Arhiva Contact Despre noi FORUM
 Eseuri Creştine
 

Februarie 2006
Caută în site
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Eseuri Creştine
Umor
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
Poşta Redacţiei

 


Eseuri Creştine

 

 

Pagina de Eseuri Creştine este o nouă pagină pe care o introducem din anul 2006, un loc unde veţi putea citi diverse lucrări pe teme teologice sau apologetice. Vă menţionăm că tot ceea ce este conţinut în cadrul acestei pagini reprezintă părerile personale a celor care le scriu şi nu sunt neapărat părerea Misiunii Vox Dei - deci tot ce va apare aici este destinat unui dialog care să producă interes, dorinţă de studiu şi de participare cu diferite eseuri, precum şi adăugare de oricare păreri pro sau contra. Dacă aveţi un subiect care se încadrează specificaţiilor de mai sus, vă rog să vă faceţi de cunoscut intenţia şi să ne trimiteţi materialul dumneavoastră la adresa eseuri@voxdeibaptist.org, care trebuie să fie semnat şi documentat. Nu vom publica nici o lucrare care nu este semnată. Eseurile care sunt cele mai votate, vor fi premiate la sfârşitul anului cu suma de $100 USD (lei la cursul zilei). Aşteptăm mesajele dumneavoastră!

horizontal rule

Pastor Marian Ghita - ConstanţaEseul prezentat în această lună face parte dintr-o serie de alte mesaje ale pastorului Marian Ghiţă, care au fost puse la dispoziţia Publicaţiei de Apologetică prin amabilitatea şi bunăvoinţa acestuia. Mulţumim pe această cale pentru efortul continuu de a fi o binecuvântare pentru poporul lui Dumnezeu de pretutindeni precum şi pentru participarea sa în cadrul mesajelor prezentate pe această secţiune nou inaugurată a Publicaţiei noastre. Amintim pe această cale celor doritori că în numărul viitor vom fi în măsură să vă punem la dispoziţie şi celelalte părţi ale lucrărilor pastorului Marian Ghiţă. Aşteptăm mesajele dumneavoastră referitoare la aceste articole precum şi eventualele întrebări ori sugestii în acest sens.

 

Vindecarea soacrei lui Petru

(Marcu 1:29-31)

 

Isus S-a arătat în 1:21-28 ca eliberator al omului posedat de duhul necurat. El Şi-a arătat autoritatea Sa alungând duhul necurat din acel om şi astfel acesta a putut trăi o altă viaţă: una în supunere faţă de Domnul Isus Cristos, dar independentă de influenţa înrobitoare şi distructivă a duhurilor necurate. Aceasta este cu adevărat o viaţă binecuvântată.

 

Imediat după ce Isus a ieşit din sinagogă (era aceeaşi zi de sabat – v.21), el a fost invitat în casa lui Simon Petru şi a lui Andrei, fratele lui. Probabil, văzând în sinagogă eliberarea omului care fusese robit de duhul necurat, Petru s-a gândit imediat la nevoia din casa lui: soacra sa zăcea în pat din cauza frigurilor. Această boală în acea vreme putea fi mortală dacă nu era tratată corespunzător. Conform relatării lui Luca soacra lui Petru „era prinsă de friguri mari” (Lc. 4:38), boală care în vechime se sfârşea adesea cu decesul bolnavului (vezi şi Fap. 28:8). Oricum, din această cauză, soacra lui Simon era imobilizată la pat; nu mai putea să facă nimic în casă, devenise o povară pentru familia ei. Merită apreciată atitudinea lui Simon. Se arată aici că el îşi iubea soacra şi-i dorea binele. În acelaşi timp, el apare a fi un om practic. El nu contemplă doar minunea din sinagogă, zicând: „Extraordinar, ce plin de putere este Domnul Isus!” El gândeşte astfel: „Dacă Domnul Isus Şi-a arătat puterea Sa acolo în sinagogă, faţă de acel om, atunci El poate rezolva şi problema din casa mea. Hai să Îl rog să o vindece şi pe soacra mea”. Noi trebuie să avem atitudinea lui Petru. Când citim în evanghelii despre puterea Domnului Isus, arătată prin lucrările Sale pline de putere în viaţa oamenilor, ar trebui să-L rugăm şi noi pe Domnul ca să lucreze în vieţile noastre şi în casele noastre. Atunci vom vedea:

 

1.     Disponibilitatea Domnului Isus de a ne face bine

În v. 31 observăm că Isus a răspuns rugăciunii lui Simon. El a fost dispus să răspundă rugăminţii lui. În Scriptură găsim multe promisiuni despre dorinţa Domnului de a răspunde rugăciunilor noastre (vezi Ioan 6:37; Mat. 7:7-11). Niciodată El nu a respins pe cineva care şi-a pus încrederea în El. Desigur, El în suveranitatea Lui va găsi cu cale să nu ne facă aşa cum cerem noi, dar El răspunde rugăciunilor noastre, iar răspunsul Său este întotdeauna binecuvântat pentru noi (2 Cor. 12:7-10). Cert este că Domnul Isus este gata de a interveni şi în casa lui Petru. Trebuie însă să facem precizarea că Isus nu a făcut lucrări miraculoase în viaţa oamenilor dacă ei nu au vrut, dacă ei nu au dorit stăruitor, dacă nu a fost credinţă în El (vezi, de ex., Mc. 6:5-6). Dar mai trebuie înţeles un lucru. Conform lui Ioan 6:44-45 nimeni nu poate veni la Domnul Isus dacă Dumnezeu Tatăl nu îl atrage să facă acest lucru. Foarte mulţi oameni ignoră lucrarea Tatălui în viaţa lor de a-i atrage la Domnul Isus, şi de aceea s-ar putea să se confrunte cu împietrirea inimii lor şi să constate că nu-şi mai doresc să vină la Domnul Isus şi să-L roage pentru vindecare, sau mântuire (vezi Evr. 3:7-4:11; 6:4-6). Există de la Dumnezeu o vreme hotărâtă de El de cercetare, de apropiere a Domnului faţă de om, o zi a mântuirii. Această vreme (zi, sau perioadă) trebuie folosită. Dacă ea trece nefructificată, şansele îndurării Domnului faţă de cel care nu fructifică ziua cercetării pot deveni nule. Atenţie, deci! Timpul, sau ocaziile, nu sunt sub stăpânirea noastră, ci sub autoritatea lui Dumnezeu. Simon a folosit ocazia acelei zile, când Domnul Isus era cu el, imediat după ce omul din sinagogă fusese eliberat. Aceea a fost pentru el ziua vindecării soacrei lui.

 

În acelaşi timp, Îl vedem pe Domnul Isus chiar de la început dispus ca să-Şi folosească autoritatea şi puterea în a sluji pe alţii (vezi de ce a venit Isus – Mc. 10:45). El S-a arătat astfel a fi „Robul Domnului” care a venit să slujească pentru binele altora, luând asupra Lui toate bolile, neputinţele şi păcatele noastre, identificându-Se astfel cu noi (vezi Isaia 42:1-8; 52:13-53:12). În primele două lucrări miraculoase ale Domnului Isus (1:21-31) Îl vedem pe El ca „Stăpânul care porunceşte, chiar şi duhurilor necurate şi ele îl ascultă” (1:27), şi ca „Robul Domnului care slujeşte” (1:30-31; 10:45). Cele două calităţi se regăsesc în persoana lui Isus într-o armonie desăvârşită.

 

Este interesant de observat că Domnul, după ce eliberează în sinagogă un bărbat, imediat vindecă o femeie. Pe vremea aceea, conform învăţăturii rabinilor, femeile erau considerate inferioare bărbaţilor; se spunea că femeia nu a fost creată ca şi bărbatul după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ci din coasta bărbatului (Gen. 1:27; 2:22) – aceasta însemnând, după învăţătura acelor teologi, că femeia este inferioară bărbatului. Desigur, interpretarea pe care o dădeau rabinii Scripturilor Sfinte era complet eronată; Domnul i-a făcut pe amândoi (bărbat şi femeie) egali unul faţă de celălalt, amândoi fiind creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Gen. 1:27; 2:18). Doar căderea în păcat a adus dezechilibru în statutul celor doi, a femeii faţă de bărbat (Gen. 3:16; 1 Tim. 2:13-14). Isus însă tratează în mod egal pe femei ca şi pe bărbaţi. El a venit să restaureze pe om (şi pe bărbat şi pe femeie) prin mântuire şi, de asemenea, a venit să restaureze femeia în statutul ei faţă de bărbat, readucând egalitatea între cei doi (1 Cor. 11:11-12; Gal. 3:28). Faptul că Domnul a apucat-o de mână, pentru a o ridica în sus (deci a atins-o) arată acest lucru (v. 31).

 

Concluzia este aceasta: Domnul Isus, care are autoritatea lui Dumnezeu este gata să intervină în viaţa oamenilor pentru a-i sluji prin această autoritate (10:45). Este interesant că Domnul nu a pus condiţii în nici un fel. A fost suficient ca Simon să-I vorbească despre soacra lui şi să se încreadă total în puterea lui Isus. Restul a făcut El, arătându-Şi totala disponibilitate, şi aceasta „fără bani şi fără plată” (Is. 55:1; Mat. 10:8).

 

2.     Puterea Domnului Isus de a ne face bine

 

Din nou remarcăm puterea dumnezeiască a Domnului Isus. Ni se spune că „El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o în sus, şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească” (v. 31). Marcu, într-un limbaj extrem de concis, ne prezintă o lucrare extraordinară de vindecare care, în condiţii omeneşti ar fi presupus un tratament complex, o perioadă destul de lungă de timp de tratament, şi apoi o perioadă de refacere după boală, dar care la Domnul Isus s-a desfăşurat, vorba românului, „în 2 timpi şi 3 mişcări”. Totul a durat câteva secunde. Marcu spune că după intervenţia Domnului Isus în această manieră, dincolo de procedurile omeneşti şi naturale, „au lăsat-o frigurile” (v. 31). Numai Dumnezeu poate face asemenea lucruri. Numai El „a zis şi a făcut” (Gen. 1). Isus a făcut o lucrare asemănătoare cu lucrarea creaţiei cosmosului, fără ca lucrarea Sa să se facă cu ajutorul vreunui mijloc extern, din afara persoanei Sale, şi fără ca aceasta să dureze o perioadă de timp anume. Realmente, Isus a demonstrat astfel că este „Fiul lui Dumnezeu” (1:1).

 

Trebuie remarcat, de asemenea, şi un alt lucru: Isus nu S-a comportat ca un magician, nici pentru vindecarea soacrei lui Petru, dar în nici un alt caz de lucrare miraculoasă, oricare ar fi fost ea. Un magician consideră că posedă un anume ritual numai de el cunoscut, un anumit procedeu miraculos numai de el practicat, pentru a-şi realiza numerele sale aşa-zis „miraculoase”. Fie o formulă magică (gen, „Abracadabra”, sau „Sesam deschide-te!”), fie o procedură secretă anume. În asemenea situaţii puterea magicianului derivă din faptul că el stăpâneşte anumite formule sau proceduri magice pentru a realiza acele lucrări. El nu are acea putere în el însuşi. El cunoaşte „anumite căi” pe care alţii nu le cunosc. Dacă un altul ar cunoaşte acele căi şi le-ar folosi, atunci ar putea realiza şi el ceea ce magicianul realizează. Domnul Isus nu a folosit anumite formule sau anumite proceduri magice. El Însuşi are puterea lui Dumnezeu, primită de la El, în natura persoanei Sale. El este Fiul. „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui” (Ioan 3:35; vezi şi 5:17-30). Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este „Cuvântul lui Dumnezeu” prin care Dumnezeu a făcut toate lucrurile (nimic din ce a fost creat nu a fost făcut fără El, adică fără Cuvânt) (Ioan 1:1-5); El este Cuvânt care S-a făcut trup (Ioan 1:14). Aşadar, Isus a vindecat-o pe soacra lui Petru într-un mod normal persoanei Lui. Faptul că Isus „a apucat-o de mână, a ridicat-o în sus” (v. 31) nu ţine de un anume ritual de vindecare (adevărul este că dacă ne-am uita la toate lucrările miraculoase ale Domnului Isus, nu am putea descoperi o anume procedură standard de vindecare, sau de înviere, sau de eliberare, pe care să o folosim şi noi, şi să ajungem şi noi la acelaşi rezultat. Isus a fost mereu imprevizibil în gesturile Sale, în felul în care a procedat. Nu putem distinge vreo regulă). Isus a procedat aşa din alte considerente. El Şi-a arătat în acest fel, aşa cum s-a arătat la pct. 1, consideraţia faţă de omul pe l-a vindecat (în acest caz faţă de o femeie), sau apropierea Lui de nevoile oamenilor (El S-a atins de cei păcătoşi, sau de bolnavi, fără a-i considera pe aceştia „spurcaţi”, sau „nedemni”), sau chiar autoritatea Sa (în situaţiile în care El nu s-a atins de cei care trebuiau vindecaţi, ci i-a vindecat de la distanţă, El tocmai prin aceasta S-a arătat plin de putere, Stăpânul care este suficient să spună, sau să poruncească ceva şi să se împlinească – vezi Mat. 8:5-13), sau faptul că a ţinut seama de specificul situaţiei fiecăruia, sau de identitatea personală a fiecărui om (vezi modul unic de vindecare a orbului din naştere – Ioan 9:6-11). Aşa cum miracolul convertirii oamenilor (întoarcerea lor de la păcat la Dumnezeu) este specific personalităţii oamenilor (convertirile nu se asemănă una cu cealaltă), aşa a procedat Domnul Isus în toate lucrările Sale (în funcţie de voinţa Lui în acel moment, în funcţie de fiecare om în parte, în funcţie de multe alte lucruri). Concluzia este că Domnul Isus prin lucrările Sale miraculoase S-a dovedit a fi El Însuşi, în persoana Sa, Fiul lui Dumnezeu, Cristosul, Mântuitorul oamenilor, având în El Însuşi autoritate şi putere dumnezeiască, dar în nici un caz nu a fost un magician, sau un măscărici (lucrările Sale au fost minuni veritabile).

 

3.     Disponibilitatea soacrei lui Simon de a sluji Domnului şi altora

 

Pe de o parte, remarcăm că imediat după ce Domnul a ridicat-o pe soacra lui Petru, ea a început să slujească (lui Isus, ucenicilor Lui şi celor din casă) (în Lc. 4:38 apare „Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească”). Aceasta înseamnă că soacra lui Simon nu a avut nevoie după vindecarea ei de o perioadă normală de refacere după boală (perioada de convalescenţă este necesară după aproape fiecare boală). În vindecarea ei (când „au lăsat-o frigurile”) a fost inclusă şi perioada de refacere a organismului. Îndată ea a fost aptă de treabă, de o activitate normală. Aceasta este într-adevăr o minune dumnezeiască.  De fapt, prin ceea ce soacra lui Simon a început să facă, dovada vindecării ei s-a arătat într-un mod foarte convingător.

 

Pe de altă parte, soacra lui Simon a înţeles că răspunsul ei la bunăvoinţa şi îndurarea Domnului, arătate ei prin vindecarea de care a avut parte, nu poate fi altul decât slujirea din partea ei a Domnului şi a oamenilor. Un om care beneficiază doar de binecuvântarea Domnului (oricare ar fi ea), fără ca el să-Şi arate recunoştinţa prin a se dedica Domnului şi a-L sluji pe El şi pe semenii lui (vezi porunca supremă a lui Dumnezeu – Mc. 12:29-31), este un om care nu a înţeles de ce el a fost binecuvântat de Dumnezeu (vezi Lc. 17:11-19). El a fost binecuvântat degeaba. Soacra lui Simon a înţeles acest lucru şi imediat „ea a început să le slujească” (v. 31).

 

Noi deci, dacă am beneficiat de lucrarea Domnului în vieţile noastre, trebuie să răspundem cu dedicarea noastră în a-L sluji pe El, arătându-ne astfel recunoştinţa noastră faţă de harul, îndurarea şi dragostea Sa arătate faţă de noi. Apare aici un model al slujirii. (1) Noi suntem chemaţi să-L slujim pe Domnul; dar slujirea Domnului se exprimă în slujirea semenilor noşti în voia Lui şi în cadrul stabilit de El prin cuvântul Scripturilor. Pavel spune despre sine că Îl slujeşte pe Dumnezeu „în duhul lui, în Evanghelia Fiului Său” (Rom. 1:9). Noi suntem chemaţi să-L slujim pe Domnul în duhul nostru (nu doar de suprafaţă, formal), în Evanghelia Fiului Lui. Atunci slujirea noastră va căpăta aprobarea lui Dumnezeu (Rom. 15:17-21). Domnul Isus prin tot ce a făcut L-a slujit pe Dumnezeu; El nu a făcut voia Sa ci a Tatălui divin (Ioan 6:38). Dar lucrarea Sa s-a desfăşurat în 3 moduri (prin 3 feluri de lucrări): El învăţa pe oameni cuvântul lui Dumnezeu, El propovăduia Evanghelia Împărăţiei, şi făcea lucrări de vindecare, de eliberare, învieri, deci lucrări miraculoase pentru binele oamenilor (Mat. 4:23). Toate acestea însemnau din partea Lui că slujea pe Dumnezeu. (2) Noi suntem chemaţi să-L slujim pe Domnul ca recunoştinţă a faptului că El ne-a mântuit din păcat, ne-a vindecat, şi ne-a dat viaţă veşnică. Dumnezeu nu are nevoie de slujirea noastră. El este atotsuficient în El Însuşi. Dar de ce ne cheamă totuşi la slujire? Slujirea noastră este de fapt mărturia (dovada) că noi înşine am fost binecuvântaţi de El. Ea trebuie să fie expresia lucrării Sale în noi. Trebuie să răspundem dragostei Lui cu dragostea noastră (2 Cor. 5:14-15). Dacă slujirea noastră ar fi doar moneda de schimb prin care ne-am putea procura mântuirea, sau binecuvântarea noastră, atunci ar trebui să înţelegem că am ofensa pe Dumnezeu în acest mod. Ce am putea noi da lui Dumnezeu ca, prin acel lucru, să obţinem ceva de la El? Nimic. Pe de altă parte, ce ar fi putut face soacra lui Simon în slujire faţă de Domnul, pentru ca ea să beneficieze de vindecare din partea Lui? Nimic. Ea nici nu putea să se mişte din pat. Dar când a fost vindecată, ea, ca şi expresie a faptului că a fost într-adevăr vindecată, L-a slujit pe Domnul şi pe cei din casă. Toţi care o cunoşteau pe soacra lui Simon, atunci când o vedeau sănătoasă şi muncind cu putere nu ar fi spus doar: „Ce femeie devotată şi harnică este ea!” Oamenii ar fi exprimat: „Extraordinar, ea era bolnavă, incapabilă de vreun efort, şi acum o vedem în putere, slujind pe alţii. Ce minune s-a întâmplat cu ea?” Ea a devenit astfel o mărturie a puterii divine a lui Isus în faţa oamenilor. Noi nu putem face nimic ca să obţinem mântuirea lui Dumnezeu. Dar când o primim ca şi expresie a harului Său (noi nu merităm aceasta), şi când noi experimentăm mântuirea ca şi darul lui Dumnezeu pentru noi, atunci într-adevăr slujirea noastră va dovedi că suntem deja mântuiţi. Numai un om mântuit prin harul lui Dumnezeu, prin credinţa în Domnul Isus Cristos va face faptele bune care trebuie făcute (Efes. 2:8-10). Este interesant că soacra lui Petru nu a primit o poruncă expresă să-i slujească pe cei din casă. Ea a simţit imboldul să facă acest lucru. Desigur, pentru însărcinări speciale din partea Domnului, este nevoie de o chemare specială şi o desemnare specială (Fap. 13:1-4). Dar imboldul de a-L sluji pe Domnul trebuie să fie unul lăuntric, în noi înşine. Porunca de a sluji pe Domnul vine din interiorul inimii celui care a fost vindecat, respectiv mântuit. Este porunca Domnului, într-adevăr, dar este dată în lăuntrul fiinţei celui mântuit (vezi Evr. 8:10-12). Soacra lui Simon a simţit imboldul lăuntric de a-L sluji pe Domnul (vezi şi Isaia 6:8 – este de fapt dorinţa inimii Fiului lui Dumnezeu care din dragoste faţă de Tatăl vrea să-L slujească – Evr. 10:5-10). (3) În acelaşi timp un om poate sluji lui Dumnezeu doar prin puterea Lui, a Duhului Său. Soacra lui Simon a putut sluji pentru că ea acum era sănătoasă. Ca femeie bolnavă nu putea face nimic. Când ucenicii au fost trimişi în lume să vestească Evanghelia tuturor oamenilor, ei au fost trimişi în puterea Duhului Sfânt, însoţiţi de autoritatea lui Cristos şi au lucrat în puterea lui Dumnezeu (Mat. 28:18-20; Mc. 16:15-20; Fap. 1:8; 2 Cor. 5:20; 1 Cor. 12:4-6; 2:1-5; 3:5-9). Dacă ar fi slujit pe Dumnezeu şi pe oameni în puterea lor, atunci ei nu ar fi putut oferi nimic prin slujirea lor şi ar fi fost nimiciţi. Dacă soacra lui Simon s-ar fi încumetat să-i slujească pe Domnul şi pe cei din casă în halul în care era din cauza frigurilor, ar fi căzut imediat, n-ar fi putut să facă nimic.

 

Dacă, deci, am înţeles dragostea Domnului faţă de noi şi dacă am experimentat puterea vindecătoare a harului şi îndurării Sale în viaţa noastră, atunci haidem să-L slujim pe Domnul şi pe semeni în puterea Duhului Său Sfânt (Rom. 12:1-2; 1 Cor. 15:10). Altminteri am aduce „foc străin” pe altarul lui Dumnezeu, şi atunci El ne-ar distruge (Levitic 10:1-2).

 

Vindecarea soacrei lui Petru ne arată puterea vindecătoare a Domnului Isus şi puterea Sa de restaurare a vieţilor noastre (restaurare în sensul că noi, care am fost creaţi de Dumnezeu pentru a ne găsi identitatea şi împlinirea în a-L sluji pe El şi pe semenii noştri conform voii Sale, am fost vindecaţi de neputinţa şi egoismul nostru în care am căzut din cauza păcatului, şi readuşi la ceea ce Domnul a planificat din veşnicie pentru veşnicie, pentru noi). Isus este deci Cel Atotputernic ca să ve vindece de orice boală şi Robul Domnului ca să răspundă nevoilor noastre; aceasta însă ne obligă la o viaţă în care să-L slujim pe Domnul ca robi ai Lui, în puterea Sa dumnezeiască.

sus

horizontal rule

Ce este nou?

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere! [apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate