Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 NOSTRA AETATE
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Media
Poşta Redacţiei

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

Creşterea Spirituală

 de Caius ben Obeada

 

Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Barak Obama timp de 20 de ani a frecventat biserica  „Trinity United Church of Christ” în Chicago, păstorită de Rev. Dr. Jeremiah Wright. Frecventând această biserică, preşedintele Obama a fost expus Teologiei Eliberale (Liberation Theology care trebuie diferenţiată de Teologia Liberală).  Cardinalului Joseph Ratzinger (papa Benedict XVI), în anii 1984 făcea următoarea descripţie a acestei teologii:

 

„Teologia Eliberării este radical Marxistă... în care lumea este interpretată în termeni unei clase care se luptă şi în care singura alegere este între capitalism şi Marxism.

 

Teologia Eliberării expune Biblia într-o vedere Marxistă a istoriei.

 

Teologia Eliberării este o ameninţare a credinţei Bisericii Creştine.” (1)

 

După 20 de ani de expunere la o astfel de teologie, se pune întrebarea ce nuanţă are credinţa acestui preşedinte, şi a celor care de ani de zile au ajuns să fie membri acestei bisericii şi a păstorului ei? Patru ani de studiu Universitar îţi produce o licenţă de păstor, teolog, etc... În America după şase ani de studiu universitar câștigi un masterat, iar după 8 ani de studiu câștigi un doctorat. 20 de ani de mers la biserică ce a putut produce?

 

Viaţa spirituală a unui om ajunge să fie o reflecţie a unei manifestării în societate, care ar include şi mersul la biserică. Unii ar aştepta ca mersul la biserică să producă o creştere spirituală, cunoştinţele doctrinare ajungând să fie produsul ascultării predicilor. Şi totuşi realitatea bisericilor noastre ajunge să ne demonstreze o frăţietate lipsită de cunoştinţe Biblice, folosind cuvintele prietenului meu: „o frăţietate de analfabeţi Scripturali”. În ciuda tuturor traducerilor şi materialelor teologice puse la dispoziţia frăţietăţii, se pare că analfabetismul Scriptural ajunge să ia amploare.

 

Motivele degradării intelectuale Scripturale a frăţietăţii sunt multe, însă rolul acestui articol nu este în a expune cum am ajuns la acest stadiu. Lipsa cunoaşteri a cine suntem ce credem şi ce practicăm ajunge să fie strigător la cer, Baptismul ajungând să-şi piardă identitatea, în urma unor mesaje firave, lipsite de doctrine şi învăţături statornice. Teologul baptist John A. Broudus spunea la ani 1800:

 

“Fraților, noi trebuie să predicăm doctrinele; noi trebuie să punem accent pe doctrine; noi trebuie să mergem înapoi la doctrine. Îmi este frică ca noua generaţie nu ştie doctrinele aşa cum le cunoşteau părinţii noştri." (2)

 

Creşterea spirituală ajunge să fie un proces esenţial în cunoaşterea lui Dumnezeu, un proces care foloseşte 3 mediatori sub egida aceluiaşi coordinator: Duhul Sfânt.

 

FAMILIA

 

Familia joacă un rol esenţial în creşterea spirituală a unui „copil”, începuturile cunoştinţelor despre Dumnezeu începând în familie. Viaţa familiei îndreaptă un copil spre cunoştinţa existenţei unui Dumnezeu. Rolul familiei în educarea copiilor pe calea Domnului este aşa de importantă că Dumnezeu ajunge să poruncească poporului Israel să o facă cu străduinţă. În Deuteronom 6:7 găsim scris:

 

„Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când veţi pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula...”

 

Studiul Biblic în familie este o inexistenţă în generaţia noastră, ajungând să plătim şi să ne trimitem copii să fie învăţaţi de alţii în tabere, programe AWANA, şi alte activităţii bisericeşti, care are educa copii noştri în cunoştinţa despre Dumnezeu. Discursurile familie ajungând să fie concentrate mai mult în critica predicilor sau a fraţilor în loc de esenţa învăţăturii primite.

 

Familia trebuie să-şi păstreze o practică a cercetării Scripturilor, un timp de discuţii doctrinare, un timp în care copii să poată cere explicaţii şi să-ţi expună părerile în învăţăturile auzite. Familia are o responsabilitate esenţială în creşterea şi maturarea unui copil. Cei „7 ani de acasă” sunt o responsabilitate necesară păstrării noţiunii morale şi a unei aspiraţii spirituale în care un copil ajunge la cunoaşterea lui Cristos.

 

În faţa lui Dumnezeu părinţii au obligaţii şi responsabilităţii speciale în creşterea copiilor. Creşterea spirituală îşi are originea în familie, rugăciunile aducând copii în prezenţa lui Dumnezeu. Scripturile ajungând să ajute un copil în cunoaşterea Celui care dă Mântuirea. Familia este cea care ajută în perpetuarea învăţăturilor care am ajuns să le îmbrăţişăm din copilărie. Generaţie după generaţie ajunge să păstreze şi să întărească învăţăturile înaintaşilor noștii.

 

Evanghelia şi Credinţa vin în urma auzirii. Dacă familia nu se va face auzită, cum am crede că perpetuarea Evangheliei va ajunge să mântuiască generaţiile viitoare? Oare pietrele vor ajunge să predice Evanghelia Cristosului? Familia a fost instituită de Dumnezeu cu un scop special, nu numai în perpetuarea rasei umane dar şi a credinţei, a cunoaşterii Cristosului ei.

 

BISERICA

 

Biserica joacă un rol important dar nu primordial în creşterea spirituală a unui copil. Diferenţierea între rolul familiei şi a bisericii în creşterea spirituală ajută în acceptarea responsabilităţilor pe care le avem nu numai ca familie dar şi ca rol în creşterea spirituală. Ar trebui făcută o paranteză şi explicat că noţiunea de copil nu face referinţă cu exclusivitate la un copil fizic, ci şi la un copil în Domnul, care va trebui ajutat în creştere de părinţii spirituali. Ucenicia nu este altceva decât o ajutorare în creşterea spirituală a unui copil spre maturitate spirituală. Noi toți am fost copii, unii încă au rămas copii, dar procesul maturităţii este un proces de creştere spirituală.

 

O noţiune importantă care trebui înţeleasă şi acceptată în conceptul Bisericii este responsabilitatea şi capacitatea de funcţionare a unui membru în adunarea Domnului. Petru făcea următoarea observaţie:

 

„ Voi sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată....” (1 Petru 2:9)

 

 

Obişnuiţi să fim păstoriţi, să plătim un păstor care să aibe grijă de necesităţile bisericii, mulţi sau dezbrăcat de rolul care le-a fost dat de preoţie. Baptismul este una din denominaţiile pionere în acceptarea şi păstrarea acestei învăţături apostolice documentată prin Mărturisirile de Credinţă lăsate de înaintaşii noştri, însă practicată în mod limitat. Pentru înţelegerea rolului preoțesc în contextul creşterii spirituale o să apelez la câteva texte Biblice din Vechiul Testament la rolul preotului:

 

„...şi să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile, pe care li le-a dat Domnul lui Moise.” (Leviticul 10:11)

 

„Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.” (Maleahi 2:7)

 

„ Să face-ţi după legea pe care te vor învăţa şi după hotărârea pe care o vor rosti ei, să nu te abaţi de la ce-ţi vor spune ei, nici la dreapta nici la stânga.” (Deuteronom 17:11)

 

Obligaţiile preoțești ale Vechiului Testament erau mai multe, dar printre altele era şi ajutorarea poporului în înţelegerea poruncilor lui Dumnezeu. Responsabilitatea cunoaşterii Scripturilor este o obligaţie a fiecărui credincios, fiecare în limita posibilităţilor de înţelegere să poată ajuta pe alţii în înţelegerile doctrinelor primite. Apostolul Petru ne aduce aminte următoarea responsabilitate:

 

„Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspunde-ţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă având un cuget curat...” (1 Petru 3:15-16)

 

În biserica lui Cristos fiecare membru este un preot şi un apologet, şi fiecare preot are responsabilitatea uceniciei, de ajutorare în procesul creşterii spirituale a unui copil. Fie că este vorba de copii noştri sau de alţi membri mai noi sau mai vechi a bisericii din care facem parte, toţi împreună avem obligaţia de o asigurare un ambient de creştere spirituală. Noi toţi suntem supuşi unei creşteri spirituale care ar trebui să aducă roade şi o maturitate. În procesul de creştere spirituală personală, ne-a fost dată şi responsabilitatea copiilor spirituali, de ai ajuta să crească spre o maturitate în Domnul.

 

Biserica nu are responsabilitatea primară de a ajuta în creşterea spirituală, familia purtând rolul principal. Totuşi, adunarea sfinţilor este un mediator esenţial care poate să ajute o familie în împlinirea rolului care i-a fost dat de la Domnul. Studiile duminicale, sau Biblice, predicile şi programele speciale asigurate de adunarea sfinţilor ar trebui să ajute un copil în procesul de maturare spirituală, ajutând în mod practic un copil în înţelegerea practică a Cuvântului lui Dumnezeu.

 

Învăţăturile primite în familie îşi găsesc o practicabilitate în adunarea sfinţilor. Practica trăirii spirituale se poate vedea şi observa în mijlocul adunării sfinţilor. Astfel că Biserica nu numai că ajută la o întregire a cunoştinţă teoretica a Cuvântului dar şi la o practică a trăirii în Cuvânt. Teoria învăţăturilor primite în familie ajung să fie practicate şi cizelate în prezenţa frăţietăţii unde a fost chemat să-şi trăiască zilele. Observarea trăirii preoţilor în prezenţa lui Dumnezeu ajută un copil la o imitare a practicării umblării în Cristos.

 

Apostolul Petru ne aduce aminte de responsabilitatea de a CĂLCA PE URMELE LUI CRISTOS când scrie:   

 

„Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi va lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.” (1 Petru 2:21)

 

Ca preoţi în adunarea Domnului suntem obligaţi de a călca pe urmele lui Cristos, ca şi copii noştri să copieze umblările noastre în procesul maturării în Cristos. Ucenicizarea este un proces de copiere care ajunge să producă o maturizare. Imitarea lui Cristos este o obligaţie esenţială de păstrare a credinţei, practicii şi perpetuării învăţăturilor primite din partea Domnului.

 

STUDIUL PERSONAL

 

Creşterea spirituală necesită o implicare personală în studiul Biblic. Cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu implică o persoană în citirea Cuvântului, în dezvoltarea unei relaţii personale cu Autorul ei. Familia pune o fundaţie, Biserica o întăreşte, însă practicabilitatea învăţăturilor Biblice constă într-o creştere personală asigurată printr-un studiu personal în înţelegerea căilor lui Dumnezeu. Scripturile ne aduc mai multe argumente care întăresc necesitatea studiului Biblic care ajută în procesul creşterii spirituale, a unei maturităţi necesare trăirii în Cristos.

 

Textul Biblic cunoscut şi învăţat din copilărie justifică necesitatea cunoaşterii Scripturilor devenind nu numai o sugestie dar o poruncă prin cuvintele apostolului Pavel:

 

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Tim. 3:16-17)

 

Tot Pavel continuă să ne asigure necesitatea studiului scriind Romanilor:

 

„Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdare şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (Rom. 15:4)

 

O serie de versete biblice ne indică necesitatea studiului biblic personal. Citirea şi cunoaşterea Scripturilor devin o necesitatea în vederea lucrării Duhului Sfânt în ajutarea înţelegerii Cuvântului lui Dumnezeu. Isus le spunea ucenicilor:

 

„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26)

 

Duhul Sfânt nu va putea să aducă aminte unei persoane ceva care nu a citit sau ştiut. Una din lucrările Duhului este cizelarea, modelarea, ajutarea în cunoaşterea şi creşterii în Cristos. Citirea şi studiul Scripturilor devenind o necesitate absolută în creşterea spirituală.

 

Concluzie

 

Creşterea spirituală este un proces bine determinat în care diferiţi componenţi trebuie să fie activi să poată aduce roade. Familia trebuie să-şi facă datoria în ajutorarea unui copil prin asigurarea unui ambient prielnic creşterii fizice şi spirituale. Biserica ajunge să completeze şi să stimuleze mintea şi duhul copilului într-o creştere spirituală, asigurând un teren de practicabilitatea a lucrurilor învăţate. Studiul personal ajută la o maturizare şi creştere spre maturitate, de la un copil ajungând la statura de om mare în care ajunge să preia responsabilitatea de ucenicizare a altora, ajungând să profeseze responsabilităţile preoţeşti la care un om matur este chemat să o facă în adunarea sfinţilor.

 

Cine suntem, ce credem şi ce practicăm ajunge să depindă în cunoaşterea şi practica umblării în Cristos.

 

Coram Deo! Shalom!

 

Note de subsol:

 

  1. An excellent overview of the grave dangers of Liberation Theology was written in 1984 by Joseph Cardinal Ratzinger (Pope Benedict XVI). http://faultlineusa.blogspot.com/2007/03/obamas-marxist-liberation-theology.html

  2. http://www.voxdeibaptist.org/teologie_sistematica.htm


sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate