Istorie

Dacă până în anul 1949 puteau să existe mai multe comunităţi baptiste într-un judeţ (ex. În Bucureşti erau patru, la un moment dat cinci), tot pe la sfârşitul anului 1949 începe o reorganizare a comunităţilor în sensul că într-un judeţ putea funcţiona doar o comunitate, însă o comunitate putea cuprinde mai multe judeţe. În felul acesta s-a ajuns la un număr mic de comunităţi, adică şase.¹⁶⁷ Noile comunităţi, restructurate, au ţinut apoi şedinţe pentru alegerea unui nou comitet de conducere, iar fişele personale ale acestor noi conducători erau completate de direcţiunile locale ale Securităţii şi înaintate DGSP Bucureşti. Astfel Securitatea avea în permanenţă o bază de date actualizată cu privire la conducătorii baptiştilor. Acest lucru nu se întâmpla doar cu membrii comitetelor de conducere ai Uniunii şi comunităţilor, ci şi cu cei ai bisericilor. De îndată ce un credincios era ales în comitetul bisericii, i se întocmea o fişă personală.¹⁶⁸

În anul 1950 se aprobă prin Decretul 1203/1950 al prezidiului Marii Adunări Naţionale Statutul Cultului Creştin Baptist din România şi Mărturisirea de credinţă ca CCBR, care va reglementa activitatea cultului pe restul perioadei comuniste.

Se poate observa prin anul 1951 că oficierea botezurilor în aer liber era făcută cu multă precauţie. La apă se deplasau doar cel care boteza, candidaţii şi câţiva fraţi care păzeau hainele. Chiar şi cu aceste precauţii, Securitatea ştia şi supraveghea orice mişcare, având agenţi infiltraţi care puteau da raportul asupra celor desfăşurate la săvârşirea actului de cult.¹⁶⁹ Securitatea era informată cu privire la toţi seminariştii care plecau de la seminar în vacanţă sau cu repartiţie la absolvire şi se ordona urmărirea lor în localităţile unde erau repartizaţi pentru practică sau slujire.¹⁷⁰ Pentru exemplificare, la ordinul DGSP Bucureşti adresat DGSP Regiunea Iaşi cu privire la seminaristul Trifu Ioan "numit ca ajutor de predicator pe lângă biserica baptistă Iaşi", DGSP Regiunea Iaşi îl identifică pe acesta şi îl supune urmăririi.

Se ridică întrebarea, cum de ştia Securitatea toate detaliile cu privire la seminariştii baptişti? Răspunsul este simplu, Securitatea avea informatori infiltraţi printre cei de la Seminar. În 20 decembrie 1950 DGSP (care devine Direcţia Generală a Securităţii Statului - DGSS) dă ordin, la propunerea DGSS Regiunea Bucureşti, să se realizeze "pătrunderea" în obiectivul Seminarului Baptist Bucureşti. La acest ordin DGSS, Regiunea Bucureşti răspunde pe 9 mai

1951 că, "[l]a Ord. Dvs. Nr. 133/142053/E. din 20.XII.1950, raportăm că s-a realizat pătrunderea

informativă în cadrul Seminarului Baptist, propusă de noi."¹⁷¹ De asemenea, cu ani mai târziu, într-un "Raport privind stadiul muncii informativ-operative în mediul elementelor din învăţămîntul teologic" din 12 decembrie 1980, se menţionează că în cadrul a 4 institute şi 10 seminarii teologice existente în România, între care era şi Seminarul Baptist din Bucureşti, în perioada 1979-1980, "organele de securitate au întreprins măsuri complexe vizînd crearea unui potenţial informativ, atît cantitativ, cît şi calitativ, pentru cunoaşterea şi prevenirea stărilor negative şi ostile, folosind metode şi procedee specifice muncii. Supravegherea informativă şi situaţia operativă prezentă este controlată cu un număr de 150 de surse [a se citi informatori, n.a.], din care 40 sînt cadre didactice. Din totalul acestor surse, 50 au fost recrutate în cursul

anului 1980." ¹⁷² Securitatea avea grijă ca în permanenţă să aibă la dispoziţie surse de informare atât în rândul profesorilor cît şi în rândul studenţilor la teologie. În fiecare promoţie existau surse de informare printre studenţi. În planul de măsuri ce încheia raportul mai sus menţionat se spunea că pentru "creşterea eficienţei muncii pe linia cunoaşterii şi prevenirii s-au prevăzut în cadrul planurilor de măsuri, recrutarea - în cursul anului 1981 - a unui număr de 80 de surse din

rîndul acestor categorii de cursanţi".¹⁷³

În anul 1951 are loc Congresul CCBR (al XXII-lea) la Bucureşti în perioada 28-29 iulie 1951. La acest Congres a fost ales preşedinte fr. Goga Dănilă, vicepreşedinţi fr. Constantin Adorian şi Barnaba Bokor, secretar general fr. Ioan Rusu, secretar general adjunct fr. Ioan Isaac şi casier fr. Ioan Dan.¹⁷⁴ În rândul acestor fraţi Securitatea avea un informator "IVĂNUŞ" care oferea informaţii din profunzime. În luna iunie 1952 au avut loc o serie de şedinţe prin toate comunităţile regionale baptiste în care, sub supravegherea împuternicitului cultelor local, s-a discutat: apelul conferinţei cultelor de la Moscova, problema certificatelor pentru păstori şi autorizaţiilor pentru biserici, îndrumările administrative interne din partea Uniunii şi probleme de actualitate precum predarea cotelor de producţie la stat şi campania agricolă. Cu privire la şedinţa de la Bucureşti, din această serie, sa luat măsura: "informatorii «Luca» şi «Ivănuş», au fost dirijaţi să participe la şedinţa din Bucureşti dela 13 iunie a.c. Informatorul «Ivănuş» fiind în comitetul de conducere al cultului, a fost îndrumat să participe la aceste şedinţe.¹⁷⁵ Aceste şedinţe erau strict supravegheate de Securitate, întocmindu-se raport cu privire la felul în care sau desfăşurat şi la problemele ivite. Direcţiilor regionale ale Securităţii din localităţile unde s-au ţinut aceste şedinţe li s-au trimis ordine de supraveghere similare cu cele prezentate mai jos.

Răspunsul Securităţii regionale din oraşul Stalin (Braşov) la ordinul de sus s-a trimis printr-o telegramă cu următorul conţinut:

"TELEGRAMA

CĂTRE DGSS BUCUREŞTI

Din or. Stalin Nr. 1199 260 25/6 7 55

La ordinul dvs Nr. 344/76100 din 23 iunie 1952 referitor la Adunarea Generală a Comunităţii Baptiste ţinută în ziua de 20 iunie a.c. raportăm: în cadrul şedinţei ţinute la data de mai sus au fost discutate probleme cu caracter religios iar după aceasta în cadrul şedinţei s-a prelucrat apelul pentru pace către toţi credincioşii comunităţii Mara Cornel/Mara Cornel din cadrul Uniunii Baptiste din Bucureşti nu a participat nimeni. Totuşi trebuiea să vie secretarul Rusu dela Bucureşti însă nu se cunosc motivele pentru care nu a venit. Starea de spirit în general a fost liniştită, nu s-a constatat comentarii duşmănoase regimului. Menţionăm căci cu această ocazie nu s-a discutat problema colectărilor sau înfiinţării GAC stop. Spre sfârşitul şedinţei s-a ţinut o slujbă obişnuită la care au participat mai mulţi credincioşi, aproximativ 80-100. Cu această ocazie predicatorul Kelemen din Martiniş raionul Odorhei a predicat legând predica de evenimentele politice, de cauza păcii, îndemnând credincioşii să sprijine acţiunea de luptă pentru pace. Nici de această dată nu s-au constatat comentarii duşmănoase stop. Menţionăm că informatorii din acest obiectiv au participat la această adunare însă întâlnirea cu ei trebuia să aibă loc joi 26 iunie 1952 conform întâlnirilor organizate. Acesta fiind motivul pentru care nu s-a raportat întrucât până la această întâlnire nu s-a cunoscut de către noi cum s-a desfăşurat şedinţa. menţionăm însă că înainte de această şedinţă cu o săptămână, întrucât aveam cunoştinţa că se va ţine şedinţa, am canalizat în acest sens informatorul PANFIL 10 care de altfel ne-a sesizat desfăşurarea şedinţei. Vom raporta de urmare mai detailat cum s-a desfăşurat şedinţa.

Col. de Sec. Patriciu Mihai Nr. 344/85717 din 25 iunie 1952"¹⁷⁶

Raportul Împuternicitului Ministerului Cultelor din zona Clujului trădează o mare satisfacţie faţă de modul cum a decurs în zona sa şedinţa din această serie. Oare Domnul Dumnezeu cum a privit din ceruri la această şedinţă?