Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Exegetica
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Exegetica
Viaţa Creştină
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Exegetica

 

 

Romeo Fulga

Pagina Exegetica este realizată de

 

Romeo Fulga

Asistent şi învăţător în cadrul biserici Elim Christian Church, membru al Society for Biblical Literature

 

 

Scrisoare către Laodicea:

Un comentariu Exegetic și Istoric al Apocalipsa 3:14-22

 

 

continuare din numărul anterior

 

După cum am menționat în introducerea primei părți, cheia înțelegerii acestei scrisori, la fel și a altora, se află în cunoașterea istorică și geografică a orașului și regiunii din jurul său. Contextul de aici este deasemenea esențial pentru a înțelege scrisoarea la fel ca orice pasaj biblic.

 

II. Exegența și Comentariul scrisorii.

 

Versetul 14. Adresa și Semnătura Scrisorii

 

Κα τ γγέλ τς ν Λαοδικί κκλησίας γράψον Τάδε λέγει μήν, μάρτυς πιστς κα ληθινός, ρχ τς κτίσεως το ΘεοTo – îngerul bisericii din Laodicea scrie astfel: "Astfel spune Amin, adevăratul și credinciosul martor, începutul creației lui Dumnezeu..."

 

Această scrisoare, la fel ca alte scrisori, este deschisă printr-o adresare obișnuită urmată de o formulă a unui mesager profetic. Această scrisoare, asemănătoare ultimelor șase, este adresată Îngerului apărător al bisericii, pentru mijlocire. Numele lui Hristos din acest verset este inițial μν. Acesta este probabil un ecou al versetului Isaiah 65:16, unde Dumnezeu este desemnat în Textul Masoretic (MT) ca fiind Dumnezeul Amin-ului, însă Septuagint (LXX) folosește expresia τν θεν τν ληθινν (Dumnezeul adevărului). Aici Ioan a subliniat semnificația termenului Amin în MT. Același sens poate fi preluat deasemenea și din Apocalipsă, și anume Hristos fiind unul și același cu Dumnezeul Amin-ului din Vechiul Testament. Isus a folosit cuvântul Amin de 75 de ori, mai mult decât orice alt autor din Noul Testament. Evidențiază adevărul originii divine a mesajului. Cuvintele lui Hristos sunt la fel de adevărate ca divinitatea Lui.

 

În al doilea rând, este interesant faptul că apostolul Ioan îi atribuie lui Isus un alt titlu similar cu primul, ( μρτυς πιστς κα ληθινς – Martorul credincios și sincer), însă de data aceasta scoate în evidență desemnarea LXX din Isa. 65:16, și anume ληθινς. Acest lucru ar putea fi intenționat din partea apostolului, de a face legătura dintre cele două titluri din MT și LXX pentru Isaiah 65. Hristos este atât un martor credincios cât și unul adevărat. Cu alte cuvinte Hristos este prezentat aici cu trei titluri, și anume credincios, adevărat și un martor de-al lui Dumnezeu, ce se află în contrast cu destinatarii scrisorii, Laodicenii.

 

În al treilea rând, Hristos este numit ρχ τς κτσεως τοθεο (conducătorul creației lui Dumnezeu). Dacă primul și al doilea titlu aveau ca țintă versetul 16 din Isaiah 65, acest titlu studiază următorul verset (17), ce spune astfel: "Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou." ρχ, titlul lui Hristos de aici, nu înseamnă doar "conducător", ci deasemenea și "sursa sau începutul" întregii creații. Apostolul Ioan îi respinge astfel pe Gnostici, la fel ca în toate scrierile sale. Hristos în calitate de LOGOS este întradevăr creatorul lumii.

 

Nu uitați că titlurile oferite lui Hristos în fiecare scrisoare sunt specifice bisericii adresate. Aici, titlurile lui Hristos se află în contrast cu condiția Laodicenilor. În avuția lor, la fel și în lenevia și mândria lor create de această avuție, ei au crezut că se află în control. Acest lucru este adevărat din punct de vedere istoric, de vreme ce ei și-au arătat în mai multe rânduri autonomia, mereu refuzând ajutorul Romei sau a altor străini, pentru oricare din problemele lor. De exemplu, în anul 60 un cutremur puternic aproape a distrus întregul oraș, dar în comparație cu orașele sale surori Hierapolis și Colosse, Laodicea nu a cerut niciun ajutor financiar din partea Romei. Folosindu-se de avuția lor, ei au reușit să reconstruiască mărețul și frumosul oraș și l-au făcut mai bun și mai măreț în frumusețe și grandoare decât originalul. Acest lucru arată autonomia deoarece ei s-au încredințat mai degrabă în avuția și puterea lor decât în sfințenia lui Dumnezeu.

 

Hristos le este arătat lor prin această scrisoare, în calitate de Creator și Susținător al universului, și astfel El reprezintă sursa avuției lor. Tot ce ei aveau, venea de la El. Mai mult, Hristos este deasemenea afișat drept sincer și credincios, contrastând astfel caracterul lor. Avuția și banii lor au slăbit credința în Dumnezeu. Ei erau atât de bogați, și astfel nu depindeau de Dumnezeu. Aceasta era situația Bisericii din Laodicea. Mesajul lui Hristos vine să confrunte exact problema lor. Titlurile lui reprezintă soluția pentru condiția lor. Sinceritatea sa în calitate de μν (Amin) vorbește corupției lor, cauzată de dragostea pentru bani și lucruri pământești. Hristos fiind sursa și creatorul universului vorbește autonomiei și lipsei lor de dependență față de Dumnezeu. Credința sa vorbește lipsei lor de credință față Creatorul lor.

 

Rezumat din versetul 14. Semnificativ, numele lui Cristos în această scrisoare descoperă divinitatea lui. Anterior titlul de μν era un titlu rezervat doar pentru Dumnezeu Tatăl în Vechiul Testament. Acest nume indică în mod clar că Cristos este într-adevăr fiul Dumnezeului viu, a doua persoană din Trinitate. Prin urmare Cristos ca fiind adevărul, semnifică faptul că El este siguranţa împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu (2 Corinteni 1:20) „În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea şi „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.” Acest nume al lui Cristos indică de asemenea că adevărul cuvântului Lui este garantat de caracterul şi atributele lui. Cristos ca Amin, este într-adevăr adevărul absolut personificat. Acest al doilea titlu compus pentru Cristos în această scrisoare ca fiind Martorul adevărat şi credincios poartă mai departe ideea primului său titlu, şi anume Amin faţă de care aceasta se înrudeşte îndeaproape. Astfel, acesta indică faptul că mărturia Lui este într-adevăr adevărată şi credincioasă. El este un martor autentic şi adevărat către Tatăl despre mântuirea pe care El a sigilat-o prin jertfa lui. Această credincioşie indică nu doar un adevăr doar moral şi cognitiv al caracterului Său, ci de asemenea adevărul în sensul istoric-răscumpărător. În final Cristos nu este doar un martor al Tatălui, ci un martor al Tatălui către poporul Său referitor la creaţia nouă sigilată prin răscumpărarea şi învierea Lui.

 

Versetul 15. Aspectele puternice şi cele negative ale Bisericii.

 

Precum în scrisoarea către Sardis, formula folosită de apostolul Ioan pentru aspectele pozitive ale acestei biserici este împachetată cu ironie. Aceasta de fapt afirmă, în alte cuvinte, într-un mod ironic, „Acesta este „cel mai bun” lucru pe care pot să îl spun despre tine.” Verbul indicativ perfect activ Οδά (eu cunosc) arată cunoştinţă intimă din partea lui Cristos referitor la viaţa bisericii Laodicea. Afirmaţia este continuată prin conjuncţia τι (că), care precum în 3:1 introduce o propoziţie dependentă furnizând conţinuturile subiectului verbului, şi anume ργα (fapte). Această cunoştinţă este o cunoştinţă relaţională care arată către laodiceeni că Cristos este în control şi că nimic nu este ascuns de privirea Lui.

 

Această propoziţie dependentă οτε ψυχρς ε οτε ζεστς (nu eşti nici fierbinte nici rece) a fost subiectul a multor dezbateri din zilele timpurii ale creştinismului şi astfel el a fost în mod repetat interpretat în mod greşit în felurite moduri. În mod obişnuit, această afirmaţie a fost moralizată ca fie fierbinte fie rece spiritual. Adică, deşi foarte problematică, deoarece aceasta ar sugera că Cristos ar prefera ca ei să fie reci spiritual (nemântuiţi) în loc să fie căldicei, cu alte cuvinte, o apostazie completă în locul uneia parţiale. Problema este mai departe compusă de faptul că oamenii au interpretat acest pasaj în mod soteriologic. În acest fel, acesta înseamnă că Cristos mai degrabă ar fi dorit ca laodicienii să fie mai degrabă nemântuiţi decât să fie într-o stare de apostazie căldicică. Aceasta, totuşi, nu poate fi aşa. Nicăieri în Biblie Dumnezeu sau Cristos a făcut vre-odată această afirmaţie. Este foarte puţin probabil că Cristos ar prefera de la poporul său căldicel acel fel de lipsă de loialitate extremă. Aceasta merge contrar caracterului şi atributelor lui Cristos.

 

Atunci de ce ar rosti Cristos o afirmaţie atât de extremă? Ce a vrut El să spună prin aceasta? Răspunsul stă în oraşul în sine. Amintiţi-vă că, în introducere am spus că cheia pentru a înţelege corespunzător această scrisoare este cunoştinţa despre oraşul în care era această biserică. Afirmaţia lui Cristos de aici este metaforică şi este făcută datorită a ceva cu care primitorii scrisorii erau foarte familiari, şi anume rezervele de apă ale oraşului. La cinci mile spre nord, de-a curmezişul văii Lychus, stătea Hierapolis cunoscut pentru izvoarele sale termale. Acestea erau atât de faimoase în tot Imperiul Roman pentru proprietăţile lor vindecătoare încât ei au făcut oraşul ca un centru principal de sănătate. Homer (1986: 187) descrie vederea scenică a izvoarelor termale: „Apele fierbinţi, efervescente se ridică din rezervoare adânci pe platoul oraşului… Faleza… este de o înălţime aproximativă de 300 de picioare (91,44 metri, n. tr.) şi se extinde aproape o milă. Reflecţiile mereu schimbătoare ale luminii şi culorii sunt de o frumuseţe nespusă, în special când este privită în spatele vârfului înzăpezit al lui Cadmus.” Nouă mile spre est stătea Colose, cunoscut pentru apa lui pură şi rece. Aceasta era una dintre cele mai bune ape de băut din Imperiul Roman.

 

Totuşi, Laodicea nu avea nici o sursă de apă proprie. Ei aduceau apa lor de la izvoarele fierbinţi din vecinătatea lui Denizli, cam la 4-5 mile spre sud. Apa nu avea destul timp să se răcească în curgerea în jos prin apeductele subterane şi astfel ajungea în oraş căldicică (χλιαρς), murdară, infectată şi călduţă. Chiar azi oamenii din zonă colectează apa în recipiente pentru a-i permite să se răcească. Istoricii greci Herodot şi Xenofon explică situaţia apei în această regiune indicând faptul că apa nu era doar prea caldă pentru a fi băută dar era de asemenea plină cu multe minerale. Strabo şi Vitruvius de asemenea au descris în detaliu proprietăţile de calcifiere ale apei în valea Lychus în jurul la Laodicea. Chiar azi, teste ale apei din regiune arată niveluri înalte de carbonat de calciu. Aceasta face o persoană să aibă greaţă când bea apa, de aici afirmaţia lui Cristos în următorul verset „Te voi vărsa din gura mea.”

 

Prin urmare, Cristos a folosit problema rezervei lor de apă pentru a descrie condiţia lor. Ei au înţeles repede ce spunea Isus. De aceea Isus a spus laodicienilor că ei nu erau nici fierbinţi (aşa ca apa din Hierapolis) nici reci (ca apa din Colose). Lucrările lor sterpe îi făceau pe ei nefolositori pentru Dumnezeu. Astfel problema lor nu era lipsa mântuirii, sau spiritualitatea moartă care i-ar fi făcut să îşi piardă mântuirea,[i] Amândouă adjectivele din acest verset ζεστός şi ψυχρς (fierbinte sau rece) au conotaţii pozitive. Rece nu ar putea fi aici înţeles într-un sens negativ. Vedeţi voi, apa fierbinte din izvoarele fierbinţi aveau proprietăţi vindecătoare şi apa rece din est avea proprietăţi dătătoare de viaţă (sănătate). Dar apa greţoasă a laodicienilor nu era doar teribilă dar de asemenea nefolositoare. Prin urmare, lipsa lor de fapte, inutilitatea şi ineficienţa sunt focarul aici mai degrabă decât spiritualitatea lor soteriologică (sau temperatura lor soteriologică spirituală).

 

În consecinţă, datorită condiţiei lor inutile, Cristos spune accentuat φελον ψυχρς ς ζεστός (Aş fi dorit ca tu să fii fie rece fie fierbinte!). Adică, biserica nu ar fi trebuit să semene cu apa lor. Această dorinţă are o urmă de regret. A fi căldicel înseamnă lipsit de fapte. Noi vedem în partea introductivă a versetului „Ştiu faptele tale.” Faptele lor a fost ceea ce Cristos a exprimat că ştia, nu spiritualitatea lor soteriologică. În acest caz, faptele lor sunt mai mult decât faptele făcute sau ne făcute. Ei sunt o reflecţie a stilului de viaţă şi a comportamentului în general incluzând activităţile spiritual interioare şi exterioare. Ca un rezultat al inutilităţii lor, Cristos şi-ar fi dorit ca ei să fie fierbinţi fie reci, pentru că în oricare fel ei ar fi putut să fie folosiţi de El. Dar ei nu erau în nici unul dintre aceste feluri, şi astfel El nu a putut să îi folosească. Ei erau într-adevăr inutili pentru Domnul.

 

Nu există nimic în acest verset sau scrisoare care să indice că laodicienii erau nemântuiţi. Dacă „rece” însemna într-adevăr respingerea făţişă a lui Cristos, şi vomitarea Lui, pierderea mântuirii, atunci Cristos ar fi putut mai degrabă să îi verse mai degrabă în starea de rece decât în cea căldicică, ceea ce nu este aici cazul. Mai mult, dacă răceala era lăudată de Cristos ca o alternativă dezirabilă la căldiceală, aceasta nu putea însemna pierderea mântuirii. Speculaţiile moraliste nu pot fi susţinute prin text. Aceasta este evidenţiată de contextul scrisorii unde laodicienii spun către ei înşişi în versetul 17 „Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” Aceste ultime patru denumiri cu greu denotă pierderea mântuirii! Expresia vomitării (după cum vom vedea în versetul următor) arată simplu dezgust, conducând la judecată. A profesa creştinismul în timp ce rămâi neafectat de focul său este într-adevăr un dezastru. Cristos era simplu dezgustat. În final, această scrisoare a fost scrisă către o biserică - căldicică şi care s-a lepădat de credinţă într-adevăr, dar încă poporul Lui. Ei erau dezinteresați, indiferenți şi apatici, spiritual letargici şi leneși. Probabil ei au interpretat bogăția lor ca o binecuvântare de la Dumnezeu, dar în realitate, ei nu au arătat nici o mulțumire şi recunoaștere lui Dumnezeu pentru bogăția lor. Această condiție era aceea pe care Cristos o detesta.

 

Condiția lor se potrivește cel mai bine descrierii creştinilor din ultimele zile din 2 Timotei 3:1-5: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” Aceasta era situaţia bisericii din Laodicea. Datorită bogăției şi prosperității lor, ei au devenit nefolositori lui Dumnezeu. A fost sugerat că de fapt greșeala bisericii din Laodicea era greșeala ei de a mărturisi celor necredincioşi din oraș. Aceasta este atestat de 1. În celelalte scrisori chestiunea mărturisirii este menționată. Toate bisericile anterioare sunt aplaudate sau condamnate datorită mărturisirii lor sau lipsei lor a acesteia. Nu există nici un motiv de a gândi că această biserică era într-un fel diferită. 2. Cristos este introdus de apostolul Ioan ca un martor credincios. Aceasta este foarte sugestiv. Cristos fiind un martor adevărat şi credincios stătea în contrast evident față de lipsa de mărturisire a acestei biserici. Titlurile lui Cristos în fiecare scrisoare sunt în special formulate pentru a se potrivi situației din fiecare biserică.

 

NOTE:

 

[i] Există mai multe mărturii străvechi validând această interpretare. Vezi Rudwick and Green „The Laodicean Lukewarmness.” (Căldiceala Laodiceană, n. tr.). Vezi de asemenea Tyconyus (secolul 4 d.Cr.) „Commentary on Revelation” (Comentariu la Apocalipsa, n. tr.).

 

Notă: în materialul de mai sus, s-a folosit Biblia versiunea Dumitru Cornilescu.

 

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate