|
|
|
|
|
|
|
|
Istorie |
|
|
 |
 |
|
|
|
|
|
Cartea Pasi Cultul Creştin Baptist din România in perioada comunista (continuare)
2.2 Viaţa Cultului Baptist între control, colaborare şi rezistenţă 2.2.1 Restricţii, supraveghere şi privaţiuni
În contextul transformărilor sociale şi politice din ţară, frăţietatea baptistă a trecut într-un regim de alertă. Botezurile nu mai erau anunţate din timp, aşa cum era obiceiul (cu vreo 2-3 luni înainte) ci se făceau inopinat, evitându-se astfel descurajarea candidaţilor de către autorităţi.136 Din documentele Securităţii din acea vreme se poate observa că la fiecare botez semnalat se cereau date/fişe despre predicatorii care oficiau botezul şi fişele personale ale celor botezaţi. În aceste informaţii furnizate de agenţii Securităţii era foarte importantă menţionarea activităţii politice din trecut şi prezent a persoanelor respective şi condiţia lor socială şi materială. Se făceau verificări dacă au mai fost condamnaţi şi dacă figurau în evidenţele Securităţii. Unii se botezau pe ascuns, ori noaptea, ori în case, ori în locuri pustii.
Din volumul mare de fişe personale ale baptiştilor se poate observa cu uşurinţă dorinţa Securităţii de a avea control asupra cultului.137 Tot în acest context mulţi dintre predicatori trăiau zi de zi cu simţământul unei arestări iminente.138 Activitatea baptiştilor era strict monitorizată şi era supusă la tot felul de aprobări din partea Ministerului Culturii. Dacă nu aveai aprobare pentru predicare puteai fi arestat, astfel evanghelizările sau adunările făcute de membrii bisericii sau de păstorii fără recunoaştere sau în case particulare fără autorizaţie erau interzise. Un astfel de caz s-a întâmplat în comuna Sânmiclăuş, unde baptiştii se adunau în casa numitului Neagu Mihai pentru închinare.
După arestarea fraţilor, Securitatea a dispus supravegherea acestui grup de credincioşi recrutând un informator care să ia parte la adunările lor şi să informeze organele securităţii cu privire la activitatea credincioşilor din comună.140
Datorită educaţiei atee şi "culturalizării" (îndoctrinării forţate) populaţiei şi îndeosebi a copiilor şi tinerilor baptiştii au fost nevoiţi de multe ori să facă anumite schimbări de limbaj. Un astfel de caz este schimbarea «Serbării Şcoalelor Duminicale» în «serbarea copiilor». "Anul trecut, a fost de asemeni o serbare numită «serbarea şcoalelor Duminicale» însă «anul acesta» - a spus ADORIAN - «nu o mai putem numi aşa, ci doar 'serbarea copiilor'.»"141
Lucru demn de apreciat la baptişti şi motiv de slavă şi mulţumiri lui Dumnezeu a fost perseverenţa şi persistenţa părinţilor şi multor pastori în educarea copiilor şi tinerilor în spirit creştinesc, biblic. În acest fel mulţi au rămas credincioşi, şi-au însuşit spiritul evanghelistic şi au fost mărturii creştine în mijlocul colegilor lor. Carmen Chivu-Duţă în cartea sa Cultele din România între prigonire şi colaborare, citează un document cu privire la cultele neoprotestante, în următoarele cuvinte:
"Dintre toate cultele din ţara noastră, acestea desfăşoară cea mai intensă şi cea mai variată activitate pentru educarea religioasă, atragerea şi menţinerea copiilor şi tinerilor în biserică. [...] Familia neoprotestantă îşi învaţă copiii încă din pruncie cele mai simple acte de comportament corespunzător modului de viaţă religios. Catehizarea este o activitate de educare religioasă, care se poate realiza distinct de serviciul de cult propriu-zis. Organizarea sistematică a catehizării este întâlnită cu precădere la cultul Adventist de ziua a şaptea şi cel Baptist şi, mai nou, la cultul creştin după evanghelie şi cel penticostal. O altă formă de cointeresare este conducerea de către tineri a unei părţi a serviciului de cult. Este o formă de educaţie religioasă care stimulează studierea materialului, cultivă stăpânirea de sine şi satisface nevoia de afirmare în comunitate. Alegerea unor tineri în comitetele de conducere ale unităţilor de cult, organizarea cursurilor speciale de studiu biblic pentru tinerii care candidează la botez. Numai cultele neoprotestante înregistrează o creştere a numărului de copii şi tineri atraşi la viaţa de cult, creştere datorată, în primul rând, natalităţii ridicate în familiile de neoprotestanţi şi, în al doilea rând, pierderea credinţei este minimă, iar în al treilea rând, datorită eficienţei metodelor de atragere a copiilor şi tinerilor aparţinând altor culte. Este incontestabil faptul că numărul copiilor şi tinerilor care trăiesc o viaţă religioasă a înregistrat în ţara noastră reduceri importante."142
Dintre nenumăraţii copii şi tineri care nu s-au sfiit să-L mărturisească pe Dumnezeu în faţa colegilor de şcoală, de muncă, vecinilor şi prietenilor şi care au fost urmăriţi pentru aceasta şi uneori au avut necazuri, pe care numai Domnul Dumnezeu le cunoaşte, se va reda doar un caz.
135 ACNSAS, D 6902/2, f. 102. 136 ACNSAS, D 6902/2, f. 294
137 ACNSAS,
D 6902/2, f. 133, 149, 152-182v. 313, 321-324, 327, 337, 339-349, 353, 354,
358; ACNSAS, D 138 ACNSAS, D 6902/2, f. 325, 240, 246 (Exemplele predicatorilor Vlad Ioan şi Pop Gheorghe) 139 ACNSAS, I 109896/7, f. 339. 140 ACNSAS, I 109896/7, f. 341, 345. 141 ACNSAS, D 6902/2, f. 296. 142 Carmen Chivu-Duţă, Cultele din România între prigonire şi colaborare, Bucureşti: Polirom, 2007, p. 27.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
  |
|
|
|
|
|
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate |
|
Pe pagina de 
