Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 NOSTRA AETATE
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

Necesitatea trezirii Baptiste

 

 de Caius ben Obeada

 

„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece vii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.”

(2 Timotei: 1-2)

 

În primăvară a trebuit să iau un curs de comunicare, conceput pentru asistenți medicali,  în care se scotea în relief oportunitățile pe care le avem și le pierdem în a face cunoscut cine suntem și ce facem în comunitățile în care lucrăm; spitale, clinici, cămine de bătrâni, etc... În urma unor statistico a forțelor de lucru în America, asistenții medicali sunt cea mai mare forță de lucru, care ar putea să influențeze nu numai direcția medicală dar și politică a Americii. Totuși, cu o astfel de forță de lucru, asistenții medicali ajung să fie subestimați, neînțeleși, lucrând în cele mai grele condiții, cu o retribuție monetară modestă, fără unitate în scop și viziune. Profesorul acestui curs scotea în evidență cât de delăsători ajungem să fim ca asistenți medicali, neîncrezători în sistemul politic, scoțând în evidență ceea ce s-ar putea realiza daca ar exista o unitate de acțiune.

 

În calitate de apologet baptist nu pot să trec cu vederea oportunitățile pe care le-am pierdut și le pierdem ca Baptiști, datorită acelorași motive.

 

De la un istoric bogat pe care am ajuns să-l moștenim, ajungând să pierdem și ce am crezut că avem, continuând direcția unei denominații care ajunge să-și piardă importanța evanghelică pe care am avut-o în trecut. Istoria baptistă ne-a lăsat exemplul unui Haralambie care, fără frică, bătut la talpă să nu mai meargă, pleacă în genunchi dintr-un sat la altul sa predice cu bucurie Evanghelia Mântuitorului nostru, pe meleagurile Dobrogene. În ani 1920-1930 înaintașii noștri au lucrat fără frică, cu prețuri mari să împlinească porunca Domnului în predicarea Evangheliei la timp și ne la timp, sute de sate în Banat si Ardeal ajungând să cunoască mesajul Evangheliei.

 

Istoria Baptistă ne face cunoscut că la ani 1947 aveam peste 250,000 de membri în bisericile noastre cu un număr de peste 2,000 de păstori (1). În 1991, numărul baptiștilor ajung la 100,000 cu 1,423 de biserici (2). Iar în 2002, numărul baptiștilor ajungând la 130,000 (3)

 

Se pare că numărul baptiștilor scade la un ritm alarmant după ani 1947, ajungând la o incapacitate de păstrare a cea ce Domnul a dat. În Romania (la fel ca și în America), bisericile Baptiste Române ajung să se zbată pentru supraviețuire. Aproape că nu exista o biserica baptistă Română în America care să nu fi experimentat o rupere. În ce privește Romania, unele biserici ajungând să fie epave sau muzee istorice, pe când altele au fost vândute, închise, sau dărâmate.

 

Cum s-a ajuns la acest impas, și ce se poate face?

Istoria este ca o roată care se învârtește mai repede sau mai încet, ajungând să acceptăm cea ce Solomon scria:

„Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” (Eclesiastul 1:9).

 

Cum am ajuns la o stare de căldicei?

Cu siguranță cu nu toți vor fi de acord cu această observație, scriind că Baptiștii zilelor noastre sunt într-un stadiu căldicel, unele adunări ajungând să prezinte o stare de panică. Situația în care am ajuns se datorează mai multor factori care au ajuns să influențeze direcția și statutul prezent Baptist Român.

 

Vizitele apologetice făcute în 2009 și 2012, m-au ajutat să aud și să înțeleg puțin mai bine mai multe aspecte care ne-au afectat direcția Baptistă. De exemplu, în ani 1982-89, perioada din înaintea revoluției din Romania, o serie de persoane au fugit din țară spre libertatea Americii, Canadei sau a Australiei. Prea puțini sau oprit in Europa, majoritatea încercând să ajungă în țara de vis: America.

 

Această perioadă ajunge să fie cunoscută ca o perioadă de creștere a bisericilor Baptiste din America, când mii de Romani fugiți sau emigrați din țară (de bună voie sau cu forța), ajung pe plaiurile țării de vis. Unii au pupat pământul la venirea în America, alții ajungând să fie primiți în sunetele de fanfară a bisericilor noastre. Biserici și păstori au mulțumit Domnului pentru acest flux mare de noi membri, și totuși acest număr mare ajunge să creeze o serie de probleme neprevăzute.

 

Mulți au îmbrățișat și ajutat acești noi veniți, încercând să faciliteze nu numai intrarea în noua societate, dar în același timp și acomodarea lor la noua cultură pe care am ajuns să o îmbrățișăm. Totuși, prea puțini sau întrebat:

 

Cine sunt acești noi veniți și de unde vin?

Eram în Campo di Latina, Italia in 1982, când am mers la Consulatul American împreună cu un alt prieten să facem o plângere consulului din acele timpuri. Mai mulți dintre noi (găzduiți în acest câmp), am ajuns la cunoștința că o serie de Români declarau că sunt „pocăiți” proveniți din bisericile noastre, ca să li se faciliteze găsirea de sponsori și giranți ca să meargă mai repede în America. Indignați de această informație, ne-am hotărât să cerem o audiență consulului American prin care să-l informăm de această practică folosită de declarații false a unora care vroiau să beneficieze de sponsorizările făcute din America nu numai de bisericile pocăiților Romani dar și Americane.

 

Astfel au ajuns tot felul de „caractere” în bisericile noastre. În una dintre bisericile noastre, ajunge un tânăr cu soția lui. Biserica bucuroasă de venirea acestei tinere pereche, i-a îmbrățișat cu dragoste ajutându-i să se pună pe picioare. După mai mult timp, păstorul bisericii de unde această familie ar fi venit din țară, vine si el în America, ajungând în aceeași biserică unde nou familie se stabilise. La biserică cei doi se întâlnesc, și spre surprinderea acestui tânăr, păstorul îl întreabă de ce nu a dat un semn de viață pentru că soția și copii îl plâng in fiecare zi. Biserica ajunge să afle că tânărul nostru fugise din țară cu „amanta” să înceapă o nouă viață în America, părăsindu-și nevasta și cei doi copii a lui.

 

Într-un alt caz, un frate din biserică scoate o „vorbă” că păstorul ar fi trăit cu o soră din biserică. Biserica ajunge să audă tot felul de discuții, păstorul fiind confruntat nu numai de familia lui dar și de comitet. Fratele păstor tulburat de situație, se hotărește să găsească pe cel care ar fi scos astfel de vorbe mincinoase, mergând din vorbă în vorbă să descopere cine a pornit această „bârfă”. Când păstorul a descoperit cine a început această minciună, la întrebat pe acest „frate” de ce a scornit aceste vorbe să i se răspundă: ”am vrut să văd până unde ajunge”.

 

Acestea sunt două exemple marginale din cea ce s-a întâmplat în bisericile noastre. O serie de „nepocăiți” au ajuns să se infiltreze în bisericile noastre în această perioadă de explozie numerică. Oameni fără Dumnezeu ajung să învețe și să copieze o viață bisericească de duminică, ajungând să fie aleși în comitetele și conducerea bisericilor noastre. Acești oameni în zilele noastre, îmbrăcați în hainele pocăiești ajung să conducă și să coordineze viața spirituală a bisericilor noastre, nu prin îndrumarea Duhului ci prin puterea votului și a banului care i-a ajutat să-și câștige un scaun de conducere.

 

Biserică după biserică ajunge să fie cercetată și în scandal, puterea banului și a influenței spunându-și cuvântul, o serie de slujitori din America sau aduși din țară ajungând să fie pradă și jertfe unor lupi din bisericile noastre.  Am ajuns să avem și ortodocși care sau dat pocăiți în bisericile noastre, imitând o viață de credința pe care au văzut-o la alții. „Frați” divorțați, fără nici o caracteristică și calificare de presbiteri sau diaconi Scripturală, ajung să conducă bisericile noastre.

 

Astăzi ne plângem că fiecare biserică Baptistă Română din America a fost ruptă și ne întrebăm de ce?

Nevegherea anilor din tinerețe a bisericilor noastre au ajuns să dea fructele nepocăinței, a unei generații în democrație ci nu în a Duhul. Am părăsit principiile Biblice ca să satisfacem pe toți, să ne bucurăm de biserici mari Românești pe meleagurile Americane.

 

Ce au făcut Baptiști după revoluție?

Revoluția din Romania a adus multe schimbări rapide în bisericile noastre. Odată intrați în libertate democrației Europene, am vrut să avem mai mult decât ni se cuvenea:

 

- Am construit biserici noi

- Am renovat și modernizat ce am avut

- Ne-am grăbit să educăm și să ordinăm păstori

- Am deschis misiuni în afară bisericii

- Ne-am grăbit să căutăm sponsori pentru lucrările misionare

- Păstorii sau grăbit după doctorate

 

„Graba strică treaba” este unul din proverbele pe care le-am învățat din copilărie. Ne-am grăbit să construim biserici mari crezând că v-om putea să le umplem. Dimpotrivă, au rămas goale și mai mult de atât nu au fost în sare să le mențină, păstori di toată țara ajungând să meargă cu cerșitul prin America. Unele biserici și-au făcut renovări mai modeste pe când altele ajungând la exagerare. În 1990 un păstor venise în America să strângă fonduri pentru construirea unei noi biserici. După ce și-a terminat turneul și strâns o sumă de bani destul de mare, cere sfatul unui frate înainte de plecare din New York: „Frate am o dilema? Câți bani sunt ai mei și câți sunt ai Domnului?”

 

Tot în perioada anilor 1990 o serie de frați sau hotărât să meargă la seminar să ajute lucrarea în păstorie. În această perioada ajungem să ne umplem bisericile cu o serie de oameni fără chemare, puturoși care ajung să sece rezervele financiare a bisericilor și să distrugă lucrarea începută de înaintașii noștri.

 

Perioada imediată după câștigarea libertății, a creat alte probleme fraților din bisericile noastre, mulți ajungând șomeri, fără servicii. Socialismul dispăruse și serviciile asigurate de sistemul comunist dispăruseră și ele. Ingeniozitatea i-a făcut pe unii să se aventureze în lucrări misionare, căutând sponsorizări din afară. Astfel că o serie de frați sau aventurat în parteneriat cu cei din afara țării la o serie de lucrări misionare, fără ajutorul sau binecuvântarea adunării sfinților de unde erau.

 

Tot în această perioadă, muți dintre păstori ajung să părăsească bisericile în căutarea unor studii superioare, la lucru prin Spania sau alte orașe Europene, pe când alții au ajuns să perfecționeze arta cerșitului. Biserica Baptistă ajunge să experimenteze o perioadă dificilă.

 

Nu se poate uita și binecuvântările bisericilor care au știut să investească cu înțelepciune, ajungând să culeagă roade deosebite. Aceste biserici care au rămas la principiile Biblice și astăzi au rămas niște lumini în locul unde Dumnezeu le-a plantat și un exemplu ce lucrare.

 

Douăzeci de ani mai târziu am ajuns să culegem cea ce am semănat, biserica Baptistă fiind în probleme, numărul credincioșilor micșorându-se în fiecare an. Am ajuns să avem:

 

- Biserici goale

- Păstori puturoși fără interes de lucrare

- Biserici puturoase fără viață care au ajuns să dea vina pe păstori de starea în care au ajuns

- Misiuni fără roade

- Păstori care caută sponsorizări și ajutoare financiare din afară

- Rupturi și divergențe între păstori și biserici

- Șabloane de lucru care nu merg

- Un tineret care a ajuns să-și părăsească biserica

 

Prezentul s-ar părea că nu este așa de promițător, totuși, viitorul este al Domnului. Nu putem să rămânem la o poziție pesimistă și să neglijăm puterea și lucrarea Domnului ca și cum viitorul bisericii ar fi fost lăsat pe umerii noștri.

 

Winston Churchill spunea: „Un pesimist vede o dificultate în toate oportunitățile; un optimism vede o oportunitate în fiecare dificultate”.

 

Scriitorul Stephen Richards scrie: „Ca să visezi noaptea este să scapi de realitatea vieții. Ca să visezi în cursul zilei este să-l faci o realitate.”

 

Baptiștii au fost o putere evanghelică în Romania și va fi și pe viitor prin ajutorul Domnului. Exemplul înaintașilor noștri care sau sacrificat și lucrat cu strădanie în predicarea Evangheliei, sate și orașe ajungând să audă Evanghelia lui Cristos cu mari sacrificii, trebuie repetat. Ca un apologet baptist nu pot ignora lecțiile istoriei Creștine, a cea ce au făcut înaintașii noștri în vremuri de încercare și depărtare de la principiile Biblice.

 

Exemplele înaintașilor noștri

 

Biserica primară urmărește învățăturile apostolilor punând în practică învățăturile Domnului Isus. Această biserică ajunge la un pas de dispariție datorită persecuțiilor Romane, totuși fără frică pune în practică ce au ajuns să primească de la apostoli:

 

- au practicat două principii existențiale: iubirea aproapelui și renunțarea de sine.

- predicarea și ucenicia

- mărturia orală și de viață

- servicii sociale

- și-au folosit casele ca loc de închinare

 

Perioada post-Nicea ajunge să ducă biserica în rătăcire, unde confortul și construcția bisericilor erau mai importante decât viața de credință. Creștinismul devine religie de stat, astfel că adunările sfinților sunt umplute cu creștini nominali, mai puțini interesați în spiritualitatea bisericii. Creștinismul ajunge la modă, întrunirile de casă înlocuite cu spectacole elaborate, mărturia personală înlocuită de mărturisire de credință aprobate de Sinoadele Bisericești.  

 

Principiile Baptiste ajung să fie continuate și practicate de bisericilor libere, cunoscute în istoria bisericii ca sectanți sau eretici. În această perioadă Donatiștii ajung să practice principii baptiste:

 

Biserica era o uniune a celor drepţi inspirată de Duhul Sfânt şi instruită de Biblie

Ucenicia trebuia să fie înfăptuită foarte serios de către toţi membrii bisericii,

Pocăinţa şi bunăvoinţa de a suferi au fost componente cheie

Biserica trebuia să fie separată de lume

Biserica adevărată era cea a căror sacramente erau pure şi nepătat (4)

 

În perioada din Evul Mediu existența principiilor baptiste sunt continuate prin lucrarea Paulinicienilor, mai târziu a Bogomililor și a Valdezilor care ne-au adus la timpul Reformei. Din principiile de practică și credință aceste grupări sau deosebit datorită faptului că:

 

- Erau iconoclastici (împotriva icoanelor), idolilor, moaștelor, cultul morților

- Erau împotriva conduceri eclesiastice preoțească a bisericii Catolice

- Împotriva închinării la sfinți

- Nu își făceau semnul crucii

- Nu păstrau sacramentele Catolice, au recunoscut numai Botezul și Cina Domnului

- Nu au construit biserici și catedrale, sau întâlnit în case

- Au practicat botezul prin scufundarea în apă

- Nu au crezut în botez ca un act de mântuire

- Botezul a fost practicat pentru persoane adulte care au ajuns la maturitatea înțelegerii practicii și credinței

- Nu au practicat botezul copiilor mici

- Au crezut în biserica universala, însă au practicat credința în bisericile locale, pe case

- Au respins cultul Mariei, ca Maria ar fi fost „mama lui Dumnezeu”

 

La perioada Reformei principiile Baptiste deja erau practicate și Evanghelia propovăduită.

 

Mărturisirile de Credință de la ani 1600 au ajuns să demonstreze practica și credința Baptistă. De la 1600 la 1800 bisericile baptiste cresc datorită trăirii, practicii și păstrării principiilor apostolice a bisericii primare. La ani 1920-30 pe plaiurile Românești înaintașii noștri în simplicitatea credinței lor au practicat lepadarea de sine și iubirea aproapelui.

 

Înainte de era comunistă înaintașii noștri au construit biserici din proprii resurse, fără finanțări și sponsorizări din afară. Păstorii și misionarii acestor timpuri lucrau la camp, în fabrici, și unde aveau posibilitatea, fără să fie o povară frățietății. Grupurile de tineret, fanfarele și corurile nu mergau în autocare sau cu mașinile în misiune, ci pe jos zeci de kilometri. Bisericile își păstrau curățenia prin practicarea disciplinei și a trării în curățenie.

 

Istoria Baptistă continuă

Baptismul Românesc este o forță Evanghelică în trezire. Lucrători mai tineri și mai bătrâni au ajuns să înțeleagă  necesitatea trăiri și lucrării. Cu mare bucurie am ajuns să cunosc lucrători care nu le este rușine de Evanghelia lui Cristos, să întâlnesc tineri cu un zel excepțional. Dacă politica a amețit pe unii, a ajuns să trezească pe alții la trăire.

 

Ca un apologet pot spune că am pornit într-o direcție bună. Cu ocazia Turneului Vox Dei 2012 am ajuns să vizitez multe biserici unde am adus aminte de istoria lăsată de înaintașii noștri. Am cerut fiecărui credincios și lucrător să nu piardă oportunități de mărturie și propovăduire. Leneșii bisericilor noastre vor continua trândăveala în care sau născut, însă vitejii Domnului se vor scula fără frică să lucreze ca înaintașii noștri, fără frică și temere în continuarea propovăduirii Evangheliei Domnului nostru până la venire Sa.

 

Frații noștri penticostali ne-au luat-o înainte în ultimi ani, însă, să nu uităm că au avut de unde învăța misiunea și lucrarea. De fapt mulți din membri bisericilor penticostale au fost instruiți și maturizați de bisericile noastre. E adevărat că ne-am răcit în ultimi ani, însă rugăciunile de veghere au ajuns să trezească o generație nouă pentru lucrare.

 

Un frate scump îmi spunea ca situația bisericilor Baptiste din România se datorează faptului că „robinetul s-a închis”. Biserici, păstori și misiuni nu mai primesc ajutor financiar din afară, o realitate care a schimbat pe mulți. Dacă în trecut ne veneau misionari și fonduri din afară, acum noi trebuie să facem totul, prin eforturi proprii. Bisericile au ajuns să fie implicate în misiune, frați și surori ajungând să fie treziți din amorțeala trecută. 

 

Robinetele sau închis, însă binecuvântările de abia au început să curgă.

 

În acest context aduc aminte frățietății de lucrare și mărturisire a Evangheliei la timp si ne la timp. Folosiți-vă de orice sărbătoare prin care să arătăm și mărturisi bunătatea Domnului. Jubilee, concerte, evanghelizări, botezuri, întâlniri de tineret, tabere, și orice sărbătoare pe care o putem crea să fie folosită spre slava Celui care ne-a dat și încă dă viață.

 

Coram Deo! Shalom! 

 

Note de subsol:

1. Baptista, U. (fără an). Istoria Baptistilordin Romania. Preluat de pe http://uniuneabaptista.ro/despre-noi/istoric/

2. Branzei, D. (fără an). ISTORIA BAPTISTILOR DIN ROMANIA. Preluat de pe http://roboam.com/Bapt_Rom.htm

3. Cruceru, M. (2011). Baptiştii între colaboraţionism şi rezistenţă ambiguă . Preluat de pe Oglindanet: http://www.oglindanet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=772:baptitii-intre-colaboraionism-i-rezisten-ambigu-1&catid=111:esenial&Itemid=27

4. Shaw, A. (fără an). Donatist Beliefs . Preluat pe September 2012, de pe Third Stream Christianity: http://third-stream-christianity.blogspot.com/2007/03/donatist-beliefs.html

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate