Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Hegeomai
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

Watch videos at Vodpod and more of my videos

 


HEGEOMAI – Conducere Bisericească

 

 

Daniel Fodorean

Pagina Hegeomai este realizată de

 

Daniel Fodorean

Pastor al Bisericii Creştine Baptiste Golgota din Constanţa

 

 

 

Daniel Fodorean este pastor al Bisericii Creștine Baptiste Golgota Constanța din anul 1994. A absolvit Institutul Teologic Baptist din București în anul 1994. A studiat în programul de master  Drept Canonic și Instituții Europene  din cadrul Universității Ovidius Constanța, iar în 2009 a obținut titlul de doctor în teologie, specializarea conducere bisericească, de la Universitatea București. În anul 1998 a reînființat Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste Constanța fiind  în prezent președintele acestei Comunități. În slujirea pastoral-misionară din zona Constanța a generat și coordonat o mișcarea de plantare de noi Biserici (aproximativ 53 de noi adunări de credincioși au fost înființate în ultimii ani) și de formare și dezvoltare a lucrătorilor. A înființat Asociația ”Centrul Antiohia” care împreună cu Leader Formation International au creat Leader Formation Institute-Eastern Europe (www.lfi-ee.org) pentru echipare de lucrători. Daniel Fodorean poate fi contact la danielfodorean@gmail.com  

 

Conducerea care Direcționează

 

Hegeomai-Conducere Bisericească este numele noii pagini a Publicației Baptiste de Apologetică. Titlul paginii a fost ales de către realizatorul acesteia împreună cu președintele Misiunii Vox Dei tocmai pentru a creea un spațiu pentru reflecție, învățătură și împărtășire a adevărurilor biblice și practice cu privire la conducerea bisericească, nu datorită faptului că subiectele din acest domeniu nu ar fi fost abordate în numerele precedente, dar ne propunem o abordare structurată și focalizată asupra acestui domeniu.

 

În acest prim articol introductiv scris pentru această publicație aș dori să afirm câteva aspecte fundamentale conducerii bisericii desprinse tocmai din reflectarea asupra numelui de hegeomai. Termenul hegeomai face parte integrantă din limbajul Noului Testament și, potrivit The exhaustive concordance of the Bible, acesta apare de 28 de ori în textul clasic al Sfintelor Scripturi[1], cele mai multe dicționare conferindu-i o dublă semnificație, aceea de ”a conduce, a călăuzii”, dar și aceea de ”a avea o opinie” [2], ”a avea în vedere, a gândi”[3]. În mod specific a conduce însemna de fapt să mergi înainte[4], cu referire la ideea de direcționare a poporului, dar și a comanda, a avea autoritate peste[5].

 

Hegeomai nu este o referire doar la actul conducerii, dar se referă și la poziția de conducere, descriind  un prinț, o putere regală, conducător,vicerege,șef, conducând cu influență respectabilă, îndrumare controlată, supraveghetorii sau conducătorii bisericii, purtător de cuvânt[6]. Ei sunt numiți ”hegoumenoi, ‘călăuze‘ – Evrei 13:7,17,24”[7], adică ”cei care vă conduc” și ”mai marii voștri”. Domnul Isus Christos este hegoumenos, Căpetenia, care va fi ”Păstorul poporului Meu Israel”(Mat. 2:6), conferind prin nașterea Lui valoare micuțului Betleem. La fel Iosif este prezentat ca hegoumenos, adică guvernator peste Egipt (F.A. 7:10), o descriere a autorității, dar și a responsabilității de care s-a bucurat. Pavel este considerat de către locuitorii din Listra Mercur, un hegoumenos, adică un purtător de cuvânt, unul care are abilitate în mânuirea cuvântului. Zeul Mercur în mitologia romană și corespondentul său Hermes din mitologia greacă sunt considerați mesageri sau soli ai zeilor. Utilizarea termenului atât pentru a descrie poziții laice, dar și poziții ecleziale elimină, cel puțin în acest caz, elimină orice încercare de a diferenția conducerea eclezială de cea laică strict pe argumentul limbajului.

 

Cu toate că formularea unei teologii biblice cu privire la conducere nu trebuie rezumată doar la un singur termen, termini ca: επισκοποσ (episcop), πρεσβυτερος (prezbiter) și ποιμην (păstor) fiind la fel de importanți în articularea unei astfel de teologii. Semantica lui hegeomai în  corelare cu referințele biblice conduce la următoarele concluzii:

1.      Conducerea este direcționare

2.      Conducerea presupune autoritate

3.      Conducere necesită o atitudine de slujire

4.      Conducerea este  influențată de percepția personală

 

1.     Conducerea este direcționare

 

Din semantica lui hegeomai face parte ”a conduce, a călăuzii” și ”a merge înainte”, toate acestea conturează un element important din actul conducerii, și anume ”a direcționa”. Acest ”a merge înainte” presupune o realitate dinamică și nu statică,mai precis inițiativă,cunoaștere și curaj. Cunoașterea direcției este necesară în actul călăuzirii poporului lui Dumnezeu, fiindcă atunci ”când un orb călăuzăște pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă”(Mat. 15:14). Confuzia slujitorilor se resimte în poporul lui Dumnezeu, acesta devenind debusolat, lipsit de sensul direcției și alunecând în frustare și nemulțumire. Inițiativa presupune preocupare pentru o astfel de direcție și călăuzirea poporului lui Dumnezeu pentru implinirea ei. În schimb fără curaj orice scop și plan primit de la Dumnezeu se va transforma într-un vis frumos. Păstorul nu este în urma turmei pentru a-i impinge de la spate, dar nici prea înainte pentru a nu-i putea influența.  

 

Acest ”merge înainte” nu presupune o prăpastie de natură valorică între conducător și popor, ci o distanță de natură funcțională. Păstorul nu este mai important decât membrii bisericii, ci sunt diferiți prin darurile și chemarea primită. Pentru unii slujitori direcționarea presupune o preferință pentru un anumit stil de conducere, cel autocrat, dictatorial,iar în cealaltă extremă se află cei care preferă slujitori fără prea multă inițiativă, ”să nu îmi spună mie ce să fac”. Conducerea presupune stiluri diferite în situații diferite.

 

Cum putem să direcționăm poporul lui Dumnezeu? Conceptul de direcționare, aflat astăzi sub renegarea din partea unor slujitori evanghelici (Ce viziune? Unde este cuvântul viziune în Biblie?etc.), sau sub laicizarea/tehnicizarea din partea altora, ar prespune o aplecare mult mai îndelungată asupra lui, dar vom încerca o tâlcurile limitată la modul de folosire  a lui hegeomai în pasajele Sfintelor Scripturi. Heguomenos sau conducătorii, potrivit autorului Epistolei către Evrei, direcționează prin model, mesaj și supraveghere (Evrei 13:7,13).

 

Lucrătorii direcționează pe alții prin propriul lor exemplu de viață, influențând nu doar pe cei din prezent,dar și generațiile care vor veni după ei. După cum metoda lui Dumnezeu de evanghelizare a lumii a fost o persoană, Isus Christos Domnul, și mai apoi ucenicii, la fel metoda lui de a direcționa poporul lui Dumnezeu sunt viețile sfinților care trăiesc prin credință, ele fiind o epistolă despre care noi trebuie să ne aducem ”aminte de mai marii voştri, cari v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire, și urmați-le credinţa!” (Evrei13:7). Vestirea lor a fost prin Cuvânt și fapte. Astfel rămâne o permanentă nevoie, aceea de a avea și de a fi modele. Lucrarea lui Dumnezeu își găsește limitele, dar și direcția, în viețile sfinților, cât și în modele de lucrare. Lucrările mărețe ale lui Dumnezeu într-o biserică sau alta, într-o parte a lumii sau alta, pot constitui surse de inspirație pentru noi. Cum putem să învățăm a planta o biserică? Uitându-ne la cei care au făcut acest lucru. Cum să fim o biserică care câștigă generația actuală pentru Christos? Uitându-ne cine fac în mod eficient acest lucru. 

 

Dar mai presus de experiența specifică și limitată în timp este Cuvântul lui Dumnezeu în care găsim voia Lui pentru Biserica Sa. Cuvântul lui Dumnezeu modelează viața unui credincios pentru a putea deveni modele pentru alții. În acesta noi găsim dorințele cele mai înalte ale lui Dumnezeu pentru Biserica și lume, acestea devenind scopuri ale lucrării noastre. Un heguomenos sau conducător nu era altceva decât un purtător de cuvânt, mesajul aparținându-i Regelui. Un păstor care dorește să definească și să implemente viziunea primită de la Dumenzeu trebuie să predice Cuvântul cu claritate și consecvență. Astfel direcția pentru o biserică locală nu este percepută ca moftul echipei de conducere a bisericii, ci ca o reflectare a voiei lui Dumnezeu revelate în Cuvânt.   

         

Potrivit capitolului 13 din Epistola către Evrei slujitorii direcționează viețile sfinților prin exercitarea slujirii de supraveghetori. Biserica este îndemnată ”ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii cari au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos” (Evrei 13:17). Conducerea se arată prin supraveghere sau veghere, o slujire care presupune a fi alert, a fi treaz în permanență. Această este o responsabilitate imensă despre care va trebui să dăm socoteală înaintea lui Dumnezeu.Când lucrătorii nu mai pot să vadă realitățile spirituale din viața lor și a celor din jurul lor, ei nu mai pot să conducă. Dar, sub lumina Duhului Sfânt, atunci când veghează asupra celor din jurul lor, vor înțelege unde sunt din punct de vedere spiritual cei pe care îi slujesc, dar vor înțelege, în corelare cu Cuvântul, și ce ar trebui făcut. 

 

2.     Conducerea presupune autoritate

 

Sensul lui hegeomai este și acela de ”a avea autoritate peste”. La fel ca și tema direcționării în conducere, abordarea conceptului de autoritate prespune un studiu mult mai amplu. Vom afirma doar câteva aspect importante cu privire la autoritatea în conducere. Potrivit lui Fred Campbell termenul putere şi autoritate nu sunt sinonime, „puterea este abilitatea să influenţezi oameni şi lucruri, iar autoritatea este dreptul legitim să exerciţi aceea influenţă”[8]. De unde are un lucrător această autoritate? Potrivit concepţiei lui Max Weber[9], autoritatea are la bază trei aspecte: a) Tradiţia – autoritatea tradiţională; b) Charisma – autoritatea charismatică; c) Legea – autoritatea legal raţională. Astfel în lumea politică și, poate sub influența politicului, unii lideri religioși, consideră că se bucură de autoritate cei care au condus dintotdeauna (tradițional) sau cei care demonstrează calități deosebite (charismatică) și cei care au fost investiți cu autoritate într-un cadru  de reguli prestabilite (legală), adică cu respectarea procedurilor, astfel autoritatea devine legitimă.

 

În Noul Testament este evident faptul că autoritatea divină este absolută, pe când autoritatea umană este delegată. Prin dependenţă de El deţinem toată autoritatea de care avem nevoie pentru a face ceea ce vrea El. Modalitatea de investire cu autoritate în cadrul Bisericii este totalmente diferită de modul în care se dobândeşte autoritatea în societate. Caracterul este prima dintre cerinţele înscrise pe lista candidaţilor pentru slujba bisericească. Transferul autorităţii lui Christos presupune de fapt transferul caracterului lui Christos în conducători. Aşa cum afirmă profesorul Bill Lawrence:

Autoritatea noastră vine din persoana noastră mai mult decât din poziţia noastră, din încrederea câştigată, mai mult decât din delegarea puterii sau exercitarea controlului. Câştigam autoritate pe măsură ce creştem în asemănarea noastră cu Christos[10].

 

Competenţa trebuie să însoţească caracterul. Contează nu doar ce este slujitorul, ci ce face şi cum face ceea ce face. O slujire bine făcută va creşte considerabil autoritatea noastră înaintea poporului lui Dumnezeu.

 

3.     Conducerea necesită o atitudine de slujire

 

Esenţa conducerii creştine prezentată de însuşi Domnul Isus în Luca 22:24-27 constă într-o atitudine de umilinţă şi slujire. Astfel, în contrast cu împărații neamurilor care domnesc peste oameni,  există un alt mod de a conduce, adică ”cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi cel ce cîrmuieşte, ca cel ce slujeşte”(Lc. 22:26).  Aparent cârmuitorii, hegoumenos, sunt în contrast cu cei care slujesc,diakonon, dar  în realitate cârmuirea se exercită cel mai bine prin slujire, conducătorul identificându-se cu slujitorul în atitudine și acțiune. 

 

James Means subliniază legătura dintre „a conduce” şi „a sluji” în felul următor:

 

Conducere prin slujire nu înseamnă că uneori conduce şi alteori slujeşte. Mai degrabă, înseamnă că liderul conduce cel mai bine prin slujire; mai mult decât atât, înseamnă că el conduce numai prin slujire. Conducerea este testată şi este autentificată prin măsura slujirii nu făcându-i pe cei conduşi să fie de acord.[11]

 

Uneori, conceptul de slujitor a fost înțeles în mod eronat, adică unul singur făcând de toate,sau la dispoziția tuturor, o viață în care s-au pierdut prioritățile Biblice. Sub pretextul congregaționalismului, binețeles dus la extremă, s-a ajuns unori la ”noi hotărâm, iar tu execuți”. Acesta este un slujitor al oamenilor, dar chemarea este de a fi un slujitor a lui Christos pentru oameni.   

 

4.     Conducerea este  influențată de percepția personală

 

Cea de-a doua semnificație principală a lui hegeomai  este de ”a avea o opinie”, ”a gândi„, ”a considera”, ”a avea în vedere”, aspecte generale, dar care pot avea relevanță și pentru conducere. Modul în care ne percepem pe noi și realitatea din jurul nostru influențează slujirea noastră. De aceea Pavel  spune: ”Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească (hegoumenoi) pe altul mai pe sus de el însuși”(Filipeni 2:3). Tot timpul în lucrarea creștină trăirile noastre interioare se vor reflecta asupra lucrării pe care o facem.  Cu alte cuvinte cine sunt sau ceea ce cred că sunt va afecta ceea ce fac. Identitatea noastră nu poate fi izolată de implicarea noastră în lucrare. Complexele de tot felul se remarcă astăzi în viața personală a liderilor și strategia de lucrare este concepută pentru a proteja persoana lucrătorului. Sau, identitatea lucrătorului este egală cu lucrarea pe care o face și astfel orice referire la lucrare este percepută ca un atac la adresa liderului. Chiar mai mult pierderea lucrării conduce la un dezastru interior total, la o pierdere a identității.  

 

Percepția cu privire la circumstanțele dificile prin care trecem influențează modul în care conducem. Idealismul pastoral al unei vieții lipsite de multe probleme se spulberă destul de repede după intrarea în această slujire. Nu prezența încercărilor constituie cea mai mare problemă pentru un credincios, ci răspunsul sau perspectiva cu privire la încercare. Iacov afirmă : Fraţii mei, să priviţi (heghesaste) ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări…” (Iacov 1:2), iar Pavel înaintea împăratului Agripa ”Mă socotesc fericit …, că am să mă apăr astăzi înaintea ta (heghemai)…”

 

De asemenea valorile personale influențează modul în care slujim și ne investim viața. Pavel spunea ”Ba încă, şi acum privesc (hegoumenai) toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos”. Ceea ce prețuim, aceea ne va pasiona, iar ceea ce ne pasionează reflectă ceea ce prețuim.

 

În concluzie conducerea Bisericească nu implică pasivitate, ci a direcționa poporul lui Dumnezeu cu autoritatea primită de la El, într-o atitudine de slujire și cu percepție duhovnicească asupra noastră și a realităților prin care Dumnezeu îngăduie să trecem. Mai mult ca oricând este nevoie ca cei care sunt în poziții de conducere să conducă și nu doar să mimeze conducerea.

 

Vă invităm la o incursiune asupra conducerii pe tot parcursul anului 2010 prin intermediul Publicației Baptiste de Apologetică, pagina Hegeomai, un titlu generic pentru articolele despre conducere.

horizontal rule

[1] Strong, J. (1996). The exhaustive concordance of the Bible : Showing every word of the text of the common English version of the canonical books, and every occurrence of each word in regular order. (electronic ed.) (G2233). Ontario: Woodside Bible Fellowship

[2] Swanson, J. (1997). Dictionary of Biblical Languages with Semantic Domains : Greek (New Testament) (electronic ed.) (DBLG 2451, #3). Oak Harbor: Logos Research Systems, Inc.

[3] Strong, J. (1996). The exhaustive concordance of the Bible : Showing every word of the text of the common English version of the canonical books, and every occurrence of each word in regular order. (electronic ed.) (G2233). Ontario: Woodside Bible Fellowship.

[4] Idem

[5] Idem

[6] Idem

[7] Dicționar Biblic, Ed. Cartea Creștină,  Oradea, 1995, p. 253

[8] Fred CAMPBELL, Authentic Servant Leadership, Living Grace Ministry, Ovilla, TX, 1999, p.56.

[9] Aceste tipuri de autoritate aparţinând lui Max WEBER au fost întâlnite în mai multe studii de specialitate ca Autoritate şi Prestigiu, Max Weber şi alegerile din Romania, etc.

[10] William LAWRENCE, Păstorire Eficientă, Ed. Betania, Oradea, 2000, p.121.

[11] James MEANS, Leadership in Christian Ministry, Baker Book House, Grand Rapids, MI, 1989, p.48.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate