Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Hegeomai
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Media
Poşta Redacţiei

Watch videos at Vodpod and more of my videos

 


HEGEOMAI – Conducere Bisericească

 

 

Daniel Fodorean

Pagina Hegeomai este realizată de

 

Daniel Fodorean

Pastor al Bisericii Creştine Baptiste Golgota din Constanţa

 

horizontal rule

Conducerea Bisericii în Postmodernism

 

Conducerea Bisericii şi Postmodernismul sunt două realităţi care nu pot fi ignorate în cercetarea teologică contemporană, conducerea fiind unul dintre elementele esenţiale pentru o funcţionare eficientă a Bisericii, atât din perspectiva teologiei biblice, din perspectiva istoriei Bisericii, cât şi din perspectiva teologiei practice, Postmodernismul fiind expresia unei noi realităţi culturale în care Biserica slujeşte, care trebuie explorată nu doar de către antropologi,filozofi, dar şi de către teologi.

 

Ignorarea Postmodernismului nu elimină prezenţa şi influenţa lui în societatea contemporană, ci mai degrabă face teologia irelevantă prin lipsa de articulare a Revelaţiei divine pentru generaţia actuală şi ratarea scopului acesteia. Implicaţiile unei astfel de abordări sunt negative atât pentru societate, prin secularizarea profundă a acesteia, cât şi pentru Biserică prin stagnarea şi pierderea scopului existenţei acesteia. Abordarea propusă în această lucrare este cea de explorare atât a Cuvântului Sfintelor Scripturi, cât şi a culturii contemporane. O exegeză biblică a conducerii Bisericii, cât şi o exegeză a culturii sunt absolut necesare şi oferă o perspectivă teologică echilibrată şi integrată cu teologia Revelaţiei.

 

Complexitatea domeniilor alese pentru a fi studiate, conducerea şi Postmodernismul, a obligat la stabilirea unor limite ale muncii de cercetare. Acest reducţionism nu are la bază comoditatea în munca de cercetare, ci sfera de acţiune şi interes a autorului, cât şi nevoile imediate ale denominaţiei de care aparţine. Astfel, această cercetare vizează conducerea Bisericii Baptiste din România în Postmodernismul românesc, subiectul lucrării de doctorat fiind Tipologia conducerii ecleziale în Bisericile Baptiste din România, o posibilă paradigmă în postmodernitate, cartea purtând titlul Conducerea Bisericii în Postmodernism.

 

Datorită stadiului dezbaterilor teologice contemporane în Romania printre slujitorii Bisericilor Evanghelice, autorul a structurat materialul pentru a răspunde acestor dezbateri, de la general spre particular, mai precis de la fixarea principiilor cadru, şi anume relaţia dintre Biserică şi cultură, iar mai apoi examinarea culturii Postmoderne din Romania, ca în cea de-a doua parte a lucrării, capitolele trei şi patru, să studieze conducerea Bisericii Baptiste. Studiul a fost finalizat cu o propunere a unui model eclezial de conducere pentru Bisericile Baptiste din Romania.

 

În introducere, pe lângă prezentarea motivației pentru alegerea acestui subiect, structura lucrării, cât și metodologia, un aspect foarte important este definirea conducerii și definirea postmodernismului. Chiar dacă pentru anumite domenii de cercetare definițiile par aproape un lucru evident, în ceea ce privește postmodernismul definirea lui este un lucru esențial, dar foarte complex. 

 

Primul capitol al acestei lucrări intitulat Raportul teologic dintre revelaţie, Biserică şi cultură constituie o aşezare a temeliei teologice a relaţiei revelaţie-cultură şi Biserică-cultură. Ispita cu care se confruntă teologia evanghelică este de a defini acest raport din perspectiva raţionalismului, experienţialismului, tradiţionalismului, şi mai puţin din perspectiva autorităţii Revelaţiei generale şi speciale. Înţelegerea termenilor lume şi cultură a constituit punctul de plecare în această muncă de cercetare care s-a extins la standardizarea raportului dintre revelaţie şi cultură, identificarea modelelor teologice, cât şi identificarea unui model autentic de contextualizare a mesajului creştin în perioada contemporană.

În capitolul al doilea se examinează cultura postmodernă, în general, dar şi cultura postmodernă română. Acest capitol încearcă să răspunsă la următoarele întrebări: În ce măsură se întâlneşte Postmodernismul şi postmodernitatea în România? Care sunt caracteristicile specifice Postmodernismului românesc? Cum a influenţat Postmodernismul Biserica Baptistă din România? Care sunt caracteristicile actuale ale adolescenţilor care aparţin Bisericii Baptiste? În ce măsură grupul de subiecţi declaraţi Baptişti au adoptat perspectiva postmodernă asupra lumii şi vieţii?

 

O teologie a conducerii Bisericii va fi prezentată în capitolul al treilea al acestei lucrări. Capitolul este structurat în două părţi fundamentale, prima parte focalizîndu-se pe definirea conducerii luând în considerare evoluţia istorică a concepului, definiţiile contemoporane, cât şi rolul biblic al conducerii, iar cea de-a doua parte pe teologia biblică a conducerii prin identificarea unor tipologii de conducere în revelaţia istorică progresivă.

 

Ultimul capitol propune o posibilă paradigmă a conducerii Bisericilor Baptiste prin punerea în dezbatere oportunitatea acestei schimbări, cât şi prin efectuarea unui studiu comparativ între conducerea în modernism şi conducerea în postmodernism. Paradigma ecleziologică propusă vizează o conducere integrată, o recuperare a conducerii Bisericii, în perspectivă biblică şi practică, din divorţul valorilor creştine în modernitate, cât şi din dezintegrarea valorilor creştine în postmodernitate.

 

Câteva din concluziile la care s-a ajuns în urma cercetării sunt următoarele:

1)           Conducerea Bisericii Baptiste trebuie să aibă o concepţie ancorată în teologie biblică în ceea ce priveşte raportul dintre Revelaţie, Biblie şi cultură.

 

În ultimele decenii s-a dezvoltat în rândul evanghelicilor o atitudine puternic anticulturală, sectară şi legalistă, exemplificată în Statele Unite în Mişcarea Fundamentalistă a anilor 1925 – 1945[1], mişcare care, direct sau indirect, a influenţat gândirea teologilor şi din alte ţări. Această abordare reducţionistă este infidelă polisemantismului termenului, cât şi, în anumite situaţii, dezrădăcinată de contextul exegetic care oferă interpretului posibilitatea alegerii semnificaţiei potrivite. Chiar o folosire corectă a semnificaţiilor termenului nu este suficientă pentru formularea unei teologii a raportului dintre creştin şi lume, aceasta trecând dincolo de studiul limbajului la studiul altor elemente ale hermeneuticii avansate.

 

2)     Din perspectiva postmodernismului practic adolescenţii din Romania, în general, se află la intersecţia dintre modernitate şi postmodernitate.

 

În urma sondajul efectuat asupra a 600 de adolescenţi s-au putut consta segmentul de vârstă care incorporează în cea mai mare măsură caracteristicile Postmodernismului sunt adolescenţii cu vârsta de 11 ani, şi cu o deschidere puţin mai redusă decât segmentul precedent sunt adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 12-13 ani.

 

Cu toate că rezultatul sondajului nu indică în mod explicit punctul de cotitură de la Modernism la Postmodernismul practic, ţinând cont de segmentul de vârsta care exprimă cel mai bine această nouă perspectivă, cât şi posibilitatea formării unei astfel de perspective în rândul adolescenţilor, acesta poate fi localizat pe axa timpului ca având loc după anul 2000, undeva în jurul anului 2003. Fundamentul acestei presupoziţii constă în faptul că formarea acestei noi perspective nu s-a realizat cu precădere prin transferul de la părinţi la copii, în general aceştia fiind orientaţi mai mult spre Modernism, ci prin contactul cu societatea, în special cu şcoala.

 

3)       Adolescenţii care aparţin Bisericilor Baptiste din Romania nu diferă cu mult de ceilalţi adolescenţi în ceea ce priveşte adoptarea perspectivei postmoderne asupra lumii şi vieţii.

4)       Postmodernismul nu este în totalitate un duşman al creştinismului, ci are anumite avantaje pentru creştinism, aducând în atenţie învăţături distorsionate sau neglijate în Modernism, cât şi oferă, în ansamblul lui, oportunitate pentru mărturia creştină.

 

Postmodernismul este promotorul unei noi epistemologii, a unei noi etici, a unei noi estetici care contribuie la construirea unei noi perspective despre lume şi viaţă. Astfel schimbările care au loc în perioada contemporană vizează trei domenii principale: cunoaşterea, moralitatea şi relaţia cu universul, care au implicaţii în celelalte aspecte ale vieţii.

 

Asaltul vehement al Modernismului împotriva credinţei, în special în confruntarea cu ateismul şi agnosticismul, pare să fi focalizat toată atenţia teologiei asupra problemelor modernităţii, aceasta aproape pierzând din vedere noua perspectivă asupra lumii şi vieţii care s-a instaurat. Astfel, teologia pare paralizată atât în metodă, aceasta fiind influenţată de procesele ştiinţifice de determinare a adevărului şi de raţionalism, cât şi în conţinut. Ea trăieşte şocul unui nou val al asaltului secular, dar nu este pierdută, chiar dacă procentual angajarea cu problematica postmodernă este mai redusă.

 

Potrivit profesorului Mohler, Postmodernismul poate reprezenta o oportunitate evanghelistică după cum afirmă:

 

Într-un anume fel, Postmodernismul poate reprezenta destul de bine un moment evanghelistic nou; o oportunitate de a transcede elementele corozive ale ideologiei moderne învechite şi de a reafirma adevărul creştin, în termeni loiali Revelaţiei biblice şi tradiţiei creştine, către o nouă conştiinţă.

 

Cu toate acestea, premisa falsă a Postmodernismului, ca o repudiere a scepticismului radical al modernităţii, este evidentă în alunecarea atât de multor postmodernişti în deconstructivism şi nihilism. Printre evanghelici, Postmodernismul a dat ocazia unei gândiri foarte confuze şi lunecoase. Unii evanghelici s-au grăbit în a îmbrăţişa ceea ce li se prezentase ca fiind alternative postmoderne la opţiunile existente predominante[2].

 

În faţa scepticismului şi raţionalismului creştinismul poate prezenta certudini cu ancorare în ideea de transcent. Frângerea falsei siguranţe şi aroganţa modernismului lasă loc la întrebări pe care societatea le ridică iar creştinii sunt în lume tocmai pentru a răspunde la astfel de întrebări.

Cât priveşte relaţia dintre teologie şi Postmodernism premisa fundamentală nu este aceea a izolării din cultura contemporană, ci aceea a proclamării Evangheliei din mijlocul culturii postmoderne întrupând Evanghelia în categoriile culturale postmoderne şi dezvoltând o teologie care să fie: postindividualistă, postraţională şi focalizată pe spiritualitate.

 

5)    În postmodernitate conducerea Bisericii Baptiste nu trebuie reinventată, ci reasamblată prin integrarea valorilor biblice distorsionate în modernism.

 

Modernismul poate fi descris foarte bine prin termenul divorţ tocami prin faptul că raţiunea a divorţat de sentimente şi voinţă, devenind etalon şi standard pentru judecarea tutror lucruilor, umanitatea este divorţată de divinitate, universul este divorţat de Creatorul lui, şi exemplele ar putea să continue. Aparent modernismul a conferit un echilibru şi stabilitate cu privire la locul omului în univers şi a pretins că deţine aproape toate răspunsurile; chiar dacă ceva nu este cunoscut, pe baza procedeelor ştiinţifice, el pote fi cunoscut. Modernismul numai aparent a oferit această stabilitate şi echilibru pentru om, dar în realitate a împins omul până la punctul la care l-a determinat divorţeze de însuşi Dumnezeul Creator, el însuşi fiindu-şi suficient pentru a umple, în mod aparent, locul divinităţii.

 

Acest sindrom al divorţului a afectat comunitatea creştină, conducerea ei, cât şi viaţa personală a individului, divizând viaţa între public şi privat, între sacru şi secular, între individualism şi comunitate, între cler şi laici, între experţi şi novici, între teorie şi practică, şi altele asemănătoare acestora. Rezultatul este un individualism pronunţat, o lucrare creştină fragmentată, cât şi o informare spirituală în locul unei formări spirituale în abordare holistică. La nivelul conducerii s-a remarcat, în diferite perioade istorice, o ierarhizare prin divorţul dintre slujitor şi congregaţie, care a fost mult mai bine exprimată în conceptul de clericalism.

 

În faţa divorţului Modernismului, cât şi a dezintegrări sau deconstructivismului postmodern conducerea Bisericii Baptiste trebuie să integreze elementele care au fost separate şi care făceau parte din însăşi natura conducerii Bisericii. Astfel propunerea este asupra unui model numit conducerea bisericească integrată, ca un răspuns la conducerea modernă şi postmodernă. În acest model conducerea este folosită în sens restrâns, cu referire la actul conducerii şi nu la întreaga slujire a unui lider. Tocmai această interconenctare a elementelor biblice ale conducerii, cu cele legate de eficienţă, reprezintă ideea fundamentală a modelului de conducere propus.

 

În curând puteți citi mai multe în cartea Conducerea Bisericii în Postmodernism. Cartea poate fi procurată prin trimiterea unui e-mail la adresa leaderformationinstitute@gmail.com

horizontal rule

[1] Descrisă de Rebert WEBER în cartea The Younger Evangelicals, fundamentalismul avându-şi originea în anii 1910-1925.

[2] Albert MOHLER, The Integrity of the Evangelical Tradition and the Challenge of the Postmodern Paradigm, în David S. DOCKERY (ed.) et al., The Challage of Postmodernism, Baker Books, Grand Rapids, MI, 2001,p.70.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate