Pastor al
Bisericii Creştine Baptiste Golgota din Constanţa
Teologi Baptiști și Postmodernismul
(continuare)
Albert Mohler și Millard Erickson
Profesorul Albert Mohler, Jr. și profesorul Millard Erickson sunt alți doi
teologi implicaţi în dialogul cu Postmodernismul, a căror perspectivă merită
să fie supusă dezbaterii.
Profesorul Albert Mohler, preşedintele Southern Baptist Theological Seminary
în capitolul The Integrity of the Evangelical Tradition and the Challenge of
the Postmodern Paradigm, reprezentând contribuţia lui la The Challenge of
Postmodernism, caută să surprindă punctul de cotitură în teologia
contemporană, după ce mai întâi a analizat Postmodernismul, folosindu-se de
analiza făcută de Lyotard şi Jurgen Hebermas, iar Stanley Grenz şi Thomas
Oden formulează două răspunsuri teologice postmoderne pe care le supun
analizei.
Punctul de cotitură în teologia postmodernă îl constituie teologia lui Karl
Barth care potrivit lui Küng, unul dintre foştii studenţi ai lui Barth, se
poate spune că:
Barth a schimbat viguroasa îmbrăţişare a teologiei liberale cu statutul
celui mai aspru critic al paradigmei moderne-iluminate. În final, Barth a
devenit iniţiatorul şef al unei paradigme postmoderne în teologie astfel: În
mijlocul crizei polivalente a ordinii existente, devenise extrem de clar
pentru el că creştinismul nu poate fi redus cu nici un chip la nivelul unui
fenomen istoric al trecutului comprehensibil în mod critic şi la nivelul
unei experienţe interioare, în mare parte morale, a prezentului.[1]
Perspectiva lui Stanley Grenz cu privire la teologie şi Postmodernism pare
să fie interesantă pentru Mohler în vederea cercetării, fără a menţiona
adeziunea sau respingerea acesteia, care poate fi descrisă astfel:
Sarcina principală a teologiei trebuie să fie redirecţionată: situaţia
contemporană ne cere nouă, ca evanghelici, să nu privim teologia pur şi
simplu ca o reafirmare a unei culegeri de adevăruri declarative, la fel de
importante ca doctrina însăşi. Ci mai degrabă teologia este o disciplină
practică, orientată în primul rând spre comunitatea credincioşilor[2]
Cu privire la răspunsul evanghelicilor în contextul postmodern, potrivit lui
Mohler se pot afirma două lucruri:
(1) El este susţinătorul continuităţii modernităţii până în prezent cu
efecte asupra mulţimilor, o modernitate târzie mai mult decât Postmodernism,
după cum susţine autorul:
Opinia universală modernă prevalează încă în mass-media, în instituţiile
educaţionale formative şi în conştiinţa populară occidentală. Presupunerile
moderne limitează încă gândirea majorităţii nord-americanilor şi europenilor
– şi reprezintă încă o mişcare misionară puternică pe cuprinsul globului.
Filozofia postmodernă este rezervată în mare parte cercurilor de elită
academice, specifice ideologiei de stânga şi ale aşa-numitei „Clase Noi” ale
intelectualităţii lumii de după cel de-al doilea Război Mondial, din
industria cunoaşterii. Ea nu are încă un rol formativ al opiniei universale
a majorităţii indivizilor din cultura de masă[3].
(2) Postmodernismul poate reprezenta o oportunitate evanghelistică, chiar
dacă Mohler nu este pe deplin convins de expansiunea la scară largă a
Postmodernismului, totuşi el afirmă:
Într-un anume fel, Postmodernismul poate reprezenta destul de bine un moment
evanghelistic nou, o oportunitate de a transcede elementele corozive ale
ideologiei moderne învechite şi de a reafirma adevărul creştin, în termeni
loiali Revelaţiei biblice şi tradiţiei creştine, către o nouă conştiinţă.
Cu toate acestea, premisa falsă a Postmodernismului, ca o repudiere a
scepticismului radical al modernităţii, este evidentă în alunecarea atât de
multor postmodernişti în deconstructivism şi nihilism. Printre evanghelici,
Postmodernismul a dat ocazia unei gândiri foarte confuze şi lunecoase. Unii
evanghelici s-au grăbit în a îmbrăţişa ceea ce li se prezentase ca fiind
alternative postmoderne la opţiunile existente predominante[4].
În concluzie lipsa de percepţie a noii realităţi ca fiind un Postmodernism
generalizat a determinat ca profesorul Mohler să nu fie preocupat de un
răspuns teologic faţă de Modernism, ci mai degrabă oferit câteva sfaturi
preventive în ceea ce priveşte postmodernitatea.
Millard Erickson, teolog, profesor de teologie şi autor a peste 20 de cărţi,
cunoscut cu precădere în România pentru Teologia Creştină în trei volume
tipărită la editura Cartea Creştină, este unul dintre teologii baptişti
angajaţi în dialogul cu Postmodernismul. Cu precădere în cărţile sale
Postmodernizing the Faith şi The Postmodern World Erickson intenţionează să
confere discernământ cititorului cu privire la perioada contemporană cât şi
să prezinte diferite răspunsuri ale teologilor evanghelici în faţa
provocării postmoderne.
Erickson este conştient de schimbarea culturală profundă care a avut loc în
ultimele decenii, fără a confunda modernitatea cu postmodernitatea, şi nici
invers, iar poziţia lui faţă de Postmodernism este diferenţiată de tipul de
Postmodernism identificat prin termenii de soft (slab) şi hard (tare),
poziţie care a exprimat-o astfel:
Eu aş propune, ca şi creştin şi teolog, că prezenţa Postmodernismului slab
este încurajatoare pentru creştini. Acesta deschide uşa pentru credincioşi
de a se lupta pentru adevărul credinţei creştine, în contrast cu o lume
seculară care altădată a exclus orice credinţă de acest fel. Ceea ce nu
poate fi la fel de evident este tratarea Postmodernismului tare care ridică
întrebări faţă de cauza creştină.[5]
Această atitudine este justificată atunci când Postmodernismul slab şi
Postmodernismul tare sunt definite, Postmodernismul tare fiind „cel mai bine
reprezentat de deconstrucţie, mergând dincolo de aceasta să respingă ideea
oricărui fel de obiectivitate şi raţionalitate”[6], ceea ce nu este cazul cu
Postmodernismul slab care respinge extremele Modernismului tare ca:
naturalismul dogmatic, anti-supernaturalismul şi perspectiva reducţionistă a
raţiunii.
Cât priveşte răspunsul teologic în Postmodernism Erickson analizează, în
cartea Postmodernizing the Faith, şase răspunsuri posibile, trei negative şi
trei pozitive, iar apoi oferă o analiză critică printr-o întrebare
metaforică: Pot deconstrui caii chiar fiind conduşi la apă? Această
întrebare conferă prilejul autorului de a evalua fiecare din cele şase
puncte de vedere printr-o abordare plastică, putând fii identificate, în
opinia lui Erickson, următoarele abordări: acomodarea reprezentată de Keith
Putt, abordarea narativă a lui Richard Middleton, Brian Walsh şi Stanley
Grenz, abordarea kerygmatică şi apologetică reprezentată David Wells şi
Thomas Oden, abordarea apologetică defensivă sau poate fi numită şi
paradoxală, fiind exprimată de Francis Schaeffer[7]. Poziţia lui Erickson
este „o combinaţie a formulării răspunsului numărul 2 şi răspunsului numărul
4 sunt cele care promit cel mai mult”[8], adică abordarea narativă şi
apologetica defensivă.
El admite că „o înţelegere pe care Postmodernismul a văzut-o în mod corect
este că toată cunoaşterea noastră ţine de o perspectivă particulară, sau să
o punem în mod diferit, se bazează pe presupoziţiile noastre personale”[9].
Care sunt soluţiile cu privire la presupoziţiile noastre? Erickson este de
părere că acceptarea acestui fapt pur şi simplu, a naturii condiţionate a
perspectivei personale, conduce la relativism, iar soluţia ar fi corectarea
acestei perspective prin eliminarea progresivă a subiectivismului şi
întronarea adevărului obiectiv, acesta fiind posibilă prin vizualizarea
realităţii din perspectiva altei persoane. În ciuda faptului că Dumnezeu are
un adevăr absolut care a fost revelat, acest lucru nu ar trebui sa conducă
la greşeala de a comunicare adevărul fără a asculta la perspectivele
celorlalţi. Dialogul dintre teologie şi deconstructivism, în aprecierea lui
Erickson, ar conduce la următoarea abordare:
În iniţierea conversaţiei cu un deconstructivist, poate este nevoie sa
modificăm metoda în care noi conducem sau prezentăm mesajul. Aceasta
înseamnă că o prezentare mai narativă, nu în hermeneutică sau euristic, ci
în sens de naraţiune conversaţională va fi începutul conversaţiei
noastre.[10]
Aceasta constituie o abordare care propune o interacţiune cu Postmodernismul
şi a folosit și oportunităţile create de prezenţa lui prin aprecierea
aspectelor pozitive şi condamnarea aspectelor negative.
Cealaltă poziţie cu care Erickson fost parţial de acord este cea a lui
Schaeffer prin care „noi trebuie să-i împingem pe deconstructivişti spre
limita perspectivei lor, să trăiască în mod consistent acea poziţie, crezând
că nimeni în realitate nu poate trăi pe baza unei astfel de
perspective”[11].
(fragment din cartea Conducerea Bisericii în Postmodernism de Daniel
Fodorean)
Note de subsol:
[1] David S. DOCKERY (ed.) et al., The Challenge of Postmodernism,
BridgePoint Books, Grand Rapids, Michigan, 2001, p.61.
[2] Stanley J. GRENZ, Revision Evangelical Theology: A Fresh Agenda for 21st
Century, InterVarsity Press, Downers Grove, IL, 1993, pp.56-57.
[3] Albert MOHLER, The Integrity of the Evangelical Tradition and the
Challenge of the Postmodern Paradigm, în David S. DOCKERY (ed.) et al., The
Challenge of Postmodernism, BridgePoint Books, Grand Rapids, Michigan, 2001,
p.69.
[4] Idem, p.70.
[5] Millard ERICKSON, Postmodernizing the Faith - Evangelical Responses to
the Challenge of Postmodernism, Baker Academic, Grand Rapids, Michigan,1998,
p.20.
[6] Idem, p.19.
[7] Millard ERICKSON, op.cit., pp.151-154.
[8] Idem, p.154.
[9] Ibidem.
[10] Idem., p.155
[11] Millard ERICKSON, op.cit., p.156.
Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost
actualizată la versiunea 1.0!
Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi!
Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare
propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!
Forum - actualizat
şi diversificat, securitate
crescută, caracteristici de ultima ora
Pe pagina de
Resurse Baptiste
a site-lui, veţi găsi o serie de
subiecte
de studiu:
Pe pagina de
Teologie
Sistematică puteţi găsi o serie de
articole la subiectele
doctrinare despre:
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre
Duhul Sfânt şi alte duhuri)
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre
om, aşa cum a fost creat el)
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)