Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Istorie
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

 

 


Pagina de Istorie

 

Adevăr Istoric

Documente şi date din Istoria Bisericii

de Nicolae Moldoveanu

 

 

19. UNELE PERSOANE MAI ÎNSEMNATE ÎN ISTORIA BISERICII (Continuare)

 

CONSTANTIN CEL MARE

Constantin cel Mare, mare împărat roman, primul împărat creştin, omul prin care creştinismul a trecut din poziţia de persecutat în poziţia de dominant, în urma edictului de la Milan din anul 313, dat de Constantin. Despre Constantin se spune că a văzut semnul crucii pe cer, probabil - spune Sozomen - atunci când a hotărât să pornească război împotriva lui Maxenţiu. (Sozomen, Istoria Bisericească, pag. 9).

 

Împăratul Constantin a adus mari servicii creştinismului, însă el însuşi nu trăia o viaţă strict creştină. Istoricul Socrate Scolasticul (sec. al V-lea) spune: “împăratul, după ce s-a terminat sinodul (de la Niceea), se dădu la desfătări şi veselii publice; dădu jocuri solemne şi se începu restabilirea bisericilor.” (Socrate Scolasticul, Istoria Bisericească, pag. 42). O altă dovadă este şi aceasta că nu a primit botezul până în ziua morţii sale (20 mai 337, la vârsta de 60 de ani), când episcopul Eusebie al Nicomidiei a dat dispoziţii să fie botezat. Moartea l-a pus în haina albă de botez.

 

El a păstrat până la moarte titlul de mare preot al religiei păgâne: Pontif ex maxi mus.

Împăratul Constantin a desfiinţat pedeapsa prin crucificare,

A hotărât duminica zi de sărbătoare, printr-un edict,

A făcut legi pentru desfiinţarea sectelor,

A întărit poziţia clerului în imperiu.

 

Sf. Ioan Gură de Aur spune despre Constantin cel Mare bănuindu-şi nevasta (Fausta) de preacurvie, a legat-o cu pielea goală în munţi ca s-o mănânce fiarele, fiind deja mamă a doi fii de împărat. Şi spune mai departe: “Cam ce fel de viaţă vă închipuiţi că a putut avea el? Nu ar fi ajuns el ca să de o astfel de pedeapsă femeii sale, dacă nu era topit de patimă. Tot acest împărat a masacrat pe fiul său (Crisp)” (Comentariu la Filipeni, Omilia XVI, pag. 167, Bucureşti 1903).

 

ATANASIE CEL MARE

Atanasie cel Mare, este cel mai mare şi mai statornic din vechii apărători ai credinţei ortodoxe.

S-a născut la Alexandria pe la anul 297 din părinţi foarte bogaţi. Datorită acestei situaţii bune, Atanasie a putut să înveţe la cei mai renumiţi dascăli ai timpului.

 

În anul 325, după moartea episcopului Alexandru, Atanasie este ales episcop al Alexandriei, stând pe acest scaun 45 de ani.

 

A devenit celebru în urma sinodului din anul 325 de la Niceea, prin lupta sa contra lui Arie şi apărarea dogmei trinităţii.

 

A scris multe lucrări: apologetice, dogmatice, istorico-polemice, exegetice, ascetice şi epistolare. A murit în anul 373.

 

ARIE

Arie, a fost preot, şi a trăit la Alexandria, la începutul sec. al IV-lea. Era un om cu mintea ageră şi cu un mare talent de vorbire. A ajuns la un conflict cu episcopul său Alexandru, conflict ce a pornit de la unele idei pe care le susţinea Arie în predicile sale cu privire la persoana Domnului Isus. El zicea: “Tatăl este din veşnicie, iar Fiul a avut un început; a fost un timp când Fiul nu exista.”

 

Conflictul dintre Arie şi Alexandru a condus la ruperea în două a creştinismului, la lupte mari care au costat mult. Chestiunea lui Arie a fost adusă în faţa primului sinod ecumenic care a avut loc în anul 325. Arie a fost excomunicat de sinod şi exilat.

 

Despre moartea lui Arie, istoria spune că ar fi murit într-un loc pentru satisfacerea necesităţilor naturale. A murit subit. Cauza nu se cunoaşte. Unii sunt de părere că a murit de bucurie, datorită faptului că împăratul Constantin era câştigat de partea lui; alţii sunt de părere că moartea a fost o pedeapsă de la Dumnezeu, iar alţii susţin că partizanii episcopului Alexandru de la Constantinopole, l-ar fi otrăvit, deoarece a doua zi episcopul Alexandru urma să fie judecat pentru faptul că nu a vrut să-l împărtăşească pe Ane. (Sozomen, Istoria Bisericească, pag. 80).

 

Cea mai de seamă lucrare a lui Arie a fost Thalia, dar nu s-a păstrat din ea nici măcar un fragment, deoarece a fost arsă din porunca împăratului Constantin, imediat după exilarea lui Arie.

 

VASILE CEL MARE

Vasile cel Mare, a fost învăţător şi scriitor creştin. S-a născut pe la anul 330 la Cezareea Capadociei, dintr-o familie nobilă. Tatăl său era retor şi avocat de seamă. Vasile şi-a făcut studiile la Cezareea, Constantinopole şi Atena.

 

A ajuns episcop al Cezareei în anul 370 şi a murit la 1 ianuarie 379. Ca episcop s-a dovedit a fi un strălucit organizator.

 

Scrierile sale se pot împărţi în următoarele categorii: dogmatice, ascetice, omilii şi cuvântări, pedagogice, liturgice, canonice şi epistolare.

 

Atât Vasile cel Mare cât şi prietenul său Grigorie de Nazianz, erau mari admiratori ai lui Origen. Ei, după mărturia istoricului bisericesc Socrate Scolasticul, “au strâns cărţile lui Origen şi au învăţat din ele explicarea Scripturii.” (Socrate Scolasticul, Istoria Bisericească, pag. 232).

 

GRIGORIE DE NAZIANZ

Grigorie de Nazianz, a fost un mare învăţător şi scriitor creştin din sec. al IV-lea. S-a născut pe moşia Arianz lângă Nazianz în Capadocia de sud-vest, pe la anul 329. A devenit bun prieten al lui Vasile cel Mare, căci s-au întâlnit în oraşele unde au studiat. Nu a primit să fie mai mare în ierarhia bisericească, însă a apărat cu înfocare principiile creştine. Totuşi, împotriva voinţei sale, a fost făcut preot, apoi episcop de Sasima, iar mai târziu sinodul al II-lea ecumenic a confirmat alegerea lui ca episcop de Constantinopole. Grigorie însă şi-a dat demisia din acest post, venind în Arianz, unde şi-a trăit ultimele zile.

 

A murit, probabil, în 389 - 390.

 

Opera sa constă din: Cuvântări, poeme şi scrisori.

 

GRIGORIE DE NISSA

Grigorie de Nissa, mare învăţător şi scriitor creştin, născut în jurul anului 335 în Cezarea Capadociei, ca frate mai mic al lui Vasile cel Mare. Educaţia şi instrucţia elementară a primit-o în familie şi apoi a fost dat să înveţe la cei mai de seamă dascăli ai timpului.

 

După moartea soţiei sale, s-a retras la mănăstirea înfiinţată de Vasile cel Mare şi Grigorie de Nazianz, pe malul râului Iris din Pont. În anul 371 este ales episcop de Nissa, mică localitate în partea de răsărit a Capadociei. Talentul oratoric şi ştiinţa teologică ale lui Grigorie de Nissa au fost apreciate superlativ la sinodul al II-lea ecumenic din anul 381, unde a fost proclamat “stâlp al ortodoxiei”.

 

în teologie depăşeşte şi pe Vasile cel Mare şi pe Grigorie de Nazianz. Este cel mai mare teolog al sec. al IV-lea.

 

A murit în anul 394.

 

Scrierile sale sunt multe şi interesante, dar cea mai de seamă lucrare este tratatul său sistematic de doctrină: Marele Cuvânt Catehetic.

 

Grigorie de Nissa credea în împărăţia de o mie de ani pe pământ a Domnului Isus. Credea iarăşi că iadul nu este material. Vorbeşte de “renaşterea a toate” (restatornicirea tuturor lucrurilor) după care va urma dispariţia desăvârşită a oricărui păcat. (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 2, pag. 303; Ioan G. Coman, Patrologia, pag. 169; Eusebiu Popovici, Istoria Bisericii Universale,, vol. 2, pag. 325).

 

DIDIM CEL ORB

Didim cel Orb, s-a născut în Alexandria între anii 313-315. De la vârsta de 4 ani a rămas orb, ceea ce l-a împiedicat să-şi însuşească chiar alfabetul, dar nu l-a împiedicat să-şi facă o cultură vastă spre uimirea contemporanilor săi. El poseda nu numai teologia şi filozofia, dar chiar şi geometria, aritmetica şi astronomia.

 

Didim credea în împărăţia de o mie de ani şi în neeternitatea iadului. A fost conducătorul şcolii catehetice din Alexandria, şi a compus lucrări, după afirmaţiile lui Ieronim, “foarte multe şi nobile”.

A murit în vârstă de 85 de ani.

 

IOAN GURĂ DE AUR

Ioan Gură de Aur, a fost un mare scriitor şi învăţător creştin. S-a născut în anul 354 în Antiohia, dintr-o familie distinsă. Pe la anul 372, la vârsta de 18 ani, a fost botezat de către episcopul Meletius din Alexandria. În vremea aceea era la ordinea zilei să se amâne botezul până când omul era deplin conştient de pasul pe care-l făcea. (Studii Teologice, nr. 9 - 10, 1977, pag. 617). Idealul său a fost pustnicia. Cam prin anul 373 a fost invitat să fie episcop însă a refuzat şi a fugit în pustie. Aici a petrecut 6 ani, cufundându-se în studiul Sfintelor Scripturi. A ajuns totuşi preot predicator în Antiohia, având un talent strălucit. În anul 397 a fost ales patriarh al Constantinopolului, dar după câţiva ani sinodul de la Stejar (403) l-a caterisit, pentru că Ioan pretindea clerului o viaţă sfântă.

 

A fost exilat de două ori şi a murit în exil în anul 407.

 

Ioan Gură de Aur a lăsat o considerabilă operă literară: Comentarii, scrieri dogmatico-polemice, apologetice, ascetice, educativ-morale. El era, în parte, adept al lui Origen.(Sozomen, Istoria Bisericească, pag. 335; Eusbiu Popovici, Istoria Bis. Universale, vol. 2, pag. 123).

 

EUSEBIU DE CEZAREEA

Eusebiu de Cezareea, a fost cel mai mare istoric bisericesc din veacurile primare, numit şi “Herodot-ul creştin”, adică “părintele istoriei bisericeşti”. S-a născut în jurul anului 265. Era probabil de origine greacă.

 

Eusebiu a fost episcop la Cezarea şi are mai multe lucrări, dar cea mai importantă este Istoria bisericească, scrisă în 10 cărţi şi Viaţa împăratului Constantin, scrisă în 5 cărţi, care se păstrează până astăzi.

 

CHIRIL AL IERUSALIMULUI

Chirii al Ierusalimului, s-a născut la Ierusalim cam pe la anii 313-315. A fost călugăr şi apoi preot, iar în anul 348 a ajuns episcop al Ierusalimului.

 

Cea mai importantă lucrarea a sa: Catehezele.

 

ULFILA

Ulfila, a fost primul episcop al goţilor, cam pe la anul 350. El a inventat literele gotice şi a tradus Sfânta Scriptură în limba gotică. (Socrate Scolasticul, Istoria Bisericească, pag. 240).

 

SOZOMEN

Sozomen, a trăit în sec. al V-lea, de profesie fiind avocat. Este cunoscut în istorie datorită operei sale: Istoria bisericească, scrisă în anul 439, în 9 cărţi, tratând evenimentele dintre anii 324 - 325. A murit în anul 450.

 

Lui Sozomen i se aduce acuzaţia, că prea crede cu multă uşurinţă ce se spune despre viaţa şi faptele călugărilor.

 

în istoria sa înregistrează şi lucruri din domeniul basmelor. Iată două exemple:

 

“Era acolo (în împrejurimile Nicomidiei) un balaur sau şarpe şi anume într-o peşteră de-a lungul drumului, care ucidea pe trecători prin suflarea sa.” (Istoria Bisericească, pag. 142).

 

“În Epir era un balaur care făcea mari stricăciuni, răpind oi, boi, capre, cai şi oameni. Episcopul Donat l-a omorât fără sabie şi fără suliţă, numai cu semnul crucii. Balaurul era aşa de mare încât a trebuit să se înjuge opt perechi de boi pentru a-l putea târî afară la câmp, unde a fost ars.” (Istoria Bisericească, pag. 308).

 

SOCRATE SCOLASTICUL

Socrate Scolasticul, s-a născut în Constantinopole pe la anul 380, la începutul domniei împăratului Teodosie. După terminarea studiilor s-a ocupat cu avocatura (din această cauză s-a numit “Scolasticul”), însă nu după mult timp părăseşte avocatura şi se ocupă cu întocmirea unei istorii bisericeşti.

 

Istoria bisericească scrisă de Socrate cuprinde 7 cărţi care tratează evenimentele dintre anii 305 - 439, deci un interval de 134 de ani.

 

IULIAN APOSTATUL

Iulian Apostatul, a fost nepotul lui Constantin şi a fost numit “apostatul” fiindcă a părăsit religia creştină, întorcându-se la păgânism. El nu a prigonit pe creştini în felul lui Nero sau alţii, ci a încurajat certurile între creştini ca să se macine singuri şi a sprijinit pe evrei, cărora a vrut să le rezidească templul şi în felul acesta să facă de minciună profeţia Domnului Isus: “Nu va rămânea piatră pe piatră...”

 

Iulian a dus la faţa locului ostaşi, meşteri şi materiale, însă când a început să zidească au izbucnit flăcări îngrozitoare din adâncuri şi au ars de mai multe ori pe lucrători, aşa încât au trebuit să înceteze munca. (Aşa scrie istoriograful păgân Ammianus Marcelinus).

 

Iulian sacrifica în fiecare zi doi tauri zeului Helios, ca să spele în sânge botezul creştin. A murit după o domnie de două zeci de luni, într-o luptă cu perşii, zicând: “Ai învins Galileene!”

 

AMBROZIE

Ambrozie, a fost episcop al Milanului între anii 373-397, având un mare rol politic.

 

A dezvoltat o deosebită activitate literară şi chiar poetică. Printre operele sale se numără: opere exegetice, morale, dogmatice, cuvântări. A compus şi imnuri numeroase dintre care cel mai important este “Te Deum laudamus”.

 

IERONIM

Ieronim, a fost învăţător şi scriitor creştin latin din sec al IV-lea, născut în Dalmaţia.

 

La vârsta de 7 ani a plecat la Roma unde a făcut studii strălucite mai ales de gramatică, retorică şi filozofie, având coleg pe Rufin. După terminarea studiilor a plecat în Galia unde s-a călugărit. Între anii 373-374, pleacă în Orient ca să viziteze locurile sfinte. În Antiohia a audiat pe Apolinarie, a învăţat limba ebraică şi a fost hirotonit preot. Înapoiat la Roma la iniţiativa papei Damasus, spre a participa la un sinod, Ieronim s-a impus aşa de mult încât papa şi l-a făcut prieten şi secretar. El a fost însărcinat cu revizuirea textului biblic al Italiei. Din acest timp el nu a mai întrerupt lucrările sale biblice, al căror rezultat a fost vestita versiune latină a Sfintei Scripturi, numită Vulgata,

 

Ieronim a plecat în Palestina stabilindu-se la Betleem. Aici şi-a trăit el viaţa timp de 34 de ani, muncind şi rugându-se.

 

Invazia hunilor a constrâns pe Ieronim să fugă din Palestina.

A murit în anul 419.

Ca scriitor, Ieronim a fost foarte productiv. A scris comentarii şi omilii la diferite cărţi din Biblie. A scris opere exegetice, dogmatico-polemice, istorice (istorie generală). Una dintre scrierile sale poartă numele: De viris illustribus (“Despre oameni iluştri”). Se cunosc 59 omilii la Psalmi şi vreo 150 de scriitori de o deosebită valoare literară.

 

AUGUSTIN

Augustin, a fost un mare învăţător şi scriitor creştin latin, născut în anul 354, la Tagaste, orăşel în Africa de Nord.

 

Nu se poate vorbi de Augustin fără a aminti de credincioasa sa mamă, Monica, datorită căreia a primit atât viaţa fizică cât şi viaţa duhovnicească. Convertirea lui este interesantă. Plecând în Italia, la Milan, a fost zguduit de predicile lui Ambrozie, fapt în urma căruia s-a convertit. Dumnezeu a ascultat rugăciunile mamei sale care n-a încetat să se roage aproape 20 de ani.

 

În anul 395 ajunge episcop de Hippo-Regius. A murit în anul 430. Opera lui Augustin este considerabilă, el scriind câteva mii de cărţi:

 

Opere filozofice - cea mai de seamă: Confesiunile -, apologetice - cea mai de seamă: Cetatea lui Dumnezeu -, dogmatico-polemice, exegetice, 800 de predici, 270 de scrisori. Pe baza părerii teologice a lui Augustin s-a formulat şi s-a introdus în simbolul credinţei la sinodul din Toledo, în anul 589, adaosul “Filioque”, după ce mai înainte fusese întărit de Biserica Spaniei, prin alte două sinoade - unul la Braga în anul 411 şi altul la Toledo în anul 447.

 

Filioque, cuprindea învăţătura catolică, diferită de cea ortodoxă, cu privire la purcederea Duhului Sfânt şi de la Tatăl şi de la Fiul. Între punctele care constituiau disputa între cel două biserici, de răsărit şi de apus, privind unirea lor era şi Filioque. Încercarea cea mai însemnată de unire făcută la sinodul din Ferara şi Florenţa în 1439, care cuprindea printre alte puncte şi Filioque, s-a soldat cu un eşec. (Despre Filioque, vezi Tradiţia creştină de Jaroslav Pelikan, Ed. Polirom, 2005).

 

Augustin a fost unul dintre cei mai fecunzi şi profunzi scriitori şi gânditori ai creştinismului patristic. El va trăi cât civilizaţia creştină.

 

GRIGORIE CEL MARE

Grigorie cel Mare, a fost papă la Roma (sec. al VII lea). Grigorie cel Mare a murit în anul 604.

 

Opera lui Grigorie cel Mare cuprinde lucrări în domeniul moralei, exegezei şi artei muzicale. El a colecţionat toate cântările bisericeşti, pe care le-a însemnat cu note (Antifonarul). Acesta este cântecul gregorian.

 

FRANCISC DE ASSISI

Francisc de Assisi, a fost învăţător şi călugăr catolic.

S-a născut în anul 1182 din părinţi foarte bogaţi. Numele său adevărat era Ioan, dar fiindcă vorbea bine limba franceză, tatăl său l-a numit Francesco, “Micul francez”.

 

El nu ţinea deloc la bani sau la avere pe care o împărţea săracilor. S-a hotărât să trăiască o viaţă săracă, urmând

Domnului Isus, numind sărăcia “mireasa sa”. Iubea pe Dumnezeu cu frenezie şi din această cauză iubea şi făpturile Sale, chiar şi animalele, florile, copacii, etc.

Când a murit (1226) a dorit să moară jos pe pământ, nu în pat, căci, zicea el: “Răscumpărătorul meu a murit pe cruce”.

 

La doi ani după moarte a fost canonizat printre sfinţi. Se numeşte “Seraficul”. După numele lui s-a întemeiat ordinul călugăresc: “Franciscani”.

 

TOMA DE AQUINO

Toma de Aquino, mare învăţător şi scriitor catolic, a trăit pe la anul 1274. Făcea parte din Ordinul călugăresc dominican. Şi-a câştigat mare renume ca teolog şi filozof. Opera sa monumentală, cea mai însemnată lucrare ştiinţifică a evului mediu, este Summa Theologica. La alcătuirea ei a folosit operele a 46 filozofi, oratori şi poeţi din antichitate, a 41 de papi, 20 de sinoade şi 50 de sf. părinţi.

 

Catolicii aşează această lucrare a lui Toma de Aquino, alături de Sfânta Scriptură, iar pe autor îl numesc Doctor angelicus (“Doctor îngeresc”).

 

WYKLIFF

Wykliff, a fost profesor la Universitatea din Oxford, primul care a tradus Biblia în limba engleză, (din Vulgata lui Ieronim). El învăţa:

-  Unicul izvor de credinţă este «Sfânta Scriptură,

-  Papa este antihrist,

-  Nu este nevoie de preoţi,

-  Biserica lui Hristos este nevăzută de lume,

-  Mărturisirea să se facă înaintea lui Dumnezeu,

-  Cina Domnului o socotea ca o aducere aminte. Pentru toate acestea, papa l-a anatemizat, însă n-a putut să-i facă nici un rău fiindcă Wykliff era sub ocrotirea regală. Totuşi, după moartea lui, papa a convocat un sinod unde s-a luat hotărârea ca trupul lui Wykliff fie dezgropat şi ars pe rug.

 

IOAN HUSS

Ioan Huss, a trăit cu aproximaţie între anii 1372 - 1415 şl a fost profesor la Universitatea din Praga. A fost un om cu o viaţă curată şi sfântă.

 

Ioan Huss învăţa:

- Predestinaţia,

- Biserica, fără ierarhie preoţească. Toţi credincioşii sunt preoţi, dacă duc o viaţă sfântă.

 

Pentru toate acestea, biserica catolică l-a ars pe rug.

 

ÎNVĂŢĂTURA CELOR DOISPREZECE APOSTOLI

Timpul când a fost scrisă această carte nu se ştie precis. Unii sunt de părere că ar fi fost scrisă în sec al IV-lea şi al V-lea, alţii susţin că ar fi fost scrisă în anul 80. Autorul ei nu se cunoaşte. (Am introdus aici “Învăţătura celor doisprezece apostoli” întrucât se găseşte citată pe parcursul lucrării cu referire la diferite subiecte tratate).

 

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate