Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Eseuri Creştine
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Discuţii Forum
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Eseuri Creştine
Umor
Proiectul Betania
Pagina Femeii
Mass-Media
Ştiri
Lectură Creştină
Poşta Redacţiei

 

 


Eseuri Creştine

 

 

Pagina de Eseuri Creştine este o nouă pagină pe care o introducem din anul 2006, un loc unde veţi putea citi diverse lucrări pe teme teologice sau apologetice. Vă menţionăm că tot ceea ce este conţinut în cadrul acestei pagini reprezintă părerile personale a celor care le scriu şi nu sunt neapărat părerea Misiunii Vox Dei - deci tot ce va apare aici este destinat unui dialog care să producă interes, dorinţă de studiu şi de participare cu diferite eseuri, precum şi adăugare de oricare păreri pro sau contra. Dacă aveţi un subiect care se încadrează specificaţiilor de mai sus, vă rog să vă faceţi de cunoscut intenţia şi să ne trimiteţi materialul dumneavoastră la adresa eseuri@voxdeibaptist.org, care trebuie să fie semnat şi documentat. Nu vom publica nici o lucrare care nu este semnată. Eseurile care sunt cele mai votate, vor fi premiate la sfârşitul anului cu suma de $100 USD (lei la cursul zilei). Aşteptăm mesajele dumneavoastră!

horizontal rule

Nehotărârea Papei Benedict al XVI-lea

 

Deja se ştie: Papa Benedict al XVI-lea a retractat ce a spus la Universitatea din Regensburg în ziua de 12 sept. 2006, sau, cu alte cuvinte, a încercat să spună că nu a spus ceea ce a spus.


Mânia musulmanilor şi presiunea pe care aceştia au exercitat-o apelând la violenţă şi la ameninţări, l-a făcut pe Papă să dea înapoi.


Desigur biserica catolică va susţine că Papa nu a dat înapoi şi nu a retractat ceea ce a afirmat la întâlnirea amintită ci doar că a fost o neînţelegere şi o interpretare greşită a citatului pe care l-a folosit atunci când a amintit cuvintele împăratului bizantin Manuel Paleologu al II-lea, acre spunea că inovaţiile lui Mahomed au fost "rele şi inumane".


După incidentele provocate de credincioşii musulmani, secretarul de stat al Vaticanului, cardinalul Tarcisio Bertone, face publică declaraţia că "Suveranul Pontif îşi exprimă respectul faţă de credinţa musulmanilor şi speră că aceştia vor înţelege adevăratul sens al cuvintelor lui". Mai spunea acesta că "Sfântul Părinte regretă enorm faptul că anumite pasaje din discursul său ar fi putut avea rezonanţe ofensatoare pentru credincioşii musulmani".


Cei mai mulţi cunoaşteţi cum au evoluat lucrurile şi ceea ce era de aşteptat s-a produs. Calculat sau nu, musulmanii au obţinut încă o victorie răsunătoare impunându-şi din nou, cu forţa (de câte ori până acum?), punctul de vedere.


Se cuvine a fi puse câteva întrebări şi desigur se cuvine a fi date şi răspunsuri potrivite la aceste întrebări.


Mai întâi, referindu-ne la Papa Benedict ne întrebăm: Chiar are respect faţă de credinţa musulmanilor, aşa cum afirma secretarul de stat al Vaticanului?


Dacă da, musulmanii vor fi mulţumiţi dar creştinătatea ar trebui să se simtă trădată.


Dacă nu, este posibil ca Suveranul Pontif să mintă doar pentru a ieşi basma curată dintr-un scandal internaţional?


Analiştii publicaţiei Sunday Times afirmă că este greu de înţeles ca un om riguros şi inteligent cum este Papa Benedict să fi făcut această afirmaţie fără să-şi dea seama ce face. Ba, mai mult, Benedict al XVI-lea este cunoscut pentru antipatia sa fată de islam. Astfel publicaţia ne aduce aminte că anul trecut, Papa i-a acordat un amplu interviu controversatei Oriana Fallaci, jurnalistă islamofobă, ceea ce reprezintă un privilegiu extrem de rar acordat de un Papă. Acesta s-a declarat şi înainte de a deveni Papă îngrijorat de eroziunea creştinismului în Europa şi de "pericolul răspândirii religiei islamice, declarându-se împotriva aderării Turciei la UE.


Acum, dacă cardinalul Ratzinger (viitorul Papă Benedict) era îngrijorat de răspândirea religiei islamice înseamnă că îngrijorarea aceasta provenea din faptul că vedea ceva rău în această credinţă. Nu trebuie să fii deosebit de perspicace pentru a deduce acest lucru. Aşa că este clară părerea Suveranului Pontif despre islam. Cu toate acestea aflăm din comunicatul citat al Vaticanului că Papa "îşi exprimă respectul faţă de credinţa musulmană". Ce poate însemna acest lucru? Ne vine greu să întrebăm dar nu ne putem opri să nu o facem totuşi: Este posibil ca Papa să mintă doar pentru a ieşi basma curată? Este posibil acest lucru nu pentru un succesor al apostolului Petru cât pentru înlocuitorul lui Hristos pe pământ?


Apostolul Iacov scria credincioşilor ca "da al vostru să fie da şi nu al vostru să fie nu". Nu vreau să folosim cuvântul minciună, prea dur, dar totuşi, sper că ne va fi îngăduit măcar să spunem că s-au folosit neadevăruri în comunicatele de presă pentru a se opri ceea ce ar fi putut izbucni într-un conflict de proporţii.

 

Ştim, din documentele catolice, că Papa beneficiază de un statut diferit de al celorlalţi muritori atunci când vorbeşte. Au fost perioade în istoria bisericii catolice când se spunea că tot ceea ce afirmă Papa este literă de lege, cuvântul său este infailibil, el vorbeşte din partea lui Dumnezeu şi nu poate greşi. Nu ştiu dacă astăzi această doctrină mai este valabilă în biserica catolică. Dacă nu şi acest lucru este un cusur pentru-că nu putem schimba periodic părerea noastră despre ceea ce apreciem ca fiind adevăr absolut. Schimbarea de atitudine din partea Papei si a secretariatului Vaticanului ne produce amărăciune. Adevărul se poate oare schimba funcţie de interese religioase, politice, economice, sau de orice altă natură?


Ştim că Dumnezeu, Hristos nu se schimbă niciodată. El care este Cuvântul întrupat nu a vorbit o dată într-un fel şi altădată în alt fel, după cum dictau interesele de moment.(Putem vorbi aici dacă interesele lui Hristos şi cele ale Papei mai coincid, ar fi un subiect interesant). Unul din atributele recunoscute ale lui Dumnezeu fiind caracterul Lui neschimbabil. El este acelaşi ieri, azi şi în veci, după cum afirmă Scriptura, iar cei ce Îl urmează sunt ca El. Apostolul Pavel scriindu-le credincioşilor din Corint afirma în 2 Corinteni 4:2: "Ci ne-am lepădat de cele asunse ale ruşinii, neumblând în vicleşug, nici stricând Cuvântul lui Dumnezeu, ci făcându-ne cunoscuţi prin arătarea adevărului faţă de orice conştiinţă omenească înaintea lui Dumnezeu". Aflăm deci, că adevăraţii urmaşi ai lui Hristos nu umblă cu vicleşug şi spun adevărul. Pe de altă parte mărturisirea adevărului, a Cuvântului lui Dumnezeu, a provocat întotdeauna reacţii de împotrivire. Este preocupată azi Biserica mai mult de imagine decât de a proclama adevărul?


Nicăieri în Scripturi nu aflăm că Biserica ar trebui să aibă această grijă pentru imagine în detrimentul adevărului. Dimpotrivă, Hristos
i-a avertizat pe toţi ai Lui, pe apostoli, ucenicii de atunci şi pe toţi cei ce-L vor urma în timp, că proclamarea adevărului va fi
însoţită de persecuţie, prigoană, împotrivire, suferinţă, martiraj. Mântuitorul Hristos spunea (Ioan 16:33):"În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea".


El, Hristos, este numit Prinţ al păcii dar pacea despre care azi se vorbeşte este greşit înţeleasă. El nu a vorbit despre o pace de compromis ci despre o pace care vine din adevăr şi nu din lipsa conflictului extern, ci din lipsa conflictului intern. Pacea care vine în urma aflării Veştii Bune cum că prin Isus Hristos eşti mântuit şi sufletul tău este salvat de la moartea veşnică. Pacea că şi în necaz şi suferinţă tu eşti al lui Dumnezeu. Şi lucru de notat: pacea care te face să-ţi iubeşti duşmanul dar nu în sensul să fii ca el ci în a-l înconjura cu dragoste pentru a-i câştiga sufletul.


Biblia credincioşilor, spre deosebire de Coran, spune: întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii şi iubeşte-ţi duşmanul. Dacă eşti vorbit de rău şi batjocorit tu să binecuvântezi şi să nu întorci rău pentru rău.

 

Hristos vorbeşte despre o astfel de pace. Ne-a chemat să ne dăm viaţa pentru El dar nu aşa cum greşit se vehiculează în aceste zile prin presă, ca un fel de kamikaze creştini, nu punând dinamită în jurul nostru ca şi credincioşii musulmani şi aruncându-ne în aer, producând suferinţă în jurul nostru ci acceptând batjocura altora, căutând binele altora, dar gata de a nu renunţa la credinţa în Hristos chiar cu preţul vieţii. Aceasta este pacea despre care vorbea Hristos, din nefericire atât de diferită de pacea pe care azi biserica se străduieşte să o realizeze. Biserica azi vrea pace cu preţul sacrificării adevărului, adevăr pentru care Hristos Însuşi a fost răstignit pe cruce. Şi anume că numai prin El este drum către cer şi că "nu este sub cer nici un alt nume (decât al lui Isus) în care trebuie să fim mântuiţi". Fapte 4:12.

 

Biserica azi vorbeşte despre o pace care nu a fost niciodată preocuparea Domnului Isus. El a spus: "nu am venit să aduc pacea, ci sabia" pentru-că ştia că adevărul va produce tensiune. El aduce pace în inimi dar război în afară pentru-că nu poate exista compatibilitate între împărăţia lumii acesteia condusă de Satan şi Împărăţia condusă de Hristos. Lipsa conflictului extern, aşa cum se străduieşte azi biserica, nu înseamnă că voia lui Dumnezeu se face, dimpotrivă.



După puternica presiune exercitată în ultimele zile de lumea musulmană Papa a declarat: "Sper că reiese cu limpezime profundul meu respect pentru religiile lumii şi pentru musulmanii care cred într-un singur Dumnezeu, cu ajutorul căruia promovăm pacea, libertatea, justiţia socială şi valorile morale, spre binele întregii umanităţi. Să continuăm dialogul atât între religii cât şi între raţiunea modernă şi creştină".

 

Nu pot să fiu decât uimit, deşi nu ar trebui să fiu, citind o asemenea declaraţie. "Profund respect pentru religiile lumii, pentru musulmanii care cred într-un singur Dumnezeu" înseamnă o altă evanghelie decât cea propovăduită de Isus. O evanghelie falsă care anulează jertfa lui Hristos. Ce fel de pace poate rezulta dintr-o astfel de asociere? Pacea cui? Că a lui Dumnezeu (pe care o dă El) sub nici o formă. Câţi dintre liderii celorlalte religii pentru care Papa are un profund respect şi-au dat viaţa pentru ca noi să primim iertarea lui Dumnezeu? Mai ştiţi pe altcineva în afara lui Hristos,
Dumnezeul întrupat în care creştinii cred, sau ar trebui să creadă? Cum putem noi accepta, fără să ne fie teamă de mânia lui Dumnezeu, să punem alături de Hristos pe Buda, Confucius, Zoroastru, Mahomed sau orice alt nume, chiar al lui Moise în care cred evreii?

 

Şi stau atunci şi mă întreb şi mă mir: Al cui urmaş, al cui înlocuitor este Papa Benedict al XVI-lea?

 

Dacă nu al lui Hristos care a spus:"Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" măcar de ar fi urmaşul apostolului Petru, care a spus şi el: "ăci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea
ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie."

 

Nu citim nicăieri în Biblie că Hristos, Petru, Pavel sau alţi urmaşi ai lui Hristos ar fi avut "un profund respect pentru celelalte religii". Dimpotrivă, suntem avertizaţi.

 

Domnul Isus spunea: "Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi." Matei 24:24.

 

Apostolul Petru: "În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică." Petru 2:1.

 

Petru spunea că se vor lepăda de Hristos care i-a răscumpărat.

 

Când ai "un profund respect pentru toate religiile" Îl lepezi pe Hristos care ne-a răscumpărat şi iată că poate fi în această situaţie chiar Papa! Mă aştept ca unii dintre voi să nu fiţi de acord cu ceea ce am afirmat dar dacă îmi puteţi dovedi, cu Biblia în mână, folosind citate din ea, că mă înşel, sunt dispus să retrag ceea ce am scris.

 

Apostolul Pavel afirma şi el categoric că: "Sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!" Galateni1:7-9. Şi apostolul Pavel continuă cu o afirmaţie care ar trebui să ne dea de gândit tuturor în contextul a ceea ce se întâmplă. Galateni 1:10: "Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos".

 

Caută Papa Benedict al XVI-lea să placă oamenilor? Chiar trecând peste părerile proprii? Avem dovada înaintea noastră prin tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile. Adevărul este dat la o parte sub presiunea unor mase de oameni cere nu cred în Isus Hristos şi se propovăduieşte o pace falsă.

 

Papa a fost ameninţat cu moartea. Se teme de moarte mai mult decât de Dumnezeu? Pavel pe care l-am citat nu a căutat să fie apreciat de oameni în detrimentul propovăduirii adevărului. Şi din cauza aceasta a avut mult de suferit. A fost bătut, închis, persecutat, s-au aruncat pietre asupra lui până când duşmanii l-au crezut mort.

 

Pentru adevăr, adică pentru Hristos, s-a plătit tot timpul un preţ. Vrem azi o credinţă ieftină, fără jertfă? Vrea Papa aşa ceva? Nu ne este promisă nicăieri de Dumnezeu.

 

În acest context mai apare o întrebare:

 

Când a avut dreptate Papa? Prima dată când a afirmat că islamul este rău şi inuman, citându-l pe Manuel Paleologu al II-lea sau a doua oară când a spus că are un profund respect pentru islam?

 

Ce înseamnă rău? Ce înseamnă inuman? Nu ne referim acum la faptul că cineva s-ar putea supăra sau nu dacă îl numeşti rău sau inuman. Încercăm doar să fim obiectivi şi să înţelegem dacă cineva, în urma comportamentului lui poate fi numit, după regulile generale care funcţionează azi între oameni, rău sau inuman.

 

Este adevărat că şi creştinii au făcut ceea ce putem numi lucruri rele şi inumane. Mai ales în perioada Evului Mediu, în timpul Inchiziţiei şi a cruciadelor. În numele lui Isus Hristos s-au făcut lucruri care nu erau după voia lui Hristos, aruncând şi atunci o lumină negativă asupra liderilor religioşi care au comandat aceste fapte, dar şi asupra celor ce le-au săvârşit. Creştini cu numele doar, au persecutat apoi mulţi evrei în timpul celui de-al doilea război mondial, şi nu numai, i-au chinuit şi i-au omorât. Dar tot ceea ce s-a întâmplat a fost, aşa cum am spus, în afara voii lui Dumnezeu. Hristos nu le-a spus niciodată urmaşilor Săi să facă asemenea lucruri iar adevăraţii oameni ai credinţei le-au condamnat. Un adevărat urmaş al lui Hristos nu foloseşte forţa iar învăţătura Întemeietorului creştinismului - Isus Hristos - este clară: Să faci binele, să-ţi iubeşti vrăjmaşul, să binecuvântezi când eşti blestemat, când eşti lovit peste un obraz să îl întorci şi pe celălalt. Nu intrăm în alte explicaţii dar cred că este clar că creştinismul este o religie a nonviolenţei, a iubirii aproapelui. Dacă unii care s-au numit şi se numesc creştini şi-au permis să trăiască altfel este treaba lor, dar au adus o pată pe haina albă a creştinătăţii.

 

Creştini sunt nu cei cu numele ci cei ce ascultă de Hristos. El spunea: "Degeaba-Mi spuneţi: Doamne, Doamne şi nu faceţi ce vă spun Eu". Aşa că putem afirma că creştinismul este o religie a dragostei, a nonviolenţei, iar adevăraţii lideri vor proceda în consecinţă, dar, revin, nu într-o încercare de compromis, ascunzând adevărul de dragul unei păci false, care nu foloseşte la nimeni.

 

Am încercat să aflu câte ceva despre islam pentru a putea înţelege dacă poate fi catalogat ca şi rău şi inuman. Multe lucruri ştiţi şi voi pentru-că în aceste zile este un subiect "fierbinte". Cunoaşteţi vehemenţa cu care s-au manifestat după publicarea acelor caricaturi ale profetului Mahomed. Crimele care s-au produs atunci. Azi, după declaraţiile Papei, s-a procedat la fel. Au fost omorâţi oameni, s-au incendiat biserici, s-au proferat injurii şi ameninţări la adresa creştinilor.

 

Afirmaţiile lor că vor să-i vadă pe evrei şterşi de pe faţa pământului seamănă perfect cu cele ale lui Hitler. Ştim ce s-a întâmplat atunci. Şi tot la fel atunci lumea nu a luat în serios acele afirmaţii, ca şi astăzi. Prin "războiul sfânt" pe care l-au declanşat, liderii lor afirmă tare şi răspicat că nu se vor opri până când pământul întreg nu va fi dominat de musulmani.

 

Am primit prin Internet câteva poze făcute nu într-o ţară islamică ci chiar în Londra în timpul unei demonstraţii numită "Demonstraţia religiei păcii". Iată despre ce pace este vorba. Vă traduc câteva lozinci de pe pancartele purtate la această manifestaţie de către musulmani. Reţineţi: Pe străzile Londrei, flancaţi de poliţişti englezi!

 

- Linşaţi-i pe cei ce insultă islamul

 

- Măcelăriţi-i pe cei ce murdăresc islamul

 

- Europa va plăti! Distrugerea vine!

 

- Tăiaţi-le capul celor ce insultă islamul

 

- Europa e cancerul! Islamul e răspunsul!

 

- Islamul va domina lumea

 

Pozele există şi pot fi văzute oricând.

 

Într-un document publicat de agenţia Altermedia aflăm că în Australia, Norvegia, Suedia şi alte ţări capitaliste dezvoltate există o criminalitate rasială distinctă în creştere şi anume: bărbaţi islamici violează femeile din motive etnice. Şi nu este vorba despre lucruri ascunse pentru-că violatorii şi-au făcut publice acţiunile precum şi motivaţiile care îi duc la stfel de acţiuni.

 

Nu îmi permite spaţiul să redau întregul material, spicuiesc doar din el în speranţa că va fi destul ca să vă faceţi o părere:

 

Tot mai multe violuri săvârşite de imigranţii musulmani

 

În Australia, Norvegia, Suedia şi alte tari capitaliste dezvoltate, exista o criminalitate rasiala distincta în creştere, ignorata de "politia diversitatii": barbati islamici violeaza femeile din motive etnice. Stim acest lucru pentru ca violatorii si-au facut publice motivatiile lor sectare.
Cand mai multe adolescente australiene au fost supuse ore întregi perversiunilor sexuale intr-un val de violuri in grup, care s-au intamplat la Sydney in perioada 1998-2002, faptasii acestor atacuri s-au justificat in termeni etnici. Tinerelor victime li s-a spus ca sunt "prostituate" si "scroafe australience" in timp ce erau trantite jos si abuzate.


La Tribunalul Suprem din provincia New South Wales, in decembrie 2005, un turist pakistanez violator a declarat ca victimele sale n-au dreptul sa spuna nu, pentru ca acestea "nu purtau batic". Nu cu mult timp in urma, anul acesta, australienii au fost socati când seicul libanez Faiz Mohammed, in timpul unei conferinte tinute la Sydney, a explicat asistentei ca victimele violate nu trebuie sa-i invinovateasca pe faptasi, ci pe ele insele. Femeile care poarta imbracaminte sumara invita barbatii sa le violeze, a mai spus el.

 

Cateva luni mai tarziu, la Copenhaga, invatatul si muftiul islamic Shahid Mehdi a starnit rumoare – ca si omologul sau din Australia, – cand a declarat ca femeile care nu poarta batic "cer sa fie violate". Si cu o sincronicitate obsedanta, in 2004 ziarul londonez Telegraph relata cum, aflat temporar în Marea Britanie, seicul egiptean Yusaf al-Qaradawi pretindea ca femeile victime trebuiau pedepsite daca erau imbracate indecent atunci cand au fost violate. "Pentru a fi absolvita de vina, o femeie violata trebuie sa se fi purtat cuviincios", a adaugat el.

 

In Norvegia si Suedia, ziaristul Fjordman avertizeaza asupra unei epidemii de violuri. Inspectorul de politie Gunnar Larsen a declarat ca sunt tendinte clare, fara echivoc, de crestere constanta a cazurilor de viol si legate de etnicitate. Doua treimi dintre violatorii din Oslo sunt imigranti cu fond cultural ne-occidental şi 80% din victime sunt femei norvegiene.


In Suedia, conform declaratiei translatoarei pentru Jihad Watch, Ali Dashti, "violuri in grup, in care de obicei sunt implicati imigranti musulmani si fete suedeze, au devenit o banalitate. Acum câteva saptamani, cinci kurzi au violat cu salbaticie o fata suedeza de 13 ani."


In Franta, activista pentru drepturile femeilor Samira Bellil, după ani de violuri in grup repetate intr-unul cartierele de locuinte asigurate din bani publici, pentru musulmani, a rupt tacerea si a scris o carte, Dan l'enfer de tournantes (In iadul turnantelor - turnanta = a trece de la o persoana la alta, termen argotic care desemneaza violurile in grup, n. AM), care a socat Franta. Descriind violenta bandelor in suburbii, ea explica ziarului Time ca "orice fata din comunitate care fumeaza, foloseste fard sau poarta imbracaminte atractiva este o curva."


Din pacate, femeile occidentale nu sunt singurele victime in aceasta epidemie. In Indonezia, in 1998, grupuri implicate in respectarea drepturilor omului au intervievat si strans marturii de la peste 100 de femei chineze care au fost violate in grup in timpul tulburarilor care au precedat caderea presedintelui Suharto. Multora din ele li s-a spus: "Trebuie sa fii violata pentru ca esti chinezoaica si nu musulmana."


Christian Solidarity Worldwide raporta ca in aprilie 2005, o fata pakistaneza de 9 ani a fost violata, batuta cu o crosa de cricket, agata de tavan cu capul in jos, cu mainile legate, si i s-a turnat în gura boia de ardei. Vecinii ei musulmani i-au spus ca se razbunau pentru bombardarea copiilor irakieni de catre americani, si ca ei faceau asta pentru ca ea era o ″necredincioasa si o crestina.″


In Sudan - unde arabii musulmani ii macelaresc pe musulmanii negri şi pe crestinii sudanezi intr-un genocid continuu, - fostul sclav sudanez, actualul activist pentru drepturile omului Simon Deng, spune ca a fost martor cand femei si fete erau violate, si ca regimul arab de la Khartum isi trimite soldatii pe teren pentru a viola si a ucide. In alte rapoarte, femeile capturate de fortele guvernamentale sunt intrebate: "Esti crestina sau musulmana?" iar cele care raspund ca sunt crestine sunt violate in grup inainte de a li se taia sanii.


In Australia, cand ziaristul Paul Sheehan a scris, in mod obiectiv, despre violurile in grup din Sydney, a fost calificat drept rasist şi acuzat ca incita la ura anti-musulmana. Si atunci cand a scris in Sydney Morning Herald ca exista o rata inalta a criminalitatii în comunitatea libaneza din Sydney, colegul sau ziarist David Marr i-a trimis un e-mail cu urmatoarea observatie: "Este un articol dizgratios, care arunca o lumina proasta asupra noastra, a tututor celor de la Herald."


Ziarista Miranda Devine de la acelasi Sydney Morning Herald declara ca, in cadrul acelorasi procese pentru acuzatii de viol, orice referinta la etnicitate fusese stearsa din declaratiile victimelor pentru ca procurorii urmareau o incadrare juridica mai usoara a faptei. Asa ca, atunci cand judecatoarea Megan Latham a declarat, "nu exista nici-o dovada a unui element rasial in comiterea acestor fapte", toata lumea a crezut-o. Putem spune ca, astfel, tribunalul, politicienii si cea mai mare parte a presei le-au mai violat o data pe victime. Detectivul australian pensionar Tim Priest a avertizat in 2004 ca bandele libaneze, care au inceput sa opereze in Sydney in anii '90 – cand politia dormea pe ea, - au scapat de sub control.

 

"Grupurile libaneze", spunea el, "erau barbare, extrem de violente si intimidau nu numai martorii nevinovati ci chiar si politia care a incercat sa-i
aresteze." Priest descrie cum, in 2001, intr-o zona predominant musulmana din Sydney, doi politisti au oprit o masina cu trei barbati bine cunoscuţi din Orientul Mijlociu pentru a verifica daca nu au lucruri furate. In timp ce efectuau controlul politistii au fost amenintati fizic si ca vor fi urmariti, omoriti si prietenele lor violate. Conform celor declarate de Priest, lucrurile nu s-au terminat acolo. Cand politistii au chemat intariri, cei trei barbati, prin telefoanele mobile, si-au anuntat asociatii si in cateva minute 20 de arabi au sosit la fata locului. I-au inghiontit si i-au impins pe politisti şi au avariat vehicolele proprietatea statului. Politistii s-au retras şi banda i-a urmarit pana la sectia de politie, unde au intimidat personalul, au produs pagube materiale tinand sectia de politie ostateca. Politisitii n-au luat vreo masura impotriva infractorilor. Priest acuza: "In mijlocul populatiei locale politistii sunt lasi, iar mesajul a fost, "libanezii (bandele musulmane) stapanesc strazile.'"


In Franta, in suburbii, unde violul in grup este cunoscut sub numele de tournante , victimele stiu ca politia nu le va proteja. Daca vor face plangere, spune Samir Bellil, ele si familiile lor vor fi în pericol.


In Malmo, Suedia, politia a recunoscut ca nu mai controleaza orasul. "Efectiv, este controlat de bande violente de imigranti musulmi." Personalul ambulantelor este atacat frecvent si scuipat si de aceea refuza sa se deplaseze fara escoarta politiei. Politia este prea timorata pentru indrazni sa intre in anumite zone din oras fără intariri. In iunie 2005, ziarele norvegiene raportau ca Oslo a inregistrat cel mai mare numar de cazuri de viol din precedentele 12 luni. Totusi, explica Fjordman, statisticile oficiale nu contin nici o informatie despre faptul ca "imigrantii erau prezenti coplesitor printre acuzatii in cazurile de viol" si ca mass-media raman suspect de tacute. Unni Wikan, profesoara de antropologie la Oslo, spune ca femeile norvegiene trebuie sa accepte responsabilitatea faptului ca barbatii musulmani gasesc provocator modul lor de a se imbraca. Si, de vreme ce acesti barbati considera femeile responsabile pentru viol, ele trebuie sa se adapteze societatii multiculturale din jurul lor. Numarul abuzurilor comise de barbati musulmani impotriva femeilor în ultimul deceniu este atat de mare, incat nu poate fi vazut altfel decat ca un comportament cultural implicit. Este sprijinit si promovat deschis de catre liderii religiosi islamici, care acuza victimele şi ii exonereaza pe violatori. In iulie 2005, seicul Mohammad Omran din Melbourne declara, invitat la emisiunea "Sixty Minutes" ca "… noi credem ca avem mai multe drepturi decat voi, pentru ca noi am ales Australia sa fie casa noastra, iar voi nu." In acelasi interviu, seicul Khalid Yasin, aflat in vizita in Australia, avertiza: "Nu este nimic mai neobisnuit ca un musulman să aibă un prieten nemusulman, caci un musulman ar putea fi asociatul tau, dar niciodata prieten. Nu poate fi prietenul tau, pentru ca nu intelege principiile tale religioase si nu poate pentru ca nu înţelege credinta ta."

 

Desigur că îmbrăcămintea provocatoare nu ar trebui să existe. Ţări altădată creştine azi nu mai au nimic sfânt iar comportamentul, felul de viaţă, este în totalitate păgân. Aşa cum am mai spus, aici creştinismul mai este prezent doar cu numele. Probabil că în tot ceea ce se întâmplă nu este altceva decât o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru felul în care unii au înţeles să trăiască. Cu toate acestea, nimic nu justifică acţiuni de genul celor amintite.

 

Şi acum revin la întrebarea pe care am pus-o: Când a avut dreptate Papa Benedict al XVI-lea? Prima dată când a spus că islamul este rău şi inuman sau când a spus că are un profund respect pentru toate religiile lumi, inclusiv pentru islam? Papa spunea că împreună cu Dumnezeul musulmanilor vrea să promoveze pacea, libertatea, valorile morale, spre binele întregii umanităţi. Rămâne să ne răspundem noi singuri dacă Dumnezeul musulmanilor este şi Dumnezeul creştinilor şi dacă pacea Unuia este şi pacea celuilalt. Să căutăm singuri adevărul, Papa Benedict al XVI-lea este tare nehotărât. 

 

NOTĂ: Acest material este, sub forma scrisa, unul dintre episoadele emisiunii "LUMEA ÎN CARE TRAIM", emisiune realizata de Dan Bercian si difuzata la radio UNISON Zalau. Poate fi retransmis mai departe sau publicat.

sus

horizontal rule

Ce este nou?

CHAT Creştin!

 

FORUM

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate