Simdromul „Șeful” și ”Politicianismul” sunt două tipologii ale conducerii contemporane care pot fi regăsite chiar și în sfera eclezială, după cum am afirmat în articolele precedente. Așa cum am constatat și afirmat anterior Domnul Isus în seminarul intitulat ”Cel mai mare”(Luca 22:24-27;Matei 20:25) oferă două alternative în conducere: o conducere în asemănarea LUI și o conducere în asemănarea lor.

În acest context o presiune extrem de mare se exercită asupra conducerii Bisericii în spre aș modifica abordarea devenind din ce în ce mai ”comercială”. Sfânta Scriptură nu este împotriva inițierii și dezvoltării relațiilor comerciale, ci dimpotrivă oferă exemple de oameni credincioși care au făcut afaceri, cât și principii pentru domeniul afacerilor. Scopul acestui articol nu este culpabilizarea oamenilor de afaceri (În ultimii ani au devenit subiect de predică la multi predicatori) și nici chiar o respingere totală a metodelor care eficientizează actul conducerii (Avem ce învăța și din experiența de conducere a oamenilor de afaceri),  ci descoperirea liniei de demarcație între leadership-ul în afaceri și conducerea eclezială. Este o pledoarie pentru menținerea naturii teologice a conducerii Bisericii și evitarea metamorfozei acesteia în spre o natură economică a conducerii.   

Tipologia ”om de afaceri” incorporează, printre altele,  în dorința de a fii de succes, două concepte fundamnetale: management și marketing. Termenul management de provenienţă latină, manum agree care înseamnă conduce cu mâna, şi franceză, ménagement care înseamnă “arta conducerii, direcţionării” și descrie caracteristicile procesul de conducere şi direcţionare a unei organizaţii. În lucrarea Management: Elemente Fundamentale, autorii Ion Stăncioiu şi Gheorghe Militaru abordează semnificaţia şi folosirea termenului management astfel:

Pe parcursul anilor, această definiție a fost inoită periodic asistând la trei orientari principale în definirea marketingului.O prima orientare consideră marketingul ca pe un proces de schimb, prin care se direcționează produsele de la producători la consumatori. Această orientare nu are în vedere decât activitățile desfășurate dupa producerea mărfurilor.

Intensa preocupare pentru marketing, în special în societatea occidentală, este întâlnită și pe tărâmul eclezial exprimat în concepte ca ”marketing church” și ”church marketing”, cât și în dezvoltarea unor strategii de marketing pentru biserica. S-a încercat definirea marketingului bisericesc care reprezintă ”construirea unei relaţii de încredere cu cineva care are nevoie de speranţă, iubire, şi scopul pe care Isus îl oferă în viaţă, astfel încât să puteţi împărtăşi cu ei povestea puternică de schimbare a vietii."[4]

Matt Farina remarcă faptul că ”Bisericile dau destul de mult timp și marketingului pentru ele însele … marketingul comunitar a crescut așa vast încât sunt site-uri care fac o parodie din ceea ce fac bisericile. Unele biserici au angajat personal specializat pentru marketing. În fiecare an milioane și milioane de dolari sunt investiți în marketingul bisericesc”[5]

Deși aparent confuz Elmer Towns nu a optat pentru metamorfozarea naturii bisericii în business, ci a pledat pentru o contextualizare a metodelor corespunzătoare societății contemporane pentru că ” în mod original metodelor nu au aparținut niciodată de business sau de biserică. Anumite principii sunt adevăruri universale și principiile adevărate pot fi aplicate atât în biserică, cât și în business”[9]. Cu toate acestea ”înainte ca biserica să folosească metodele de business aceasta ar trebui sa evalueze metodele cu atenție ca nu cumva acestea să împingă biserica sa se focalizeze pe obiectivul de business”[10] și să ajungă ”controlată de metodele de business” fiind ”la limita pericolului”[11].    

Pericolul este să manifestăm o preocupare excesivă pentru dorințele și nevoile ”clientului” de servicii religioase încât toată  direcția și deciziile Bisericii să fie determinate de acest fapt, și astfel să abandonăm fundamentul Revelației. A aborda cu profesionalism nevoile si dorintele celor necredincioși în scopul creșterii gradului de actractivitate a serviciilor bisericii presupune ”studii de piață” bine făcute care nu sunt la îndemâna oricui (Este nevoie de profesioniști în conceperea lor; Este nevoie de resurse financiare). În baza acestei abordări s-ar putea ajunge la idei ca: eliminarea proclamării Cuvântului din serviciile de închinare, eliminarea rugăciunii, și altele asemănătoare cu acestea.

În prezent s-a conturat două extreme privitor la raportul Bisericii cu cel necredincios (Să ținem cont sau nu de el în manifestarea noastră ca Biserică?): izolaționismul și câștig cu orice preț. Izolaționismul propune o neglijare totală a celor necredincioși și menținerea focalizării exclusiv asupra Revelației, atât în ceea ce privesc mesajul, cât și în ceea ce privesc metodele. Adepții acestui punct de vedere ne spun cu alte cuvinte: ”nu te uita nici în stânga, nici în dreapta, ci doar în Scripturi”. La cealaltă extremă este poziția ”câștig cu orice preț” care propune  o definire a strategie de lucrare a Bisericii care să țină cont totalmente de profilul, preocuparile și nevoile comunității locale unde Biserica slujește.     

A fi teologic în abordarea lucrării Bisericii presupune păstrarea echilibrul dintre revelație și relevanță, dintre a da prioritate Sfintelor Scripturi, dar a nu neglija comunitatea umană din jurul nostru. Înclinarea balanței prea mult într-o parte sau altă distruge acest echilibru scriptural și plasează conducerea Bisericii într-o poziție de extremă.

Paradigma de marketing aduce cu sine un spirit de concurență nesănătos în dorința de a cucerii ”piața”, cucerirea pieției fie prin creșterea numărului celor credincioși, fie prin promovarea propriei filozofii de lucrare. Poate exista o competiție sănătoasă în ceea ce privesc faptele bune și orientată spre glorificarea lui Dumnezeu, dar nu despre acest fel de competiție este discuția aici.  

Această competiție se poate manifesta atât între Biserici, cât și între lucrători. În general competiția între Biserici este generată și întreținută de competiția între lucrători. În acest fel mărturia despre unitatea și dragostea creștină este afectată.

În business succesul este măsurat cu preponderență cantitativ, dar poate și calitativ, fiind un rezultat al efortului uman. Scriptura are o perspectivă diferită asupra succesului acesta ne fiind un produs al efortului uman , ci o binecuvântare de la Domnul. Liderul creștin este preocupat de credincișie, iar partea lui Dumnezeu este să crească Biserica Lui potrivit cu lucrarea Lui nevăzută.