Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina de Istorie

 

Cartea Pasi

Cultul Creştin Baptist din Romānia in perioada comunista

(continuare)

 

2.2.7 Lucrarea de trezire a fratelui Liviu Olah

Un eveniment marcant al deceniului 70 este trezirea făcută de Duhul lui Dumnezeu prin fratele Olah Liviu. Revenind īn timp, īn anul 1973 fratele Liviu Olah este adus īn calitate de păstor la Biserica Nr. 2 din Oradea, unde era păstor şi fratele Nicolae Covaci, şi īncepe să propovăduiască plin de putere pocăinţa şi vestea bună a māntuirii prin jertfa Domnului Isus. īncepe să boteze pe toţi cei care erau răscumpăraţi de Domnul, fără a mai cere aprobările autorităţilor. īncepe să formeze tineri pentru lucrare, īntocmai ca şi mentorul său din Timişoara, fratele Petru Popovici. Fratele Olah predică īmpotriva păcatului şi militează pentru lepădarea viciilor şi lucrurilor care īndepărtează de Dumnezeu. A fost un om dedicat postului şi rugăciunii pentru māntuirea sufletelor pierdute şi el se ruga pe nume pentru cei pierduţi. In biserică şi oriunde mergea īi īndemna şi pe alţii să facă la fel. Rugăciunea personală, pe nume, cu credinţă, dintr-o inimă curată, pentru cei pierduţi a fost cheia succesului său. īncepānd de la copii, tineri şi pānă la adulţi - cei cărora le īmpărtăşea rāvna pentru cāştigarea sufletelor pierdute - toţi aveau liste şi carneţele cu numele celor pentru care se mijlocea zilnic, specific, īn rugăciune. Lucrarea se īntinse īn toată tara.

Īn timpul īn care a fost pastor la Oradea, Dumnezeu a adus o mare trezire spirituală. Fratele Olah fusese īn legătură cu mişcarea treziţilor atāt prin relaţii de rudenie cāt şi prin relaţii de natură spirituală. Era verişor cu fraţii Hoblea Nistor şi Ioan şi purta "o strānsă părtăşie spirituală cu Ianovics Damaschin, punctul de plecare a mişcării de trezire din anii '50".266

Īn timpul pastoratului său la Oradea (1973-1976) fratele Olah a botezat circa 2000 de persoane. Era solicitat să predice prin toată ţara şi aducea prin predicile sale, prin puterea Duhului Sfānt care īl călăuzea, un suflu de pocăinţă şi īntoarcere la Dumnezeu. Principiile pastoratului său şi a vieţii personale de credinţă le-a găsit īn exemplul bisericii primare din Ierusalim.

Aceste principii le-a consemnat īntr-un fel de manuscris pe care l-a pus īn circulaţie printre creştinii baptişti. Se redă īn īntregime textul programului său de viaţă duhovnicească a bisericii baptiste evanghelizatoare:

 

«SECRETUL SUCCESULUI BISERICII DIN IERUSALIM267

Acum aproape 20 de veacuri de la apariţia Bisericii noutestamentale din Ierusalim, vrem să dăm răspuns la īntrebarea: "De ce atunci se pocăiau cu sutele iar acum atāt de puţini?"

Cred că răspunzānd la această īntrebare, teoretic şi punānd apoi īn aplicare concluziile la care vom ajunge, vom reuşi ca şi īn secolul nostru să avem rezultate asemănătoare, chiar şi mai mari (Ioan 14:12)268 ["Adevărat, adevărat vă spun că cine crede īn Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba īncă va face altele şi mai mari decāt acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl."] De la īnceput doresc să pun īntrebarea: "Rezultatul bisericii din Ierusalim a fost o īntāmplare sau a fost urmarea punerii īn aplicare a unor principii sfinte?" Răspuns: "Cum ar putea fi o īntāmplare cānd Dumnezeu ştie de un singur fir de păr care cade din capul meu şi cānd o vrabie nu cade fără ştirea Celui Atotputernic? Cum am putea vorbi de īntāmplare īn domeniul spiritual, domeniu care a creat toate legile din toate domeniile vizibile, materiale? Cum ar putea fi īntāmplare rezultatul bisericii din Ierusalim, dezvoltarea ei impetuoasă, cānd Biblia ne spune 'că toate lucrurile lucrează īmpreună spre binele celui ce iubeşte pe Dumnezeu'... (Romani 8:28a).

Īnsemnează că rezultatul primei biserici din Ierusalim e obţinut pe baza punerii īn lucru a unor principii, pe care noi azi le cunoaştem mai puţin şi le aplicăm şi mai puţin.

Eu doresc să afirm hotărāt că, dacă pentru cei de atunci care cunoşteau şi aplicau legile marilor renaşteri, reīnvieri spirituale, 1+1 fac 2, şi pentru credincioşii secolului XX, pentru noi 1 + 1 fac tot 2. Adică şi noi vom cunoaşte rezultatele lor practice, ba īncă şi mai mari, tot de atātea ori mai mari pe cāt suntem mai mulţi şi mai rāvnitori şi mai plini de credinţă pentru salvarea omenirii pentru care a murit Cristos.

I.          Prima lege de aur, primul principiu pe care-l descoperim īn biserica din Ierusalim la primele ei īnceputuri este VIAŢA CURATĂ.

Atāt de curaţi erau fraţii şi surorile din Ierusalim, īncāt păcatul lui Anania şi Safira este pedepsit pe loc cu o moarte straşnică, care īnfioară īntreaga frăţietate. Dar ce păcat au săvārşit? Crimă, hoţie, jaf, curvie? Nu, nimic din toate acestea! Atunci ce păcat au săvārşit de sunt atāt de crunt pedepsiţi? Au minţit!

O minciună?!

Şi pentru o minciună să fie astfel pedepsiţi?

Da, fiindcă atunci biserica era atāt de curată īncāt o minciună (pentru care nimeni nu va merge īn rai - Apocalipsa 21:8) [Dar cāt despre fricoşi, necredincioşi, scārboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, īnchinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este īn iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.] s-a văzut ca o pată neagră pe haina albă, imaculată a primei biserici.

Biserica este īnfăţişată ca mireasa lui Cristos, de aceea haina ei trebuie să fie albă, imaculată ca rochia de mireasă. Pe o rochie de mireasă se vede orice pată, oricāt de mică ar fi. Aşa s-a văzut minciuna lor, ca o pată neagră, urātă pe haina bisericii. Dar de ce nu pedepseşte Dumnezeu şi azi minciuna ca atunci? De ce? Pentru că, curăţenia bisericii de azi e foarte departe de curăţenia bisericii de atunci dar tot aşa de departe stăm şi cu rezultatele spirituale, cu numărul de convertiţi.

Dumnezeu nu poate folosi elemente murdare īntr-o lucrare curată. Iar dacă nu are elemente curate nu lucrează.

Nu-i aşa că renunţi la o māncare, oricāt de bună ar fi şi oricāt ai fi de flămānd, dacă farfuria, tacāmurile sunt murdare?

Tot aşa, deşi nevoia de a converti oameni este foarte mare, Dumnezeu nu poate folosi creştini murdari, īntinaţi.

Ca să īnţelegem nevoia de a fi curaţi voi mai da două exemple. La spitalul CFR din Timişoara e o tradiţie: să nu existe nici o complicaţie post-operatorie. De aceea, la acel spital se pune foarte mare accent pe sterilizarea (curăţirea) tuturor aparatelor chirurgicale (de operaţie). Atunci cānd, foarte rar, se īntāmplă o complicaţie post-operatorie, directorul spitalului prof. univ. dr. Pius Brīnzei, ordonă sterilizarea completă a sălii cu pricina. Cāteva zile īn şir īn sala respectivă nu se mai fac operaţii, ci numai dezinfectări şi iarăşi sterilizări.

Şi dacă un medic trupesc pune aşa de mare accent pe curăţenie, să nu ne mirăm că Medicul sufletului, Isus Cristos, nu poate folosi instrumente murdare, refuză categoric să le folosească.

Dacă un bisturiu, o pensetă sau un alt instrument chirurgical nesterilizat (necurăţit), poate produce o mare complicaţie, poate chiar moartea, la fel un om murdar, īntinat spiritual mai degrabă va infecta pe cei din jurul său decāt să-i aducă la Dumnezeu.

Iată una din marile deosebiri dintre biserica din Ierusalim şi bisericile de astăzi. Biserica din Ierusalim era foarte curată, de aceea Dumnezeu a folosit-o pentru salvarea multora.

Fie ca şi bisericile noastre să īnţeleagă marea nevoie de a fi curaţi toţi şi de tot, cum spunea Domnul lui Petru (Ioan 13:10) [Isus i-a zis: "Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decāt picioarele, ca să fie curat de tot şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi."]

Mulţi au luat din pilda aceasta curăţenia şi umilinţa pe care Domnul Isus a vrut să le inspire ucenicilor de atunci şi de azi. Unii au rămas īnsă numai cu coaja īnvăţăturii: spălarea picioarelor. Dar că nu aceasta a vrut Domnul Isus să-i īnveţe pe ucenici se vede şi de acolo că-i zice lui Petru: "Ce fac Eu tu nu pricepi acum"... (Ioan 13:7). Dacă Domnul Isus s-ar fi referit la spălarea propriu zisă, nu ar fi spus lui Petru că nu īnţelege, īntrucāt aşa ceva īnţelege şi un copil. E limpede, aşadar, că aici Domnul Isus s-a referit la umilinţă şi curăţenie, să fiu gata să mă umilesc şi īn faţa unuia care ştiu că mă urăşte de moarte ca să-l cāştig dacă-i cu putinţă pentru Dumnezeu. De aceea Domnul Isus l-a spălat pe picioare şi pe Iuda.

Să fim curaţi ca cei din Ierusalim.

Un ultim exemplu pe care doresc să-l mai dau īn legătură cu importanţa curăţeniei spirituale este animalul hermina. Acest animal se vānează pentru valoarea mare a blăniţei lui albe. Pentru a o prinde, vānătorii sapă īn jurul vizuinei un şanţ adānc şi lat īn care toarnă apă, o agită, apa devine murdară, apoi provoacă animalul să iasă din vizuină. Cānd hermina e afară din vizuină şi se vede īnconjurată de vānători caută să scape, să fugă. De jur īmprejur īnsă fiind şanţ cu apă murdară, pe care nu-l poate sări, preferă să se lase prinsă, apoi omorātă decāt să-şi murdărească blăniţa albă.

Dacă un animal ţine aşa de mult la curăţenia unei haine trecătoare, nu ar fi cazul ca biserica să ţină cel puţin atāt de mult la curăţenia hainei sufletului?

Fie ca īn privinţa aceasta să īnvăţăm şi din viaţa lui Iosif, care a preferat puşcăria, moartea decāt să se īntineze, să păcătuiască.

Să fim curaţi ca cei din Ierusalim ca şi pe noi să ne poată folosi Dumnezeu la salvarea celor pierduţi.

 

 

II. O altă trăsătură a bisericii din Ierusalim este DRAGOSTEA. Ei se iubeau foarte mult. Cronicarii vremii, scriind despre creştini, menţionează: "Iată cāt se iubesc de mult"! Cei din Ierusalim se iubeau aşa cum spunea Domnul Isus: "Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit şi Eu... prin aceasta să cunoască toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii" (Ioan 13:34,35). Deci dragostea este cartea de vizită a pocăiţilor, dragostea este dovada că sunt pocăit, căci aşa a făcut şi Cristos, dragostea e Dumnezeu. "[A]tāt de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Său Fiu"... (Ioan 3:16).

Napoleon, exilat pe Insula Sf. Elena, spunea: "Am dorit să cuceresc lumea prin forţa sabiei dar n-am reuşit; Isus īnsă a reuşit prin forţa iubirii sale, murind pentru omenire, să cucerească inimile a milioane de suflete".

Primii creştini erau ca Domnul Isus: iubindu-se cu o dragoste mare unii pe alţii şi avānd o foarte mare dragoste faţă de cei pierduţi, pentru a-i cāştiga pentru Cristos.

Īn cartea "Quo Vadis Domine" am citit un pasaj foarte valoros īn privinţa aceasta. Acţiunea se petrece īn grădina lui Nerone, unde ard creştinii trădaţi de un oarecare Croton. Īn timp ce creştinii īncepeau să ardă pe ruguri fiindcă i-a trădat, el, Croton, apare īn faţa unuia din cei pe care īi trădase, care tocmai īncepea să fie īnvăluit de flăcările morţii. Se opreşte īn faţa aceluia, īl recunoaşte iar cel din flăcări, Gaius, cu o voce caldă a dragostei īi zice: "te-am iertat". Aceste cuvinte l-au pătruns atāt de adānc şi l-au mistuit atāt de puternic, mai puternic ca flăcările rugului pe martir. Īn aceeaşi noapte, trădătorul devine creştin, căci flăcările dragostei celui ce murea nevinovat nu l-au lăsat īn pace pānă nu s-a īmpăcat şi el cu Domnul Isus Cristos. E mai bine de altfel să lăsăm ca flăcările conştiinţei de azi să ne ducă la īmpăcarea cu Cristos decāt ca flăcările conştiinţei din iad să ne facă să ne chinuim cumplit, să scrāşnim din dinţi de ce nu ne-am pocăit. Īn aceiaşi noapte, trădătorul devenit creştin, se predă autorităţilor spunānd că e creştin. La īnceput este crezut nebun, apoi i se dă crezare şi este omorāt ca martir.

Fie ca dragostea care l-a făcut pe Cristos să moară pentru omenirea īn păcat să nu ne lase īn pace pānă nu vom topi cu căldura dragostei noastre pe cei a căror inimă e nepăsătoare, de gheaţă pentru El.

Nu inimile reci ale celor din jurul nostru sunt atāt de vinovate că nu-L primesc pe Isus ca Māntuitor, ci noi creştinii sec. XX că nu avem dragostea de care vorbeşte apostolul Petru cānd scria: "să vă iubiţi, cu căldură unii pe alţii, din toată inima" (1Petru 1:22).

Dragostea arzătoare faţă de vecini, colegi, cunoştinţe ne va face să-i ajutăm, să le venim īn ajutor cu ce putem şi numai pentru a-i cuceri pentru Cristos.

Iubirea mamei faţă de copil o face răbdătoare, gingaşă, blāndă, o īnvaţă la multe, īi dă putere să crească copilul mare, sănătos.

Fie ca dragostea noastră faţă de cei pierduţi să ne īnveţe īn fiecare caz īn parte ce să facem şi să ne dea şi puterea necesară la aceasta.

S-ar putea ca cineva să se scuze: "nu ştii ce vecin, coleg rău am eu, nu ştii cāte rele-mi face, cāt mă urăşte". Să nu uităm īn astfel de situaţii ce ne īnvaţă cuvāntul Domnului: "Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri,... dimpotrivă dacă īi este foame vrăjmaşului tău dă-i să mănānce, dacă-i este sete dă-i să bea; căci dacă vei face astfel vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui" (Romani 12:19). Şi apoi, să nu uităm că pe cānd eram noi vrăjmaşi cu Dumnezeu, Cristos a murit pentru noi (Romani 5:8). Cum n-am meritat să fim iubiţi de Dumnezeu şi totuşi El ne-a iubit, ca adevăraţi creştini, trebuie să-i iubim datorită lui Cristos, care a murit pentru duşmanii noştri.

 

 

III.       O altă trăsătură a bisericii din Ierusalim este UNITATEA.

Atunci cānd suntem curaţi şi ne iubim unii pe alţii cu căldură, se crează şi unitatea sfāntă, frăţească. Curăţenia īmbinată cu căldura sufletească uneşte sufletele. Aşa este şi īn domeniul material. Cānd dorim să unim, să sudăm două materiale le vom curăţi mai īntāi cu acizi puternici: acid sulfuric, azotic etc., apoi le vom supune la o temperatură foarte īnaltă cu aparatul de sudură şi aşa le vom uni, le vom suda. Domnul Isus Cristos vorbea īn rugăciunea Sa mijlocitoare din Ioan 17:21,23 despre importanţa unităţii.

Īn rugăciunea Sa mijlocitoare, testamentul care īl lasă omenirii, cānd fiecare cuvānt valorează enorm, īn două versete accentuează importanţa unităţii: "Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti īn Mine, şi Eu īn Tine, ca şi ei să fie una īn Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis, Eu īn ei şi Tu īn Mine; pentru ca ei să fie īn chip desăvārşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit (Ioan 17:21,23).

Unitatea unei biserici predică prin ea īnsăşi. Unitatea e o predică fără cuvinte. Aşa cum la Cina Domnului cei ce se īmpărtăşesc vestesc moartea Domnului, ei spun: "Isus Cristos a murit şi pentru mine". La fel, atunci cānd biserica e unitară, cei din lume vor auzi următoarea predică: "Isus Cristos a fost trimis de Tatăl şi pentru māntuirea voastră".

Fie ca şi fraţii şi surorile din biserica dumneavoastră să fie curaţi şi să se iubească unii pe alţii prin Cristos, şi să fie una, uniţi pentru ca cei din jur să ştie că Isus a murit şi pentru ei.

Unitatea bisericii, practic se realizează astfel: dacă eu sunt una cu Cristos şi fratele e tot una cu Cristos, atunci şi noi vom fi una.

IV.        O altă trăsătură a bisericii din Ierusalim era faptul că: ERAU VORBIŢI DE BINE.
Viaţa fraţilor şi a surorilor din Ierusalim era atāt de frumoasă, de curată, de luminoasă, īncāt norodul īi lăuda īn gura mare (Fapte 5:13). Cu alte cuvinte ei trăiau ceea ce ne spune Domnul Isus īn predica de pe munte: "aşa să lumineze şi lumina voastră īnaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este īn ceruri" (Matei 5:16).

Dacă din cauza purtării noastre rele Numele lui Dumnezeu este hulit, batjocorit, dacă īn loc să ne laude oamenii ne īnjură, ne blesteamă şi zic: "Ce, ăştia-s pocăiţi?", atunci să nu ne aşteptăm la succesul bisericii din Ierusalim.

E bine să facem următoarea experienţă: să īntrebăm pe cineva, pe vecini, colegi, ce părere au despre noi, despre pocăinţa noastră, dacă văd īn noi adevăraţi pocăiţi sau nu. De vom afla că ei nu ne consideră pocăiţi, nici nu suntem pocăiţi.

Va zice cineva: "Apoi, vecinul, colegul meu urăşte pocăiţii". Se poate că-i urăşte dar nu trebuie să uităm că duşmanii care-L urăsc de moarte pe Domnul Isus au recunoscut totuşi că El nu are nici un păcat. La īntrebarea Māntuitorului: "Cine mă poate dovedi de păcat?", nimeni nu L-a putut īnvinui de păcat ci toţi au tăcut.

Chiar dacă vecinul sau colegul de muncă, de şcoală, mă urăşte fiindcă sunt pocăit, va zice: "Īl urăsc fiindcă e pocăit dar īmi place de el fiindcă e un om corect, cinstit.

Dacă vecinul, colegul īntrebat nu va declara despre tine că eşti un adevărat pocăit, aruncă-te la picioarele Domnului şi fă ceea ce a făcut şi Petru după ce L-a trădat pe Māntuitorul: a ieşit afară şi a plāns cu amar. Pocăieşte-te īn faţa Domnului că şi tu ai fost o piedică īn calea pocăinţei altora prin viaţa ta vorbită de rău de oameni.

V.         O altă trăsătură a bisericii din Ierusalim era că se cunoştea că UMBLAU CU ISUS.

Nu fiindcă purtau vreo banderolă, etichetă pe care scria: "Noi am umblat cu Isus", ci fiindcă cei ce umblă cu Isus au o comportare, o vorbire, o atitudine, un mers cu totul aparte. Petru şi Ioan, īn faţa Sinedriului, sunt cunoscuţi că erau fără pregătire aleasă, dar se cunoştea şi aceea că fuseseră cu Isus (Faptele 4:13). ["Cānd au văzut ei īndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, īntrucāt ştiau că erau oameni necărturari şi de rānd şi au priceput că fuseseră cu Isus."]

Cunosc vecinii, colegii tăi dimineaţa la serviciu că tu vii din prezenţa lui Isus? Că umbli cu Isus?

Despre Moise, poporul a ştiut că vine din prezenţa lui Dumnezeu după faptul că faţa lui strălucea ca soarele, fiindcă Dumnezeu locuieşte īntr-o lumină de neapropiat (1 Timotei 6:16). Isus īi spunea: "Cine mă urmează pe Mine nu va umbla īn īntuneric şi va avea lumina vieţii." (Ioan 8:12).

Despre creştinii din primul veac, se cunoştea că umblau cu Isus şi īn aceasta era o forţă de atracţie a celor din jurul lor. Oamenii de atunci şi de azi īl caută pe Isus; nu de noi au nevoie ci de El, Māntuitorul. Dar oamenii pierduţi vor veni la biserica noastră īn măsura īn care se va cunoaşte că-L avem pe Isus, īn măsura īn care vor vedea că umblăm cu Isus Cristos.

VI.        O trăsătură fundamentală a bisericii din Ierusalim era RUGĂCIUNEA.

La īnălţarea la ceruri, Domnul Isus a spus ucenicilor să rămānă īn Ierusalim unde să aştepte coborārea Duhului Sfānt peste ei. Dacă le-a spus să se roage sau nu, nu ştim, dar una ştim că ei se roagă. Se poate spune despre ei ca despre Saul, proaspăt convertit: "Iată că el se roagă" (Fapte 9:11b). Prin aceste cuvinte Dumnezeu īl convinge pe Anania să se ducă la Saul.

După īnălţarea Domnului Isus Cristos la ceruri, cei 120 de ucenici timp de 10 zile stăruiesc īn Rugăciune (Fapte 1:14).   ["Toţi aceştia stăruiau cu un cuget īn rugăciune"...]   De aceea la Rusalii se produce minunea de care vorbise Domnul Isus la Ioan 14:12: "Adevărat, adevărat, vă spun că cine crede īn Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba īncă va face altele īncă şi mai mari decāt acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl".

Iată că īn ziua de Rusalii se īntāmplă cele profeţite de Domnul Isus. Īn urma celor trei ani şi jumătate [de activitate] a lui Cristos se convertesc 500 de suflete iar īntr-o zi de Rusalii, 3000. De fapt cele 3000 de suflete trebuie să se fi convertit īn urma celor 10 zile de rugăciune intensă de cāte (aproximativ) 10 ore pe zi a celor 120 de fraţi şi surori. Să facem un mic calcul: 120 fraţi, surori x 10 zile = 1200 om/zile īnmulţit cu 10 ore pe zi = 12.000 om/ore rugăciune. 12.000 om/ore rugăciune:4 =3000. Iată că cele 3000 de suflete sunt rodul muncii sufletului Domnului Isus şi a jertfei Sale de la calvar dar şi a muncii sufletului fraţilor şi surorilor din Ierusalim.

Īn acest calcul se adeveresc cuvintele Māntuitorului din Ioan 15:5, "Căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic" şi Ioan 15:4, "Mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine dacă nu rămāne īn viţă" dar şi interesul acestei afirmaţii: Cristos nu poate aduce roade fără mlădiţe.

Aceeaşi formulă o putem aplica şi la viaţa Māntuitorului. Pentru uşurinţa calculului să zicem că activitatea Māntuitorului a fost de 1000 de zile şi să zicem că se ruga 2 ore pe zi. Īn acest caz avem: 1000 x 2 = 2000; 2000 : 4 = 500, exact cāţi fraţi sunt convertiţi şi prezenţi la īnălţarea Lui la cer. Cifra 4 la care s­au īmpărţit 12.000 şi respectiv 2000 o putem considera ca o constantă spirituală.

Personal, nu susţin că aceasta este o formulă rigidă, spirituală a marilor convertiri, dar afirm cu toată tăria că īntre viaţa de rugăciune a Domnului Isus şi rezultatul muncii sufletului Său este o strānsă legătură. Īn Isaia 53: 11, citim: "Va vedea rodul muncii sufletului Său şi se va īnviora". Legătura dintre rugăciunea apostolilor şi cei 3000 de convertiţi de la Rusalii am văzut-o deja īn ce strānsă legătură se află.

Cineva ar putea zice că vorbirea īn limbi de la Rusalii a fost cauza succesului. Vorbirea īn limbi a fost foarte necesară atunci dar n-a fost decāt un mijloc şi nu un scop. Facem şi precizarea că vorbirea era clară, īnţeleasă de cei prezenţi care altfel n-ar fi īnţeles nimic, deci era necesară, "Fiecare auzea vorbind īn limba lui īn care s-a născut" (Fapte 2: 6,8).

Ne pare foarte rău, dacă cei ce doar se laudă astăzi cu vorbirea īn limbi, nu vorbesc ca la Rusalii, clar īnţeles. Deci ei nu vorbesc ca la Rusalii ci ca la Corint. Ne mirăm cum de īndrăznesc să poarte pe nedrept numele pe care nu-l merită, de penticostali, cānd cinstit ar fi să se numească corintinieni, căci corintinienii vorbeau īn limbi neclare, neīnţelese. Cānd apostolul Pavel zice "că spun taine" (1Corinteni 14:2) īşi bate joc de ei, ca Ilie, altă dată pe Carmel, de profeţii lui Baal şi Astarteei, cānd zicea: "Strigaţi mai tare căci poate e īntr-o călătorie, sau poate că doarme şi se va trezi" (1Regi 18:27). Adică, cum ar putea să doarmă Dumnezeu să nu audă? E clar că el e ironic la adresa acelor profeţi păgāni, īşi bate joc de ei, de credinţa lor deşartă. Īn acelaşi fel e vorbirea apostolului Pavel adresată corintinienilor: "Cu duhul el spune taine" (Corinteni 14:2). Cui spune omul taine? Lui Dumnezeu care cunoaşte gāndul şi cuvāntul pānă nu ajunge pe limbă? (Psalm 139:4). ["Căci nu-mi ajunge cuvāntul pe limbă şi Tu, Doamne, īl şi cunoşti īn totul."]

Cei la care ne referim nu merită numele de penticostali şi pentru că apostolii īn ziua cincizecimii, la īntrebarea ascultătorilor "ce să facem?", le zic: "Pocăiţi-vă" (Fapte 2:37,38), īn timp ce pretinşii, pe nedrept numiţi penticostali de azi, la īntrebarea "ce să facem?" nu dau răspunsul cincizecimii/penticostalilor - "Pocăiţi-vă", ci dau răspuns corintinoan: "Vorbiţi īn limbi".

Īntr-un cuvānt, scopul zilei Rusaliilor este convertirea celor 3000 de suflete, īn timp ce scopul corintinienilor de azi care pe nedrept īşi zic penticostali, este să prindă peşti de la alimentara, adică să zică unuia care s-a pocăit şi l-a primit pe Domnul Isus īn inimă ca Māntuitor personal că nu e destul Domnul Isus, că mai trebuie şi vorbiri īn limbi.

Adică, ce nu e destul? Nu e destul că l-am primit pe Isus ca Māntuitor? Nu poate El māntui īn chip desăvārşit? Ori s-a schimbat īntre timp Biblia? Au ei altă Biblie? Ştiu ei mai mult ca apostolii? Pot ei mai mult ca Cristos? Īl completează ei pe Cristos?! Īl săvārşesc ei pe Cristos? Īl peticesc ei pe Cristos cu vorbirile lor?

La Rusalii văd că a fost destul Cristos (Fapte 2:37, 38). Īn Evrei 7:25, văd că Cristos poate să māntuiască īn chip desăvārşit, sigur fără să-L ajut eu. Īn Ioan 14:6 citesc clar acelaşi adevăr. De asemeni īn Ioan 6:47, Fapte 4:12; 10:43; 16:30,31. Īn toate aceste texte se accentuează īn mod sublim acelaşi adevăr: că Isus este suficient, că El poate māntui īn mod desăvārşit. Sau au cumva corintinienii de azi un Cristos al lor deosebit de cel ce a murit pe cruce şi acesta nu poate māntui decāt completāndu-L eu cu vorbiri īn limbi.

Sau mai degrabă ei vor primi duhuri īnşelătoare de care sunt stăpāniţi, după cum spunea Isus ucenicilor, Ioan, Iacov: "Nu ştiţi de ce duh sunteţi stăpāniţi" (Luca 9:55), să īncurce pe cei ce sinceri caută pe Isus Māntuitorul. Nu contestăm că şi īntre ei sunt oameni sinceri dar pe aceştia īi rugăm să se roage pentru cei nesinceri, vicleni şi stăpāniţi de duhuri rătăcitoare şi mincinoase, ca Dumnezeu să-i elibereze, să cunoască adevărul, pe Isus care e Calea, Adevărul şi Viaţa şi īi va face slobozi - īntrucāt dacă nu se descotorosesc de aceste duhuri care adaugă la cuvāntul lui Dumnezeu şi Dumnezeu le va adăuga urgiile scrise īn cartea Lui (Apocalipsa 22:18).

Aşadar, la Rusalii se arată cum nu se poate mai clar, mai convingător puterea rugăciunii, despre care vorbeşte şi Iacov īn cap.5 vers. 16.

Ca să ilustrăm puterea rugăciunii să mai analizăm şi un alt caz din Biblie: Pavel şi Sila īn īnchisoarea din Filipi (Fapte 16:24,34). Īn temniţă ei se roagă şi cāntă cāntări de laudă lui Dumnezeu iar cei īnchişi īi ascultau. Pe la miezul nopţii se produce acel cutremur de pămānt care mişcă temniţa din temelii, dezleagă legăturile fiecăruia de la māini şi picioare şi deschide toate uşile. Cu alte cuvinte toţi pot fugi care īncotro. Aşa crede şi temnicerul că toţi au fugit, de aceea vrea să se sinucidă. Īn acest timp Pavel şi Sila, care erau īn celulă la īntuneric, văd intenţia temnicerului care era la lumină şi-i strigă: "Să nu-ţi faci nici un rău căci toţi suntem aici". Dar cum de n-au fugit puşcăriaşii cānd legăturile de pe māini şi picioare le-au căzut, cānd uşile sunt deschise? Ce mai aşteptau; să-i roage temnicerul să fugă?

Singura explicaţie poate fi doar aceasta: n-au fugit fiindcă ascultānd cuvāntul şi rugăciunile celor doi apostoli s-au pocăit. Şi ca pocăiţi ştiau că trebuie să-şi ispăşească păcatele (faptele rele) ale trecutului şi să nu fugă.

Dar cum de s-a pocăit atāt de repede temnicerul? Explicaţia e tot īn rugăciune şi īn slăvirea lui Dumnezeu.

Rugăciunea din cele două, trei ore din noapte i-a arat pămāntul inimii (căci desigur Pavel şi Sila s­au rugat pentru māntuirea lui) iar sămānţa cuvāntului Bibliei căzută īn pămānt bun aduce roade: pocăinţa temnicerului chiar īn acea noapte.

Nu īntāmplător spune Domnul Isus: "Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi" (Matei 21:22) sau ..."Tot ce veţi cere īn Numele Meu voi face" (Ioan 13:14).

Īnţelegem şi mai bine efectul rugăciunii dacă comparăm rugăciunea şi vestirea cuvāntului cu aratul şi semănatul din agricultură. Ştim că nimeni nu seamănă pe asfalt sau pe pămānt stāncos, pe drum sau pe pietriş, īn tufişuri sau īn spini, ci [seamănă] īn pămānt bun, căci astfel sămānţa e pierdută, timpul şi energia irosite.

Iar dacă nu facem această greşeală īn agricultură, de ce am face-o din punct de vedere spiritual? Sau am face-o fiindcă aşa ne īndeamnă cāntarea nr. 99, "semănaţi īn inimi şi de-ar fi ca drumul ori pietros pămāntul unde semănaţi... totuşi va cădea şi pe pămāntul cel bun şi-apoi din rod īnsutit voi veţi gusta"? Se bazează oare agricultura ţării noastre pe faptul că deşi terenul nu-i arat poate boabele de grāu şi porumb vor cădea şi pe pămānt bun, arat şi vor īncolţi, creşte şi rodi?

Dacă pe aşa ceva s-ar baza agricultura, noi toţi am muri de foame. Ne bucurăm īnsă că agricultura patriei noastre scumpe nu se bazează pe o astfel de procedură greşită.

Dar dacă din punct de vedere agricol nu facem această greşeală ci arăm bine şi apoi semănăm, de ce am face această greşeală din punct de vedere spiritual?!

Aşadar, să arăm mai īntāi inimile oamenilor, apoi să semănăm.

Arat, īnseamnă rugăciunea pentru oameni, pentru māntuirea oamenilor; semănat īnseamnă vestirea cuvāntului.

Dacă Pavel şi Sila, īn timp ce erau legaţi de temnicer şi aruncaţi īn celula umedă şi īntunecoasă, ar fi zis: "omule, noi īţi aducem o veste salvatoare, crede şi tu īn Domnul Isus şi vei fi māntuit", ar fi primit un pumn de şi-ar fi cules dinţii de pe jos. De ce? Pentru că ar fi semănat fără să pregătească, fără să are mai īntāi inima temnicerului. Dar iată că, īntrucāt Pavel şi Sila folosesc această eficace, puternică metodă a aratului: rugăciunea, au marele rezultat, pocăinţa temnicerului, care, frămāntat de Duhul Sfānt īn urma rugăciunii lor pentru el, īntreabă: "Domnilor ce trebuie să fac ca să fiu māntuit?".

Iubiţi fraţi, surori, nu semănaţi fără să araţi mai īntāi inima oamenilor. Nu chemaţi la Dumnezeu pe oameni cu vorba īnainte de a-i chema pe genunchi pe nume īn fiecare zi.

Pe nume rugaţi-vă pentru vecini, cunoştinţe, colegi, rude, pentru că aşa cheamă şi Domnul Isus oile, pe nume (Ioan 10:3b). Dumnezeu aşa-şi cheamă oştirea sa creată din infinitul cosmos (Isaia 40:26).

Chemaţi zilnic, fiindcă rugăciunea adevărată este o luptă pentru salvarea omenirii. La aceasta ne inspiră şi lupta lui Iacov la Peniel (Geneza 32:26,30). Tot la aceasta ne īnvaţă şi Domnul Isus īn Luca 18:1, 8, cu sublinierea versetului 1: "le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase", la aceasta ne īndeamnă şi felul de rugăciune la lui Epafras (Coloseni 4:12) ["Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi īn rugăciunile sale, pentru ca, desăvārşiţi şi deplin īncredinţaţi, să stăruiţi īn voia lui Dumnezeu."] şi al apostolului Pavel (Filipeni 1:4, Coloseni 1:9, 2 Timotei 1:3). Să nu uităm că această lucrare īn biserică nu depinde numai de păstor, comitet, ci şi de noi toţi, de fiecare, fiindcă noi toţi suntem preoţi: "Vai de cei ce intră fără grijă īn Sion" spune cuvāntul Domnului, adică, dacă noi vrem sincer, cu adevărat progresul īn biserica din care facem parte trebuie să ne rugăm intens pentru păstor, comitet, pentru cei slabi, pentru tineri.

Să cerem ca păstorul să fie omul lui Dumnezeu, plin de credinţă şi de Duhul Sfānt, sau dacă nu vrea, să cerem ca Dumnezeu să-l īnlăture din lucrarea evanghelică.

Să ne rugăm pentru cei din comitetul bisericii să fie oameni model, oameni sfinţi, oameni ai lui Dumnezeu, sau de nu vor, să cerem ca Dumnezeu să-i īnlăture.

Să ne rugăm pentru toţi cei ce fac o anumită lucrare īn biserică, s-o facă sincer, cu toată dăruirea, cu toată curăţenia sufletului şi cu toată credinţa pentru māntuirea altora.

Să purtăm pe braţe de rugăciune pe cei slabi, neputincioşi dar sinceri īn a-L servi pe Domnul, ca să īmplinim astfel legea lui Cristos (Galateni 6:2).

Să ne rugăm intens pentru ca tot tineretul bisericii să fie devotat trup şi suflet lui Cristos şi cauzei Sale, pentru ca fiecare să-şi folosească talentul, energia şi elanul pentru salvarea altora. Să ne rugăm pentru pocăinţa tineretului ţării şi al lumii īntregi, fiindcă tineretul are capacitatea de a se dedica complet unei cauze proaste sau nobile. Să cerem ca tineretul ţării şi al lumii īntrebi să se dedice celor mai nobile cauze - trăirea pentru Dumnezeu şi asigurarea vieţii veşnice.

Căci nu este drept ca tineretul să folosească inteligenţa, talentul, şi energia, calităţi primite de la Dumnezeu, īn slujba păcatului, a diavolului.

Să ne rugăm intens pentru māntuirea ţării şi a lumii īntregi pentru care a murit Cristos. Nu e drept ca lumea pentru care a murit Cristos, milioane de oameni să meargă īn iad, cānd Cristos a murit pentru toţi aceştia şi ar putea foarte bine să meargă īn rai. Dacă īnsă pānă īn prezent nu s-au produs īntoarceri īn masă la Cristos a celor pierduţi, nu e vinovat Dumnezeu, nu īnseamnă că jertfa Lui este insuficientă spre a-i salva pe toţi, ci īnseamnă că noi, colaboratorii Lui la salvarea omenirii, nu ne-am făcut datoria.

Ca să se facă lumină īntr-o sală īn care e introdusă instalaţia electrică, nu e suficient ca această instalaţie să existe, ci mai trebuie să intervină şi apăsarea pe īntrerupător. Nu apăsarea pe īntrerupător produce lumina, apăsarea face doar legătura īntre sursa de energie şi becul al cărui filament incandescent produce lumina.

Nu noi māntuim pe oameni, ci jertfa lui Cristos, dar viaţa noastră curată, viaţa noastră de rugăciune cu credinţă intensă este ca apăsarea pe īntrerupător.

Să ne rugăm pentru māntuirea ţării noastre scumpe şi a lumii īntregi pentru că Dumnezeu vrea ca nimeni să nu piară ci toţi să vină la pocăinţă (2 Petru 3:9; 1 Timotei 2:4). Īn aceste texte vedem clar exprimat gāndul Dumnezeirii de a māntui lumea īntreagă. Apostolul Pavel, īn Filipeni 2:5 ne īndeamnă să gāndim şi noi la fel ca Cristos, să dorim şi noi māntuirea lumii īntregi, şi aceasta să o pun īn rugăciuni zilnice cu credinţă.

Creştinism īnseamnă a-L avea pe Isus ca Māntuitor, a gāndi ca El şi a acţiona īn spiritul Lui.

De aceea, candidaţilor la botez le cer nu numai să fie siguri că Isus e īn fiinţa lor ca Māntuitor personal, dar le pretind să aibă īn ei şi gāndul care era īn Cristos, salvarea oamenilor, īncepānd cu cei din jurul lor.

Aş vrea să fac o precizare importantă, să ne rugăm pentru sufletele pe care Duhul Sfānt le aşează pe inima noastră şi atunci cānd īn urma rugăciunilor noastre ele devin mai rele. Să nu ne descurajăm cānd vedem că sunt mai rele atunci cānd ne rugăm pentru ele. Īn credinţa că ele se vor pocăi odată, să nu ne bazăm pe semnele pe care le manifestă dezinteresul faţă de Cuvānt, după cum să nu ne descurajăm dacă devin mai rele decāt ca şi īnainte de a ne ruga pentru ele.

Credinţa că ele se vor īntoarce la Cristos ne-o dă:

1.      faptul că Cristos a murit pentru toţi oamenii,

2.      faptul că Cristos doreşte māntuirea tuturor oamenilor,

3.      cuvāntul de Dumnezeu pe care şi L-a dat Cristos, că orice vom cere īn Numele Lui ne va da (Ioan 14:134). [şi orice veţi cere īn Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit īn Fiul.]

Aş vrea de asemenea să precizez să nu ne lăsăm descurajaţi īn aşteptarea māntuirii celor pentru care ne rugăm, de versete ca: "Şi toţi cei ce erau rānduiţi să capete viaţa veşnică au crezut" (Fapte 13:48), sau "pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi" (Matei 20:16b).

Unii, bazāndu-se pe astfel de versete spun: "Cine-i să se pocăiască se pocăieşte el, cine-i rānduit" iar alţii spun: "dacă sunt eu rānduit mă voi pocăi". Nici una din aceste două feluri de a gāndi, de a vorbi nu este corect biblic.

Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie māntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului (1Timotei 2:4). Dar pe de altă parte Dumnezeu ştie dinainte de īntemeierea lumii care sunt cei ce vor crede şi se vor pocăi şi care nu. Şi pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte că se vor hotărī pentru El, că se vor pocăi, pe aceia i-a hotărāt, i-a rānduit să fie asemenea chipului Fiului Său (Romani 8:28.29).

Cine nu se pocăieşte, nu īnseamnă că Dumnezeu l-a rānduit să nu se pocăiască căci Dumnezeu ştia că el nu se va pocăi. Dar noi trebuie să chemăm pe toţi oamenii, să ne rugăm pentru toţi oamenii, fiindcă noi nu ştim şi numai Dumnezeu ştie care nu se vor pocăi.

Īnainte de a trece la ultimul capitol al expunerii de faţă aş dori să mai fac o recomandare īn legătură cu rugăciunea. E bine ca īn afară de rugăciunea de dimineaţă, care să cuprindă ideile arătate mai sus, să ne concentrăm īn rugăciune la ore fixe, īn timpul zilei, oriunde am fi la ora respectivă. Astfel la orele 12 şi la orele 21 (9 seara) cerānd māntuirea ţării şi a lumii īntregi.

VII.      O altă trăsătură fundamentală a creştinilor din Ierusalim este faptul că LĂUDAU PE DUMNEZEU. Aşa citim īn Faptele 2:47; "Ei lăudau pe Dumnezeu".

Creştinii din Ierusalim nu lăudau pe Petru, Ioan şi Andrei, ci pe Dumnezeu. Ei nu ziceau "veniţi la noi să-l auziţi pe Ioan, pe Petru", ci ziceau "veniţi īntre noi să-L vedeţi pe Dumnezeu", ei lăudau pe Dumnezeu. Şi tocmai de aceea norodului īi plăcea să vină īntre ei iar Dumnezeu putea adăuga la numărul lor pe cei ce erau māntuiţi. Noi cei de azi suntem ispitiţi să lăudăm pe oameni, să ne lăudăm cu oameni, să zicem "veniţi la noi să vedeţi ce cor avem, ce orchestră, ce predicator" īn loc să zicem "veniţi la noi să-L vedeţi pe Dumnezeu". Dar pentru asta Dumnezeu trebuie să fie foarte vizibil īn viaţa noastră.

Dacă ne lăudăm pe noi şi nu pe Dumnezeu īnseamnă că furăm lauda lui Dumnezeu, ori Dumnezeu zice: "Slava mea nu o dau altora".

Dacă ne lăudăm pe noi, dacă credem că noi suntem cheia succesului şi nu El, Dumnezeu nu ne mai dă har, succes, iar fără El nu suntem nimic, "Căci fără Mine nu puteţi face nimic" (Ioan 15:5b).

Apostolul Pavel recunoaşte acest mare adevăr de aceea scria: "Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt" (1Corinteni 15:10a).

Dacă vrem să avem succesul bisericii din Ierusalim să nu ne lăudăm pe noi ci pe Dumnezeu, să ne dăm seama că tot ce suntem şi ce avem se datorează numai Lui.

Nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine.

Lui se cuvine toată Slava, Cinstea şi Īnchinarea, de aceea să zicem din toată inima: "Slăvit să fie Numele Lui".

Aplicānd aceste legi spirituale cunoscute şi aplicate de biserica din Ierusalim, vom cunoaşte rezultatele ei, Domnul va adăuga īn fiecare zi la numărul nostru pe cei ce vor deveni copii ai lui Dumnezeu (Fapte 2:47).

Cānd trăim zilnic, practic aceste principii sfinte, cānd biserica e activă, cānd toţi vin cu grijă īn Sion, cānd toţi se roagă pentru propăşirea Evangheliei īn ţară şi īn lumea īntreagă, cānd toţi vin la biserică de pe genunchi, din cămăruţa īncuiată, cānd toţi trăiesc pentru Dumnezeu şi salvarea altora, atunci problema māntuirii altora este o simplă contabilitate cerească. Fapte 2:46, "Şi Domnul adăuga la numărul lor"...

Fie ca aceste legi, principii de aur, ale bisericii din Ierusalim să le cunoaştem bine şi să le aplicăm zilnic pentru slăvirea lui Dumnezeu şi pentru salvarea altora.

Aceste principii sunt: viaţa curată; dragostea fierbinte faţă de toţi oamenii, ca a lui Cristos faţă de noi; unitatea desăvārşită; să fim vorbiţi de bine de toţi oamenii; să se cunoască că umblăm cu Isus; să ne rugăm zilnic intens, pe nume şi īn general pentru māntuirea localităţii, a ţării şi a lumii īntregi; şi să lăudăm, să-L lăudăm numai pe Dumnezeu.

Dumnezeu să vă binecuvānteze şi pe dumneavoastră cu dorinţa, cu setea de a cunoaşte şi aplica practic, zilnic cele de mai sus, pentru ca să se poată īmplini īn zilele noastre dorinţa apostolului Pavel exprimată īn Filipeni 2:10,11: "pentru ca, īn Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămānt şi de sub pămānt şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Cristos este Domnul".

Să nu uităm că Cristos n-a murit doar pentru o mānă de oameni ci pentru toţi, de aceea doreşte ca toţi să fie māntuiţi. Să dorim şi noi din toată inima aceasta şi să facem totul pentru acest scop, numai atunci suntem adevăraţi urmaşi ai lui Cristos.

A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sāngele Său şi a făcut din noi o īmpărăţie de preoţi pentru Dumnezeu Tatăl Său, a Lui să fie Slava şi Puterea īn vecii vecilor!

AMIN!

 

Cu toată dragostea īn Cristos, al vostru frate īn Domnul Isus,

Olah Liviu Oradea la 1.III.1975»269

 

Īn rāvna sa pentru īntoarcerea la practica bisericii primare, fratele Olah a dorit să īnceapă să boteze iarăşi īn aer liber, la rāu, pe cei care se pocăiau şi se īntorceau de la păcat la Dumnezeu. Botezurile īn aer liber nu se mai făcuseră īn Oradea din anul 1948. Tare mult a dorit acest lucru şi a crezut din toată fiinţa că este o chemare specială de la Dumnezeu să fie şi o mărturie īn "cetatea" unde i-a aşezat Domnul. Botezul era programat să fie pe data de 27 iunie 1976, la Rāul Crişul Repede care trece prin Oradea. Securitatea intră īn alertă şi, prin reţeaua informativă din cadrul Cultului Baptist, precum şi prin presiuni exercitate de Departamentul Cultelor şi administraţia locală, fratele Olah este determinat să facă botezul īn incinta bisericii. Īntrucāt despre intenţia acestui botez se auzise īn toată ţara, peste 10.000 de oameni veniseră să participe la ceremonie, mulţi venind din toate colţurile ţării. Fratele Olah, care era gata să īnfrunte şi moartea pentru a ţine acest botez īn aer liber, a fost īnfrānt prin fraţii săi de credinţă. Printr-un complex de măsuri luate de Securitate ţinerea acestui botez la Rāul Crişul Repede a fost īmpiedicată. Cu o zi īnainte de data oficierii acestui botez de aproximativ 80 persoane, Comunitatea de Oradea - atāt conducerea cāt şi majoritatea păstorilor - hotărăşte ca acest botez să nu se ţină la rāu ci īn biserică. Tot īn ziua de 26 iunie Directorul General al Departamentului Cultelor vine personal la fratele Liviu Olah şi-i ridică autorizaţia de funcţionare şi carnetul de păstor. De asemenea fratele Ţon vine la Oradea şi īmpreună cu fratele Nicolae Covaci īi argumentează fratelui Olah că ţinerea acestui botez īn aer liber este nelegală, ar crea un conflict prea mare cu autorităţile şi trebuie abandonată. Prin aceste lucruri fratele Olah este copleşit sufleteşte. Botezul se ţine īn biserică dar dānsul este discreditat astfel şi duhul său era, aşa cum īl descria cineva, ca o pasăre cu aripile lăsate īn jos. (Vezi ANEXA Liviu Olah, p.518.)

 


Ministerul de Interne Inspectoratul Judeţului Bihor

 

Nr.I/2/RA/0088.102 din 2 VIII, 1976

Către

MINISTERUL DE INTERNE

- Direcţia I -

BUCUREŞTI

 

Raportăm că prin reţeaua informativă din rīndul cultului neoprotestant baptist am obţinut informaţii, īncă īn cursul lunii aprilie a.c. , din care rezultă că comunitatea baptistă din Oradea, la iniţiativa pastorului baptist OLAH LIVIU, intenţionează să organizeze botezarea a peste 70 persoane īn rīul Crişul Repede, pe raza municipiului Oradea.

 

La acest botez, pe līngă membrii cultului de pe raza judeţului Bihor, au fost invitaţi să participe şi credincioşi din alte judeţe din ţară şi anume: Arad, Baia Mare, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Hunedoara, Satu-Mare, Sălaj, Timiş, Caraş Severin şi altele.

 

Despre această situaţie a fost informat şi Comitetul judeţean de partid Bihor.

 

Ca urmare a indicaţiei conducerii superioare de partid şi a hotărīrii secretariatului Comitetului judeţean de partid de a se contracara această acţiune propagandistică de natură a crea tulburarea ordinei publice şi nemulţumiri īn cadrul celorlalte culte, organele locale au luat măsuri ca īn ziua de 27 iunie 1976 (dată fixată pentru ţinerea botezului) īn zona prestabilită, să se organizeze manifestări cultural-sportive īn cinstea semicentenarului Crucii Roşii din R.S. Romānia.

 

Concomitent, organul nostru a luat măsuri ca prin intermediul reţelei informative din problemă, să influenţeze conducerea comunităţii de a renunţa la această acţiune, mai ales că īn urma īntrevederii care a avut loc īn ziua de 25 iunie a.c. īntre tov. Prim-secretar PETRE BLAJOVICI şi conducerea comunităţii baptiste, pastorul OLAH LIVIU s-a menţinut pe poziţia de a oficia botezul īn locul stabilit.

 

Ca urmare a măsurilor combinative realizate prin informatorii "CRIŞAN", "KISS", "SĂNDULESCU", s-a reuşit influenţarea membrilor comitetului de conducere a comunităţii baptiste Bihor de a renunţa la acţiunea iniţiată de OLAH LIVIU.

 

Astfel, īn şedinţa din 26 iunie a.c. comitetul de conducere a hotărīt ca botezul să aibă loc īn biserica baptistă nr.2 din Oradea şi nu īn apele Crişului Repede, īntreprinzīnd şi măsuri de anunţare telefonică a unor pastori din alte judeţe de această hotărīre.

 

Datorită atitudinii refractare şi instigatoare de care a dat dovadă pastorul OLAH LIVIU, la iniţiativa conducerii organelor judeţene, Departamentul Cultelor a decis retragerea autorizaţiei de funcţionare şi a carnetului de pastor al acestuia, ridicīndu-i calitatea oficială de pastor al cultului baptist.

 

Toate aceste măsuri au dus īn final la prevenirea realizării acţiunii şi ţinerea botezului īn incinta bisericii.

 

Raportăm că la acest botez, pe līngă credincioşii baptişti de pe raza judeţului Bihor, au participat un număr mare de credincioşi şi din alte judeţe, transportarea lor realizīndu-se, atīt cu autoturisme proprietate personală , cīt şi cu autobuze taxate de intreprinderile de transport O.J.T. şi birourile de turism pentru tineret. Astfel de autobuze au fost taxate la Arad, timişoara, Deva, Zalău, Satu-Mare şi Reşiţa.

 

Informaţiile obţinute pīnă īn prezent, confirmă faptul că contracararea acţiunii iniţiate de pastorul OLAH LIVIU - cunoscut element fanatic - a avut efect compromiterea acestuia, prin pierderea prestigiului de care s-a bucurat īn rīndul credincioşilor.

 

Menţionăm că īn renunţarea la oficierea botezului īn rīul Crişul Repede un rol pozitiv l-a avut şi pastorii - ŢON IOSIF din Ploieşti şi COVACI NICOLAE din Oradea, care īn discuţiile purtate cu OLAH LIVIU - au subliniat faptul că realizarea "unei asemenea manifestaţii de proporţii fără autorizarea organelor locale este nelegală şi ca atare trebuie renunţat la ea".

 

De altfel, ŢON IOSIF īn predica ţinută īn ziua de 27 iunie a.c. la biserica nr.2 Oradea, a scos īn evidenţă īn faţa celor prezenţi că bine a hotărīt comitetul de conducere a comunităţii īn şedinţa din 26 iunie a.c. de a renunţa la acţiunea iniţiată īntrucīt realizarea ei contravenea legilor statului, ceea ce nu este permis credincioşilor baptişti care sīnt chemaţi să respecte legile ţării. Īntr-o discuţie purtată cu o sursă a unităţii noastre ŢON IOSIF a afirmat că OLAH LIVIU este un element fanatic, impulsiv care de multe ori comite acte necugetate şi că nu vede realizarea dorinţei de a deveni "conducătorul spiritual a comunităţii baptiste din R.S. Romānia".

 

Īn prezent, OLAH LIVIU se află īn municipiul Timişoara, unde depune străduinţă pentru a obţine funcţia de pastor.

 

ŞEFUL SECURITĂŢII

Lt. Col.                                                             ŞEFUL SERVICIULUI

Sima Traian                                                                lt. Col.

Mihuţa Nicolae270

 

Deşi biserica din Oradea l-a iubit mult pe fratele Olah şi au făcut demersuri şi memorii pentru repunerea lui īn funcţie, autorităţile nu le-au satisfăcut dorinţa. Au urmărit să scape de dānsul şi prin reţeaua informativă l-au determinat să īşi depună actele de emigrare şi să plece īn Statele Unite. Pānă la plecarea sa definitivă a mai predicat īn biserica neautorizată din cartierul Bujac, Arad.

 

Īn anul 1978 au avut loc trei serii de conferinţe. Īn luna februarie a fost seria de orientare cu pastorii şi diaconii din ţară, pe comunităţi, īn care au fost abordate temele: Viaţa de rugăciune şi Doctrina preşedintelui Republicii Socialiste Romānia, Nicolae Ceauşescu.271 Īn luna august s-a abordat la sediul fiecărei comunităţi temele: Libertăţile religioase şi relaţiile dintre culte, ecumenismul practic local şi Doctrina despre viaţa după moarte, nemurirea sufletului.272

Comitetul Uniunii ţine o şedinţă de lucru īn zilele de 6-7 iunie 1978 avānd printre punctele de pe ordinea de zi şi "prezentarea situaţiei privind rezolvarea unor probleme cultice". Aceste probleme se refereau īn deosebi la Comitetul Creştin Romān pentru Apărarea Libertăţilor Religioase şi de Conştiinţă (ALRC). Comitetul Uniunii formulează şi se aprobă o moţiune privitoare la acesta.

Analizīnd abaterile grave de la principiile de doctrină baptistă şi de la conduita cetăţenească a unor membri ai bisericilor baptiste din ţară, Comitetul Uniunii condamnīnd faptele săvīrşite a hotărīt să fie luate măsurile disciplinare necesare şi a recomandat conducerilor Comunităţilor să sprijinească comitetele de conducere ale bisericilor respective pentru punerea īn aplicare a măsurilor ce se impun. Īn acest sens, membrii Comitetului Uniunii au aprobat, cu unanimitate de voturi următoarea:

MOŢIUNE

Comitetul Uniunii Comunităţilor Creştine Baptiste din R.S. Romānia, īntrunit īn şedinţă de lucru īn zilele de 6 şi 7 iunie 1978, analizīnd gravele abateri de la principiile de doctrină baptistă şi de la conduita cetăţenească a unor membri ai bisericilor baptiste din ţară, hotărăşte următoarele:

 

1.      Nu recunoaştem aşa-zisul "Comitet Creştin Romān pentru apărarea libertăţilor religioase şi de conştiinţă" şi declară că membrii acestui comitet nu sunt purtătorii de cuvīnt ai cultului baptist, credincioşii şi bisericile baptiste din Romānia bucurīndu-se de libertate religioasă acordată prin legile statului nostru.

 

2.      Se desolidarizează de toate acţiunile acestui comitet şi condamnă cu toată energia metoda acestuia de a difuza īn străinătate sub orice formă, material privitor la problemele cultului. Conducerea Uniunii consideră că rezolvarea tuturor problemelor cultului sīnt numai de competenţa Comitetului Uniunii şi nimeni din afara lui nu se poate amesteca īn aceste probleme.

 

3.      Se constată că membrii acestui comitet sīnt elemente certate cu disciplina cultică, persoane care prin comportarea lor s-au abătut de la principiile de credinţă baptistă. Īntrucīt unii dintre aceştia au fost deja excluşi de către bisericile din care au făcut parte, pentru diferite abateri, Comitetul Uniunii, īn baza articolului 10 din Statutul cultului, cere bisericilor din care fac parte şi ceilalţi membri ai aşa-zisului comitet amintit mai sus, să ia măsura disciplinară de excludere şi a acestora.

 

4.      Conducerile Comunităţilor Baptiste pe raza cărora se află persoanele respective vor lua măsuri urgente ca bisericile respective să ducă la īndeplinire hotărīrea Comitetului Uniunii de la punctul 3.273

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum īntr-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei īntr-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfānt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre māntuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfārşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Īnapoi Īnainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate