Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Hegeomai
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

Watch videos at Vodpod and more of my videos

 


HEGEOMAI – Conducere Bisericească

 

 

Daniel Fodorean

Pagina Hegeomai este realizată de

 

Daniel Fodorean

Pastor al Bisericii Creştine Baptiste Golgota din Constanţa

 

 

 

Daniel Fodorean este pastor al Bisericii Creștine Baptiste Golgota Constanța din anul 1994. A absolvit Institutul Teologic Baptist din București în anul 1994. A studiat în programul de master  Drept Canonic și Instituții Europene  din cadrul Universității Ovidius Constanța, iar în 2009 a obținut titlul de doctor în teologie, specializarea conducere bisericească, de la Universitatea București. În anul 1998 a reînființat Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste Constanța fiind  în prezent președintele acestei Comunități. În slujirea pastoral-misionară din zona Constanța a generat și coordonat o mișcarea de plantare de noi Biserici (aproximativ 53 de noi adunări de credincioși au fost înființate în ultimii ani) și de formare și dezvoltare a lucrătorilor. A înființat Asociația ”Centrul Antiohia” care împreună cu Leader Formation International au creat Leader Formation Institute-Eastern Europe (www.lfi-ee.org) pentru echipare de lucrători. Daniel Fodorean poate fi contact la danielfodorean@gmail.com  

 

Conducerea după MANUAL

 

În studiul conducerii Bisericii nu putea să lipsească o reflectarea care să evidenţieze şi să exploreze fundamentele biblice ale acestui subiect. Natura unică a Bisericii şi a tipului de conducere aferent acesteia fac ca nici o altă sursă de informare şi pregătire să nu fie suficientă înţelegerii unei astfel de existenţe dumnezeieşti. Taina Bisericii, în existenţa şi funcţionarea ei, este înţeleasă cel mai bine prin studiul Revelaţiei Celui care a adus-o în ființă, Dumnezeu. Biblia devine astfel manualul de bază pentru Biserică şi conducerea ei.

 

Dr. Robert Clinton, profesor de teologie la Fuller Teological Seminary, cercetator şi scriitor despre subiectului conducerii Bisericii, apreciază importanţa fundamentală a studiului Sfintei Cărţi în vederea înţelegerii conducerii Bisericii astfel:

Biblia spune multe lucruri despre conducere. Dar cine a studiat-o din perspectiva conducerii? Deoarece Biblia nu a fost scrisă pentru a explica conducerea, cum o studiem pentru conceptele conducerii?… Înainte ca să studiezi Biblia cu privire la conducere trebuie să cunoşti ceva despre ce să urmăreşti şi cum să cauţi în ea.[1] 

Studiul conducerii Bisericii dintr-o perspectivă teologică pesupune a se clarifica metodologia, necesitatea, relaţiile şi premisele teologiei biblice cu privire la conducere. Cu toate că nu s-a intenţionat să se prezinte o amplă dezbatere cu privire la punctul de plecare în studiul conducerii, din pricina faptului că nu acesta este scopul prezentei lucrări, totuşi nu pot fi neglijate diferitele puncte de vedere care stau la baza sistemelor de gândire actuale.

 

1.     Metodologia studiului conducerii

 

Pe lângă surpriza unei detaşări din ce în ce mai mult de sursa primară a Revelaţiei lui Dumnezeu, a unor scriitori şi educatori creştini, se mai adaugă şi superficialitatea în studierea Bibliei pentru conducere. Dilema punctului de plecare în studiul teologic este actuală şi se întâlneşte în orice ramură a teologiei. Milliard J. Erickson explică în ce constă această dilema prin întrebarea: „Ar trebui oare ca teologia să pornească de la ideea de Dumnezeu, sau de la natura şi mijloacele cunoaşterii noastre despre El?”[2]. Răspunsul lui la această dilemă este foarte explicit:

În loc să începem cu Dumnezeu sau cu Biblia, cu obiectul cunoaşterii sau cu mijloacele cunoaşterii, putem începe cu ambele. Decât să încercăm să o dovedim fie pe una, fie pe cealaltă, putem presupune că ambele sunt părţi ale unei teze fundamentale…[3]

Această dilemă legată de problema punctului de plecare poate fi extinsă dincolo de cele expuse mai sus, la formularea filozofiei despre conducere având ca puncte de plecare Biblia sau alte surse extracanonice. Modul în care va fi rezolvată această dilemă va determina ce fel de teologie se va formula. Punctul de vedere a celui care abordează Scriptura şi metoda de interpretare, definesc în mod direct natura teologiei sale. În plus, cadrul paradigmatic pe care cineva şi-l însuşeşte în interpretarea Scripturii stabileşte şi formează mijloacele şi uneltele de facto adoptate în examinarea şi înţelegerea Scripturii. Observaţia lui Gangel cu privire la faptul că „Studiile serioare ale conducerii creştine nu încep cu textul cărţilor, ci cu textul Bibliei…”[4], merită să fie reţinută şi aplicată.

Modurile abordării conducerii spirituale pot fi grupate în două categorii: deductive şi inductive. Deducţia este definită de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române ca „procedeu prin care se ajunge la o concluzie” [5]. În procedeul deductiv cercetătorul se apropie de Scripturii cu concluzii gata formulate. Inducţia este opusul deducţiei. În procedeul inductiv cercetătorul Scripturii îşi va formula concluziile în baza procedeului hermeneutic aplicat textului.

 

1) Metode deductive

Abordarea „stropirii cu apă sfinţită” a principiilor din management. Mai precis acest fel de abordare a conducerii, larg răspandit în ziua de azi, porneşte de la principii funcţionale din management, ataşând texte biblice la acestea pentru a avea trecere în lumea creştină. Uneori această ataşare a textelor biblice are loc în faza iniţială a scrierii respectivei lucrări, alteori stropirea cu versete se face numai în momentul predării cursului studenţilor sau liderilor creştini. Nicidecum nu trebuie negată funcţionalitatea principiilor din management, dar trebuie să atrag atenţia asupra punctului de pornire într-o astfel de abordare.

 

Implicaţiile acestei metode sunt: minimalizează importanţa fundamentală a teologiei biblice pentru teologia practică; dă impresia că Biblia este insuficientă pentru a te echipa pentru conducere; neglijează natura unică a Bisericii; creează obiceiul căutării, mai întâi, a surselor extracanonice şi apoi încercarea de potrivire cu Scriptura; încrederea liderului în capacităţile proprii, în detrimentul dependenţei de Domnul.

Cele mai multe lucrări în această abordare sunt scrise de manageri, nu de teologi sau pastori. Lucrul acesta ar trebui să constituie o provocare pentru teologii creştini în a formula o teologie biblică despre conducere, astfel absenţa ei oferă opţiunea liderilor creştini de a se inspira din alte izvoare.

 

Abordarea „teologiei ascunse” este un alt mod de a te apropia de subiectul conducerii. Raţionamentul acestei abordări este expunerea principiilor conducerii fără argumentarea biblică din pricina relevanţei misionare pentru liderii din afara Bisericii. Susţinătorii acestei abordări doresc să folosească subiectul conducerii, implementând valorile creştine în cei necredincioşi, fără a-i ofensa sau îndepărta prin elemente religioase. Convingerea lor este că ei au un fundament biblic solid, în spatele principiilor expuse găsindu-se principiile biblice. Argumentul relevanţei culturale nu stă în picioare din pricina faptului că atunci când aceste principii sunt expuse liderilor creştini singura diferenţă va fi adăugarea textelor biblice, alunecându-se în abordarea expusă mai sus. Numai un student serios al Scripturii poate vorbi cu autoritate şi profunzime, despre agenda lui Dumnezeu cu privire la Biserică.

 

Implicaţiile acestei abordări sunt: creează impresia că Scriptura nu are nimic sau foarte puţin de spus despre conducere; slăbeşte autoritatea Bibliei în viaţa liderului creştin şi în viaţa Bisericii; creşte încrederea personală în lider şi micşorează dependenţa de resursele lui Dumnezeu pentru succes; declanşază conflicte şi schisme în biserici din pricina că liderii nu au prezentat Scriptura ca o autoritate absolută, etc.

 

Abordarea experienţială/ tradiţională. Această abordare se bazează pe modelele şi sistemele existente în acea comunitate în trecut. Ele sunt atât de importante pentru ei încât nu mai pot să audă ce spune Biblia despre conducere. În terminologia lui Gene Getz[6] forma a devenit mai importantă decât funcţia Bisericii. Istoria Bisericii este valoroasă şi plină de lecţii pentru credincioşii de astăzi, dar ea nu trebuie să devină mai importantă ca Teologia Biblică.

 

Implicaţiile acestui mod de a privi conducerea sunt: subminarea autorităţii Scripturii în detrimentul experienţei; rezistenţa la schimbare; lipsa de viziune şi relevanţă în slujire, etc.

 

2) Metode inductive

Metodele care au ca punct de plecare, în studiu, Biblia sunt considerate metode inductive. Enumerarea doar a câteva dintre aceste abordări nu exclude existenţa şi a altor metode.

 

Abordarea canonică. Scriptura constă din colecţia cărţilor inspirate sau cărţi canonice, ale Vechiului şi Noului Testament. Canonul Protestant al Vechiului Testament diferă, ca şi ordine, de canonul evreiesc. Kenneth Gangel prezintă un plan de studiere a conducerii bazat pe gruparea cărţilor canonice, în cinci secţiuni: Conducerea în Pentateuch, Conducerea în cărţile istorice, Conducerea în cărţile poetice şi profetice, Conducerea în Evanghelii şi Faptele Apostolilor, Conducerea în Epistole şi Apocalipsa[7].

 

Abordarea hermeneutică. Robert Clinton a identificat şapte genuri literare care oferă informaţii folositoare pentru conducere: biografic, acte istorice de conducere, contexte actuale de conducere, literatura parabolică de conducere, indirect, studiul cărţilor biblice ca un întreg, studiul între cărţile biblice pentru teme şi lecţii comune de conducere[8]. Cea mai importantă sursă în studiul conducerii este cea biografică.

Abordarea tipologică. Morris Ashcraft în cartea God-Called Ministry – Essays on the Christian Ministry, o colecţie de eseuri despre slujirea creştină, prezintă articolul scris de Anne P. Rosser Old Testament ministry models: priests, prophets, and sages prin care argumentează că aceste trei categorii/tipologii vechi testamentale „au fost şi sunt atât precursorii şi modele pentru lucrarea creştină”. [9]

 

Abordarea istorico-sistematică. Preocupat de o înţelegere a întregului Scripturii, în baza Revelaţiei progresive, Robert Clinton identifica şase perioade istorice de conducere, argumentând astfel:

În planul răscumpărării sunt diferite nevoi de conducere şi sunt diferite responsabilităţi. Dumnezeu a ridicat diferite tipuri de lideri să împlinească situaţiile în care au fost ridicaţi. Diferitele cărţi din Biblie vor prezenta diferite tipuri de lideri fără a comenta cu privire la definiţia, scopul sau rolurile pe care le împlinesc. Acestea trebuie interpretate… Linia timpului conducerii identifica şase perioade diferite ale conducerii. Noi suntem în prezent în cea de-a şasea eră ceea ce o face foarte importantă pentru noi. Cu toate acestea, acolo sunt descoperiri importante care apar de-a lungul fiecărei perioade care au aplicaţii astăzi. Conducerea, urmaşii, dinamicile situaţionale sunt la fel în aceeaşi perioadă, şi totalmente diferite de cele dintr-o altă perioadă. Succesiunea perioadelor în mod obişnuit introduc tipuri noi de lideri pentru a întâmpina noile dinamici situaţionale întâlnite.[10]

Cele şase perioade identificate de el sunt: Conducerea Patriarhală, Conducerea Pre-Monarhhie, Conducerea Monarhică, Conducerea Post Monarhie, Conducerea Pre-Biserică, Conducerea Bisericii. Acestea constituie tipologii şi funcţiuni distincte de conducere care au fost determinate de doi factori:

primul factor, recunoaşterea relaţiilor dintre elementele de bază ale conducerii.Pentru ca dinamicile urmaşilor şi dinamicile situaţionale se schimbă de-a lungul timpului, la fel va fi cu tipurile şi funcţiile conducerii… Al doilea factor are de-a face cu Revelaţia progresivă a lui Dumnezeu despre sine şi scopul Lui cu poporul Lui. Generaţiile următoare aveau mai multă lumină. Aceasta aducea o responsabilitate mai mare pentru lideri.[11]

Înţelegerea fiecărui tip de conducere se face prin studiul fiecarei cărţi biblice în mod individual. Pe tot parcursul studiului cărţilor biblice studentul va păstra în minte întrebarea: Care este contribuţia fiecărei cărţi din Biblie la subiectului conducerii? Căutarea răspunsului la această întrebare se va face nu prin separarea textului de contextul istorico-geografic, contextul literar şi contextul teologic, ci prin analiza inductivă a conţinutului, cuvintelor cheie şi biografiilor întâlnite în fiecare carte. Rezultatul cercetării va fi prezentat în formă succintă.

 

Sistematizarea concluziilor aferente fiecărui tip de conducere va determina conturarea unei paradigme de conducere. Deci, vor rezulta şase paradigme de conducere întâlnite de-a lungul istoriei biblice.

Acest tip de abordare a conducerii nu este altceva decât teologie biblică sistematică. În Teologia Creştină[12], Millard J. Erickson distinge trei sensuri ale expresiei teologie biblică: mişcarea teologică a anilor 1940 până în anii 1960, conţinutul teologic care se găseşte în cărţile biblice şi teologia întemeiată pe învăţăturile biblice şi fidelă acesteia. Obiectivul nostru este o teologie biblică care se găseşte în cărţile biblice şi întemeiată pe învăţăturile biblice, fiind fidelă acestora.

 

2.Necesitatea fundamentului teologic pentru studiul şi practica conducerii

 

Posibil ca obiecţiile aduse teologiei în general să fie unul dintre motivele lipsei abordării conducerii Bisericii din perspectiva teologică. Robert M. Bowman, în cursul de teologie sistematică, vorbeşte despre şase obiecţii obişnuite faţă de studiul teologiei: irelevanţa, impracticabilitatea, divizarea, nespiritualitatea, imposibilitatea de cunoaştere, lipsa de necesitate.[13]. Este posibil ca nu toate obiecţiile să fie aplicabile studiului conducerii, dar unele pot să fie luate ca scuză pentru lipsa unei teologii despre conducere.

 

Recomandare pentru conducatorul spiritual. Începând din Vechiul şi până în Noul Testament, Dumnezeu îşi îndeamnă liderii ca să citească, să aplice şi să transmită Cuvântul lui Dumnezeu. Spiritualitatea şi succesul liderului a depins de ascultarea lui de Domnul.

Temelie pentru practica slujirii. Fără o temelie teologică terenul slujirii creştine în conducere devine alunecos, fiind purtaţi într-o parte şi alta de născocirile minţilor oamenilor, prin afirmaţiile şi principiilor lor, pretinse de succes. Tocmai prezenţa teologiei în studiul despre conducere o defineşte ca fiind o conducere bisericească. Ortodoxia (doctrina corectă) are ca şi consecinţă ortopraxis (practica corectă). Nu este necesar să se ia în considerare, întâi de toate, dimensiunea practică, ea vine de la sine. Lipsa de autoritate, eşecurile conducătorilor, pot fi rezolvate dacă Scriptura ocupă un loc central în viaţa noastră.

 

Tratat coerent al învăţăturii Biblice despre conducere. Formularea unei teologii biblice cu privire la conducere va fi un ajutor pentru cei care se află într-o astfel de poziţie. Ea va fi şi un răspuns pentru numărul mare de teorii şi contestătari ale creştinismului.

 

Astfel, Manualul de bază pentru studiul și practica conducerii este Sfânta Scriptură. Ea nu trebuie doar menționată în comunicările sau scrierile noastre, ci trebuie lăsată să modeleleze felul nostru de a sluji. Atenție la izvoarele înșelătoare ale conducerii!

 

 

[1] Robert CLINTON, Handbook I. Leaders, Leadership, And the Bible – An Overview, Barnabas Publishers, f.l., 1993, p.4.

[2] Millard ERICKSON, Teologia Creștină,vol.1, Ed. Cartea Creștină,Oradea, 1998, p.17.

[3] Idem, p.21.

[4] Kenneth GANGEL, Lessons in Leadership from the Bible, BMH Books, Winona Lake, IN, 1980, p.88.

[5] Dicţionarul Explicativ al limbii române, p.237.

[6] Gene GETZ, Dinamica Bisericii, BEE International, Dallas,TX., 1992.

[7] Kenneth GANGEL, op.cit., p. 43.

[8] Robert CLINTON, op.cit., p.12.

[9] Morris ASHCRAFT, God-Called Ministry. Essays on the Christian Ministry, Baptist State Convention of North Carolina, Cary, NC, 1983, pp.23-40.

[10] Robert CLINTON, op.cit., pp.16, 46.

[11] Idem, p.46.

[12] Millard ERICKSON, op.cit., pp.10-12.

[13] Robert BOWMAN, Survey of Theology I – TH 525, Curs de la Luther Rice Seminary, p.5.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate