Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 NOSTRA AETATE
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
Proiectul Betania
Media
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

Din culise baptiste

 de Caius ben Obeada

 

„Caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări, ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.”

(2 Petru 3: 1-2)

 

Apologetica este o apărare a credinţei, ajungând să fie şi o înştiinţare a căilor lui Dumnezeu în vremuri de rătăcire, în acele timpuri când adunarea Domnului ajunge să fie inundată de tot felul de idei şi planuri care nu par să poarte amprenta Arhitectului care a creat totul în perfecţiunea Consiliului Său. Nu de mult trăgeam atenţia fraţilor baptişti de pericolul ruperi, a separări Cultului Baptist în cel puţin două fracţiuni. Vizita în ţară din vara anului 2009, m-a adus mai aproape la o înţelegere a problemelor şi necesitatea rezolvării divergenţelor create în adunarea sfinţilor baptişti.

 

Aceste rânduri nu au menirea de a face dezvăluiri, sau a scoate în vileag conspirări, ci de a trage atenţia pericolului unei direcţii greşite, care poată să aducă consecinţe ireparabile. Sunt multe opinii şi direcţii pe care unii lideri mai mici sau mai mari ar dori sa le urmeze. Problema fundamentală la care ne aflăm în zilele noastre este diferenţa viziunii găsite în mijlocul adunărilor baptiste. Trei obiecţiuni şi atenţionări merită să fie făcute şi să dea de gândit nu numai păstorilor dar adunării sfinţilor din bisericile baptiste:

 

·        Problema identităţii baptiste

·        Problema clasei ecleziastică

·        Problema direcţiei doctrinare

 

Trei probleme care nu îşi au o soluţie simplă, diferiţi lideri sugerând soluţii diferite, întrebându-ne care dintre ei sunt călăuziţi de Duhul, sau daca este o soluţie comună unor probleme aşa de mari. Eclesiastul scria cu mii de ani în urmă:

 

„Eu îţi spun: „Păzeşte poruncile împăratului, din pricina jurământului, făcut înaintea lui Dumnezeu.” (Ecl. 8:2)

 

Am ajuns să trăim zile tot aşa de grele ca şi a înaintaşilor noştri când ni se cere să păstrăm poruncile şi învăţăturile Domnului nostru în baza legământului pe care l-am făcut. Ca robi a lui Cristos am ajuns să acceptăm semnul robiei şi a vredniciei de slujire lui Dumnezeu. Adunarea sfinţilor devenind preocuparea şi responsabilitatea slujirii în contextul trăirii în Cristos. Cristos este capul, noi mădularele aşa cum ni sa atras atenţia din primele secole prin învăţătura apostolilor. Cine suntem, ce facem şi ce practicăm devenind pricina de poticnire sau de laudă la adresa Mântuitorului nostru.

 

 

Problema identităţii baptiste

 

De cel puţin 400 de ani istoria bisericilor baptiste a ajuns să lase o amprentă evanghelică nu numai pe continentul European, dar în întreaga lume. De la un început firav, a unor emigranţi englezi la Amsterdam, sa ajuns la o răspândire mondială în care zeci de asociaţii şi organizaţii baptiste continuă să poarte mesajul Evangheliei în toate colţurile lumii. Statisticile baptiste pe anul 2008 de la Baptist World Alliance ne dau următoarele date referitor la această organizaţie mondială:

 

Bisericile şi membri baptişti în lume:

 

·        Africa                                                30,436 biserici          7,533,450 membri

·        Asia                                                  28,197 biserici          5,377,271 membri

·        Insulele Caraibe                                  1,824 biserici            260,223 membri

·        America Centrală                               2,993 biserici            281,447 membri

·        Europa                                             12,362 biserici           779,295 membri

·        Orientul Mijlociu                                    83 biserici                 5,450 membri

·        America de Nord                               69,167 biserici           21,171,319 membri

·        America de Sud                               12,570 biserici            1,696,880 membri

 

Totalul Bisericilor Baptiste aparţinând la Baptist World Alliance din 30 mai, 2008 este de 157,632 de bisericii cu 37,105,335 membri. În baza acestor date, Cultul Bisericilor Baptiste din România este înregistrat cu 1,709 de biserici şi 99,183 de membri, pe când Convenţia Bisericilor Maghiare din Romania au 232 de biserici cu 8,632 de membri (1).

 

Situl Wikipedia dă un număr mai impresionant în ce priveşte numărul baptiştilor în lume ajungând să totalizeze numărul tuturor organizaţiilor baptiste la 110 milioane de membri în 220,000 de biserici (2).

 

În baza datelor şi statisticilor baptiştilor din România, Cultul Bisericilor Baptiste face următoarea precizare:

 

Dupa anul 1989 climatul de libertate religioasa a adus un reviriment in viata bisericilor, in prezent exista aproximativ 100 000 de credinciosi baptisti botezati, iar conform recensamantului national din anul 2002, un numar de 130 000 de cetateni romani au declarat ca apartin confesiunii crestine baptiste.”(3)

 

O altă sursă declară că în baza recensământului din 2002, în România am fi găsit 129,937 de baptişti înregistraţi, pe când în 1992 ar fi fost 109,462 de baptişti.(4) Aceste date redau o creştere numerică de la anul 1992 până la 2002, ca în 2008 numărul baptiştilor sa scada la aproximativ 100,000, conform datelor Cultului Baptist.  În alte cuvinte, un calcul matematic ar face următoarea dezvăluire:

 

·        1992 - 109,462 membri

                                                      o creştere de 20,475

·        2002 - 129,937 membri

                                                      o pierdere de 30,754

·        2008 - 99,183 membri

 

Nu ştim cât de corecte sunt statisticile prezentate, însă din discuţiile cu mai mulţi păstori din România, un număr mare agrează cu faptul că bisericile baptiste şi-au pierdut din numărul membrilor. Biserici care aveau 3 servici religioase duminică dimineata au ajuns să aiba unul singur, şi acela cu un număr redus de participanţi. Alte biserici ajungand să experimenteze greutăţile financiare datorită imposibilităţii de a menţine şi susţine cea ce au construit.  Diferiţi pastori au ajuns să justifice pierderea membrilor datorită mai multor factori:

 

bullet

emigrarea temporară a românilor în alte ţări pentru căutarea de lucru

bullet

emigrarea permanentă a românilor în diferite ţări ale lumii

bullet

corupţia clasei ecleziale

bullet

deschiderea bisericilor independente care nu sau asociat cu Cultul Baptist

bullet

retragerea unor biserici din Cultul Baptist

bullet

nemulţumirea membrilor în mersurile şi organizarea bisericilor

 

Acestea sunt numai câteva din nemulţumirile menţionate, totuşi cea ce a ajuns să fie pus sub semnul întrebări este continuarea identitaţii baptistă. Trei factori care au ajuns să aducă tulburare şi greutate în rezolvare problemelor baptiste din România sunt:

 

bullet

problema direcţiei Baptiste în contextul conflictului Bucureşti-Oradea

bullet

problema susţinerii financiare a clasei ecleziastice

bullet

problema mişcării carismatice din rândurile Bisericilor Baptiste

 

Trei probleme care fermentează în sânul bisericilor, fiecare păstor şi biserică ajungând să aiba o opinie şi răspuns diferit problemelor ridicate. Ultimele alegeri „prezidenţiale” ale Cultului Baptist se pare că au fost finalizate prin „împotrivirea” tinerilor pastori Arădeni, refuzând să continue linia Orădeană. Nu opinia unui păstor sau altuia aduce neclaritate, ci confuzia creată prin votul adus de dragul opoziţiei.

 

Baptismul României a ajuns şi el să experimenteze problemele baptiştilor Europeni, chiar şi Americani, în care direcţia doctrinară şi ideologică ajung să creeze separări definitive. România nu a ajuns să facă pasul ruperi datorită convenienţei de a sta împreună, şi a legilor statale care nu ar recunoaşte un alt Cult Baptist. Inconvenienţa trăirii împreună face ca nemulţumirile interne să macine spiritul baptist, mulţi ajungând să fie nerăbdători cu liderii baptişti, punând sub semnul întrebării continuitatea baptistă la un stadiu de separare dar nu de divorţ.

 

Unitatea baptistă ajungând să fie un vis ci nu o realitate,  mulţi membri şi lideri sperând întro reconciliere, în care partidele de vârf ale Baptiştilor să-şi rezolve ne-înţelegerile. Baptismul are nevoie de o claritate de învăţătură, practică şi trăire. La ora actuală, diferite adunări şi-au creat alianţe şi legături nu numai române dar şi internaţionale în vederea unei supravieţuirii congregaţionale. Ce fel de baptişti am ajuns să fim? Care ne sunt învăţăturile şi acceptanţele în contextul presiunilor ecunemice sau statale?

 

Mişcarea caristmatică a ajuns să aducă ultimile tulburări, creând confuzie în rândul celor care nu sunt familiari cu identitatea şi eticheta carismatică. Lipsa de înţelegere şi doctrină a ajuns să creeze divergenţe, certuri, rupturi, care ar fi putut să fie evitate şi rezolvate. Baptişti nu sunt singuri care au ajuns să experimenteze invazia carismatică, însă şi restul denominaţiilor protestante, chiar şi catolice, anglicane, luterane. Confuzia carismatică/penticostală a ajuns să aducă o înfricoşare a liderilor baptişti, recurgând la eliminarea problemei prin „disciplinarea” membrilor, în cazuri extreme unele adunări ajungând să li se ceară retragerea din Cult.

 

Marius Birgean în unul din articolele scrise sugera că păstrarea identităţii Baptiste trebuie să aiba următori factori:

 

bullet

Afirmarea autoritaţii Scripturii

bullet

Afirmarea naşterii din nou

bullet

Afirmarea uceniciei radicale

bullet

Afirmarea separării biblice

bullet

Afirmarea responsabilităţii individuale înaintea lui Dumnezeu

bullet

Afirmarea clara a Evangheliei harului (justificarea prin credinta)

bullet

Afirmarea clara a mandatului evanghelistic

bullet

Afirmarea clara a implicarii în slujire a fiecarui credincios (5)

 

Fiecare punct pe care Marius îl face în vederea păstrării identităţii Baptiste îşi are originea în învăţătura apostolică pe care înaintaşii noştri au păstrat-o şi purtat-o cu sârguinţă până în zilele noastre. În momentul în care identitatea personală este mai importantă ca identitatea pe care Dumnezeu a ajuns să o cunoască şi să o folosească în lucrările Evanghelice, Baptişti ajung să-şi piardă identitatea istorică, ajungând să fie pierduţi în lumea Creştină a unei amestecături denominaţionale în care identitatea este pierdută în favoarea unităţii babeliene.

 

Convenţia Baptistă de Sud a Americii este în declin numeric, statisticile anului 2006 înregistrând 16,306,246 de membri, ajungând să piardă 39,326 de membri într-un singur an, 2007 înregistrând 16,266,920 de membri(6). Baptişti sunt în declin numeric la nivel mondial, la fel cum şi restul denominaţiilor Creştine. Este un semn al vremurilor din urmă. În ce ne priveşte pe noi Baptiştii, care este justificare ne-înţelegerilor?  America are peste 23 de denominaţii baptiste, la un număr de 47, 744,049 de membri înregistraţi în 2004 (7). Baptismul Americi a căpătat o identitate pe care înaintaşii ei nu o recunosc. Care este direcţia României şi cât o să mai păstrăm din cea ce înaintaşii noştri au lăsat părinţilor noştri?

 

Problema clasei ecleziastică

 

O altă problemă care a ajuns să frământe şi să fermenteze în sânul bisericilor baptiste este problema ecleziastica, a păstorilor şi misionarilor care slujesc pe teritoriul României. Mai exact sunt două probleme care într-un fel sau altul au ajuns să creeze discordie în adunările Baptiste:

 

·        Plata păstorilor

·        Educaţia păstorilor

 

Plata păstorilor

 

Problema plăţii păstorilor a ajuns să fie o problemă în contextul bisericilor care nu mai au fondurile necesare să-şi menţină un pastor sau doi. Vizita din vară mi-a dat posibilitatea să văd şi să ascult argumentele făcute pentru o susţinere a păstorilor de către stat, în genul Bisericii Ortodoxe şi chiar Penticostale.

 

Am întâlnit mai mulţi păstori în ţară, însă doua cazuri merită menţionate ca un exemplu a problemelor pe care le avem.

 

Cazul 1

 

Un presbiter dintr-o zonă a României ajunse-se să primească un ajutor financiar din afară (o sponsorizare), pentru lucrarea misionară, la o sumă de 200 USD pe lună. Fratele nu avea legături străine şi sponsorizarea era făcută prin intermediul unui altui frate. Fratele care procurase sponsorizarea decide ca 100 USD să fie date fratelui presbiter, restul rămânând celui care făcuse rost de sponsorizare.

 

Fratele presbiter mulţumit şi cu cei 100 USD care ajungeau să acopere benzina, continuă lucrarea misionară şi de susţinere a 12 biserici de la ţară. Comunitatea Baptistă a judeţului unde presbiterul nostru lucra ajunge să cunoască faptul că presbiterul nostru primea sponsorizare din afară, astfel că unul din păstorii comunităţii îi sugerează presbiterului că ar fi normal ca 54 de dolari (USD) să ţină presbiterul iar 46 de dolari (USD) să dea comunităţii. Fratele presbiter ajunge să renunţe la toată sponsorizarea datorită presiunilor şi a interesul după bani ci nu a lucrării, ajungând să abandoneze lucrarea, rămânând să slujească la două bisericuţe pe banii lui ci nu a sponsorizării.

 

Vorbind cu fratele şi soţia presbiterului îmi spuneau cu lacrimi în ochi de uşurarea pe care au primit-o în momentul în care au renunţat la sponsorizare. Atâta timp cât primea sponsorizarea a avut numai presiuni de cedare a unei porţii din bani spre beneficiu altora care nu făceau nimic, care erau interesaţi mai mult de bani decât de lucrare. Presbiterul nostru pleca vineri după-amiază de acasă şi se întorcea luni sau marţi, părăsind familia şi micul său bussiness pe mâna soţiei.  Când l-am vizitat îmi mărturisea de binecuvântările pe care le are, de lucrarea pe care o face fără să fie sprijinit financiar de nimeni, Domnul având bunăvoinţa susţineri lucrări şi a familiei sale.   

 

Cazul 2

 

Într-o altă zonă a României am întâlnit un pastor nemulţumit de suportul pe care îl primea din partea comunităţii, din primele minute ale întâlniri făcându-mi cunoscut că el „nu a primit plata pe luna trecută”. Fără să ne fi cunoscut personal, acest pastor se deschide să îmi facă cunoscut frustrarea pe care o are în neglijenţa comunităţii unde este „angajat”.

 

Acest păstor după revoluţie se pare că a primit chemarea lucrării mergând la Bucureşti să-şi termine studiile la Seminar. Ajunge să slujească la 10 bisericuţe de la ţară, ca mai târziu să cedeze 5. Rămas păstor la 5 bisericuţe care nu reuşeau să acopere plăţile de susţinere a unui păstor. Pentru că termenul de bisericuţă creează confuzie pentru mulţi, ar trebui să fa o paranteză şi să menţionez că în fiecare parte a ţării termenul de „bisericuţă” are o denotaţie diferită. În Banat o bisericuţă poate să însemne de la 5-15 membri. În Bihor o bisericuţă poată să însemne de la 70-150 de membri. În Dobrogea o bisericuţă poate să fie de la 15-25 de membri sau mai puţin.

 

Fratele nostru rămăsese păstor la nişte bisericuţe de 5-10 membri, aşteptând ca membri bisericilor unde slujeşte să plătească o porţie din salariu, restul rămânând pe spatele comunităţii. Din plângerile păstorului, comunitatea nu era în timp cu plăţile, astfel că familia păstorului ajungând să sufere economic.

 

Cele două cazuri sunt nişte exemple tipice României în care unii ajung să primească chemarea de la Domnul şi în exemplu apostolului Pavel ajung să-şi menţină familia şi necesităţile prin „facerea corturilor”, pe când alţii au ajuns să aştepte plăţile comunităţilor unde au ajuns să fie angajaţi. Aceşti păstori cu plată au ajuns să creeze probleme adunărilor în sensul dificultăţilor de a putea susţine un astfel de păstor.

 

Discutând aceste cazuri cu alţi păstori din ţară, unul dintre ei îmi spunea: „Caius nu poţi da Cina Domnului din gura calului”.

 

La început nu am înţeles expresia, însă mi s-a făcut traducerea: „nu poţi sluji Bisericii şi Domnului mergând din biserică în biserică numai pentru cina Domnului.” Am ajuns la cunoştinţa puturoşeniei unor păstori care nu fac altceva decât ca duminica să fie implicaţi în lucrare, ca luni până sâmbătă să fie acasă, să se odihnească, să se pregătească pentru lucrarea de duminică.

 

Unii păstori de la ţară ajung să aiba un timp limitat de lucrare în bisericile pe care le păstoresc datorită lucrărilor pe care un ţăran al României o face. Viaţa de ţăran implică o muncă fizică extenuantă, începând ziua înaintea cocoşului (4-5 dimineaţa), terminând ziua de lucru nu înainte de 8-9 seara. O vizită pastorală ar fi imposibilă în cursul săptămânii, astfel ca Duminica rămânând ziua Domnului, în care atenţie acestor familii este la casa Domnului. Păstorul acestor biserici ajunge să fie limitat în lucrare şi în timpul de lucrare, având la dispoziţie timp pe care păstori oraşelor nu îl au.

 

Abundenţa timpului personal, aduce şi nemulţumire, unii dintre păstori fiind mai leneşi pierzând timpul pe care ar fi putut să-l folosească în facerea corturilor, astfel că nu ar fi ajuns să fie o greutate bisericilor.

 

Pe de altă parte am ajuns să cunosc cealaltă extremă în care păstori a unor biserici au ajuns să-şi părăsească biserica pe luni de zile în vederea „facerii corturilor”. În ţară avem biserici în care păstorii nu sunt susţinuţi de biserică, astfel că lucrarea bisericii devine secundară facerii corturilor. În aceste cazuri bisericile ajung să fie nemulţumite de serviciu şi slujba pastorală, în unele cazuri sugerând că mai bine susţin un păstor care slujeşte decât să primească o slujire la timpul şi amabilitatea păstorului care jumate de an este prin America sau Spania la lucru.

 

Sponsorizările păstorilor care au avut loc după revoluţie sau împuţinat sau dispărut. Unii păstori au ajuns să experimenteze realitatea financiară a zonelor unde au ajuns să slujească. Cei mai puturoşi susţin ideea susţinerii statului în lucrare. Păstorii bisericilor mai mari nu vor să intre în patrimoniu statului ca salariaţi statali. Suntem confruntaţi cu două partide ecleziastice care nu sunt de acord cu soluţionarea administrativa a comunităţilor baptiste.

 

Ideea unui păstor bivocaţional a ajuns să umble prin România, o idee care nu este îmbrăţişată cu prea mare bucurie, mai ales de acei păstori care sunt pe o latură mai puturoasă care nu au interesul de a se angaja la o companie în cursul săptămânii. Astfel că exemplul lui Pavel devine o idee străine, mulţi ajungând să susţină pasajul Biblic din 1 Corinteni 9:14;

 

„Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie.”

 

Acest text a devenid sursa principală în justificarea că Biserica este datoare să susţină un păstor. Totuşi, dacă mergem să analizăm textul în contextul în care a fost scris ajungem la o înţelegere diferită faţă de cea ce unii ar dori să susţină. În primul rând trebuie luat în consideraţie că oficiu pastoral aşa cum îl cunoaştem în zilele noastre a fost străin bisericii primare. Biserica primelor secole nu a avut un păstor cu plată, aşa că contextul trăiri din Evanghelie nu este acela pe care l-am interpreta în zilele noastre.

 

În cartea Didache scrisă in primul secol între ani 65-80 A.D. şi care a ajuns să fie cunoscută ca "Invatatura celor 12 apostoli" este scris:

 

Capitolul 11

 

11:4 Pe fiecare apostol care vine la voi sa-l primiti ca pe Domnul insusi.

11:5 El va sta cu voi o zi, poate doua, daca este nevoie, dar, daca va ramane cu voi trei zile, este un profet mincinos.

11:6 La plecare, apostolul sa nu ia cu el decat paine cae sa-i ajunga pana la locul de odihna; daca va cere bani, este un profet mincinos.

 

 

11:12 Dar pe oricine va va spune in duhul “Dati-mi bani sau lucruri de felul acesta” sa nu-l ascultati; daca insa va va vorbi despre altii, care sunt in nevoie, ca sa le dati ajutor, sa nu-l judece nimeni.

 

 

Capitolul 12

 

12:1 Oricine vine in numele Domnului sa fie primit, dar sa-l cercetati si sa-i cunoasteti caracterul, caci aveti cunostinta despre bine si rau.

12:2 Daca cel care vine la voi este un calator, ajutati-l cat puteti; dar sa nu ramana cu voi mai mult de doua sau trei zile, decat daca este neaparata nevoie.

12:3 Daca doreste sa ramana cu voi si este mestesugar, sa-si castige painea muncind;

12:4 daca nu cunoaste nici un mestesug, ajutati-l dupa cum veti vrea, ca nici un crestin sa nu leneveasca in mijlocul vostru;

12:5 daca insa nu vrea sa va asculte, inseamna ca este un sarlatan. De astfel de oameni sa va paziti.

 

În capitolul 11 şi 12 vorbeşte de apostol şi un om de rând un creştin. Despre apostol ni se spune ca dacă va cere bani este un profet mincinos, iar un credincios puturos care cere bani este un şarlatan. Din acest pasaj vedem oficiu apostolului fiind recunoscut ca un oficiu benevol, adică fără plată, înafara ajutoarelor pe care un apostol le primeşte din dragostea frăţească. Este interesant că acest text istoric nu menţionează oficiul pastoral, aşa cum nu se găsesc nici un text istoric din primele secole care să trateze acest subiect.

 

Totuşi, având în vedere că în contextul ebraic trei oficii erau cunoscute prin ungerea cu ulei; regele, preotul şi profetul, acest document din primul secol tratează problema primirii unui profet a lui Dumnezeu. Profeţii timpului erau rari, cu o slujbă şi responsabilitate deosebită. În acest context adunarea sfinţilor li se spune următoarele;

 

Capitolul 13

 

13:1 Orice profet adevarat care doreste sa locuiasca impreuna cu voi isi merita hrana,

13:2 dupa cum este si un invatator adevarat, intocmai ca un muncitor.

13:3 De aceea, cele dintai roade ale fiecarei recolte de vin si faina, din bivoli si din oi sa le dati profetilor, caci ei sunt marii vostri preoti;

13:4 dar, daca nu aveti nici un profet, dati-le saracilor.

13:5 Daca dati un ospat, luati si dati primele roade dupa porunca;

13:6 tot asa sa faceti cand deschideti un ulcior de vin sau ulei, mai intai sa dati profetilor;

13:7 si tot asa sa dati din bani, haine si din tot ce aveti, asa cum veti crede ca se cuvine, dupa porunca.(8)

 

Unii ar susţine că păstorul este echivalentul unui profet, iar textul Didache ar susţine susţinerea păstorului. Alţi ar susţine că preoţii ar fi echivalentul păstorului şi ar trebui să fie susţinuţi. Totuşi prin legea lui Moise preoţii avea pământurile lor pe care aveau să le menţină, să le lucreze, şi să fie un suport financiar şi de viaţă pentru ei. Preoţii templului primeau ajutoare, însă ei trăiau din lucrarea mâinilor lor a pământurilor primite din partea Domnului. Textul de faţă nu dezvăluie cât să dea fiecare credincios, însă face cunoscut că aceşti profeţi ar trebui să li se dea cinste primind primele roade primite din partea Domnului.

 

Revenind la problema păstorilor noştri şi asigurarea plăţilor necesare susţinerii lor, trebuie făcută observaţia că un număr de 10 familii ar fi suficiente să susţină un păstor la nivelul de trai la care aceste familii sunt.  Problema plăţilor şi susţinerii păstorilor baptişti devine o scuză artificială în faţa responsabilităţii pe care un pastor şi o adunare o au unul faţă de altul. Sunt adunări care tratează malicios păstorul, şi sunt păstori care nu sunt interesaţi de turmă, ajungând să fie identificaţi ca păstorii cu plată despre care Domnul Isus ne spune în Evanghelii.

 

Biserica lui Cristos poate să-şi menţină un păstor, iar un păstor poate să aiba grijă de adunarea sfinţilor fără să fie o greutate pentru ea. Acest lucru a fost demonstrat prin învăţăturile apostolice, a practicii care a făcut posibil existenţa sfinţilor până la zilele noastre. Lipsa chemării la lucrare din partea unora care ajung să fie identificaţi de Cristos ca păstori cu plată ajung să aducă tulburare şi probleme adunării lui Cristos. Problema plăţii păstorilor va continua atâta timp cât aceşti păstori cu plată vor continua să existe în mijlocul adunării sfinţilor lui Cristos.

 

 

Educaţia păstorilor

 

O altă problemă legată de clasa eclezială este problema educaţiei necesare vestirii Evangheliei. În ultimi ani sa ajuns la o sufocare a societăţii române prin diplomele de doctorat acordate de universităţile României. O serie de articole au scos în evidenţă farsa necesităţii unui număr aşa de mare de doctoranţi. În unul din articolele ziarului Adevărul, scris de Sorina Buzatu găsim scris:

 

„În orice ţară civilizată, accesul la doctorat este rezervat numai elitelor intelectuale. La noi, numai cine nu vrea nu face un doctorat. Pentru a ajunge conducător de doctorat, un profesor universitar din străinătate trebuie să se distingă prin lucrări ştiinţifice publicate în reviste internaţionale de prestigiu, ca să nu mai vorbim de activitatea de cercetare. La noi, numai 17% din universitarii care au doctoranzi reuşesc această performanţă.”(9)

 

Problema doctoratelor nu ar fi o problemă dacă nu ar fi inundat şi mintea păstorilor bisericilor noastre. Aproape că s-a ajuns la modă ca fiecare păstor să-şi caute o universitate unde să-şi câştige titlul de doctor. Într-o discuţie cu un păstor din ţară mi s-a spus că în zilele noastre „nu poţi face mai nimic dacă nu ai un doctorat”. O sumedenie de păstori astfel ajungând să fie înrolaţi în această idee a unei necesităţi educaţionale care să includă şi un doctorat.

 

În America unde facultăţile sunt extrem de scumpe, ideea doctoratului devine inexistentă. Totuşi problema doctoratelor devine o problemă naţională în România, ajungând să ne punem întrebarea dacă predicarea evangheliei necesită pregătirea unui doctorant. Marius Cruceru scria:

 

„Ironia sistemului educaţional românesc a fost ca unor personalităţi de marcă ale muzicii româneşti spre exemplu să le impună obligaţia de a lua un doctorat numai pentru a putea preda în învăţămîntul superior. Petru Creţia s-a încăpăţînat să nu treacă prin acest calvar. Oameni cu un CV care se intindea pe 17 pagini au trebuit să se apuce la bătrîneţe de doctorat pentru a le fi recunoscute meritele în faţa studenţilor care le cîntau deja compoziţiile. Iată că există şi alte faţete ale doctoratului, nu-i aşa? Dovedeşte un doctorat cu totul şi fără tăgadă competenţa cuiva? Nicicum, mai ales dacă respectivul-respectiva s-a deprofesionalizat între timp.” (10)

 

Problema doctoratului nu este o problemă în ea însăşi ci devine o povară şi o greutate pentru mulţi care ar fi forţaţi de împrejurări şi de sistem ca să-şi câştige pâinea cea de toată zilele sau să poată preda în instituţiile româneşti. Această necesitate fictivă de a deţine un doctorat ajunge să fie o povară bisericii, ajungând să cunosc tineri păstori care au ajuns să-şi abandoneze biserica ca să poată studia şi merge la cursuri de doctorand în străinătate pe bani bisericii.

 

Biserica ajungând să fie forţată nu numai să susţină astfel de aventuri dar să şi ceară fructele unuia care ajunge să deţină titlul de doctor. Din păcate am ajuns să avem prea mulţi doctori şi nu îndeajuns resurse de susţinere pe acesti noi înţelepţi a bisericii. Problema unei bisericii ortodoxe dintr-un sat banaţean mă face să raportez  cea ce se întâmplă şi în bisericile baptiste;

 

„Într-o duminică, preotul biserici ortodoxe dintr-un sat vine la slujbă cu un brâu roşu. Enoriaşii nu ştiau semnificaţia brâului roşu, aşa că nu sau preocupat de noua înfăţişare a preotului. Dascălul bisericii ajunge să fie întrebat de un enoriaş: de ce brâul roşu, care este sărbătoare?  Dascălul explică că preotul a terminat noi studii şi a primit un rang ierarhic mai mare. Enoriaşul întreabă: cât de mare rang? Dascălul: de la 6 milioane la 12 milioane. Enoriaşul: mai bine preotul să-şi lase brâul roşu acasă ca să-l putem ţine la 6 milioane.”

 

Bisericile Baptiste au nevoie de doctori în teologie şi este un lucru important să înţelegem necesitatea unor astfel de oameni care ajung să primească şi să dea o învăţătură superioară studenţilor teologici a universităţilor noastre. Tragedia constă în manipularea, şi a unei înţelegeri greşite în care fiecare păstor ar trebui să aiba un titlul de doctor. Evanghelia lui Cristos a fost propovăduită prin puterea Duhului nu prin înţelepciunea unui doctor în teologie. Bisericile noastre au nevoie de păstori, pe când institutele noastre au nevoie de oameni cu o capacitate deosebită, unii dintre ei ajungând să primească onoarea umană de doctorat.

 

Pe când unii aleargă după o onoare a unui titlul rezervat numai câtorva, sunt şi mulţi care nu au înţelegerile teologice de bază a Scripturilor. Incapacitatea de studiu hermeneutic a Scripturi a făcut ca unii păstori să abandoneze doctrinele şi să predice Evanghelia Socială care gâdilă urechea. Biserica Baptistă trebuie să se trezească din adormire şi să-şi revizuiască atitudinea şi aşteptările în contextul păstorilor, necesităţii educative pe care biserica o aşteaptă de la un slujitor al Cuvântului.

 

Problema direcţiei doctrinare

 

Baptiştii României, din punct de vedere doctrinar au fost arminianişti de la începutul istoric al ei, în ultimul deceniu, o serie de păstori ajungând să influenţeze biserica la o orientare calvinistă. Problema orientării păstorului în ce priveşte doctrina predestinaţiei, nu este un motiv de discordie, atâta timp cât nu este folosit ca motiv de separare.

 

Când două persoane ajung la ceartă, fiecare ajunge să impună şi să judece oponentul folosind toate motivele de dispreţ care ar ajunge să înjosească pe oponent. Ne-înţelegerile dintre Oradea şi Bucureşti nu sunt pe bază doctrinară ci de aplicare a învăţăturilor. Ca exemplu se pot da următoarele probleme care ar necesita un răspuns:

 

bullet

Care este atitudinea baptistă Română faţă de ecumenismul European

bullet

Care este atitudinea baptistă Română faţă de păstoria femeilor şi rolul femei în biserică

bullet

Care este atitudinea baptistă Română faţă de asocierea cu Alianţa Mondială Baptistă

bullet

Care este atitudinea baptistă Română în cooperarea cu asociaţii Creştine Europene susţinătoare a drepturilor homosexuale.

bullet

Care este atitudinea baptistă Română faţă de mişcarea carismatică din sânul bisericii baptiste

bullet

Care este atitudinea baptistă Română în ce priveşte muzica şi rolul muzicii în biserică

bullet

Care este rolul bisericii şi autonomia bisericii în contextul conducerii Uniunii şi a comunităţilor baptiste din România

 

Aceste sunt numai câteva din problemele care au ajuns să frământe pe baptişti, poziţia Oradei şi a Bucureştiului ajungând să fie cunoscute în unele cazuri, iar în altele fiind presupuse.  Cele doua grupări de influenţă a baptiştilor din România au ajuns să creeze o separare, şi lipsa de dialog constructiv a ajuns să pună o povară bisericilor. Pentru o înţelegerea mai clară a situaţiei create o sa dau un exemplu a unei biserici din tară care a încercat să ţină o săptămână de evanghelizare.

 

O biserică dintr-un oraş mai mare al României a încercat sa organizeze o săptămână de evanghelizare. Comitetul bisericii a hotărât să invite o serie de predicatori bine cunoscuţi să ajute lucrarea. Invitaţiile au fost trimise şi o serie de păstori au acceptat invitaţia până s-a ajuns la un conflict „amvonal”. Unul din păstori proeminenţi a României a aflat că la această evanghelizare ar fi fost invitat şi un alt păstor din grupa oponentă. Deranjat de posibilitatea împărţiri amvonului cu oponentul său, acesta refuză să mai vina şi să participe la evanghelizare. Oponentul aflând şi el de situaţie, refuză să mai vine, astfel că biserica organizatoare ajunge să fie refuzată de doi dintre cei mai proeminenţi păstori din ţară.

 

Mi s-a pus întrebare: „Dar noi ai cui suntem?”. Cu ce suntem noi devină că cele două tabere nu cooperează şi nu se înţeleg? Ce trebuie să facem?

 

Problema baptistă a ajuns să fie o povară pentru mulţi. Un păstor român din America a ajuns să fie atent cu cine se asociază să nu i se refuze invitaţia amvonală. Unii au ajuns să plătească preţul asocierii cu unii sau cu alţi printr-un refuz de a ajunge invitaţi la unele amvoane României. Tragic dar adevărat.

 

Problema direcţiei doctrinare este mai mult o problemă în aplicarea doctrinelor decât în predicarea lor. A fi libertin nu înseamnă a fi liberal în teologie. O diferenţă mare şi necesară să fie înţeleasă.

 

Concluzie

 

Problema baptistă este complicată şi necesitatea unei clarităţi este recunoscută de mulţi. Multe din problemele cu care am fost confruntaţi au provenienţe externe, baptismul ajungând să fie forţat într-un răspuns şi o acţiune. Baptiştii sunt aproape de o separare, însă nu aşa de aproape de un divorţ. Baptismul de multe ori este înţeles greşit, unii încercând să ignoreze valorile şi standartele care ne-au identificat de sute de ani.

 

Biserica lui Cristos locală are o autonomie şi un discernământ superior Cultului Baptist. Cultul ar trebui să joace un rol de facilitator ci nu de cârmuitor. Preoţia sfinţilor aduce o valoare şi o responsabilitate superioară oricărei denominaţii, în care fiecare membru a bisericii Baptiste este un preot, este un lucrător, un egal în chemare şi responsabilitate de lucrare în faţa lui Dumnezeu.

 

Pe an ce trece se pare că vorbele din culise trag atenţia separării definitive, totuşi, încă mai este loc pentru împăcare, pentru o redirecţionare a deciziilor de umplere în Cristos. Identitatea Baptistă poate fi păstrată aşa cum ne-a fost lăsată, ne-înţelegerile şi aşteptările între clasa ecleziastă şi laică pot fi clarificate, doctoranţii baptişti pot ajunge să aducă o mai mare inviorare bisericii sfinţilor lui Dumnezeu. Totul este posibil în Cristos, dacă lăsăm pe Cristos să fie Capul Bisericii Sale.

 

Coram Deo!  

 

Note de subsol

 

1.     BAPTIST WORLD ALLIANCE MEMBER BODIES AND STATISTICS - http://www.bwanet.org/default.aspx?pid=437

2.     From Wikipedia, the free encyclopedia - http://en.wikipedia.org/wiki/Baptist

3.     Istoric - http://www.uniuneabaptista.ro/istoric

4.     Statistici oficiale - http://www.bcev.ro/legislatie/statistici_oficiale

5.     IDENTITATE CONFESIONALA INTR-O EPOCA POST-CONFESIONALA - de Marius Birgean

6.     Southern Baptist Convention Statistics - http://www.lifeway.com/lwc/mainpage/0,1701,M%3D200905,00.html

7.     Largest Religious Groups in the United States of America - http://www.adherents.com/rel_USA.html

8.     DIDACHE - http://www.voxdeibaptist.org/didache_romaneste.htm

9.     România, ţara doctoratelor – de Sorina Buzatu, - http://www.adevarul.ro/articole/2007/romania-tara-doctoratelor.html

10.   Doctoratul ca cheie, ca cizmă şi ca clarinet… - http://mariuscruceru.ro/2009/03/12/doctoratul-ca-cheie/

sus

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate