi de acte, de multe ori eroice, alteori dramatice, descoperă mâna ascunsă a Stăpânului lucrării, care i-a inspirat pe aleşii Lui, i-a umplut cu curaj serafimic şi le-a revărsat putere de sus, ca să-şi facă partea lor de contribuţie la opera cea mare a mântuirii de păcate. Şi toţi aceşti credincioşi simpli se ştiau doar unelte sau mijloace în mâna Lui.

 

Există câteva note comune între răspândirea din Bihor şi acea din Arad. Regiunile sunt învecinate şi mentalitatea şi concepţiile oamenilor erau aproape aceleaşi. împrejurările în care s-a lucrat erau rezultatul aceloraşi factori sociali. Sunt totuşi şi unele particularităţi. În părţile Aradului, credinţa baptistă a fost adusă şi împrăştiată numai de români. În aceste părţi erau mai puţini maghiari şi românii de aici au fost mai naţionalişti ca acei din Bihor. De aceea, probabil a fost ales pentru părţile acestea un român, care a câştigat alţi români, şi cu toţi s-au avântat apoi în lucrarea de răspândire a credinţei nou-testamentale în satele de la o margine la alta a comitatului Arad.

 

Prima apariţie a credinţei baptiste a fost la Curtici, când Minai Brumar a venit şi s-a stabilit în comună. De aici a ajuns până departe, pe Valea Crişului Alb, prin Luguzău, apoi Buteni şi de aici prin aproape toate satele.

 

ÎNFIINŢAREA BISERICII DIN CURTICI. În anul 1887, minat de o mină nevăzută, în căutarea unui loc unde să se poată ocupa de meserie, şi să aibă câștig pentru trai, tânărul calfă cizmar, Minai Brumar, a ajuns în comuna Curtici. El a venit din Oradea Mare, iar acolo a venit de la Budapesta. Aici, în capitala Ungariei, unde a învăţat meseria, el s-a convertit la credinţa baptistă, în biserica baptistă germană de acolo, unde era păstor Henrik Mayer.

 

Foto dreapta: Mihai Brumar (1868-1916)

 

Mihai Brumar era tânăr, plin de elan, îndrăgostit şi stăpânit de idealul de a-şi împărtăşi credinţa, de a-L mărturisi pe Hristos. îmbrăcat în tundre negre de meseriaş, blând la fire şi domol la vorbă, cu o privire veselă, întreprinzător, plin de curaj, un neobosit cercetător al Sf. Scripturi şi gata în orice clipă să facă o mărturie despre credinţa sa în Hristos, Minai Brumar a fost omul ales de Dumnezeu, purtătorul adevărului nou-testamental şi al credinţei adevărate pe plaiurile Aradului.

 

Pe vremea aceea, în Transilvania erau grofi şi baroni, care aveau moşii întinse, adevărate feude, cu nenumăraţi servitori şi angajaţi de toate branşele. El, Mihai Brumar, calfă de cizmar, s-a îndreptat spre Curtici, unde a auzit că baronul vrea să angajeze un cizmar. Şi cu adevărat, baronul Szarmezi căuta un cizmar, care să repare ghetele angajaţilor lui de pe pusta de la Curtici. Intrat aici în serviciu şi fiind singur, a fost găzduit în familia unuia dintre servitorii de la complexul agricol al baronului, pe nume Locoş. În familia acestuia, prin o comportare cu adevărat creştină, prin mărturia faptelor lui şi a graiului lui, că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit să mântuiască pe cei păcătoşi, care se întorc la El, a câştigat la Hristos pe soţia lui Locoş, care l-a rândul ei a vestit altora ce a auzit ea de la Brumar. În scurtă vreme, aflăm că Mihai Brumar a început să predice unui grup de şase femei. Din aceste şase femei, trei au fost botezate: soţia lui Locoş, soţia slujbaşului de la Primărie, care bătea toba în sat pe nume Bandur Pavel, şi o altă femeie, care mai târziu a devenit soacra fr. predicator Teodor Iov. Imediat însă au început prigoanele, şi grupul de femei a fost împrăştiat de mai multe ori, când ele se adunau să asculte propovăduirea Evangheliei. În cele din urmă, Mihai Brumar a închiriat o camera în comuna Curtici, în casa lui Vasile Mocuţa Tiliga.

 

Aici au început să se adune regulat la rugăciune şi la ascultarea predicilor lui Mihai Brumar. Când se întâmpla ca Mihai Brumar să plece la Oradea, ele se adunau şi citeau ele pe rând din Biblie şi se rugau. Într-o Miercurea seara, când femeile erau adunate la rugăciune cu Mihai Brumar, rugăciunea s-a prelungit mai mult. Femeile credincioase mijloceau pentru cei din familiile lor, ca şi ei să fie mântuiți. Pe acolo, prin faţa casei a trecut un alt slujbaş de la primărie, Teodor Clepea, colegul de serviciu al lui Bandur Pavel, Acesta ştia despre serviciile de rugăciune ce se ţineau acolo de Mihai Brumar. Acum, fiind o oră de noapte, el s-a aşezat în stradă, lângă fereastră şi a ascultat ce se petrece înlăuntru. Femeile şi cu Brumar erau pe genunchi şi se rugau, şi rugăciunile lor fierbinţi se auzeau la fereastră unde asculta Teodor Clepea. Acesta, după un timp, dintr-un imbold lăuntric, s-a hotărât să intre şi el înlăuntru, şi a intrat. A îngenunchiat şi el şi a ascultat toate rugăciunile. Înrâurirea acestor rugăciuni a fost atât de mare asupra sa, că l-a legat de acest grup pentru totdeauna. Astfel, Teodor Clepea a fost primul bărbat convertit la credinţă în judeţul Arad. A fost, în acea seară, clipa hotărârii celei mari pentru el. După un timp, Teodor Clepea a fost botezat de Mihai Brumar. Şi el a ajuns pe faţă un credincios baptist. În scurtă vreme, întreg satul a aflat că Teodor Clepea, „dubaşul” satului s-a pocăit şi că s-a botezat.

 

Imediat însă, după primirea credinţei şi după ce s-a aflat în întreg satul că Clepea s-a pocăit, au apărut şi greutăţile, împotrivirile, persecuţiile. Într-o zi Teodor Clepea a fost chemat de primarul comunei, ațâțat de preotul din loc, şi pus să aleagă: ori cu credinţa sa, ori cu slujba la primărie. Şi el a ales imediat. A stat lângă Mântuitorul său şi nu s-a lăsat influenţat de nimic. Faptul acesta a fost o mare binecuvântare pentru regiunea Aradului, căci Clepea s-a dedicat pe sine misiunii cu Evanghelia, devenind un bun vestitor al credinţei nou-testamentale. În Curtici el a predicat împreună cu Mihai Brumar, şi cum el fusese bine cunoscut în comună, pocăinţa lui a atras pe alţii. El a început a merge şi prin alte comuni din jur spre a răspândi Evanghelia. În multe locuri a avut de întâmpinat greutăţi, căci preoţii agitau lumea împotriva lui. În mai multe rânduri a fost arestat, alungat din diferite comuni, purtat flămând şi setos pe drumuri prin praf, din post de jandarmi la alt post şi predat ca un făcător de rele, bătut, batjocorit. Dar el le-a răbdat pe toate cu un eroism al creştinilor din primele veacuri.

 

Prin el, şi Mihai Brumar s-a inspirat, şi amândoi au lucrat cu mult zel, şi roadele lucrării s-au arătat. În 1892, s-a ţinut la Curtici primul botez nou-testamental. La acest botez au fost botezate şapte persoane: Ilie Mariș, Zaharie Mariș, Ioan Luncuța zis Orbuţu, Florea Julean Petre Cimpoeşu cu soţia şi I. Ardeleanu. Botezul a fost ţinut de Mihai Cornea, în grădina lui Cimpoeşu, unde au săpat un baptistieriu, în care au pus apă. La câteva luni după aceea, în 1893, s-a ţinut cel de al doilea botez cu alte suflete convertite, iar la scurt timp, în acelaş an, s-a ţinut al treilea botez cu alte 34 de suflete. Cu aceştia, biserica mică, grupul de câteva femei adunate de Mihai Brumar, a crescut la un număr însemnat de credincioşi. Casa, în care se adunau, cu chirie a ajuns neîncăpătoare şi au fost nevoiţi să caute o altă încăpere, care să-i încapă pe toţi cei ce veneau la ascultarea predicării Evangheliei. Dar într-o comună ca şi Curtici, pe acea vreme era foarte greu să afli o încăpere mai mare. După multă căutare au găsit o cameră în casa lui Ciorba, pe care au închiriat-o. Dar n-a trecut prea mult şi nu mai aveau loc suficient nici aici. Poporul creştea continuu, vizitatori noi veneau în fiecare Duminică, alţi cunoscuţi, prieteni şi rude. În asemenea situaţie, era o singură soluţie, sa-şi construiască ei o casă de rugăciune mare şi încăpătoare. Dar ei erau cu toţi oameni săraci, şi pentru o asemenea construcţie trebuiau bani peste puterile lor. Totuşi, până la urmă au adus hotărî rea de a cumpăra un loc potrivit, pe care să înceapă şi să construiască o casă de rugăciune. Cum Teodor Clepea cunoştea foarte bine întreg satul, au târguit o grădină la un colţ de stradă, de la Mlădin cu suma de 400 zloţi, moneda austro-ungară. Ei însă nu aveau aceşti bani. Acum se vede marele zel pentru lucrare a lui Teodor Clepea. El îşi vinde căsuţa lui de pe strada Cloşca Nr. 26 de azi, singura avere pe care o avea şi a dat întreaga sumă de bani bisericii, spre a putea plăti locul de grădină cumpărat. Pe acest loc au început să construiască cu munca lor voluntară o casă de rugăciune, azi Strada Ştefan cel Mare Nr. 40. În 1895 clădirea a fost terminată şi i-au făcut inaugurarea. La serviciul de inaugurare, Teodor Clepea a predicat din 2 Corinteni 5:11-21.

 

Foto dreapta: Biserica baptistă din Curtici

 

Faţă de progresul şi avântul pe care l-a luat biserica, duşmanii, şi nu au fost puţini, au reacţionat puternic. Cel care a avut de suferit mai mult a fost Teodor Clepea. Ros de atâtea suferinţe, bătăi şi prigoane, obosit de multă alergare, strivit de greutăţi şi istovit în lupte, şi lucrare misionară, Teodor Clepea se mută la Domnul în august 1895, nu la mult timp după inaugurarea casei de rugăciune. El a fost omul care s-a consumat pe altarul cauzei sfinte a răspândirii Evangheliei.

 

Lucrarea din Curtici a fost dusă mai departe de alţii, în frunte cu Ilie Mariș. Acum Mihai Brumar a înfiinţat un cor mixt, şi fiindcă el pleca mult în misiune, a instruit în arta de a dirija corul pe Mariș Zaharia. Acesta a fost primul cor mixt român al baptiştilor din Transilvania. Cum era şi firesc, corul a atras la biserică mult popor. Oamenii, bărbaţi şi femei, veneau să asculte cum cântă corul, fiindcă acest fel de a cânta era o raritate.

 

În anul 1896 a venit la Curtici, Vasile Berbecar, invitat de Mihai Brumar, prietenul său. În timpul şederii sale la Curtici, V. Berbecar a înfiinţat în biserică de aici o şcoală duminicală după modelul pe care el l-a văzut în bisericile baptiste germane. Aceasta este prima din Transilvania între români.

Aici a fost introdusă ajutorarea frăţească. Fiindcă printre credincioşi, unii erau bătrâni şi cu greu puteau munci, ceilalţi mai tineri organizau o zi, când ceilalţi veneau toţi laolaltă şi ajutau la sapa porumbului sau secerişul griului. În multe cazuri se adunau numai femeile, mai ales la prăşitul porumbului. În timp ce lucrau,toate cântau şi melodiile lor se auzeau până departe pe câmp. În felul acesta, toţi din comună puteau să vadă iubirea frăţească în Hristos. Pe de altă parte, credincioşii ajunşi la bătrânețe erau ajutoraţi, ca să nu ducă lipsă de cele necesare vieţii. Acest obicei foarte bun a fost păstrat în Curtici, mult timp şi după moartea celor ce au organizat această muncă pentru cei bătrâni sau bolnavi.

 

Foto dreapta: Credincioşi baptişti din Curtici la o muncă voluntară pentru o bătrână

 

De la Curtici, vestea Evangheliei s-a răspândit mai departe, în comunele din judeţul Arad. Biserica din Curtici a ajuns un centru misionar şi evanghelistic. Influenţa acestei biserici a dominat lucrarea baptistă printre români câteva generaţii.

 

TRANSMITEREA PRIN LUGUZĂU. În anul 1891, colegul de slujbă la primăria din Curtici a lui Teodor Clepea, celalalt „dubaş”, Bandur I. Pavel, a cărui soţie a fost printre primele femei convertite la credinţa baptistă, care între timp se pocăise şi el, s-a mutat la Luguzău, o comună unde începe Valea Crişului Alb. Şi, firesc, el a început să predice în Luguzău, cum a predicat Mihai Brumar în Curtici. Şi predicile lui au fost binecuvântate cu rouă cerească. mai multe suflete au fost câştigate, au fost convertite la credinţa baptistă. La 7 iunie 1894 s-a ţinut primul botez în Luguzău de către Ştefan Tot din Tăut-Bihor. La acest botez s-a botezat şi primarul comunei Luguzău, Gheorghe Ginga. După botez,primarul Gheorghe Ginga devine predicatorul bisericii, şi el lucrează cu o râvnă deosebită şi a avut mult succes.

 

Astfel, de la Curtici făclia credinţei baptiste a fost dusă de Bandur Pavel la Luguzău, unde s-a înfiinţat o biserică baptistă, iar de aici prin Gheorghe Ginga, ea va fi dusă la Buteni, care se va forma un alt centru misionar pentru toată Valea Crişului Alb.

 

Toţi credincioşii făceau o lucrare de misiune. Bandur Pavel, s-a convertit în Curtici prin Teodor Clepea şi prin soţia lui, şi pe unde ajunge împarte învăţătura Noului Testament şi converteşte pe alţii.

 

În Luguzău, lucrarea bisericii a crescut, dar fiind o comună dosnică n-a putut deveni o biserică cu influenţă regională. Gheorghe Ginga, atât cât a fost primar şi a predicat Evanghelia, a ajutat mult la progresul lucrării sfinte.

 

ÎNFIINŢAREA BISERICII DIN BUTENI. În anul 1894, epitropul bisericii ortodoxe din Buteni, Teodor Sida, un tânăr abia întors din militărie şi care se ocupa cu comerţul de mere, a întâlnit în tren, pe când se întorcea de la Szolnok din Ungaria, un colportor de Biblii, de la care a cumpărat două Biblii, una românească şi una maghiară. De atunci, el a început să citească setos Cartea sfântă. În acest timp, s-a mutat la Buteni un lăcătuş, Ianoș Lajos, care ştia prea puţin să vorbească limba română. El trăia o viaţă retrasă, nu înjura, nu minţea, nu primea şi nu lucra Duminica. Toate acestea au atras atenţia oamenilor din Buteni.

 

Teodor Sida, având mai multe lucrări de lăcătuşerie, a intrat în vorbă cu Ianoș Lajos, dorind să cunoască motivele felului său de viaţă, şi a aflat că omul cunoştea bine Biblia şi că el era hotărât să trăiască o viaţă cum a fost viaţa creştinilor din Biblie. A mai aflat că el a fost botezat la Bekes-Gyula. Cum Teodor Sida tocmai şi-a cumpărat proaspăt cele două Biblii în tren şi le citea acum cu multă sete, a căutat să discute cât mai mult cu lăcătuşul Ianoș Lajos din Biblie, să aibă explicaţii asupra unor probleme pe care el nu le putea dezlega. Seara, Teodor Sida îşi lua Biblia sa şi mergea la Ianoș Lajos să citească Biblia împreună. Studiul acesta al Bibliei, a răsturnat toate părerile religioase ale lui Sida. Dar Ianoș Lajos a fost foarte precaut în ce priveşte susceptibilitatea naţională; i-a propus lui Teodor Sida să stea de vorbă cu români, care cred întocmai cum crede el, şi i-a indicat să caute şi să stea de vorbă cu primarul de la Luguzău, cu Gheorghe Ginga.

 

Foto dreapta: Teodor Sida (1857-1935)

 

Această revelaţie, că există astfel de români credincioşi l-a umplut de bucurie pe Sida, şi imediat l-a invitat la el pe Gheorghe Ginga din Luguzău.

 

Acesta, când a primit invitaţia de la epitropul bisericii din Buteni, de sigur nu a întârziat, şi a venit la Buteni. Luguzăul se află numai la câţiva kilometri, peste deal, de Buteni. Intre timp, Teodor Sida a mai comunicat cu alţi butinceni, care la fel ca el, erau dornici să cunoască adevărurile biblice. Astfel, în ianuarie 1895, Gheorghe Ginga a venit la Buteni, şi în casa lui Ioan Popa „Malu”, unde s-au adunat mai mulţi dornici şi cititori ai Bibliei, s-a ţinut prima predică cu explicarea cuvântului sfânt. Cum setea celor ce l-au ascultat a fost vădită, Gheorghe Ginga a venit aproape regulat în fiecare Duminică la Buteni, şi în casa lui Ioan Popa se ţineau regulat asemenea întruniri religioase, la care Gheorghe Ginga predica Evanghelia. Astfel, în 1895 s-a format un grup de 20 de persoane convertite la credinţa nou-testamentală. Conducătorul grupului de convertiţi a fost Teodor Sida. La începutul anului 1896, cei convertiţi s-au mutat cu întrunirile în casa lui Teodor Sida. Acesta a început să predice el, când Gheorghe Ginga nu putea să vină la Buteni.

 

Nici unul din ei nu a fost încă botezat, dar ei în chip practic erau constituiţi într-o biserică baptistă. Botezul celor convertiţi a întârziat, că nu putea să vină nici un predicator la Buteni şi oficieze botezul celor convertiţi. Numărul vestitorilor era încă destul de mic. Pe de altă parte a contribuit de sigur şi părerea lui Mihai Cornea, care a influenţat pe ceilalţi predicatori, ca să nu grăbească botezul, ci să observe dacă cei convertiţi „sunt copţi” pentru aceasta.

 

Abia în septembrie 1897 a venit la Buteni Crişan Gheorghe, predicatorul de la Macea, de lângă Curtici, şi acesta a îndeplinit actul botezului nou-testamental la 19 suflete din Buteni. Cu aceştia lucrarea Evangheliei a pornit la drumul ei misionar. Deoarece comuna Buteni a fost prea departe de Curtici, centrul misionar pe comitatul Arad, s-a hotărât, ca Teodor Sida să fie ordinat ca lucrător chiar în acel an, în 1897. După botez, şi după ordinarea lui Teodor Sida din 21 noiembrie, 1897, credincioşii din Buteni s-au înflăcărat în lucrarea de evanghelizare şi în lucrarea de misiune. Prin mărturia lor şi prin curăţia vieţii lor, alţii au fost atraşi la credinţa baptistă, că în anul 1898 au fost botezaţi alţi 50 de convertiţi la credinţă. De acum biserica din Buteni a devenit ea un nou centru misionar pe Valea Crişului Alb.

 

Din anul 1898, din Buteni au plecat în misiune prin alte comune, trei buni predicatori: Teodor Sida, Gheorghe Brînda şi Nicolae Brola. Aceştia au cutrierat satele până la Ineu şi până la Brad. Roadele lucrării lor s-au văzut imediat. În acelaş an, în 1898,s-a ţinut la Buteni, în apele Crişului Alb,un botez cu cei convertiţi din comunele din jur, un grup de 75 de suflete. La acest botez a fost botezat un tânăr, Vanei Vasile, din comuna Păulean, care avea să devină un bun predicator şi un misionar pe Valea Crişului Alb.

 

Cu toată lucrarea misionară în alte comune, lucrarea de răspândire a credinţei în Buteni a fost dusă înainte cu mult avânt în anul 1899 aflăm că în Buteni, biserica avea 74 de membrii. An de an, la numărul lor au fost adăugaţi cei ce s-au întors la Dumnezeu şi poporul a crescut, că în 1914, când a început războiul, biserica din Buteni avea 297 membrii botezaţi.

 

Având un număr aşa de mare de membrii, biserica nu se mai putea aduna în case închiriate, şi s-a pus şi aici problema construirii unei case de rugăciune mare. În anul 1899 şi ei şi-au zidit o casă de rugăciune, în care au îmbinat necesarul cu simplismul. Pe acea vreme, era o influenţă,ca la casele de rugăciune frontispiciul să fie înălţat şi să se termine prin nuanţe de turle sau prin forme trilobare, probabil a fost o imitaţie a sinagogilor din Transilvania. La fel şi casa de rugăciune din Buteni a avut planul de construcţie. În această casă de rugăciune s-au adunat până în 1926, când au demolat-o şi au construit o altă clădire mult mai magnifică.

 

Biserica baptistă din Buteni a avut un rol preponderent în formarea corurilor şi fanfarelor baptiste de pe Valea Crişului Alb. Aici a luat fiinţă al doilea cor mixt baptist din regiunea Aradului, în toamna anului 1900. Probabil, faptul că la inaugurarea casei de rugăciune în anul 1899, a venit la Buteni corul mixt din Curtici şi a cântat, i-a influenţat puternic pe tinerii din Buteni. Corul din Curtici a cântat la inaugurare dirijat de Mihai Brumar, care dirija foarte frumos, şi i-a inspirat şi pe butinceni. Cum Mihai Brumar nu a putut veni şi la Buteni şi să înfiinţeze corul, ei l-au invitat pe Vasile Berbecar, care i-a organizat şi i-a dirijat un timp. De la Buteni au fost influenţate celelalte biserici de pe Valea Crişului Alb, care şi-au adus şi ele pe câte unul priceput în a organiza un cor, şi în scurtă vreme, toate bisericile baptiste mai mari îşi aveau coruri mixte, în care tinerii se întreceau în îmbinarea vocilor. Astfel, într-un timp, bisericile din regiunea Aradului au avut un număr mai mare de coruri, ca bisericile din regiunea Bihor.

 

Foto sus: Un botez nou-testamental sub cerul liber la apă curgătoare.

Candidaţii poartă cămăşi lungi albe cusute special pentru asemenea ocazii importante.

 

După 12 ani, în anul 1912, credincioşii baptişti din Buteni au hotărât să înfiinţeze o fanfară, şi au cumpărat 14 instrumente şi au adus de la Budapesta pe profesorul de muzică Iosif Kreiss, spre a-i instrui şi a forma o fanfară. Şi fanfara a început să cânte, şi cu ea au plecat în misiune, şi a fost unul din cele mai bune mijloace de a aduna popor pentru a li se predica Evanghelia. Biserica a fost servită de foarte buni predicatori ai Evangheliei, astfel că s-a maturizat în credinţă, şi-a format o structură misionară şi de fiecare dată, în fiecare Duminică a fost o sărbătoare. La ei au venit apoi musafiri, vizitatori, prieteni din alte sate de pe Valea Crişului Alb, spre a se bucura, sau spre a se documenta, a vedea cum e într-o biserică baptistă. Şi întotdeauna, cei veniţi se întorceau acasă cu multă bucurie în inimă. Zelul cu care îşi făceau lucrarea misionară cei trei lucrători ai Bisericii: Τeodor Sida, Todor Brînda,şi Nicolae Brola, a fost o inspiraţie pentru alţii, care mai târziu au fost aleşi şi s-au înrolat în slujirea cu Evanghelia. Prin lucrarea sa, biserica baptistă din Buteni a ajuns un centru ţăresc. Aici au avut loc cele mai multe congrese ţăreşti, începând cu primul congres, ţinut imediat după unirea provinciilor, la care a fost înfiinţată Uniunea Baptistă din România. Tot aici în toamna anului 1925 s-a ţinut primul congres al tineretului baptist, când a fost înfiinţată Uniunea Tineretului Baptist din România.

 

Foto dreapta: Teodor Brînda

 

LUCRAREA MISIONARA A CENTRULUI DE LA CURTICI. În 1889 au plecat de prima dată în misiune Mihai Brumar şi Teodor Clepea din Curtici. Modelul lor a fost călătoriile misionare ale ap. Pavel cu Sila. Imediat ce intrau într-o comună, unde erau necunoscuţi, ei începeau să vorbească celor cu care se întâlneau lucruri din Sf. Scripturi, care aţâţau curiozitatea oamenilor. În cele mai multe cazuri, oamenii cărora li se vorbea îi invitau în casele lor şi acolo discuţia şi predica se continua ore întregi. De la asemenea discuţii începute pe stradă şi continuate în case, urmate de ore de rugăciune, s-a ajuns la întemeierea de biserici. Aşa s-au înfiinţat bisericile din Şiclău, Otlaca, Socodor, Nădab şi altele. Roadele lucrării lor s-au văzut în scurt timp. În anul 1892, a fost ţinut în apa Canalul Morilor, aproape de Şiclău un botez oficiat de Minai Cornea, cu convertiţi din mai multe comuni. Cei mai mulţi au fost din Şiclău. Cu aceştia s-a înfiinţat biserica baptistă în Şiclău. Printre cei botezaţi, şi cu care s-a început biserica au fost: Iosif Moga, Gh. Moga, Gh. Maier, Ioan Şerban, Teodor Şervan, etc. Cu predicarea Evangheliei în Şiclău a fost însărcinat Teodor Şerban. Lucrarea a crescut bine,că pe o statistică din 1898 se arată că în Şiclău erau 50 de membru botezaţi. Cum nici ei nu găseau o sală în care să încapă toţi, s-au văzut nevoiţi să zidească o casă de rugăciune, după acelaşi plan, ca la Curtici. Lucrarea a fost terminată în 1898. Tinerii de aici au format şi ei un cor, probabil al treilea din judeţul Arad, după cel din Curtici şi Buteni. Dirijor a fost la început,între 1900 şi 1902 Mihai Ţoldan, iar în 1902 a început să dirijeze V. A. Torsan, şi el până în 1904, când a plecat în America.

 

Tot de la Curtici credinţa baptistă a fost dusă la Pecica, lângă Arad. Printre primii botezaţi a fost tânărul Rista Igrişan, care a şi început să predice Evanghelia. Biserica formată în 1900 a cerut ca să-l ordineze pe Rista Igrişan şi în 1903 a fost ordinat şi a lucrat cu Evanghelia până în 1910, când a plecat în America. Şi lucrarea din Pecica a înaintat bine, a crescut ca număr. În 1905 şi ei au zidit o casă de rugăciune, tot de formă dreptunghiulară însă cu abside de o parte şi de alta, cu frontispiciul identic al celor din Curtici şi Buteni.

 

Foto dreapta: Alexa Ardeu

 

În acelaşi timp cu biserica din Şiclău, în 1892, a luat fiinţă şi biserica baptistă din Otlaca, unde cu cei botezaţi de Mihai Cornea în apa Canalului Morilor, au pornit imediat la o lucrare evanghelistică. În adevăr, lucrarea făcută cu zel a adus bune rezultate, că numărul membrilor a crescut mult. Peste câţiva ani şi-au construit şi ei o casă de rugăciune în acelaş stil, cum au fost construite şi celelalte biserici. Ca predicator local a fost ales Alexa Ardeu, un om cu talent în grai şi care a ajuns mai apoi lucrător pe un cerc de biserici.

 

Una din bisericile formate prin lucrarea făcută de lucrătorii din Curtici a fost acea din Macea. Aici a început, chiar de la începutul lucrării sale cu Evanghelia, Teodor Clepea. Cu el s-a înfiinţat biserica şi a pornit în lucrarea de răspândire a credinţei baptiste, În 1892 au fost convertiţi şi botezaţi primii 14 membrii. Ei au fost: Gh. Crişan, Ioan Crişan, Gh. Clepea, Ştefan Mureşan, Ioan Şimăndan, Ioan Cazan, I. Borlodan, Axente Pecican, Ştefan Sferdian, Dumitru Ardelean, Mihai Pante a, Gligor Pantea, Gligor Şimândan şi Mihai Buta. Latura curioasă la acest grup e că au fost numai bărbaţi, nici o femeie nu a fost convertită la credinţă. Imediat după botez a fost ales predicator Gheorghe Crişan, care nu la mult timp a fost ordinat ca lucrător. El este acel ce a oficiat primul botez la Buteni, când s-a botezat Teodor Sida şi ceilalţi membrii fondatori ai bisericii din Buteni. În anul 1900 au construit şi ei o casă de rugăciune. Peste trei ani, în 1903, din pricina unor nemulţumiri lăuntrice, neînţelegeri pe chestiuni de conducere bisericească,a avut loc o rupere a bisericii; un grup de membrii au părăsit biserica şi au trecut la credinţa adventistă, slăbind foarte mult biserica. Abia după un timp mai lung, lucrarea a început să crească din nou.

 

Tot de la Curtici a fost dusă vestea Evangheliei şi la Şiria, unde au fost aduşi la credinţă un număr frumos de prieteni în 1893, care în acelaşi an au fost botezaţi şi cu ei s-a format biserica baptistă din Şiria. În anul 1897 a fost ţinut un botez mare, iar printre acei botezaţi de Mihai Cornea a fost un tânăr, Pavel Purdei, El a fost talentat în a predica de la amvon, de aceea a fost ales predicator, şi în 1905 a fost ordinat ca lucrător cercual, şi i s-au dat 21 de biserici în care a lucrat şi ostenit. În 12 august 1919 a murit şi cercul lui de lucru a fost împărţit la alţi predicatori.

 

Foto stânga: Ioan Popovici (1881-1945)

 

Din Şiria, un simplu membru, dar cu multă râvnă s-a dus şi a făcut misiune în Covăsinţ, el, Şteva Muntean. Primii doi convertiţi ai lui au fost Halga Dumitru şi Pribac Dumitru din Covăsinţ. În 1896 cei doi au fost botezaţi, şi ei au început să lucreze în comuna lor şi au avut un frumos succes, că în 1901, în Covăsinţ erau la credinţa baptistă 20 de familii. Aceste 20 de familii, s-au apucat în 1901 şi şi-au construit o casă de rugăciune, care e şi azi în forma ei iniţială.

 

Dar de la Curtici Evanghelia a ajuns pe întreaga Podgorie până la Radna, iar de aici pe Valea Mureşului în sus, până la Juliţa şi Dumbrăviţa, Corbeşti, Petriş, etc. În Corbeşti lucrarea a început în anul 1903. Printre primii convertiţi a fost şi un tânăr de 22 de ani, Ioan Popovici, care mai târziu a ajuns predicator pe un cerc foarte mare. În 1912 au construit în Corbeşti o casă de rugăciune. De aici Ioan Popovici s-a mutat în Petriş şi a deschis şi aici o biserică. În 1909 a fost ordinat de Ioan Ţirban şi T. Todinca. De aici el a dus vestea Evangheliei până în Alba Julia, Partoş, etc.

 

Spre a observa mai bine succesul misiunilor făcute din Curtici sau sub inspiraţia şi diriguirea de la Curtici, de către predicatori aleşi şi ordinaţi sau de simplii membrii plini de zel sfânt, redăm o statistică comparată a bisericilor şi membrilor cercului bisericesc Curtici:

 

                                                Biserici   Membrii

Statistica anului 1910:        29           836

Statistica anului 1918:        53           1557

 

Deci, în decurs de opt ani s-au înfiinţat 24 de biserici noi şi numărul acelor botezaţi a crescut cu 721 de suflete.

 

PROPAGAREA DE LA BUTENI. Începând cu anul 1898, credincioşii baptişti de la Buteni au pornit la lucru misionar în comunele de pe Valea Crişului Alb, până la Brad. Chiar în acelaşi an au luat fiinţă o seamă de biserici baptiste în comunele din jur. La început, în lucrarea de propovăduire s-au avântat cei trei predicatori de la Buteni: Teodor Sida, Gheorghe Brînda şi Nicolae Brola. După primul botez cu cei convertiţi din alte comuni în anul 1898, dintre cei botezaţi s-a ridicat, ca un bun predicator, tânărul Vasile Vanci de la Păulian. Şi în scurt timp, s-a înrolat şi el în lucrarea de misiune. În anul 1902 a fost ordinat ca lucrător în cercul Buteni,şi el şi-a îndeplinit slujba până la adânci bătrâneţi. Pe lângă talentul la predică, Vasile Vanei a fost şi un foarte bun cântăreţ şi el a ştiut să-şi îmbine în activitate talentele sale, ca  fie mai de folos lucrării sfinte. Deşi a avut o familie mare,cu 12 copii, totuşi el a fost gata în fiecare Duminică, şi chiar peste săptămână,  meargă în misiune, spre a împărţi cina Domnului sau a boteza, ori la nunţi sau înmormântări.

 

Foto dreapta: Vasile Vanci (1880-1954)

 

„Peste un an, în 1899 s-a pocăit la Aciuţa învăţătorul român confesional, Gheorghe Slăv, care imediat după botez a început să predice şi să facă misiune pe Valea Crişului, şi fiind învăţător bine cunoscut şi cu o deosebită reputaţie, predicile lui şi mai ales studiile sale biblice, care au devenit specialitatea lui au avut un răsunător succes. Dar Gheorghe Slăv nu s-a oprit numai la a merge şi predica, ci el a început să scrie, articole, studii biblice bine documentate cu texte din Sf. Scripturi, pe care le-a publicat sau le-a răspândit ca lucrări scrise de nună prin bisericile pe unde se ducea în misiune. În felul acesta, cercul misionar” de la Buteni a devenit un centru de literatură atât de necesară bisericilor. Şi Gheorghe Slăv a atacat subiecte foarte acute în acea vreme. Deşi şi-a pierdut postul de învăţător, el nu a descurajat, ci s-a dedicat pe sine mai mult lucrării de răspândire a credinţei pe care a îmbrățișat-o şi el cu toată inima.

 

Gheorghe Slăv a fost un bun colaborator al lui Teodor Sida, pe care l-a respectat mult. La rândul lui, Teodor Sida l-a preţuit mult pe Gh. Slav; De aceea, când s-a deschis problema unei călătorii în România, la Bucureşti, a ales pe Gh. Slăv. Poate, în acea vreme ei au fost cei mai buni reprezentanţi ai baptiştilor români de dincoace de munţi, în Ardeal. Şi în 1913, când din Austro-Ungaria au trecut în vechea Românie, ei au dus cu ei suflul misionar” al baptiştilor din Transilvania, un ţăran dintre cei mai ridicaţi, devenit un eminent predicator, şi un învăţător român de elită în acea vreme: Teodor Sida şi Gheorghe Slăv.

 

Foto stânga: Gheorghe Slăv (1869-1919)

 

Cea mai veche statistică pe care am descoperit-o, cea din 1907 ne dă câteva cifre interesante despre cercul bisericesc Buteni, care arată răspândirea pe Valea Crişului Alb a credinţei baptiste. Dar, spre a avea o mai clară imagine a misionarismului lor, facem o comparaţie

 

                                                                1907       1918, Diferenţa

Biserici înfiinţate:                 41           69           28

Membrii botezaţi:                 1023       2010       987

 

Cifrele arată că pe Valea Crişului Alb în timp de 11 ani, au fost fondate 28 de biserici noi şi au fost botezaţi un număr de 987 noi convertiţi la credinţa baptistă. Asemenea succese au fost rezultatul lucrării lor misionare, atât a predicatorilor cât şi a membrilor din biserici, care au lucrat şi ei cu zel şi devotament. La acest succes au contribuit într-o mare măsură lucrările scrise ale dascălului român Gh. Slav de la Aciuţa, care au circulat de la om la om, şi în ele, se arăta cu texte biblice deosebirea între un creştinism superficial şi unul real, viu, si în acord cu Sf. Scripturi. El însuşi făcea misiune, şi oriunde apărea, el avea o influenţă mare asupra oamenilor.

 

Foto sus: Biserica baptistă din Şiria, judeţul Arad

 

ÎNCEPUTUL ÎN ORAŞUL ARAD. Prima biserică baptistă a fost formată în Arad-Micalaca. În luna noiembrie 1897, s-au întâlnit pe piaţa de cereale, credinciosul baptist Ioan Boariu din comuna Jula-Vărsând şi încă un baptist din Curtici cu Teodor Drăuceanu şi Petre Cameniţă din Micalaca. Din vorbă în vorbă, au ajuns la mărturia adevărului. Cei doi credincioşi au început să vestească întoarcerea la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţă adevărată. Miraţi de cele ce auzeau, micălăcenii i-au invitat pentru următoarea Duminică la ei; Drăuceanu Teodor a oferit casa lui pentru întâlnire. În Duminica următoarea, Ioan Boariu, care era un simplu credincios baptist, a fost la Micalaca, unde, în casa lui Drăuceanu, a început să explice calea mântuirii arătată în texte din Noul Testament, unui grup de 5 bărbaţi: Teodor Drăuceanu, Petru Cameniţă, Mitru Bugariu, Maxa Gabor şi Savu Popovici. Cu toţi au reînnoit invitaţia, ca Boariu să vină la ei şi în următoarea Duminică. De data aceasta, Ioan Boariu a găsit mult mai mulţi ascultători. Unul dintre ei, Petre Căpitan şi-a oferit casa lui dinspre Mureş, pentru a treia Duminică. Acum au venit împreună cu Boariu şi 4 baptişti din Curtici, Eie Maris, Simion Negru, Gh. Vărşăndan şi Clepea Ioan. Aşa s-a lucrat Duminică după Duminică. Dintre cei ce au ascultat Evanghelia au rămas hotărâți cinci dintre ei: Savu Popovici, Teodor Drăuceanu, Petre Cameniţă. Mitru Bugariu şi Maxa Gabor, care s-au botezat la un botez ţinut la Pecica, de Gh. Crişan din Macea, la 9 octombrie 1898. Cu aceşti cinci bărbaţi s-a înfiinţat biserica baptistă din Arad-Micalaca, iar locul unde ţineau serviciile religioase era casa lui Mitru Bugariu. În anul 1899, au închiriat o casă pe Calea Radnei.

 

Imediat ce s-a format biserica, au apărut şi greutăţile. Tactica preotului din Micalaca era subtilă şi-i angaja pe credincioşii baptişti la luptă din două părţi. Pe de o parte îi pâra la notarul primăriei, care îi chema şi le interzicea întrunirile, iar pe de altă parte le întărită soţiile, care erau împotrivitoare. După mai multe înfăţişări la notar, acesta le-a dat sfatul să-şi facă trecerea de la greco-orientali la baptişti,o formă legală, şi atunci preotul nu mai poate avea nimic eu ei. Femeile, de asemenea, au observat în cele din urmă,că sfaturile pe care ele le ascultau duc la tulburarea familiilor lor. Astfel, în postul Pastelor, soţia lui Petru Cameniţă s-a dus să se spovedească şi a mărturisit, că are multe păcate cu „pocăiţii” şi cu bărbatul ei, care nu vrea să se lase de ei. La aceasta, preotul i-a spus, să le facă şi mai rău, să le arunce apă fiartă şi să ia la ei ciomagul. Când femeia a auzit acestea, nu s-a mai împărtăşit, ci a plecat acasă şi i-a spus soţului ce a învăţat-o preotul, şi i-a făgăduit că din clipa aceea, şi ea se va duce şi se va pocăi.

 

Printre predicatorii care au venit la Arad-Micalaca şi au lucrat cu Evanghelia au fost: Gh. Crişan din Macea, Rista Igrişan din Pecica, Teodor Sida din Buteni, Pavel Purdei din Şiria, Ioan Ţirban, Gh. Florian, şi Mihai Vicaş din Bihor. Intre 1901 şi 1903 s-au mai adăugat la biserică alte 16 persoane. Primul botez ţinut în Arad-Micalaca, la Mureş, a fost a doua zi de Rusalii în 1901, când s-au botezat 6 persoane. „Din 1906, cu lucrarea în Arad-Micalaca a fost repartizat cercul Şiria.

 

A doua biserică baptistă constituită în Arad a fost aceea din cartierul Pîrneava, care s-a înfiinţat în 1903, într-o casă de pe strada Griviţei şi apoi s-a mutat pe strada Oituz la Nr. 17. În acest an, în 1903, s-a convertit la credinţa baptistă, ca militar, în biserica din Arad-Micalaca, tânărul Pavel Jiva. El mergea regulat la biserica din Micalaca, şi cu el au mers şi alte persoane. În septembrie 1903 au fost botezate un număr de şapte persoane: Pavel Jiva, Traian Grigorescu, Petru Raţiu şi soţia sa Hermina, Maria Teodorovici, Ilie Bârna şi încă o femeie a cărei nume s-a pierdut. Cu ei s-a înfiinţat biserica baptistă din Arad— Pîrneava. Conducător al bisericii a fost ales Traian Grigorescu, însă toată lucrarea o făcea o femeie, Hermina Raţiu. În cele mai multe Duminici însă veneau predicatori din jur, mai mult Gh. Crişan din Macea şi Ilie Mariş şi Simion Negru din Curtici. În primul an, 1904, s-au botezat alte şapte suflete. Botezul acesta a fost îndeplinit de Mihai Cornea noaptea la orele 11, întrucât erau multe piedici. La aceştia s-a adăugat familia Marian, un antreprenor cunoscut. În primii 5 ani de la înfiinţare, biserica a ajuns la 50 de membrii. În 1905 s-a mutat în Arad de la Curtici, Teodor Lucuţa, care se botezase la primul botez din Curtici,în 1892. El a fost ales în scurt timp predicatorul bisericii. Fiindcă şi ei au întâlnit aceleaşi greutăţi în ce priveşte localul, care să-i cuprindă pe toţi, s-au văzut nevoiţi să construiască o casă de rugăciune. Astfel, în 1907 au cumpărat locul de casă de pe strada Dorobanţi Nr. 25, şi cu bani împrumutaţi de la bancă au încredinţat arhitectului Zovoda lucrarea de construire a casei de rugăciune. Când au adunat banii şi au construit casa de rugăciune au fost doar 40 de membrii, dar au fost activi şi misionari. Într-o lună, lucrarea de construire a fost terminată şi în luna octombrie 1907 s-a făcut inaugurarea ei. La serviciul divin festiv au venit credincioşi de prin toate satele din jur, iar predica a fost ţinută de Ciopiac Atila, bine cunoscut printre baptiştii din Transilvania, fiind înalt funcţionar la căile ferate din Ungaria şi Transilvania, în direcţia generală din Budapesta. împreună cu el au predicat şi lucrătorii din aproape toate satele din împrejurimi. A fost una din marile sărbători ale baptiştilor din părţile Aradului. Stilul bisericii a fost acelaşi, ca la toate casele de rugăciune din aceea vreme, cu frontonul înălţat şi puţin curbat, spre a da un specific de casă de rugăciune.

 

Foto sus: Biserica baptistă din Arad – Pârneava, construită în 1907

 

Aceste două biserici din Arad au lucrat cu Evanghelia, şi după un timp destul de lung, din biserica Arad-Pîrneava s-au desprins aproape toate celelalte biserici de mai târziu. În toţi anii, Teodor Lucuţa a fost predicatorul local al bisericii. Şi în Arad, cu ajutorul dirijorilor de la Curtici, a luat fiinţă un cor, care până la începutul războiului a întreţinut cântul frumos în biserică.

 

VIZITELE ŞI LUCRAREA LUI CORNEA ŞI MAYER. Şi în părţile Aradului şi-au extins lucrarea atât Henrik Mayer cât şi Minai Cornea. Ε cunoscută influenţa acestor doi asupra lucrării din Bihor, şi când misionari baptişti au lucrat şi răspândit credinţa în comitatul Aradului, la diferite ocazii au venit prin bisericile baptiste din această parte a Transilvaniei fie amândoi, fie separat, când unul, când altul. Henrik Mayer, trimis din Germania să fie misionar pentru germanii din Ungaria şi din Transilvania a căutat să ajute mult lucrarea printre români. Mihai Cornea, predicatorul de la Salonta, a lucrat probabil mai mult printre români decât printre maghiari. H. Mayer venea la conferinţele cercuale, le prezida şi avea întotdeauna studii biblice seminariale pentru predicatori. El căuta la aceste conferinţe să rezolve orice problemă doctrinară sau disciplinară ivită. Una din meritele lui Mayer e că a promovat, a selectat cu grijă predicatorii cercuali. Aşa de pildă, la conferinţa ce s-a ţinut la Curtici în 1-3 august 1904, când s-a deschis problema cu lipsa de lucrător la Macea, după plecarea de la baptişti a lui Gh. Crişan, Henrik Mayer a insistat să se aleagă un alt lucrător. Atunci au fost aleşi: în locul vacant de la Macea a fost ales Ioan Clepea din Macea, la Ketegyhaza (comună românească rămasă în Ungaria) a fost ales Mihai Munteanu, iar pentru cercul Şiria a fost ales Pavel Purdei, pe care s-a hotărât să-l ordineze în anul 1905. La o altă conferinţă, el a propus să se întocmească în mod regulat o statistică anuală pe biserici de creştere sau descreştere, propunere care a fost adoptată şi executată de toate bisericile. Printre temele sale la conferinţe au fost: Comportarea tinerilor în serviciul militar, căsătoria tinerilor credincioşi, colaborarea păstorilor în lucrarea misionară, etc.

 

Foto dreapta: Petre Buda-Aciuţa

 

Tot în acest timp, în cercul Buteni a fost ales ca lucrător Petru Buda din Aciuţa, care a lucrat mult cu dascălul Gheorghe Slăv. Acesta a misionat de la Aciuţa până la Brad. Colaborarea între lucrătorii de pe Valea Crişului Alb a fost şi ea reală şi rodnică.

 

SPRIJINUL BIHORENILOR. Aproape toţi predicatorii din Bihor au făcut misiune şi în comitatul Aradului. În carnetul de notiţe a lui Gheorghe Florian s-au găsit însemnările câtorva călătorii făcute de el în judeţul Arad. Astfel, în 1895 a făcut o vizită în comuna Chier, unde a fost arestat de notarul comunal, care era ginerele preotului. Pe atunci nu era în comună nici un credincios baptist, ci doar câţiva prieteni. Dus la primărie,a fost bătut fără milă cu 30 de lovituri, fără una. De aici, în ziua când a scăpat din Chier, a trecut prin Şiria şi Covăsinţ. În Covăsint nu erau baptişti botezaţi, şi el a încercat să vorbească celor pe care i-a întâlnit pe strada principală. Imediat, când a aflat primarul l-a arestat şi l-au izgonit din comună noaptea, ca să nu mai vorbească altora de credinţa sa. Într-o vizită a sa în comuna Somoscheş spre a vorbi unora din cunoscuţii lui a fost iarăşi arestat. Primarul l-a pălmuit cu toată puterea. La anul, Gh. Florian a fost chemat să ţină un botez în comuna Somoscheş, şi după ce a terminat predica la apă, înainte de a trece la săvârşirea botezului, dintre cei candidaţi unul a păşit înainte şi i-a cerut voie să-i sărute obrazul stâng, pe care cu un an înainte el l-a pălmuit. El era primarul comunei. Tot în lucrarea de sprijinire a lucrării de propovăduire a Evangheliei au făcut vizite în judeţul Arad şi ceilalţi predicatori bihoreni, Minai Vicaş, Ioan Ţirban, Teodor Todincă şi alţii. De fapt,bihorenii sunt aducătorii credinţei baptiste în judeţul Arad, prin Minai Brumar, care a venit la Curtici din Oradea. S-a dovedit din nou că misionarismul nu are pietre de hotar, sau zăgaz de limbă sau naţionalitate, ci e o lucrare făcută din iubirea curată pentru sufletul şi mântuirea aproapelui.

 

Foto stânga: Ilie Mariş-Curtici (1862?-1932)

 

La rândul lor, şi predicatorii din părţile Aradului au făcut vizite unor biserici baptiste din Bihor, mai ales în acele din apropierea hotarului, care aveau legături cu arădanii prin căsătorii sau prietenii ce s-au ţesut în anii serviciului, făcut împreună în militărie. Dintre predicatorii arădani, care au făcut vizite în Bihor şi au fost iubiţi de bisericile din Bihor, au fost, Ilie Maris din Curtici, Teodor Sida din Buteni, Gh. Slav din Aciuţa şi alţii. În asemenea vizite, predicatorii musafiri respectau pe cei din loc, iar cei din loc arătau multă stimă şi preţuire celor veniţi la ei. În această stimă reciprocă, cei localnici ofereau predicatorilor musafiri săvârşirea actelor de cult, ca săvârşirea botezului, oficierea unei cununii, ţinerea binecuvântării la copii, etc. În asemenea vizite frăţeşti, a fost un sprijin şi o colaborare frăţească în slujirea Evangheliei.

 

Atât lucrarea de început, de pionierat, cât şi lucrarea de creştere şi dezvoltare, în părţile Aradului,s-au desfăşurat întocmai ca în creştinismul primar, în secolul întâi. Cele mai multe începuturi au fost între anii 1890 - 1905, când principala preocupare a oamenilor chemaţi şi înzestraţi de Dumnezeu cu darul propovăduirii a fost plantarea de biserici noi. mai târziu, s-a trecut la organizarea internă, la formarea corurilor, fanfarelor, construirea de biserici, etc. În toată această ordine, nu a fost o instruire specială, ci o inspiraţie şi călăuzire lăuntrică. Se ştie că în afară de Henrick Mayer, nici unul nu avea vreo pregătire teologică, ci starea creată cerea soluţionarea. Şi pionerii au fost la înălţime chemării lor.

 

Unul dintre cele mai importante lucruri de reţinut e elanul misionar al tuturor membrilor. Evanghelia şi învăţăturile de credinţă au fost predicate la amvon de păstori şi evanghelişti, dar au fost mai mult mărturisite în mod personal, de la om la om, de toţi membrii din biserici. Bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, chiar şi acei analfabeţi comunicau, mărturiseau din experienţele lor personale, schimbarea lăuntrică, bucuria personală pe care au gustat-o, pacea şi liniştea, felul nou de a gândi şi de a vedea lucrurile din jur şi atitudinea diferită faţă de ceilalţi semeni şi faţă de împrejurări.

 

Printre persoanele laice, înrolate în lucrarea de misiune au fost tinerii aflaţi prin şcoli. Dintre aceştia, în părţile Aradului luăm pe doi dintre ei, pe Gheorghe Şimonca din Chitihaz, şi pe Ioan Popa din Dumbrăviţa. Ioan Popa s-a pocăit în satul său natal şi a plecat la studii spre a ajunge notar de comună şi prin sârguința sa a ajuns să-şi realizeze visul. El s-a botezat, pe când era la studii în Cluj, de către I. Cosma, la 15 noiembrie 1908. După terminarea studiilor a fost numit notar comunal la Şiria, aproape de Arad, unde el a influenţat mult lucrarea misionară prin mărturii, dar mai ales prin felul său de a fi, prin comportarea sa pilduitoare. Cu un zel nestins a căutat să câştige pe alţii la credinţă. Acestui zel tenace i se datoreşte faptul că mai târziu, Ioan Popa a urcat toate demnităţile şi a ajuns şi preşedinte de Uniune.

 

Foto dreapta: Ioan Popa (1885-1960)

 

Zelul şi entuziasmul general a fost unul din forţele care au dus la creşterea tuturor bisericilor baptiste. Aşa se explică voluntarismul în călătoriile misionare, în munca pentru a-i ajuta pe bătrâni sau pe acei bolnavi şi în neputinţă, sau muncile pentru construirea caselor de rugăciune. Iubirea pentru o cauză sfântă derivă din iubirea pentru Dumnezeu. În epoca aceasta a pătrunderii credinţei şi a propagării ei, când au fost construite cele mai multe case de rugăciune e şi epoca elanului misionar. Au fost locuri, mai ales în judeţul Arad, pe Valea Crişului Alb, unde oamenii şi-au lăsat munca pe holdele lor şi au lucrat la construirea casei de rugăciune. Acest entuziasm de fapt a stat la baza tuturor mişcărilor religioase, în toate timpurile. Credincioşii baptişti s-au situat printre primii în astfel de acţiuni. Elanul şi entuziasmul de acest gen a trecut de la bihoreni la arădani şi vice-versa.

 

Foto sus: Muncă voluntară la construirea Casei de rugăciune pe Valea Crişului Alb, judeţul Arad

 

Un număr de biserici baptiste române, la care au lucrat împreună predicatorii din părţile Aradului şi acei din Bihor sunt cele rămase dincolo de hotarele României şi anume, biserica din Chitihaz şi în alte comune româneşti.

 

Biserica din Chitihaz, o comună aflată vis-a-vis de comuna Otlaca, azi Grăniceri, judeţul Arad. Biserica de aici a fost înfiinţată în 1891. Primul baptist a fost Gheorghe Şimonca, tatăl tânărului Gheorghe Şimonca, studentul la drept, care a tradus cartea de cântări şi mai târziu a ajuns avocat. El a fost botezat de Teodor Clepea din Curtici. După el s-au convertit la credinţă alţi bărbaţi de frunte din comună. Printre aceştia au fost: Petre Vereş, Petre Vărşăndan, Petre Pilan, Petre Muntean, Catiţa Bordaş, Velinca Se li, Andrei Soboca, Mihai Muntean, Ilie Olariu. După ei au urmat alţii şi lucrarea a luat un avânt deosebit, că în 1900 biserica din Chitihaz a avut optzeci de membrii. În anul 1903 s-au convertit la credinţă cei mai buni cantori ai bisericii greco-orientală şi cei mai însemnaţi bărbaţi rămaşi în comună. În 1907, biserica a avut 251 de membrii. Ei şi-au construit o casă de rugăciune identică cu acea din Curtici. Până la despărţirea prin graniţă, biserica a făcut parte din cercul misionar Otlaca.

 

Foto dreapta: Biserica baptistă din Chitihaz (azi în Ungaria)

 

BIBLIOGRAFIE

1. Radu Taşcă, Jubileul din Curtici, articol publicat în revista „Farul Mântuirii,” Anul III, Nr.3. Martie 1922,vag.4,5. 2:Ioan Popa, Puncte cardinale din viața baptiştilor, articol publicat în revista „Farul Mântuirii,” Anul X,Nr .24,Decembrie 1929,pag.11,12. 3. Vasile Berbecar, Să cânți cincizeci de ani, art.publicat în revista „Farul Mântuirii,” Anul X, Nr.24, Dec.1929,pag.12,13. 4. Grigorie Comşa, Baptismul în România,broşura; 5.Gh. Brădeanr Pocăinţa primilor oameni în Curtici, articol publ.în Farul Creştin,Anul XVI, Nr.17, din 26 aprilie 1947, pag.4; 6. Teodor Iov, Cuvântare cuprinsă în art. publ. „Până aici ne-a ajutat Domnul,” în revista Farul Creştin, acelaşi număr. 7.Vasile Berbec ar, Conferinţa noastră ţărească, în Farul Mântuirii,Anul III,Nr.11,12,Νοv.1922; 8.D. Zimbran, începutul lucrării primilor credincioşi baptişti din comuna Buteni, monografie în manuscris; 9.Vasile Torsan, Istoricul cercului Şiclău, în manuscris; 10. Moi se Vasile, Istoricul bisericii baptiste Şîclău, manuscris, ll.Sfăt lacob şi Gh. Buta, începutul bisericii baptiste Macea, manuscris; 12. Gheorghe Luluşa, Un istoric al baptiştilor din Covăsint judeţul Arad, în manuscris. 13. Gh.Slav, Evanghelia ş-î focul, Arad, 1906,Precuvântare,p. 3-5; 14. Cameniţă Petru, Cum a început biserica baptistă Arad-Micalaca, în manuscris; 15. Petre Popovici, Date în legătură cu primele începuturi baptiste în Arad-Pîrneava, manuscris; 16. Ludovic Vidican. Istoricul bisericii baptiste din Talpoş, manuscris; 17.Gh. Slav, Conferinţa din Curtici, art.publ. în Lumina Lumii, Anul I, Nr.2, august 1904, pag.14,15. 18. Baranuai Ianos es Rottmeyer la- iiogy A Maggarorszagî Baptistak Statistikaja 1908 Evrol,p. 6 - 7; s-i A Magyaror szagi Baptistak Statistikaja 1912, p.6,7; etc.

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2013 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate