Casa Olarului – O lecție pentru Slujitor

Ieremia este un predicator dezamăgit în lucrarea pe care o făcea, dezamagire care își avea izvorul în lipsa de primire a mesajului de către ascultătorii săi. Probabil că poate fi numit cel mai fără succes, în termeni omenești, slujitor a lui Dumnezeu de pe paginile Sfintelor Scripturi. Cu toate că Domnul Isus a fost respins de către Israel mesajul și lucrarea Sa s-a bucurat de rodul vizibil al acestora, constând în ucenici care îl urmează, oameni care sunt vindecați, și ar mai putea fi adăugate și alte evidențe.

Ieremia este profetul care a primit în tinerețe chemarea lui Dumnezeu de a fi profet în orașul preoțesc Anatot, la vreo 3 km nord de Ierusalim. El a fost un profet cu inima zdrobită, care a dus un mesaj zdrobitor timp de 40 de ani, vestind neobosit mesajul de osândire a poporului îndărădnic a lui Iuda. Disprețuit și persecutat de concetățenii săi, Ieremia își scaldă asprele sale profeții în lacrimi de compasiune. A fost amenințat în orașul natal, Anatot, apoi a fost judecat de preoții și profeții Ierusalimului, pus în butuci și forțat să fugă de regele Ioiachim. La urmă a fost umilit de profetul Hanania și aruncat într-o groapă.

Posibil că nu suferința fizică sau greutățile slujirii au fost cele mai dificile aspecte în împlinirea chemării sale, ci zdobirea lăuntrică generată de neascultarea poporului de Dumnezeu. Este tensiunea în care se află un predicator,prins între conștiența și imperativul chemării lui Dumnezeu, pe de-o parte, și lipsa de rezultate vizibile a propriei slujiri, pe de altă parte. Atunci inima este invadată de întrebări, dorind să schimbe această realitate sumbră cu orice preț, de la schimbarea de metode, până la tendița, în unele cazuri, de a modifica chiar mesajul, de dragul apariției succesului. Ieremia este un predicator credincios mesajului, dar cu inimă frântă.

Starea inimii lui Ieremia poate fi descrisă ca dezamagire, generată de lipsa răspunsului la întrebarea: De ce nu se schimbă oamenii atunci când aud mesajul? Până la urmă unde este problema în predicator sau în ascultător? Și aceste întrebări pot fi extinse dincolo de relația predicator-ascultători, dincolo de sfera sacră a învățării, în sfera familiei (De ce nu se schimbă soțul sau soția mea?) și a realției dintre părinți și copiii (Ce să mă fac cu acest copil care nu vrea să asculte?).

Atelierul lui Dumnezeu în care tratează inima dezamagită a lui Ieremia este Casa Olarului. Poate a fost una din acele zile ”negre” din viața predicatorului când El primește de la Dumnezeu chemarea de a se duce în casa olarului și acolo El îl va face să înțeleagă. Capitolul 18 din cartea Ieremia prezintă această experiență avută de profet astfel:

Cuvântul vorbit de Ieremia din partea Domnului și care sună astfel: ² ,,Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face sã auzi cuvintele Mele!” ³ Cînd m'am pogorît în casa olarului, iatã cã el lucra pe roată. ⁴ Vasul pe care -l făcea n'a izbutit, -cum se întîmplă cu lutul în mîna olarului. Atunci el a fãcut un alt vas, cum i -a plãcut lui sã -l facã. ⁵ Și Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel: ⁶ ,,Nu pot Eu sã fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mîna olarului, așa sînteți voi în mîna Mea, casã a lui Israel! ⁷ Deodatã zic despre un neam, despre o împărăţie, că -l voi smulge, că -l voi surpa, şi că -l voi nimici. ⁸ dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce de la rãutatea lui, atunci și Mie Îmi pare rãu de rãul pe care Îmi pusesem în gînd să i -l fac. ⁹ Tot aşa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împãrãție, cã -l voi zidi sau cã -l voi sãdi. ¹⁰ Dar dacã neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n'ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele, pe care aveam de gînd sã i -l fac.``

În acest laborator numit Casa Olarului Dumnezeu îi vobește nu doar implicit prin practica olăritului, ci explicit prin Cuvântul său, lecția fiind aceasta:

Prelucrare-Predare = Prăpăd

Prelucrare+Predare = Propășire

Ce lecție extraordinară pe care un predicator trebuie să o înțeleagă, atât în ceea ce privește trasformarea vieții personale, cât și în ceea ce privește transformarea vieții celor pe care îi slujește. Acestă formulă pune împreună lucrarea divină de prelucrare cu decizia umană de a se lăsa prelucrat de Dumnezeu și pe măsura acestei decizii va fii și rezultatul. Alternativele oferite de Dumnezeu poporului Israel în acest text sunt fie ”Îl voi zidi, Îl voi sădi” sau ”Îl voi smulge, Îl voi surpa, Îl voi nimici”.

PRELUCRARE. Nimeni nu poate afirma că este lipsit în viața aceasta de lucrare formatoare a lui Dumnezeu. Într-un fel sau altul Dumnezeu modelează viața omului, de la naștere până la moarte, prin chemarea la naștere din nou, cât și prin procesul sfințirii. Aceasta prelucrare a vieții noastre este: controlată, continuă, conștientă și complexă.

Prelucarea este controlată pentru că Olarul este suverna asupra procesului de formare. Isaia în capitolul 45:9 „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! -Un ciob dintre cioburile pãmîntului! -Oare lutul zice el celui ce -l făptuiește: ,Ce faci?` Și lucrarea ta zice ea despre tine: ,El n'are mîni?” Imaginar poate fi auzită discuția dintre lut și Olar: ”Hm, mă doare. Lasă-mă!”. ”Numai așa vei putea să fi un vas de cinste”. Și Olarul își continuă lucrul. El nu întreabă lutul unde ar vrea să fie așezat pe roată sau cu ce viteză să învârtă roata. El face ceea ce știe că trebuie să facă.

Suveranitatea Lui nu este manifestată doar asupra procesului, dar și asupra produsului. Prelucrarea nu este un proces al hazardului, după cum nici produsul nu este aleatoriu. Iar pentru oameni există un sigur chip cu care trebuie să se asemene – chipul Domnului Isus Christos. În Epistola către Romani apostolul Pavel spune: ”Căci pe aceia, pe cari i -a cunoscut mai dinainte, i -a şi hotãrît mai dinainte sã fie asemenea chipului Fiului Sãu, pentruca El sã fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi” (Romani 8:29). Astfel procesul acesta de formare este unul conștient pentru faptul că Olarul are un scop sau produs final.Acest aspect conferă siguranță ”lutului”pentru că El, Olarul, știe ce face.

Prelucrarea aceasta este și continuă. Dumnezeu care este în spatele acestui process și nu oprește formarea noastră, chiar dacă materialul se lasă greu prelucrat, până nu conferă vieții noastre o finalitate. Aceasta nu presupune o constanță a metodelor, ci o continuitate a procesului. Faptul acesta constituie un har, harul de a nu fi abandonați de Domnul în ciuda eșecurilor și rezistenței noastre la schimbare. Ieremia spune că : ”Vasul pe care -l făcea n'a izbutit, -cum se întîmplă cu lutul în mîna olarului. Atunci el a fãcut un alt vas, cum i -a plãcut lui sã -l facã”. Cel mai mare dezastru nu ar consta în eșec, ci în lipsa ocaziei de restuare, în refuzul lui Dumnezeu de a continua procesul de transformare a noastră.

O ultimă apreciere cu privire la lucrarea lui Dumnezeu de prelucrare este aceea a complexității acesteia. Complexitatea constă în faptul că Olarul folosește o diversitate de metode. Mânile și roata Lui fac minuni, transformă țărâna în operă. Complexitatea prelucrării include mijloacele folosite de Dumnezeu, cât și diferite contexte de formare. Care sunt uneltele folosite de Dumnezeu? Printre acestea pot fi amintiți oamenii, nu doar cei dificili și greu de mulțumit, dar și cei prin care Dumnezeu ne vorbește într-un fel sau altul, cât și suferința. Suferința este legată de procesul de sfințire a unui creștin. Cu toate că omenește nu dorim să trecem prin suferință, potrivit Sfintelor Scripturi, este de așteptat să avem parte de suferință. Pavel spune: ”Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci știm cã necazul aduce rãbdare,⁴rãbdarea aduce biruințã în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea” (Romani 5:3-4). E suferință, dar e prelucrare.

Pot fi amintite și alte instrumente ale lui Dumnezeu în transformarea noastră: Cuvântul, Duhul Sfânt, rugăciunea, cât și altele asemănătoare acestora. Cât privesc contextele de formare acestea sunt: familia, școala, locul de muncă, Biserica. Sunt poate moment când am vrea să evadăm din aceste context, dar Dumnzeu ne menține în perimetrul poate strâmt al acestor context. În aceste contexte Dumnezeu își plasează uneltele sale necesare modelării sufletelor.

PREDARE. Uitându-ne cu atenție în Sfintele Scripturi, cât și la experiențele prin care trecem vom remarca prezența continuă a lui Dumnezeu în procesul prelucrarii noastră. Astfel lipsa sau încetineala apariției evidențelor transformării în viețile noastre nu se datorează absenței procesului de prelucrare sau imperfecțiunii acestuia.Dumnezeu nu produce rebuturi. Noi suntem specialiști ai acestora.

Lipsa evidenței transformării progresive, a creșterii spirituale, se datorează ”împotrivirii lutului”, a nu ne lăsa prelucrați de Dumnezeu. Problema nu este în prelucrare, ci problema este în predare.”Vasul pe care -l făcea n'a izbutit, -cum se întîmplă cu lutul în mîna olarului. Atunci el a fãcut un alt vas, cum i -a plãcut lui sã -l facã”. Nu Olarul este nepriceput, ci lutul este rezistent la schimbare. Ne întrebăm : ”Doamne de ce nu se văd schimbări în viețile noastre?” Iar, Dumnezeu ne răspunde: ”Pentru că nu vreți să vă lăsați schimbați!”. În noi este problema neschimbării, iar Dumnezeu lucrează pentru a ne aduce la zdrobire lăuntrică, la predare. El folosește situațiile externe pentru a pune presiune asupra lăuntrului nostru pentru a fi gata să cedăm voiei Lui.

Ce înseamnă această predare? Subordonarea voinței față de voia Lui Dumnezeu. Să ajungi la starea în care voiești ce voiește El. Și aceasta nu doar la nivelul afirmațiilor, ci acea accepțiune lăuntrică care mișcă viața noastră în urmarea voiei Lui. Un exemplu evident al acestei predări este Maria, mama Domnului Isus. Dialogul dintre ea și îngerul Gavril ilustrează foarte clar tensiunea care se instaurează între rezistența noastră lăuntrică și voia lui Dumnezeu, cât și etapele procesului de transformare de la împotrivire la predare. Maria a ajuns în punctual în care a putut să afirme: ” Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Matei 1:38). A vrea să te schimbi nu este tot una cu a te lasa schimba. Mai precis dorința de schimbare afirmată, nu este tot una cu decizia de a ne lăsa schimbați de Dumnezeu.

Predarea înseamnă smerenie. În Noul Testament smerenia se referă la o atitudine interioară față de sine, față de alții și față de Dumnezeu. Mândria este antagonică, răzbunătoare și respinge lucrarea pe care Dumnezeu o face în viețile noastre. Prin mândrie omul împărtășește aceași atitudine ca a lui Satan și aceasta este distrugătoare, așa cum spune apostulul Petru ”Căci, Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar celor smeriţi le dă har" (1 Petru 5:5).

În concluzie putem spune că această lecție despre formare, însușită de către predicator, și de fapt de către orice credincios, constituie un element fundamental în îndeplinirea chemării și în situații foarte dificile. Numai o înțelegere Biblică cu privire la formare și transformare individuală conferă putere și curajul de a persevera. Chiar mai mult, cu referire la lucrători, numai în măsura în care un lucrător este predat în mâna lui Dumnezeu experimentează putere în lucrarea care o face. Experiențele de zdobire sunt de fapt înălțătoare pentru lucrător. Profesionalismul în lucrare nu poate înlocui predarea în mâna lui Dumnezeu.