De la fondarea biserici creştine până la finalul secolului al 18 lea
de
J. M. Cramp, D.D. (1796-1881)
CAPITOLUL IV
PERIOADA DE TREZIRE, DIN ANUL 1073 PÂNĂ ÎN ANUL 1517 D. HR.
SECŢIUNEA I
Starea de lucruri din Europa din timpul acestei Perioade – Cruciadele – Alte
evenimente importante – Preoţii scolastici şi filozofii – Universităţile –
Tipăritul
Am denumit perioada în care intrăm acum „Perioada de Trezire”, nu doar din
motive religioase, dar şi pentru că în decursul întregii perioade un nou
impuls puternic acţiona asupra minţii umane. Într-un anumit sens se poate
spune că întunericul a trecut. Acea expresie, totuşi, trebuie luată într-o
acceptare foarte modificată. Ceea ce se înţelege este aceasta: înaintea
zilelor lui Hildebrand întunericul a devenit din ce în ce mai dens; dar după
zilele lui lumina a început să între forţat, şi amestecul a dus la conflicte
aprinse. Biserica Romei a continuat aşa de întunecată ca întotdeauna; în
anumite privinţe, şi în anumite districte, exista o negreală infernală. Cu
toate acestea, existau licăriri ici şi acolo, crescând din ce în ce mai
strălucit, şi tinzând spre permanenţă; aşa că mulţi oameni au început să se
vadă unde erau, care erau un mare punct câştigat. Aceasta era ca în Egiptul
din vechime. În timp ce masele dormeau în mijlocul întunericului, „care se
putea simţii”, exista un număr bun de oameni ai lui Dumnezeu în ţară,
adevăraţii „copii ai lui Israel”, şi ei „aveau lumină în locuinţele lor”.
Evenimentele semnificative şi importante au caracterizat această perioadă.
Toată Europa era într-o fermentare. Mai întâi au venit luptele dintre Papi
şi Împăraţi, în care mulţi luptători galanţi au muşcat ţărâna, şi
împărăţiile înflorite erau lăsate irosite. Apoi Cruciadele – cele mai
variate triumfuri de ignoranţă, prostie, superstiţie, şi sălbăticie, pe care
le-a văzut lumea vreodată – care mai mult decât orice a dijmuit nobilimea
Europei, a înălţat coroanele pe cheltuiala coroanelor, şi a umplut burta
Bisericii Romei, deja bine ghiftuită cu bogăţie câştigată în mod bolnav. Şi
totuşi ceva bun a ieşit din rău. Tiranii lumii, fie despoţi sau republicani
(Franţa a furnizat ambele tipuri), „nu cred aşa, sau înţeleg în inimile
lor”; dar „Regele regilor” este pe tronul Său, „judecând drept”, şi ei
înfăptuiesc voia Sa, involuntar cum ar fi, totuşi sigur. Aşa a fost cu
Cruciadele. La început Papii au crezut că o fac în felul lor. Ei au lovit pe
un mare avantaj de a liniştii populaţia Europeană de a adormii în braţele
Bisericii. Cei care au fost în sfintele războaie au călătorit legaţi la ochi
în timp ce preoţii îi călăuzeau: şi cei care au rămas acasă dădeau aur, şi
argint şi lucruri preţioase la porunca sfântului părinte. Roma a condus un
comerţ profitabil în acele zile! Dar pierderea era la îndemână. Cruciadele
s-au stârnit şi au extins minţile oamenilor. Comerţul şi-a găsit cărări
adiţionale. Instituţiile adiţionale erau stabilite. Învăţatul şi artele
Răsăritului au devenit cunoscute. Asocierea cu naţiunile străine s-a extins.
Curiozitatea a fost trezită şi cercetarea stimulată. Comorile literare care
au fost de mult ascunse în mănăstirile Răsăritene au fost aduse la lumină şi
circulate, şi „limbile uitate” au fost învăţate din nou. Toate acestea erau
adverse faţă de interesele anti-creştine, şi a arătat faptul cum înţelepţii
erau încă o dată „luaţi în vicleşugul lor”. Amintim cititorului de marile
evenimente ale perioadei de acum înaintea noastră. O simplă enumerare
trebuie să fie suficientă. Gândiţi-vă la Magna Charta, şi la stabilirea
Casei Engleze de Comuni – inventarea compasului de marinar, sau a prafului
de puşcă, sa a pânzei de hârtie, şi a presei de tipărit – bătăliile de la
Crecy, Poictiers, şi Agincourt, cu consecinţele lor – Marea schismă Apuseană
– Conciliul de la Constance – Războaiele Rozelor – descoperirea Americii, şi
pasajul Indiilor din Est din jurul Capului Bunei Speranţe. Nu erau acestea
vremuri de activitate şi progres?
Cititorul nu trebuie să presupună că aceasta nu are legătură cu „Istoria
Baptistă”. Are. Descoperim înregistrările ultimei perioade insuficiente şi
fragmentare. De ce? Lumea era adormită, adormită intelectual şi moral. Roma
a administrat un opiu, şi Europa stătea adormită în poala sa. Nu este
surprinzător faptul că sub astfel de circumstanţe este dificil să enunţăm
analele de gândire şi libertate. Sentimentele baptiste pot fi din greu
înţelese, cu mult mai puţin apreciate, în astfel de zile adormite ca
acestea. Ele cer pentru dezvoltarea lor deplină un timp de agitaţie mintală.
Ei se bucură în aceste ciocniri care produc scântei şi flăcări, şi astfel să
ilumineze naţiunile. Ele au tendinţa să le producă.
Să purcedem, dar, să arătăm cum iluminarea a izvorât şi a adus roada din
„Perioada de Trezire”.
Aceasta a început cu Filozofii şi Preoţii Scolastici. „Teologia scolastică”,
spune Hallam, „era, în principiul general, o alianţă între credinţă şi
raţiune, un efort de a aranja sistemul ortodox al Bisericii, aşa cum
autoritatea a făcut-o, conform regulilor şi metodelor dialecticii
Aristoteliane, şi uneori pe premisele oferite de raţionamentul metafizic”.
Filozofia scolastică, conform aceluiaşi autor, „se pare a fi în principal
distinsă de teologia unei infuzii mai largi de raţionament metafizic, sau ce
cercetările sale ocazionale în subiecte care nu sunt imediat relatate faţă
de articolele revelate de credinţă”1. aceşti filozofi şi preoţi sunt adesea
descrişi ca mofturoşi învăţaţi care şi-au irosit timpul lor şi energiile în
speculaţii, cercetări şi dispute, care ar fi fost mai bine să fie lăsate în
pace; şi formatele lor greoaie, abia citite vreodată, dar care putrezeau în
bibliotecile publice, sunt indicate ca monumente de prostia laborioasă. Dar
acesta este un verdict parţial, probabil unul prejudiciat. Este adevărat că
aceşti oameni şi-au nedumerit creierele lor cu întrebări pe care ei nu le
puteau răspunde, şi uneori, aşa cum vorbesc şi îngerii Milton, „nu au găsit
nici un sfârşit, în căutarea încurcăturilor pierdute”. Este de asemenea
adevărat că investigaţiile lor teologice erau conduse într-o manieră
absurdă, din moment ce ei se luptau să motiveze teologia lor prin ajutorul
filozofiei Aristoteliene, în loc să o derive din fântâna pură a Scrierilor
Sfinte. Şi trebuie admis că în disertaţiile lor filozofice ei generalizau şi
distingeau foarte mult în întuneric, şi că studentul lucrărilor lor este
aruncat în mod constant în îndoială încâlcită şi dificultate prin raţiunile
lor sucite, limbuţia neclară a stilului lor, şi epitetele barbare
ininteligibile cu care erau în obiceiul de a le utiliza. Totuşi, cu toate
aceste deducţii, nu se poate nega să şcoala de bărbaţi a oferit un mare
serviciu în zilele lor. Există nestemate strălucite în scrierile lor, deşi
ascunse în spatele a multe fleacuri. Dacă te întâlneşti vreodată cu
ciudatul, ridicolul, sau disperatul obscur, mai sunt şi vestigii ale
profunzilor şi licăriri ale sublimului. Puternicele lor intelecte (căci unii
dintre ei erau giganţi literari) erau devotaţi, pentru cea mai mare parte,
spre înălţarea Papalităţii, şi în această relatare putem să nu ne pară rău
de uitarea în care au căzut ei. Dar ei i-au învăţat pe oameni să gândească,
deşi metodele lor erau atât de rudimentare după cum erau uneltele mecanice
ale vremii în care au trăit ei, şi procesul de învăţare era în consecinţă
încet. Influenţa lor s-a extins în mod gradat, până ce în lungime a atins pe
aceia care erau mult mai doritori de aplicarea practicii cunoaşterii deja
dobândită decât lovirea unor cărări noi, care ar putea duce într-o
sălbăticie. Exista o ascuţire imperceptibilă şi generală a minţii umane.
Numărul de cercetări independente au crescut în mod continuu, şi cercul de
informaţie a fost lărgit. Apoi, metodele îmbunătăţite de pregătire mintală
au fost născocite. Stabilirea a numeroase şcoli şi universităţi a fost
rezultatul.
Mai jos este lista principalilor oameni de şcoală, cu curioasele şi bizarele
titluri date lor:
NUMELE, titlul
Anul morţii
Peter Lombard, Stăpân de Propoziţii
1164
Alexander of Hales, Doctor Incontestabil
1245
Thomas Aquinas, Doctor Angelic
1274
Bonaventura, Doctor Serafic
1274
Alan of Lille, Doctor Universal
1294
Roger Bacon, Doctor Minunat
1294
Richard Middleton, Doctor Solid şi Copios
1304
Duns Scotus, Doctor Subtil
1308
William Occam, Doctor Singular and Invincibil
1347
Archbishop Bradwardine, Doctor Profund
1349
John Tauler, Doctor Sublim şi Iluminat
1361
Durand of St. Pourcain, Cel Mai Ferm Doctor
1383
Peter de Alliaco, Vulturul Franţei, şi Ciocanul Eronaţilor 1425
John Gerson, Cel Mai Creştin Doctor
1429
Universităţile au fost menţionate. Universitatea din Paris a fost fondată în
1206 d. Hr. Opt altele în diferite părţi din Europa, incluzând Oxford şi
Cambridge, care au fost fondate în acel secol. Următorul secol a fost era
lui Dante, Petrarch, Boccaccio, şi ai noştri Wycliffe şi Chaucer; 16
universităţi s-au fondat în acel secol. Între începerea secolului al 15lea
şi încheierea „Perioadei de Trezire”, altele 29 s-au adăugat la listă. Mari
numere de studenţi au frecventat aceste instituţii. Mulţi dintre ei nu au
învăţat multe, şi în toate cazurile cursul de studiu era foarte limitat. Dar
în mod sigur afirmaţia poetului – „Puţin învăţat este un lucru periculos” –
nu trebuie privit ca un oracular. Studenţii secolelor al 14lea şi al 15lea
erau fără îndoială inferiori faţă de cei din prezent: dar nu era mai bine să
capeţi „puţină învăţătură” decât să rămâi în ignoranţă? Şi nu s-ar deduce în
mod clar că universităţile şi şcolile vremurilor luate acum în considerare
(căci şi şcolile au crescut şi s-au extins în fiecare direcţie), au
exercitat o influenţă înalt de benefică asupra societăţii în mare?
Tipăritul a fost inventat prin mijlocul secolului al 15lea; şi studiul
literaturii clasice, care a fost trezit cu mai multe de o sută de ani
înainte, a primit un impuls puternic după căderea Constantinopolului, când
grecii educaţi au imigrat în Italia şi Franţa, şi dragostea de învăţat era
difuzată pretutindeni.
NOTE DE SUBSOL:
[1] State of Europe during the Middle Ages, chap. ix, part ii. See also
Bishop Hampden’s Bampton Lectures on “The Scholastic Philosophy.”
Foloseste formularul de mai sus
pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email.
Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si
abonarea este absolut Gratuita!
Pe pagina de
Teologie Sistematică
puteţi găsi o serie de
articole la subiectele doctrinare
despre:
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi
alte duhuri)
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a
fost creat el)
HAMARTIOLOGIE
(doctrina despre păcat)
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos -
Biserica)
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare -
sfârşitul)