Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina de Istorie

 

Cartea Pasi

Cultul Creştin Baptist din România in perioada comunista

(continuare)

 

4.3 Specificul bisericilor baptiste

 

Duminica serviciul de închinare începea la ora 9. Uliţa sau strada din faţa bisericii se aglomera cu credincioşii care se salutau cu "Pacea Domnului!" şi se îndreptau spre intrarea bisericii.

Vara, multe din surori veneau cu flori în mână. Bărbaţii îşi scoteau cu reverenţă căciulile sau pălăriile şi intrau în linişte în casa de rugăciune. Se îndreptau spre locul dorit sau liber şi îngenuncheau şi se rugau. Apoi se aşezau pe laviţă şi dădeau mâna unii cu alţii. Surorile veneau cu capul acoperit cu basmale sau baticuri şi după ce se rugau şi ele mai schimbau câte o vorbă una cu alta. Era o atmosferă de reverenţă. Se vorbea puţin şi în şoaptă, căci noii veniţi se rugau. În dimineţile cu soare, razele se strecurau blând prin geamurile laterale, creând o atmosferă feerică. Particulele de praf sclipeau ca nişte licurici letargici. În biserică erau două rânduri de laviţe sau bănci.

 

Pe rândul din stânga stăteau surorile iar pe cel din dreapta fraţii. Pe pereţii bisericii erau adesea versete din Scriptură înflorate şi înrămate. Amvonul era ori la mijloc, iar în spatele lui sau lateral erau băncile corului, fanfarei sau orchestrei, sau era situat în faţă, corul şi fanfara sau orchestra luând loc la stânga şi dreapta amvonului. Amvonul era ridicat pe o platformă. Undeva pe perete ticăia un ceas sau o pendulă. Undeva în centrul bisericii sau lângă un perete era o sobă de tuci care îşi extindea burlanele pe deasupra sălii, sau o sobă de lut sau teracotă lipită de perete. În dreapta sau în stânga amvonului era un harmoniu cu foale ce fascina imaginaţia copiilor cu butoanele sale şi pedalarea constantă a picioarelor celui care cânta la el.

 

Biserica veche din Sânca, jud. Botoşani. 350 Fotografiile din Biserica Baptistă din Ipoteşti, jud. Suceava, colecţionate de sora Lina Gavrilovici, folosite cu permisiune. Pentru ilustrarea formaţiilor corale şi interiorului bisericii se vor folosi ca exemple generice fotografiile din Biserica Baptistă Ipoteşti.

 

Podelele erau de scândură şi pe culoarul dintre bănci erau preşuri făcute din fâşii de pânză, bătute la războiul de ţesut. În spate, la intrare, erau cuierele care gemeau pe timp de iarnă şi într-o parte lângă uşa din hol sau de la intrare, pe un scaun, stătea o găleată cu apă proaspătă şi o cană emailată. Afară lângă uşă era un răzător  de  noroi,   iar  în  curtea bisericii, în faţă, adesea erau flori. Era o casă a păcii, a odihnei sufleteşti. Serviciul de închinare se începea întotdeauna cu o rugăciune de începere prin care se invoca harul şi binecuvântarea lui Dumnezeu peste adunare. Apoi un frate, care ieşea în faţă, citea un text din Biblie ca îndemn la rugăciune şi congregaţia se ruga în două sau trei etape. Întâi surorile, de multe ori pornind din faţă sau spate, se rugau la rând până ajungeau în capătul celălalt. După ce terminau surorile, se mai spuneau câteva îndemnuri şi se cânta o cântare sau se trecea direct la rugăciunea cu partea fraţilor, urmând aceeaşi ordine. Copiii fremătau de emoţie când simţeau că li se apropie rândul, căci şi ei trebuiau să se roage. Rugăciunea se făcea cu glas tare şi toţi cei din biserică susţineau cererile sau mulţumirile cu "Amin!", sau alte cuvinte de solidaritate înaintea Tronului Ceresc al lui Dumnezeu. Rugăciunea dura o oră. "Al rugii ceas ce dulce-mi eşti, din toate ostenelile tu mă conduci la Dumnezeu, să-I pot plânge necazul meu" suna cântarea de dimineaţă adesea. Fraţii şi surorile se rugau îngenunchind.

 

După ora de rugăciune, urma Şcoala Duminicală sau ora de studiu biblic. Aceasta era o oră didactică în special pentru copii şi tineri, dar care avea şi caracter de studiu biblic doctrinar. În cadrul acesta toţi erau îndemnaţi să participe, după cum Duhul lui Dumnezeu le dădea îndemnul. Mai întâi se cânta o cântare de genul "Şcoala de duminică este bucuria mea, lucruri bune învăţăm, pe Domnul lăudăm' sau "Laora duminicală ne strângem bucuroşi, despre Isus noi ascultăm din inimă voioşi". Apoi cel ce conducea Şcoala Duminicală întreba pe copiii şi pe credincioşii din biserică "Cine ştie de unde este lecţia biblică şi versetul de aur pentru astăzi?" Lecţiile biblice erau hotărâte de obicei pe un an întreg. De multe ori copiii se întreceau în a spune versetul de aur, iar cei mai puţin silitori ciuleau urechile bine ca să-l poată spune şi ei. Adesea se sumariza lecţiunea din duminica trecută, după care se citea textul pentru ziua respectivă. După citire se mai cânta o cântare şi apoi cel ce conducea acest timp de studiu extrăgea nişte învăţături din text, după care dădea loc pentru contribuţiile celor din sală. Erau adesea voci timide care doreau să spună ce Domnul le-a vorbit din text sau ce au înţeles, şi erau şi voci consacrate, care mai mereu luau cuvântul şi pe care fraţii se aşteptau să le audă. Mare era bucuria atunci când veneau musafiri în biserică şi aduceau o perspectivă proaspătă asupra textului. La încheierea Şcolii Duminicale se făcea o sumarizare şi chiar se repeta versetul cheie al lecţiunii.

 

După încheierea orei de studiu biblic venea timpul serviciului divin. Lumea se ridica în picioare în timp ce fraţii urcau la amvon. Erau de obicei doi fraţi, cel care avea să conducă programul de închinare şi cel care avea să predice. Când urcau fraţii la amvon, îngenuncheau şi se rugau în linişte sau cu voce tare pentru binecuvântarea Domnului peste ei şi peste biserică. Atunci când se ridicau în picioare se cânta "Lăudat fie Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Sfânta Treime în Dumnezeu în veci fie preasfinţită. Amin." După aceasta, congregaţia lua loc şi începea programul de închinare şi slavă. Aici participau copiii cu cântări şi poezii, tinerii cu solouri, duete, poezii şi îndemnuri, corul cu cântări pe voci, fanfara cu lauda a tot ce are suflare, orchestra cu instrumentele ei. După o strofă de cântare instrumentală, congregaţia sau corul se alătura cu vocea formaţiilor instrumentale. Era partea cea mai îndrăgită de toţi.

 

 

După aceasta se mai cânta o cântare comună cu toată congregaţia în timpul căreia se strângea şi colecta (darurile de bună voie). Când veneau la biserică în portul naţional, adesea surorile scoteau banii dintr-o batistă înnodată, iar bărbaţii din buzunarul chimirului sau brâului. Apoi congregaţia se ridica în picioare, se citea Cuvântul lui Dumnezeu, se cerea binecuvântare peste El în rugăciune, după care congregaţia se aşeza şi lua aminte la mesajul lui Dumnezeu pentru sufletele fiecăruia. Aici Dumnezeu, prin vasul acesta de lut, îşi turna feluritele binecuvântări peste sufletul fiecăruia în parte. Aici era minunea, aici era înmulţirea pâinilor, căci fiecare primea după nevoia sufletului său flămând şi însetat. Ce minune era atunci când Duhul lui Dumnezeu vorbea prin predicatorul care se punea la dispoziţia Sa! Păcatul era mustrat, rănile alinate, poverile luate, speranţele înflăcărate, grijile dispăreau, se strecura în suflet iertarea şi împăcarea, se cristalizau hotărâri sfinte de neprihănire şi trai consacrat pentru Dumnezeu, întrebările primeau răspuns, sufletul obosit găsea odihnă, cel vesel şi binecuvântat îşi găsea recunoştinţa către Dumnezeu. " Ce bine e când fraţii cu dulce se unesc şi-n dragoste şi-n pace pe Christos îl servesc. Ca roua ce se varsă prin câmpuri şi prin văi şi binecuvântarea coboară peste ei." Predicatorul care înmâna mesajul lui Dumnezeu încheia cu rugăciune, după care se mai cânta o cântare şi congregaţia era liberă. Acum fraţii se salutau, dădeau mâna unii cu alţii şi se întindeau la vorbă în biserică şi în curtea ei. Se îndreptau spre casă în grupuri, se invitau la masă unii pe alţii ca să continue părtăşia şi se duceau acasă cu puteri noi în sufletul lor.

 

Duminica după-amiaza serviciul divin începea cu urcarea la amvon a fratelui predicator şi a fratelui care dirija programul special, se făcea o rugăciune de invocare a binecuvântării lui Dumnezeu, după care se ţinea un program special de laudă la adresa lui Dumnezeu prin cântări speciale, poezii, solouri, duete, cântări cu orchestra, fanfara şi corul. Tinerii se întreceau care mai de care în înfrumuseţarea programului. După programul tinerilor, aduceau darul lor pentru Dumnezeu şi biserică şi alţi fraţi mai în vârstă sau musafirii. La sfârşitul acestui program, de obicei se mai cânta o cântare comună în timpul căreia se făcea colecta. Apoi se ridica biserica în picioare şi se citea Cuvântul lui Dumnezeu. Urma predica, de obicei, cu o înclinaţie evanghelistică sau de cercetare sufletească. Predica se încheia cu o rugăciune, iar după o cântare în comun congregaţia era liberă. Atât la serviciul de dimineaţa cât şi la cel de după-amiaza, undeva înainte de începerea predicii sau la sfârşit aveau loc anunţurile şi saluturile musafirilor.

 

Formaţiile care aduceau laudă şi închinare lui Dumnezeu erau, aşa cum s-a menţionat mai sus, coruri, care puteau fi de copii, mixte, sau bărbăteşti.

 

 

Corurile bărbăteşti aveau un mare impact asupra audienţei. Ele participau la serviciile de evanghelizare şi la ocaziile speciale ale bisericilor.

De asemenea, erau orchestre instrumentale de diferite mărimi, după posibilităţile bisericii.

 

 

Orchestra Bisericii Baptiste Havârna, jud. Botoşani.

Bisericile aveau fanfare, care pe lângă slujirea obişnuită prin cântare sau în acompanierea cântărilor congregaţiei, aveau un loc special în slujirea publică la înmormântări şi evenimente speciale. Înmormântările baptiştilor erau un mare prilej de evanghelizare şi aducere a oamenilor la ascultarea Cuvântului Evangheliei.

 

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate