Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Exegetica
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Exegetica
Viaţa Creştină
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Exegetica

 

 

Romeo Fulga

Pagina Exegetica este realizată de

 

Romeo Fulga

Asistent şi învăţător în cadrul biserici Elim Christian Church, membru al Society for Biblical Literature

 

 

Scrisoare către Laodicea:

Un comentariu Exegetic și Istoric al Apocalipsa 3:14-22

 

 

continuare din numărul anterior

 

Versetul 16. Aspectele tari şi cele negative ale Bisericii (continuat).--

 

οτως, τι χλιαρς ε, κα οτε ζεστςοτε ψυχρός, μέλλω σε μέσαι κ το στόματός μου. (Deci pentru că tu eşti căldicel, şi nici fierbinte nici rece, te voi voma afară din gura mea). NET

 

Versetul 16 este introdus de adverbul adjectival οτως (deci, prin urmare) legând împreună cele două propoziții care urmează, şi de asemenea oferind un pod curgător înapoi la versetul 3:15 legând acest verset de cel anterior. Deoarece Laodicienii erau căldicei, fiind nici fierbinți nici reci, ei urmează să experimenteze judecata iminentă. Prima propoziţie τι χλιαρς ε, κα οτε ζεστςοτε ψυχρός (pentru că eşti căldicel, şi nici fierbinte nici rece) repetă conținutul versetului anterior şi oferă baza pentru verdictul iminent.

 

Adjectivele χλιαρς (căldicel), ζεστς (clocotind fierbinte)şi ψυχρός (rece), sunt cuvinte rare ce apar doar aici (3:15-16) în Noul Testament (ultimul ψυχρός a fost folosit o dată în Matei 10:42 referindu-se la un pahar cu apă rece). Aceste adjective au fost folosite în greaca clasică în mod obişnuit cu referire la lichide. Este interesant că apostolul Ioan a folosit acest adjectiv rar χλιαρς pentru a arăta spre verbul principal din propoziţia următoareμέσαι (eu vomit [un lichid]). Alegerea acestor adjective rare sugerează mai departe că Isus a avut într-adevăr în minte rezerva lor de apă când el le-a aplicat în mod metaforic la ei către bisericaLaodiceană.

 

A doua propoziţie începe cu verbul activ indicativ prezent μλλω (eu urmează să; eu voi) indicând o acțiune care încă nu s-a întâmplat, dar îndeplinirea ei este iminentă. Acest verb nu doar exprimă o avertizare este judecată iminentă, dar de asemenea deoarece Ioan nu doar a folosit un alt verb grec precum θέλω (eu doresc), aceasta înseamnă că încă există oportunitatea pentru Laodicieni să se pocăiască. Aceasta nu este doar o avertizare de judecată iminentă, ci de asemenea o avertizare a viitoarei mânii viitoare. Verbul activ infinitiv aorist μέσαι (eu vomit) care urmează este de asemenea un cuvânt grec ar folosit doar aici în Noul Testament. Din nou, alegerea acestui cuvânt rar arată spre proprietăţile fizice ale rezervei lor de apă. Aceasta nu era doar căldicică (din punct de vedere al temperaturii) care este sensul exprimat aici, dar de asemenea plină de carbonat de calciu, şi efectul grețos de a bea o astfel de apă ar putea determina pe cineva să vomite (caldă şicu gust rău).

 

Folosirea celor două verbe μλλω şi μέσαι împreună sugerează că este o avertizare mai degrabă decât o sentință a judecății. Nu există nici o indicație în verset sau în contextul său că mântuirea este avută în vedere. A vedea mântuirea fiind pierdută în folosirea verbului μέσαι nu este susținut de text. Textul în sine nu arată felul de judecată cu privire la care Isus avertizează. Verbul μέσαι (vomit) sugerează în context înțelesul „a respinge cu dezgust extrem.”

 

Noi putem observa că sărăcia (lipsa de fapte) a bisericii din Laodicea, ineficiența sa ca un martor pentru Cristos (după cum arată contextul următoarelor versete) este respinsă aici. Biblia este clară că mântuirea nu este prin fapte, şi de vreme ce faptele sunt evident avute aici în vedere, pierderea mântuirii este foarte improbabil intenționată. Deci ce exact este condamnat aici? Contextul face aceasta evidentă. Bogăția absolută a bisericii i-a determinat să fie satisfăcuți, mulțumiți cu sine, încrezuți, comozi, mulțumiți şi tihniți. Această condiție ca o biserică i-a făcut leneși şi ineficienți în mărturisirea pentru Cristos. Această afirmaţie de aici amintește despre proclamarea fermă a lui Cristos către ucenicii săi în Matei 10:32-33, „De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” Amândouă afirmaţiile în Apocalipsa şi Matei au de a face cu mărturia.

 

Expresia „te voi voma din gura mea” în acest pasaj exprimă o formă puternică de negare. După cum s-a menționat în partea anterioară, noi știm că lipsa de mărturie este avută în vedere aici deoarece: 1. Toate celelalte biserici sunt fie felicitate fie condamnate pe baza mărturiei lor. Nu există nici un motiv de a sugera că această biserică ar fi o excepție. 2. În deschiderea acestei scrisori, Cristos se prezintă pe sine ca  μρτυς  πιστς κα ληθινς (un martor credincios şi adevărat) pentru a contrasta (precum El a făcut aceasta în celelalte scrisori) ceva care lipsea în biserică, şi în acest caz este clar o lipsă de mărturie.

 

Cristos a folosit verbul μέσαι (eu vomit) în locul oricărui alt cuvânt exprimând negarea şi respingerea, cum ar fi ρνέομαι (a nega) pentru a se potrivi situaţiei locale a rezervei lor de apă. Prin urmare Cristos a folosit cuvântul „vomit” metaforic pentru a se potrivi senzației de vomitare cauzată de băutul apei lor călduțe şi grețoase (din acest verb noi avem în engleză cuvântul „emetic” pentru un medicament sau altă substanță care cauzează vomitarea). Noi am fost condiționați de tradiţie să vedem în acest cuvânt pierderea mântuirii sau respingerea de la mântuire (sau ceva similar). Totuşi, textul şi contextul său nu susține o astfel de concluzie. Amintiți-vă că această scrisoare este scrisă către o biserică, ca o adunare, şi nu către indivizi. Observaţi de asemenea lipsa faptelor, goliciunea ei şi ineficiența sunt avute în vedere aici şi NU evlavia sau sfinţenia (după cum unii tind să înțeleagă aici). Noi ar trebui să lăsăm pur şi simplu textul să ne vorbească, în contextul său, şi nu tradițiile care au condiționat înțelegerea noastră. Speculația nu ar trebui să ia locul exegezei când noi interpretăm acest pasaj. Mai mult, unii au luat cuvântul μέσαι (eu vomit) pentru a însemna că datorită respingerii lui Cristos, această biserică a dispărut din istorie. Dar aceasta pur şi simplu nu este adevărat. Dispariția a fost soarta a majoritatea bisericilor străvechi în progresia naturală a istoriei, incluzând toate cele șapte biserici menționate în aceste capitole.

 

În concluzie, necredincioşii din oraș nici nu primesc vindecarea spirituală (reprezentând fierbintele) nici viața spirituală (reprezentând recele) deoarece biserica era prea mulțumită de sine (căldicică) în propria bogăție şi lux. Vom vedea în următoarele versete cum se adresează Cristos acestei bogății. Rămâneți aproape.

 

The water system.  Viaducts that were bringing the water form south of the city (4 miles away).

Sistemul de apă, Viaducte care aduceau apa din sudul orașului (4 mile distanță).

 

The City Gate

Poarta orașului.

 

Ruins of Laodicea.

Ruine din Laodicea.

 

2. Problema şi soluţia ei continuată

 

V. 17 - „Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.”

 

Acest verset repetă textul Masoretic al lui Osea 12:8, „Şi Efraim zice: „Cu adevărat, m-am îmbogăţit, am făcut avere; şi în toată munca mea nu mi s-ar putea găsi nici o nelegiuire care să fie un păcat.” Versetul 17 este introdus de conjuncția τι (pentru că), ce leagă acest verset de anteriorul (v. 16) şi introduce motivul lor de a fi căldicei ca bază pentru judecata lui Cristos. Cu alte cuvinte, Cristos explică de ce el i-a numit căldicei. Aceasta este foarte important pentru că în acest fel noi putem vedea de ce Cristos a pronunțat sentința lui de judecată în versetul anterior. În acest verset şi în cele care urmează vom vedea care a fost problema Laodicienilor, şi ce l-a îndemnat pe Cristos să rostească respingerea Lui promptă în versetul anterior. Această problemă era bogăția lor. După cum versetele 15 şi 16 sunt luate împreună, astfel versetele 17 şi 18 sunt de asemenea luate împreună. În acest fel, adjectivele care descriu problemele în v. 17 ca un diagnostic, sunt în paralel cu celelalte adjective în v. 18, enumerând remediile lor potrivite.

 

Biserica este raportată de Cristos spunând „Πλούσιός εμι κα πεπλούτηκα” (Sunt bogat, şi am prosperat). Aceasta arată clar atitudinea bisericii din inima adunării. Ei erau încrezuți şi încrezători în sine, încrezându-se pe bogăția şi influenţa lor mai degrabă decât pe Dumnezeu. Combinația de mai sus πλούσιοςεμι κα πεπλούτηκα este un exemplu perfect al unui procedeu literar pe care Apostolul Ioan l-a folosit în mod repetat în altă parte în Culegerea Ioanină (conform 3:9; 5:2, 5; 10:4, 9; 12:10; 19:13 etc.). Acest procedeu literar cunoscut ca hysteron-proteron este o inversiune a curgerii naturale a secvenței. Verbul activ indicativ perfect πεπλούτηκα tradus ca „am prosperat,” de fapt înseamnă „m-am îmbogățit,” „am devenit bogat,” astfel subliniind ideea că bogățiile lor erau rezultatul muncii şi eforturilor lor. Prin urmare întreaga propoziţie spune „Eu sunt bogat pentru că m-am făcut eu însumi bogat.”

 

Amintiți-vă din introducerea articolului că orașul unde era localizată această biserică era foarte îmbelșugat şi bogat. Această imensă bogăție a adunării sale a condus biserica într-o atitudine de auto-suficiență şi auto-mulțumire. Datorită locației sale la o intersecție a două drumuri importante din punct de vedere comercial şi militar, orașul a prosperat repede şi a devenit faimos în Imperiul Roman. Mulți istorici antici au citat Laodicea ca un exemplu pentru bogăția sa. Oraşul era un centru bancar major al Imperiului Roman. Majoritatea banilor jefuiți din provinciile Asiei ocupate de romani au fost depozitate aici în această bancă. Istoricul roman Strabo menționează că un om bogat Hiero, a donat orașului două mii de talanți (șapte milioane de dolari în banii de azi). Orașul era locuit de multe familii bogate. O astfel de familie a fost Zenoids care a dobândit statutul social de regi locali datorită bogăției lor imense.

 

A doua sursă pentru bogăția lor materială a fost industria de medicamente şi unguente a orașului (alifie pentru ochi) din centrul lor medical bine cunoscut. Această alifie pentru ochi, cunoscută ca „Pudra Frigiană” i-a făcut foarte faimoși în Imperiul Roman şi le-a adus multe venituri de aur. A treia sursă a profiturilor lor a fost industria de haine scumpe. În jurul zonelor din Laodicea, oamenii din Hierapolis şi Colose creșteau o specie specială de oi care a produs o lână scumpă, de calitate înaltă cunoscută pentru atingerea ei foarte pufoasă (mai pufoasă decât orice altă lână) şi de o culoare neagră profundă ca şi corbul. Locuitorii din Laodicea foloseau această lână şi importau mătase pentru a țese haine luxoase foarte scumpe purtate de cei mai influenți şi mai bogați oameni din Imperiul Roman, inclusiv familia împăratului. Acest comerț a adus imense nivele de profituri orașului. De vreme ce orașul era bogat, mulți membri bogați din biserica ei erau de asemenea bogați, după cum putem vedea din afirmaţia lui Cristos „Sunt bogat, şi am prosperat.”

 

Apoi, Cristos raportează că ei spun „κα οδν χρείαν χω” (şi nu am nevoie de nimic), indicând auto-suficiența şi auto-mulțumirea lor. Această condiție a fost ilustrată bine de Strabo. În anul 60 d.Cr., în timpul domniei lui Nero, a fost un cutremur puternic şi devastator care aproape a distrus orașul Laodicea. Spre deosebire de Hierapolis şi Colose care au cerut ajutor financiar de la Roma, Laodicea a refuzat un astfel de ajutor şi a reclădit orașul în întregime cu banii lor. Noul oraș reconstruit a întrecut cu mult în splendoare şi maiestate grandoarea sa anterioară. Tot astfel biserica Laodiceană s-a încrezut în prosperitatea sa mai mult decât în Dumnezeu. Deoarece orașul lor nu a avut nevoie de nici un ajutor de la Roma, tot astfel, creştinii din această biserică nu a avut nevoie de ajutor de la Dumnezeu. Cel puţin parte din problema lor a fost incapacitatea lor de a distinge între prosperitatea materială şi cea spirituală. Prosperitatea lor fizică s-a întors împotriva lor şi i-a paralizat spiritual, făcându-i ineficienți pentru Cristos. Bogăția lor i-a făcut vii pentru ei înșiși şi nu pentru cauza lui Cristos.

 

Deoarece ei erau atât de bogați şi prosperi ei au gândit despre ei că sunt remarcabili şi excelenți din punct de vedere spiritual. Aceasta i-a făcut mândri şi încrezuți (observaţi repetiția verbelor la persoana întâi singular, „Eu sunt…, Eu am…, Eu am”). Totuşi ei nu au știut (οκ οδας) condiția lor spirituală reală. Verbul Οδα (eu ştiu) este mai predominant în scrisori (2: 2, 9, 13, 17, 19; 3: 1, 8, 15, 17) decât verbul alternativ γινσκω (eu ştiu -- 2: 23,  24; 3: 3, 9). Este vrednic de cunoscut că oricând οδα este folosit cu Cristos ca subiect, acesta vorbeşte despre o cunoştinţă absolută (divină), ca în 3:15. „Eu știu faptele tale.” A fost lipsa lor de cunoştinţă aceea care i-a făcut să uite realitatea şi magnitudinea bolilor lor spirituale. Pronumele emfatic σ în propoziția subordonată în pereche cu predicatul articulat denotă înțelesul „eşti TU care…” Cristos mustră îngerul/mesagerul bisericii prin a spune „eşti TU…” El simbolizează condiția întregii adunări a bisericii. Folosirea articulatului ταλαίπωρος în această alcătuire indică spre faptul că mustrarea Domnului nu este direcționată spre un individ (sau indivizi) din biserică, ci spre întreaga adunare. Articolul grec „” unifică cele cinci adjective care urmează sub un titlu, astfel descriind starea spirituală generică a bisericii din Laodicea. Aici Cristos a folosit o serie de adjective succesive pentru a descrie bolile lor. El i-a numit „ ταλαίπωρος κα λεεινς κα πτωχς κα τυφλς κα γυμνός” (nenorocit, jalnic, sărac, orb, şi gol). Țineți minte aceste adjective indicând condiția lor spirituală.

 

Amintiți-vă că în introducere am spus că cheia la înțelegerea acestui pasaj este găsită în cunoaşterea detaliilor locale istorice şi geografice despre orașul în sine. Prin urmare, este important să notăm din nou cele trei surse ale lor de prosperitate, şi anume sistemul lor bancar, terapiile lor de ochi din centrele lor medicale locale şi industria lor de haine scumpe, cu alte cuvinte, aurul lor, alifia pentru ochi şi lâna lor neagră lucioasă. Sursele bogăției lor fizice sunt cele pe care Cristos le contrastează aici cu condiția lor spirituală, astfel numindu-i în mod opus. Deşi ei erau fizic bogați, ei erau spiritual „săraci.” Chiar dacă ei erau cunoscuți pentru a avea faimoasa lor alifie vindecătoare de ochi ei erau orbi spiritual. Şi în final, deşi ei erau fabricanți de haine foarte scumpe, ei erau de fapt goi spiritual.

 

Haideți să analizăm aceste adjective. Observaţi că primele trei adjective au în vedere bogăția lor fizică. Primul, ταλαίπωρος înseamnă a fi mizerabil sau tulburat cu suferință. În Romani 7:24 aceasta înseamnă nenorocit, în Iacov 4:9 aceasta înseamnă „a te mâhni, a jeli sau a boci.” În Romani 3:16 acesta înseamnă „ruină şi mizerie”, cu alte cuvinte, „ruinat sau mizerabil.” Înțelesul acestui adjectiv aici este „ruinat” sau „distrus.” Al doilea adjectiv λεεινς este un cuvânt grecesc rar, prezent doar într-un alt loc în Noul Testament, (1 Corinteni 15:19) şi acesta înseamnă compătimitor, deplorabil, patetic sau vrednic de dispreț. Conotația evidentă a acestor două adjective împreună (fiind sinonime) este nefericire colosală, repetând aforismul nemuritor „banii nu cumpără fericirea.” Scopul de a-i numi compătimitor şi mizerabili nu este compasiunea ci sfatul serios. Adjectivul πτωχς (sărac) vine din cuvântul πτωσσω care înseamnă a te ghemui sau înjosi ca un cerșetor. Ideea de aici este aceea a cerșetoriei sau falimentului şi sărăciei care vine din cerșit. Acest adjectiv este cel mai apropiat opus față de condiția bisericii bogate Laodiciene. Adjectivul τυφλς (orb) a fost folosit în Biblie denumind orbie mintală ca în Matei 23:17. Aceasta accentuează incapacitatea Laodicienilor de a vedea valorile spirituale. În Biblie, a fi orb denumea fie falsitatea fie ignoranța față de adevăr. Faimoasa lor alifie pentru ochi nu i-a putut ajuta aici în discernământul sărăciei lor spirituale. Ultimul adjectiv γυμνός (gol) stă în contrast cu hainele lor scumpe şi luxoase. Goliciunea a simbolizat în vremurile străvechi ideea de rușine, ocară şi dezonoare cât şi umilire. Goliciunea de asemenea simbolizează starea spirituală de vulnerabilitate, ruşine şi/sau expunere care poate fi cauzată de păcat. Aceasta a fost folosită în Biblie de asemenea cu înțelesul de „lipsă de adevăr.” Chiar dacă ei aveau haine scumpe, ei erau încă goi spiritual.

 

Ultimele trei adjective πτωχς (sărac), τυφλς (orb) şi γυμνός (gol) funcționează ca o introducere la versetul 18, unde Cristos sfătuiește trei remedii pentru aceste trei boli. Aceste trei denumiri sunt menite să arate condiția lor spirituală indicând prin urmare lipsa lor de sfinţire (faptele) şi nu lipsa de mântuire. Nici unul dintre aceste adjective nu simbolizează în Biblie lipsa de mântuire. Versetul 18 este astfel o continuare a temelor de bogăție contra sărăciei, orbie şi goliciune din versetul 17. Acest paralelism oglindește structura din 3:10 şi 18:7-8. Vom privi la acest verset în următoarea parte. Acolo noi vom analiza remediile pentru bolile lor. Înțelegerea remediului ne va ajuta să înțelegem problema lor care a adus iminenta respingere de către Domnul.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate