Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 NOSTRA AETATE
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
Proiectul Betania
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

"Visul American"

de Caius Obeada

 

De 24 de ani, de când sunt în America nu a lipsit să nu fiu confruntat de ideea unei Americi destrăbălate, inevitabil fiind judecat ca un complice a cea ce America ar reprezenta. Nu de mult pe grupul de discuţii Confesională (http://groups.yahoo.com/group/Confesionala/ ) s-a deschis o temă de controversie intitulată „Visul American”. O serie de idei şi păreri au fost scrise, însă ideea visului American pentru mulţi este un subiect confuz, mai ales pentru cei care nu au înţeles sau nu au ajuns să experimenteze cultura Americană, şi a contextului în care aceasta frază este folosită.

 

Uitându-ne la istoria Americii, visul primilor pelegrini pe teritoriul American (the New Land – Noul pământ) a fost libertatea religioasă. Libertatea de a sluji, manifesta şi a trăi o viaţă liberă în Cristos. Acest vis al Americi a suplimentat fizic, moral şi spiritual pe mulţi pelegrini să îndure şi să rişte călătoria trans-antlantică, sperând să ajungă cu viaţă pe malul American. Ziua Mulţumiri sau cum este cunoscută în America: „ThanksGiving” este una dintre primele manifestări publice de laudă şi mulţumire lui Dumnezeu, în noua societate a unei libertăţi religioase.

 

Pe parcursul primilor 100 de ani ( prin anii 1700), visul American care reprezenta libertatea religioasă, ajunge să fie direcţionat spre visul unei realizări materiale, de a fi propiretar a unei bucăţi de pământ. Astfel de pe ţărmul Americii de est, drumuri şi teritorii sunt câştigate prin luarea cu forţa sau cumpărarea de teren de la nativi americii (indieni). Mii şi sute de pelegrini îşi pun viaţa în risc pentru a intra în posesia unei parcele, unei bucăţi de pamânt arabilă sau unui loc unde să poată construi o casuţă unde să-şi poată trăi viaţa pe noul teritoriul, a libertăţii pe care America îl promiţea noilor emigranţi. Aşa a ajuns insula Manhhatan să fie cumpărată de la indieni pentru suma de 24 de dolari. (1)

 

Nu durează mult şi visul American se direcţionează (prin anii 1800) din nou de la posesia materială a unui teren, la dorinţa de a deveni „milionari” peste noapte . Noua direcţie pe care America o promite emigranţilor erau minele de aur. „Fuga după aur” este perioada cunoscută în istoria Americi în care pelegrini şi-au dat viaţa pentru un pum de aur, săpând şi căutând locuri şi peşteri unde aurul ar fi fost ascuns. (2)

 

După realizarea pericolului şi a şansei aşa de mici pe care prospectiva găsiri unei bucăţi de aur o aduce, noii pelegrini îşi direcţionează privirile spre noile zone şi oraşe industrializate (sfirşitul anilor 1800 – începutul anilor 1900 ). Căi ferate sunt construite, mii de chinezi câştigându-şi existenaţa prin această muncă dură şi forţată de împrejurări.(3) Apariţia fabricilor şi uzinelor îşi găsesc forţa de lucru în noi pelegrini a Americii, veniţi din toate colţurile lumii cu visul unei libertăţi financiare, de a putea menţine şi susţine familia.

 

Visul American îşi schimbă direcţia de la visul unui serviciu sau angajare la o asigurare a unor ingăduinţe personale. În anii 1960 maşinile mari erau un lux, case cu piscine devin visul American. Filmele Americane au prezentat pe americani trăind visul American în case mari cu piscine, cu maşini mari şi luxoase. O desilusie a unei Americi a filmului, realitatea fiind mult mai aspră, procupaţia timpului fiind eliberarea femei si a drepturilor egale cu bărbatul, a rasisimului care incă exista în America, unde un negru nu putea să intre intr-un restaurant de albi, sau trebuia sa stea in spatele autobuzului din cauza culori pe care Dumnezeu i-a dat-o.

 

Anii 1980 a fost o perioadă de emigrare română mai mare, mii de români părăsind ţara spre America „ţara viselor”. Unii şi-au riscat viaţa trăcând Dunărea peste noapte, alţii au reuşit şă primească vize de emigrare pierzând toate drepturile de ceteţeni români, alţii au fost daţi afară din ţară cu forţa. Fiecare dintre noi cei plecaţi aveam gindul Americii alimentat de experienţele personale şi a cea ce aşteptam ca America să ne ofere.

 

În 1983 îmi aduc aminte de un oarecare român care ajunsese să fie poreclit „pampurul de la şiuşca”, un om simplu care fugise din ţară lăsându-şi nevasta şi copii pentru a ajunge în America unde deja fratele lui trăia. Pentrucă fratele lui l-a sponsorat, experienţa emigrării în campul din Latina, Italia a fost mult mai scurt. Când acest om simplu de la ţară, care nu călătorise cu avionul niciodată, şi care nu stia ce era un plic cu şerveţele parfumate sau un plic cu piper sau cu sare, ajunge sa pună toate pliculeţele pe care stuardesa i le pune în faţă în ceasca cu apă caldă. Acest simplu om de la ţară ajunge să bea un ceai care conţinea plicul cu ceai, sare, zahăr, piper, şerveţelul parfumat de spălat mâinile, exclamând după prima gura: „asta este America”.

 

Prin anul 1984 îmi aduc aminte de o femeie simplă care venise în America la copii ei. Reuşise să ia viza de la ambasada Americană în baza intervenţiilor copiilor din America. Ajunsă în New York, copii inchirează un apartament acestei mame încă tânără, cu speranţa că se va acomoda, îşi va face noi prietene, şi va putea să lucreze la unele din fabricile de plovere (la ştecăraie cum mai erau cunoscut în acele timpuri) din cartierul „românsec” Ridgewood”. Nu durează 3 luni ca femeia este sufocată de singurătate, nu se poate obişnui şi începe să contempleze re-întoarcerea în ţară. Motivul principal de re-întoarecere era:”nu ma pot obişnui să stau singură în casă să nu pot sta la colţ de stradă şi să sparg seminţe cu vecinele, să stau la o birfă cu prietenele.”. Prin această premiză cere consulatului Român de la New Zork să o ajute să se re-împatrieze, ca după 4 luni de la re-întoarcerea în România să mearga la ambasada Americană să ceară să vină înapoi.

 

În anul 1987 un român pe nume Costel îşi face cunoscut venirea în America cerând păstorului din New York să-l aştepte la aeroport. Fratele păstor întârzie la aeroport, Costel agitat de situaţie ia un taxiu, fără să ştie engleză îi da şoferului adresa bisericii unde să-l ducă. După câteva săptămâni ajung să-l cunosc mai bine şi să avem relaţii mai prieteneşti. În una din discuţiile noastre ajung să aflu dezamagirea şi tristeţea experienţei avute la venirea în America.

 

Costel auzise că în momentul când vine un român în America. Obiceiul este să fie aşteptat de bisercă cu fanfară, flori, primiri oficială, chiar şi televiziunea să fie prezentă. El se pregătise din România ce să spună la interviul televiziuni, şi cum o sa reacţioneze la primirea festivă pe pământul Americii. Timp de aproape 8 ore pe avion şi-a recitat declaraţiile, memorândule sa apară oficial, îmbracat la costum cu cravată să dea o apariţie cit de elegantă.

 

Toate visurile Americi sau prăbuşit când la aeroport nu era nici fanfară, nici flori, nici biserica, şi mai rău nici pastorul să-l ia. 3 luni de zile nu a scris sau telefonat la părinţi din cauza ruşinii ca nu a fost primit cu fanfară şi televiziune. Costel auzise bine despre fanfară si televiziune, însă acest lucru se întâmplase la Chiocago la biserica fratelui Aleaxa Popovici, cind zeci de Romani emigranţi ajunseseră la Chicago. Visul Americi în preconcepţia unei informaţii greşită.

 

Prin ani 1998 eram la un restaurant romanesc să mănânc o ciorbă de burtă şi mititei cu cartofi prăjiţi. Pentru mine erau o distracţie aparte să aud comentariile românilor debia veniţi în America. Într-o discuţie la o masă vecină, un român venit de 3 zile în america le spune tovarăşilor săi: „dacă nu am unde să stau, chiar dacă aş dormi la umbra Gemenilor îmi este deajuns.. asta este America.”         

 

După citeva luni ajung să văd din nou acest caracter şi să aud înjurături şi nemulţumiri la adresa Americii. Nu pot reda cuvintele şi mesajele care ieşeau dn gura acestui om, însă las ca imaginaşia fiecăruia sa umple spatiul lasat: „F.......America.........să o ia d...........”  Omul mulţumit cu umbra Gemenilor, înjura şi blestema America.

 

Fiecare român din America ar putea scrie o carte cu experienţele Americii, visul American fiind alimentat de cea ce noi am crezut sau ne-am aşteptat de la noua destinaţie, a unei ţări cunoscute din ziare, televizor sau din auzite de la prieteni.

 

Eram un tinar când mă consultam cu bunicul meu (fratele Ştefănică) fostul păstor al bisericii Baptiste numarul 1 din Constanţa, referitor la viitorul meu, la ce mi-aş fi dorit să fac când sunt mare. Pe la vârsta de 17 ani, impresionat de filmele văzute ajunsesem să-mi doresc să devin cascador, să merg la studiourile Buftea şi să merg la şcoala de cascadori. Nu ştiu exact cum a a juns bunicul meu la această informaţie, că am fost chemat să-l vizitez. Nu mi-a trecut prin cap că el ar fi ştiut de ideile mele de cascadorie. După mai mult de jumate de oră pe genunchi la rugaciune şi citirea textului Biblic, bunicul începe să mă întrebe ce mai fac, ce gânduri am de viitor, ect...

 

Nu a trebuit sa mă gindesc mult că mi-am dat seama că bunicul ştia ceva, însă dorea să audă de la mine. Eu cinstit i-am spus de gindul cascadoriei..... Discuţiile noastre au durat vre-o 2 ore jumate, după care din nou pe genunchi să cerem ca voia Domnului să se facă ci nu impulsurile şi dorinţele noastre.

 

Bunicul meu din tinereţe mă îndruma spre lucrarea Domnului. Eram în clasa a 8-a cind scriam meditaţii şi predici, mă lua cu el în misiune prin satele Dobrogei. Eram în primul an de liceu când deja mă punea să vorbesc la şcoala Duminicală, iar când mergeam în misiunea la sate, mă punea să vorbesc 10-15 minute la amvon. Toată această muncă să dispară în dorinţa de a fi un cascador nu au putut să fie uşor acceptate de bunicul meu.

 

După mai mult de un an, poate un an jumate, îmi aduc aminte când am avut o discuţie cu fratele păstor Dăduică Ioan despre intenţiile mele de a merge la seminar. Eram în faţa bisericii când dragoste fratele imi explică că el ar face tot ce pote să ajung la seminar, însă realitatea timpului era că perspectiva seminarului pentru mine erau inexistente. Constanţa nu numai că nu avea nici o şansă să câştige un loc la seminar, însă istoria familiei mele şi numele pe care-l port sunt în dezavantajul meu.

 

Confruntat cu realitatea timpurilor socialiste, am luat decizia de a fugi din ţară şi să continu planul visurilor teologice undeva în America. Astfel visul Americi ia naştere, din dorinţa de a studia teologie, a urma paşii înaintaşilor familiei mele în a sluji pe Domnul. Am ajuns în America, am studiat teologie, visul Americi fiind cea ce imi imaginasem eu, însă realitatea visului rămânând un vis. Slujirea Domnului pentru mine a luat o direcţie diferită, nu în hainele unui păstor ci a unui învăţător, a unui apologet, a unui scriitor, servind fraţietatea română nu într-o biserică de 30-200 de membri ci la mii de români prin intermediul lumii virtuale.

 

Fiecare dintre noi cei veniţi în America ne-am făcut vise în baza circumstaţelor în care am trăit, astfel că visul Americii şi visul American s-a putu spune că erau doua idei diferite. Românii erau bucuroşi de a se închina în libertate fără să fie urmăriţi şi prigoniţi. Căderea comunismului şi un viitor de prosperitate erau vise a cea ce ne aşteptam de la America.

 

Visul American şi în zilele noastre se limitează la posesi materiale, de a avea casa ta şi prosperitate îndeajunsă să-ţi poţi asigura vremurile bătrâneţii. Fiecare emigrant a venit cu idei şi vise, făcându-şi vise despre o ţară pe care nu am cunoscut-o. Pe parcurs am ajuns să fim asimilaţi în societatea şi cultura Americană, visurile emigranţilor devenind visul fiecărui american, de a avea o casă în care să-şi trăiască bătrâneţile.

 

Din filme şi de departe fiecare judecă America cu diferiţi ochi, însă pentru unul care a trăit mai mult de jumate din viaţa sa în America, visul American nu mai este aşa de vivid cum este în imaginaţia şi gândurile celor care deabia au venit pe pământurile unei ţări binecuvântate sau blestemate în funcţie de apropierea sau depărtarea noastră faţă de Dumnezeu.

 

Visul Americi a început cu dorinţa unei libertăţi religioase şi pentru unii dintre noi a continuat să fie acelaşi vis ca şi a pelegrinilor din anii 1600. Odată ajunşi şi integraţi în această societate, visul American este pierdut sau regenerat prin începuturile noi a copiilor noştri sau a celor care vin în America, continuând împlinirea unor vise de libertate religioasă sau financiare.

 

America este ţara multor români, însă cetăţenia fiecăruia dintre noi, copii Domnului, este cu împărăţia cerurilor, străini pe nişte pământuri care nu ne aparţin, legănaţi la stânga şi la dreapta. Visul şi gândirea noastră fiind spre cea ce Dumnezeu a promis copiilor Săi prin Isus Cristos.

 

Coram Deo!

 

Note de subsol

 

  1. http://www.theequitydesk.com/red_indians.asp

  2. A Brief History of the Gold Rush (http://ceres.ca.gov/ceres/calweb/geology/goldrush.html )

  3. CHINESE-AMERICAN CONTRIBUTION TO TRANSCONTINENTAL RAILROAD (http://cprr.org/Museum/Chinese.html )

 

sus

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate