Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Nostra Aetate
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

Când nu ne ştim locul

 

 de Caius ben Obeada

 

 

Internetul ne-a deschis multe căi de comunicare și expunere a multor idei și opinii care sunt sau nu necesare. Vrem sau nu, suntem bombardați în fiecare zi de năzdrăvănia fiecăruia, a ceea ce îi place să vadă sau să urmărească, unii forțându-ne să le urmărim curiozitățile și tot felul de lucruri de care am fi sau nu interesați.

 

Vrei sau nu, întrebat sau nu, interesat sau nu să știi opinia unuia sau a altuia, ești forțat să vezi ce alții cred că eu ar trebui să fac sau să știu.

 

Nu demult o persoană mă avertizează că nu ar trebui să pun pe Facebook imagini de martiraj, pentru că sunt imagini prea violente. Mi s-a spus că și copiii ar avea acces la astfel de pagini și nu este bine, sugerand că va atenționa facebook să blocheze astfel de materiale văzute pe peretele meu. Eu am citit mesajul și mi-am pus câteva întrebări:

 

1.       De ce un copil ar ajunge la pagina mea, când prietenii nu sunt copii (din câte ştiu eu)...

2.       De ce ar trebui să ascundem realitatea suferinței fraților noștri din țările arabe, considerând că poate fi ofensiv copiilor noștrii...

3.       Cine pune administratorul paginei mele un om pe care nu-l cunosc dar mi-a cerut prietenia, forțat opiniei și plăcerilor lui....

 

Mi se pare că libertatea de exprimere a ajuns să ne aburească mințile, crezând că din odaia noastră avem libertatea și liberul arbitru la tot ce ni se pare nouă corect.

 

În vara asta am fost în vacanță cu soția și fata noastră mai mica pentru o săptămână la oceanul Atlantic. Fiind prima mea vacanţă în ultimii ani, nu am avut nici o altă planificare decât să stau în briza oceanului, sub o umbrelă, citind și ascultând o muzică relaxantă și plăcută mie. Echipat cu câteva concerte în telefonul celular, cu un difuzor fără fir, un Kindle și două romane, m-am pus pe șezlong la umbra umbrelei, am dat drumul la un concert cu muzica disco din ani 1980 care îmi aducea aminte de anii tinereții la Casino la Mamaia, și nu a trecut nici un minut să nu fiu reproșat că muzica pe care am ales-o nu este bună și ar trebui să dau difuzorul cât de încet să nu audă nimeni (comentariu făcut de fata mea de 13 ani...)

 

În libertatea timpului meu, a unor indulgențe personale de relaxare, un copil vine să-mi reproșeze că deciziile și alegerea făcută nu este bună, pentru că așa i se pare ei la judecata unui adolescent, care încă nu a ajuns să treacă prin viață, care încă nu se poate susține singură, însă crede că are toată autoritatea și înțelepciunea să ia o decizie pentru tine.

 

Ce este viața?

 

Din punct de vedere uman, știm că ne-am născut din placerile părinților noștri și, după o viață de plăceri și durere, ne întoarcem înapoi în păntecele țărânei din care Dumnezeu ne-a făcut. Nimeni nu știe cât vom trăi, și nici nu putem face o predicție la ceea ce vom avea.  Vedem pe unii că le merge bine, când altora le merge rău. Observăm că am putea duce mai bine, însă norocul nu este de partea noastră. Judecăm lucrurile în baza plăcerilor noastre, iar ce este al nostru nu este îndeajuns. Vrem să avem ce alții au, fără osteneală sau sacrificiu.

 

Vrem să o ducem bine crezând că norocul ajută pe unii și bleastămă pe alții. Ce au alții ar trebuie să fie și al nostru, iar sârguința și jertfa ar trebui să fie numai pentru cei care lucrează pentru noi, să ne ajută să fim înstăriți și pregătiți pentru zilele grele.

 

Indiferent dacă vorbim de viața pământească sau de aspirațiile spirituale, carnalitatea unei minți de copil ne aburește principiile de viață, crezând că liberul arbitru ar trebui să ne dea oportunitatea să alegem ce vrem și cum vrem, să conducem afacerile vieții spirituale și bisericești după cum ni se pare nouă că este mai bine.

 

Nu ne intereseaza nici trecutul și nici viitorul, prezentul devenind mai important decât orice așteptare. Viața nu este o explicație, ci o trăire a prezentului în bucuria plăcerilor minții noastre.

 

Din perspectiva viziunii de furnică, nu există nimic în afară de ceea ce se vede, și plăcere nu este în ceea ce va fi, ci în ceea ce este. În mintea unui copil nedezvoltat, totul este acum ceea ce a fost până acum, nu mai contează restul, iar ce va fi nu este important atâta timp cât prezentul nu aduce satisfacție vieții imaginative pe care o avem.

 

Ecuația veșniciei

 

Dumnezeu crează omul, îi dă viață, îi asigură aer și necesități de existență să dea cinste Creatorului Său. Omul în abureala minții Sale refuză ecuația veșniciei, crezând că întâmplarea este o logică mai bună a unui început de viață care neagă orice obligație de recunoaștere a unei imposibilități de existență fără intervenția providențială acordată.

 

Aceași mentalitate de libertate, în care omul nu are nici o obligație față de divinitate, îți crează iluzia unui liber arbitru în care ”dacă” divinitatea ar fi o realitate, omul nu ar avea nici o obligație de recunoaștere a dependenței pe care o are față de Creatorul său. În această ideologie a unei independețe și liber arbitru, omul face ce vrea și când vrea, alege să trăiească cum și unde vrea. Nu și-a putut să-și permită veșnicia, însă se mulțumește cu prezentul, cu ceea ce poate să facă și să exploateze din propria inițiativă.

 

În ce privește biserica, multora le place să facă ce vor, crezând că este mai important ce ei fac pentru Cristos, decât ceea ce Cristos ar face prin ei. În această ecuație a liberului arbitru în care nu este constrâns sau obligat să facă ceva dacă nu vine din proprie inițiativă, credinciosul carnal ajunge să subjugheze pe semenii lor, crezând că ceea ce ei cred este mai important, cu un beneficiu deosebit pentru împărăția lui Dumnezeu.

 

Realitatea ascunsă

 

Prea puțini aleși ai lui Dumnezeu ajung să se proșterne înaintea divinității şi să ajungă să înțeleagă planul și chemarea pe care o au în această viață. Cu mult timp în urmă ascultam predica unui rabin în care încerca să explice ce este viața. Acest rabin spunea că viața este ca o scenă pe care mulți actori sunt chemați să joace diferite roluri. Fiecare își are rolul lui și fiecare actor își are costumul lui. Actorul nu poate decide ce costum să poartă și nici să joace rolul altui actor. Unii sunt chemați să joace mai multe roluri, folosind diferite costume, însă nici un actor nu poate să ia inițiativa de a juca ce rol vrea, când vrea, și cu ce costum vrea.

 

Omul trăiește pe scena lui Dumnezeu, în care fiecăruia i s-a dat un rol să joace. Există o neputință personală de a juca ce rol vrem, când vrem și unde vrem. Unii cred că pot face acest lucru, în imaginația unei minți aburite, în care sunt debarasați de divinitate, pe scena imaginație păcătoase în care și-au găsit plăcerea.   

 

Unde ne este locul

 

Cunoaștere locului și contextului vieții pe care o trăim ne facilitează nu numai viața, dar și trăirea.

 

În contextul mesajului divin, ajungem la înțelegerea că viața aproape ca este o virgulă a unei dependențe totale de Cristos, a unei părtășii veșnice cu Creatorul. Viața care ne este dată are un aspect uman, pregătitor responsabilităților pe care veșnicia o are pentru fiecare chemat și ales al Creatorului. În acest proces, omul nu numai că trece prin fazele vieții, de la infanție la bătrânețe, dar ajunge și la o experiență spirituală care mimează fazele fiziologice de creștere, în care un copil a Domnului ajunge la o maturitate spirituală de om mare prin existanța și călăuzirea Celui care dă viață.

 

Adunarea sfinților, este o uniune a copiilor lui Dumnezeu găsiți în diferite stadii de creștere spirituală. În această mare familie spirituală Creatorul unește copii, adolescenți, tineri, și bătrâni, în vederea pregătirii pentru responsabilitățile veșniciei. În această unitate Duhul Sfânt crează responsabilități specifice, în baza nivelului spiritual ajuns. Astfel că bătrânii adunării sfinților ajung să fie presbiterii și episcopii adunării, înzestrați să ajute comunitatea adunării sfinților cu hrana necesară creșterii spirituale.

 

În acest context, în baza nivelului de creștere spiritual, fiecare ajunge să primească o responsabilitate comunitară, astfel că diferite daruri spirituale sunt împărțite nu în voia fiecăruia, ci în necesitatea adunării sfinților, fiecare devenind un slujitor unul altuia, comform planului divin. Oportunitatea de slujire este determinată de necesitățile adunării, şi nu de voința și liberul arbitru pe care unii vor să-l exercite.

 

Aberații și ciudățeniii

 

În procesul de creștere, unii copii spirituali ajung la niște anormalități, în care logica unei minți aburite ia stăpânire în apucăturile carnale și logice de viață. Spiritualitatea este pusă deoparte, liberul arbitru de satisfacere personală a unor apucături carnale ia formă, adunarea sfinților ajungând să cadă pradă unor obraznici care, într-un efort carnal, sufocă liniștea și viață spirituală din adunarea sfinților; unii crezând că un studiu teologic îi face lideri, se impun să ocupe amvoanele adunării sfinților. Alții care cred că au o voce mai puternică, se impun cu ciudățenile opiniilor pe care le au. Unii ajung să dea sfaturi în toate și în totul. Lucrarea Domnului ajungând să fie sufocată de opiniile răsfățate a unor copii care le place să fie hrăniți de alții, să fie legănați și alintați în popularitatea unui duh străin adunării sfinților.

 

Așa s-a ajuns la aberații la unii, care au ajuns să scrie opinii de doi bani, a unor prostii teologice fără sens și fără Dumnezeu. Unii își crează platforme înalte de unde să poată striga, plânge și striga cu putere prostia apucăturilor cu care s-au obișnuit, aberațiile și nepotrivirile ajungând să sufoce lucrarea la care unii aleșii Domnului au fost chemați.

 

Sfaturi nepotrivite a unor apucături copilărești

 

Mi se pare ciudat acțiunile și hotărârile unora de a sfătui pe alții în afara expertizei pe care o au, sau a unei mărturii necesare a unui caracter fără reproș.

 

”Nu demult un ”creștin de rând” se apucă să critice exegeza teologică a unui expert în greacă, a unui profesor care instruiește viitorii teologi a adunărilor noastre. Înarmat cu niște dicționare și materiale găsite pe internet, se apucă să critice vehemente pe acest profesor, sugerând că el știe mai bine ce vrea să spună textul Biblic.”

 

”Un păstor ajuns prin Austria să lucreze la negru, ajunge să predice de trăirea în Cristos, de necesitatea trăirii în adevăr.”

 

”O farmacistă asistentă ajunge să dea sfaturi medicale în probleme de inimă, sugerând folosirea unor căi naturale de tratare a boli, ignorând potențialul interferenței ceaiurilor cu medicamentele pe care deja doctorul le recomandase pacientului.

 

”Un tânăr păstor se apucă să facă cunoscut în 10 puncte de ce ”Ice challenge” nu este de urmat, făcând teoria chibritului, sugerând că efectul de turmă nu trebuie urmat. Contradictoriu acestei opinii, Cristos vine și ne identifică ca turmă, sugerând să rămânem în turma Sa, a binecuvântărilor care vin din partea Sa.”

 

”Creștinii arabi sunt într-o prigoană cumplită, iar noi ne ascundem în spatele plăcerilor festive de vară, a concediilor necesare odihnei personale, ignorând necesitatea de a susține în rugăciune pe frații noștri și a face cunoscut brutalitatea cu care sunt confruntați. Nouă nu ne place brutalitatea așa că unii ajung să reclame imaginile martirajului fraților noștri, ca nimeni să mai poată vedea realitatea zilelor noastre.”

 

”Israelul este sub atacul rachetelor teroriștilor islamici, și noi ne plangem că Israelul răspunde prea dur. Anti-semitismul Român ajungând să fie văzut de pe fețelor unor lideri care cred ca opinia lor este mai importanta decât existența sau spraviețuirea poporului lui Dumnezeu.”

 

Avem destui copii în rândurile noastre care cred că amabilitatea noastră le dă dreptul la o platforma de pe care să-și facă cunoscut apucăturile unor copii răsfățați. Apărarea credinței nu se face de pe platforme, ci din trăirea în Cristos. Rolul pe care îl joci în adunarea sfinților nu este determinat de abilitatea pe care o ai sau pretinzi să o ai, ci de chemarea directă pe care o primești din partea Domnului.

 

Nu contează ceea ce vrei tu, ci de ce nevoie este în adunarea lui Dumnezeu. Rolul și costumul pe care-l primești îți dă oportunitatea să joci un rol deosebit, ales de Dumnezeu numai pentru tine. Din cauza asta în corpul lui Cristos nu suntem toți ochi și picioare. Când nu ne știm locul, ajunge să spunem prostii, să etalăm naivitatea obrăzniciei unui copil răsfățat care ajunge să cunoască toiagul Domnului.

 

*disclaim – toate fotografiile sunt preluate depe google

  

Coram Deo! Shalom!

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate