|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
 |
 |
|
|
|
|
|
În Zilele Noastre
Cum să afli voia lui Dumnezeu pentru căsătorie? de Caius Obeada
Fiecare generaţie pune întrebarea formulei de a cunoaşte voia lui Dumnezeu. Şi fiecare generaţie primeşte acelaşi răspuns, şi totuşi, siguranţa faceri voii lui Dumnezeu este sub semnul întrebării. O întrebare adiţională care se pune este cum măsurăm voia lui Dumnezeu? Cum putem judeca noi, că o persoană a făcut sau nu voia lui Dumnezeu? Analizând pe alţii, modul cum ei au procedat, pentru unii sunt exemple vii care ar ajuta în facerea voii Domnului. Cu toate că Biblia ne învaţă să nu ne judecam unii pe alţii, este o plăcere a tuturor timpurilor să judecam, să ne dăm opinia în ce priveşte situaţiile altora. Este voia lui Dumnezeu să te faci judecătorul şi examinatorul fratelui tău în ce priveşte împlinirea voii lui Dumnezeu?
Este adevărat că experienţa altora te poate scuti de o sumedenie de greşeli pe care le-ai putea face, însă facerea voii lui Dumnezeu a devenit o scuză în a face opusul, creând impresia că din cauză că nu ştii cum să afli voia lui Dumnezeu ajungi să greşeşti, găsindu-ţi o scuză proprie. Problema care se ridică este ce înţelegem noi prin cunoaşterea voii lui Dumnezeu? Este o formulă spirituală în a afla viitorul? Crezi că Domnul le descoperă, la cei mai spirituali, cu cine se vor căsători, sau cum să aibă succes în viaţă, etc. Sunt multi care se păcălesc singuri făcând exclamaţii care ar suna spirituale, dar care în esenţă sunt drăceşti. Ucenicii au vrut şi ei să cunoască ce o să se întâmple, să fie pregătiţi să facă voia lui Dumnezeu. Isus nu a căzut în capcana decepţiei umane. Lui Petru chiar i-a spus „înapoia mea Satano!”
Un lucru pe care fiecare creştin ar trebui să îl cunoască este faptul că noi nu putem controla evenimentele din jurul nostru, circumstanţele create, crezând că putem schimba preventiv lucrurile şi problemele care s-ar ridica, în numele Domnului. Singurul lucru pe care putem să îl facem şi care este la îndemâna fiecărui credincios, este să răspundem efectiv la situaţiile care se creează în jurul nostru. Să fim conştienţi că singurul lucru care este sub controlul nostru este răspunsul pe care îl dăm la diferite situaţii care sunt create în jurul nostru. Asta înseamnă că cunoaşterea voii lui Dumnezeu, din punct de vedere Scriptural, este să cunoaştem cum ar fi reacţionat Cristos în locul nostru. În loc să cerem cunoştinţa lucrurilor care se vor întâmpla cu gândul că vom ştii cum să reacţionam preventiv, noi vrem prezenţa lui Cristos în a reacţiona pozitiv situaţiilor create.
În momentul eliberări de sub jugul păcatului, libertatea pe care o căpătăm este să facem voia lui Dumnezeu, care înseamnă să facem numai lucruri bune. 1 Ioan 5:18 spune:
„Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.”
Omul născut din nou este liber să nu mai păcătuiască, şi mai mult decât atât el ştie toate lucrurile. Tot în 1 Ioan 2:20 este scris:
Cei născuţi din nou, care au fost pecetluiţi de Duhului Sfânt, cunosc orice lucru pentru că prezenţa Duhului îi aduce la cunoştinţa tuturor lucrurilor necesare să trăiască o viaţă sfântă. La ce fel de lucruri se referă Ioan când spune că ştim toate lucrurile? Poate fi referitor la căsătorie, serviciu, decizii în viaţă, etc. ... Sau numai la cunoaşterea teoretică a Bibliei? Cunoştinţa la care se referă Ioan este cunoaşterea lui Cristos, prin Cuvântul care ne-a fost lăsat, adică Biblia. Pavel spune lui Timotei:
Din nou vedem că cunoaşterea de care avem parte este să facem fapte bune. Prin cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu ajungem să cunoaştem reacţia naturala a unui om a lui Dumnezeu. Atâta timp cât noi nu avem control asupra circumstanţelor create în jurul nostru, că copii ai lui Dumnezeu avem libertatea şi cunoştinţa să reacţionam în conformitate cu voia Sa. Mai mult decât atât, Pavel ne spune că faptele bune au fost deja pregătite pentru noi că se le împlinim.
Dumnezeu nu ne spune dinainte ce trebuie să se întâmple şi cum să schimbăm împrejurările, Însă ne spune dinainte cum trebuie să reacţionam la circumstanţele create în jurul nostru. Nu este de uitat, că noi nu suntem singuri pe acest pământ, şi luptele noastre sunt cu spiritualităţi şi duhuri ale întunericului (Efeseni. 6:12). Biblia nu este un cod de instrucţiuni care să ne înveţe în fiecare circumstanţă cum să reacţionăm, pentru că prezenta Duhului Sfânt în noi ne ajută să reacţionăm, după voia lui Dumnezeu. Însă Biblia conţine o sumedenie de principii divine care să ne ajute să înţelegem cum trebuie să reacţionăm în diferite situaţii ale vieţii.
Când eram un tinerel şi mergeam la studiu Biblic, îmi aduc aminte că acest subiect era unul dintre cele mai interesante subiecte ale tineretului. Toţi am fi vrut să ştim voia lui Dumnezeu. Am fi vrut să ştim exact cum să reacţionăm, şi eventual să avem nişte exemple clare că să putem să le copiem. Mi-aduc aminte că cel puţin doua persoane (doi păstori) au ţinut studiu Biblic referitor la voia lui Dumnezeu în căsătorie. Ni s-a sugerat o serie de formule prin care am putea să cunoaştem voia lui Dumnezeu. Ni s-a spus: - prin rugăciune - prin citirea cuvântului lui Dumnezeu - prin post şi rugăciune - prin circumstanţe, etc.
Toate sunt adevărate, însă nimeni nu vre-a să audă aceste adevăruri, sunt prea simple, predicate şi studiate de atâtea ori. Toţi v-or să audă un răspuns mai complicat, mai spiritual, teologic dacă s-ar putea, sau poate chiar o formulă doctrinară care să poată fi folosită tot timpul. Nu numai tinerii v-or să afle formula cunoaşterii voii lui Dumnezeu, dar şi cei mai în vârsta, toţi sunt în alergare pentru a satisface pe Dumnezeu, crezând că Dumnezeu a rezervat ceva special pentru ei, şi nu cumva să facă o greşeală în alegerea pe care o fac în viaţă. Este interesant că în viaţă, nu sunt doua persoane la acelaşi nivel spiritual că să poată folosi acelaşi model. Există o decepţie în mijlocul copiilor lui Dumnezeu, prin care se crede că o formulă divină poate fi valabilă în toate cazurile. Dacă te uiţi numai la experienţa naşterii din nou şi multitudinea experienţelor pe care poţi să le asculţi, iţi poţi da seama că Dumnezeu lucrează diferit în viaţa fiecăruia. Să spui că o formulă doctrinară poate rezolva problema fiecăruia este eronat.
Am să fac doua exemple în a face voia lui Dumnezeu. Sa presupunem că vrem să facem voia lui Dumnezeu, şi cineva ne sugerează că metoda lui Avraam de a alege un partener de viaţă lui Isaac, este o metoda divină care are validitate şi în zilele noastre. Cu alte cuvinte dacă Biblia ar spune lasă pe tatăl tău să-ţi aleagă un partener, sau lasă ca muncitorul lui tata să meargă în Ardeal şi să aleagă el o fată, sau un băiat bun, ai fi urmat tu acest exemplu Biblic? Fiecare generaţie este călăuzită de o emancipaţie culturală diferită, astfel că Biblia nu este prinsă în controversa culturii, ci ea aduce principii Dumnezeieşti, care au fost valabile 4000 de ani în urma, şi sunt valabile şi astăzi.
Sa presupunem că un tânăr vrea să meargă în misiune. Domnul l-a chemat să fie misionar, însă nu poate să se menţină pentru că nu are sponsor. Ce este de făcut? Un lucru firesc care se întâmplă de obicei este că tânărul este dezamăgit, pentru-că Domnul nu i-a găsit sponsor, şi nu v-a putea să facă misiune fără să se poată menţine. Dacă aş sugera ca acest tânăr să ia exemplu lui Pavel, prin care Pavel s-a dus la lucru, şi după lucru a făcut misiune, câţi ar urma acest sfat? Cu toate că exemplul lui Pavel îl găsim pe paginile Bibliei câţi urmează exemplul lui Pavel? Pavel nu a fost pe capul nimănui, şi când Corintenii au trimes bani lui Pavel, el a refuzat spunând că ceea ce are este suficient pentru el. Spune-i unui pastor de la o biserica mică sau un misionar să se duca la lucru, vezi care este reacţia.
Când noi vrem să cunoaştem voia lui Dumnezeu, într-adevăr vrem să ştim cum Isus ar fi răspuns circumstanţei, sau o formulă uşoară de reţinut şi valabilă pentru toate circumstanţele vieţii?
Cu atâtea divorţuri în Biserică lui Hristos este greu să ceri sfatul unui frate care a fost căsătorit de 2, 3, 4 ori. De fapt mulţi nici nu au curajul să mărturisească cum au ştiut voia lui Dumnezeu în viaţa lor. din generaţia mea, mai mult de jumătate din căsătorii au eşuat. Sunt în america de 20 de ani, şi toate colegele soţiei sunt divorţate şi recăsătorite de 2, 3 chiar şi 4 ori. Cunoaştem o femeie cu 9 copii adunaţi din toate căsătoriile. O muncitoare pe care am avut-o, o tânăra de 26 de ani, a fost căsătorită o dată, Însă avea 4 copii cu patru bărbaţi diferiţi, şi se considera o femeie la casa ei.
Am să încerc să răspund întrebărilor pe care le-a făcut Alina, cu toate că răspunsul meu nu este adresat ei direct, ci în general:
Împrejurarea cunoaşterii unei persoane nu este importantă atâta timp cât este vorba de doi tineri creştini. De fapt bănuiesc că întrebarea este făcută în contextul a doi tineri sau mai bătrâni (În zilele noastre şi bătrânii se mai recăsătoresc) care sunt născuţi din nou, membri a unei Biserici Nou Testamentale. Deci.....locul întâlnirii şi a cunoaşterii între cei doi, cred că nu este vorba în contextul unui bar, la o discotecă, film, etc. Pentru un om al lui Dumnezeu, contextul cunoaşterii viitorului partener, sunt în circumstanţe în care prezenţa lui Dumnezeu este acolo. Eu am cunoscut pe soţia mea în Biserică, şi mai concret la grupul de tineret.
În zilele noastre se pare că nu mai contează cine face primul pas. În contextul culturi evreieşti erau părinţii care făceau tratativele. În cultura noastră românească era băiatul care făcea primul pas. În zilele noastre s-a ajuns că şi fata să facă pasul. Cunosc fete românce din america, care s-au dus să se căsătorească în România. Au plecat în ţară ca să găsească băieţi care le-ar lua de neveste. Nu este o regulă Biblică cine face primul pas, principiul Biblic este că pasul este făcut în Domnul. În cazul meu, eu am fost cel care am cerut mâna soţiei. După ce am primit aprobarea ei, am fost şi am cerut binecuvântarea părinţilor ei, ca şi ei să fie de acord în unirea în căsătorie pe care o aveam în gând.
Biblia nu ne spune care este procedura a doi tineri în căsătorie, cine cere, cum se cere, etc. La aceasta Întrebare experienţa fiecăruia diferă. Punctul de plecare este important în a cere pe cineva în căsătorie. Când ceri pe cineva în căsătorie care sunt criteriile pe care le foloseşti? Eşti îndrăgostit mort după fată, sau băiat. Nu mai poţi dormi noaptea de dragul ei sau al lui. Ai crampe la stomac ori de câte ori te gândeşti la ea sau la el. Ceea ce va leagă este numai o atracţie fizică? Eşti înnebunit după corpul ei, sau invers? Ai îmbătrânit şi ti-e frica că nu o să mai găseşti pe altcineva să te ia că partener? Vrei să scapi de părinţi, şi eşti gata să te sacrifici, să te duci cu primul care vine? Ce te face să ceri mâna cuiva? Ai îmbătrânit şi vrei să ai copii cât mai poţi? Cunosc persoane care au răspuns afirmativ la fiecare din întrebările pe care le-am pus, şi toţi regretă de ceea ce au făcut, toţi recunosc că ar fi putut să mai aştepte. Graba strică treaba. Trebuie să fii atent în folosirea expresiei „aşa este voia Domnului” Când iei că partener de viata pe cutare sau pe cutare. Dumnezeu a fost implicat de prea multe ori în deciziile greşite a multora în alegerea pe care au făcut-o. Adu-ti aminte că Biblia spune să nu foloseşti cu uşurinţă numele lui Dumnezeu. Nu este necesar să dai vina pe Dumnezeu, alegerile greşite pe care le faci că şi cum ar fi vina lui Dumnezeu. Am auzit aceasta scuza de prea multe ori.
Eu nu pot să spun că am fost sigur de la început de cererea pe care am făcut-o. Când aveam 16-17 ani şi mergeam la studiile tineretului, un frate pastor ne-a mărturisit cum a cunoscut el pe nevasta lui şi cum a făcut pasul căsătoriei. Printre altele ne-a sugerat că este bine ca să începem să ne rugam pentru viitorul partener, din seara aceia, ca Domnul să pregătească calea şi să ne pregătească pe amândoi. Eu am luat exemplu acelui frate, şi am Început să mă rog pentru viitoarea nevasta de la 16-17 ani. Nu aveam de gând să mă căsătoresc aşa de repede, Însă am pus în practică ceea ce am Învăţat, măi ales că rugăciunea este un factor esenţial în viaţa unui credincios. Nu pot să spun că m-am rugat în fiecare zi, însă ori de câte ori mi-am adus aminte m-am rugat pentru viitoare nevastă. Bine-nţeles că nu am uitat să-mi spun mofturile şi pretenţiile pe care le aveam în auzul lui Dumnezeu, aşa cum mă gândeam să fie nevasta mea. Nu ştiam nimic din subiectul căsătoriei, dar mă gândesc că Dumnezeu s-a amuzat cu rugăciunile mele. La vârsta de 21 de ani, mi s-a legat inima de o fată din tineretul din Biserica mea. După o săptămână de rugăciune, cu mări emoţii am spus fetei că as vrea să ne împrietenim în vederea căsătoriei. Am spus fetei că nu trebuie să se grăbească, şi să ceară Domnului în rugăciune dacă este voia Lui în privinţa noastră. După o săptămână sau doua fata mi-a spus că nu se simte gata să facă pasul acesta, poate măi târziu. Eu nu am avut procedura pe care unii o au, de a încerca fetele cu care mi se părea că aş fi vrut să mă căsătoresc.
După un an mă aflam deja în alta ţară în Europa, în drum spre America. Am fost chemat de o biserica locală, din ţara respectivă să lucrez cu tineretul în domeniul muzicii, angajându-mă ca director muzical al bisericii. În această Biserică am cunoscut pe viitoarea nevastă. Eu nu vorbeam bine limba, însă inima mi s-a ataşat de această fată. La început am fost derutat, şi nu am vrut să fac o prostie, să mă compromit. Am ţinut post şi rugăciune ca Domnul să-mi ia din cap afecţiunea pe care o aveam pentru această fată. După mai mult timp, fără să fi avut întâlniri, sau mers la filme, etc., toate întâlnirile noastre fiind în contextul activităţilor de la Biserică, m-am decis să ţin 2 săptămâni de post şi după aceia daca tot aşa stau treburile, să vorbesc cu fata. După 2 săptămâni lucrurile nu s-au schimbat, şi am cerut să vorbesc cu fata. I-am explicat cea ce se întâmpla, şi am rugat-o să nu îmi dea un răspuns imediat, ci Când are încredinţarea Domnului în privinţa mea. Nu ceream să ne căsătorim imediat, ci să începem o prietenie în vederea căsătoriei.
Depinde de vârsta, manierele, educaţia pe care unii tineri o au sau au primit-o de la părinţi, cererea se face în diferite moduri. În timpul generaţiei părinţilor mei, băiatul trebuia să meargă la părinţii fetei şi să ceară oficial fata în căsătorie. În timpul tinereţii mele, Încă se măi folosea acest obicei, Însă nu peste tot, şi nu de toţi. Sunt de părerea că cei care s-au hotărât să facă pasul căsătorie şi au certitudinea binecuvântării lui Dumnezeu, să ceară aprobarea părinţilor, din amândouă părţi.
În cazul meu, eu am cerut să mă întâlnesc cu părinţii viitoarei prietene, în vederea căsătoriei. Ceea ce am cerut eu, a fost să pot primi permisiunea părinţilor să pot să mă Întâlnesc cu fata lor, în vederea unei prieteni care să duca la căsătorie. Înainte de a cere mâna viitoarei neveste, noi ne-am cunoscut de la tineret de peste un an de zile. Deci nu a fost o cerere surprinzătoare a unui străin, de abia venit în Biserică. Toată Biserica mă cunoştea, toţi tinerii mă cunoşteau, eram activ în toate activităţile Bisericii. După două săptămâni de post şi rugăciune, i-am spus intenţia mea fetei, cerându-i să nu se grăbească cu răspunsul. După o săptămână şi jumătate, timp în care şi ea şi eu ne-am rugat separat, ea fiind într-o vacanţă, iar eu rămas în oraşul în care mă aflam, am primit răspunsul surprinzător, şi afirmativ. După o perioadă de 2-3 săptămâni am găsit o ocazie oportună în care am stat de vorba cu părinţii ei. După 3-4 ore de discuţii, timp în care am şi luat cina împreună, părinţii au fost de acord cu acest pas progresiv, care ar fi început cu o prietenie în vederea căsătoriei, fără să ne fi grăbit cu organizarea căsătoriei, şi restul pregătirilor necesare. Părinţii ei, mi-au cerut aprobarea şi binecuvântarea părinţilor mei care erau încă în România. În câteva zile am primit o telegramă de la părinţi cu aprobarea şi binecuvântarea viitoarei casatorii.
De obicei este foarte greu să pui în practică o învăţătură Biblica când este vorba de o căsătorie. Se spune că dragostea este oarbă, şi într-adevăr orbeşte pe mulţi. Sunt tineri care nu au nimic în comun, se cunosc doar de câteva săptămâni, sau câteva luni, şi sunt într-o dragoste firească că nu ai cu cine vorbi. În general, în Biserica lui Cristos când cineva spune că are darul învăţături, acest dar trebuie să fie recunoscut de restul Biserici. Cu alte cuvinte nu poţi să spui că ai un dar duhovnicesc, pe care nimeni să îl recunoască în tine. Când doi v-or să facă pasul căsătoriei, este necesar o perioada de timp, în care cei doi să se cunoască nu numai pe nume dar şi spiritual, intelectual, lăsând la o parte curiozitatea fizică pe care mulţi sunt interesaţi să o cunoască măi devreme decât le este timpul cuvenit.
Părinţii pot fi o confirmare a unei asemănări în caracter, sau o oarecare asociere pe care cei doi o au. Prietenii din jur, chiar fratele pastor poate să ajute măi mult decât părinţii, în a ajuta pe cei doi să înţeleagă la ce jug se baga. În America doi tineri înainte de a face pasul căsătoriei, sunt obligaţi să ia ore de consult cu pastorul, în care un studiu sistematic îi ajută pe viitori soţi să se înţeleagă unul pe altul, să înţeleagă responsabilităţile şi promisiunile care şi le fac prin pasul căsătoriei. Certitudinea unei uniri în căsătorie nu este numai la nivel personal, având aprobarea celor doi (ca se iubesc), însă trebuie să fie o confirmare şi a celor care sunt în jur, măi ales când e vorba de doua persoane născute din nou, cu părinţi credincioşi, şi cunoscători ai Cuvântului lui Dumnezeu. În cazul în care una din familii nu este credincioasă, dar băiatul sau fata sunt credincioşi, atunci situaţia se schimbă. Sunt cazuri când părinţii se împotrivesc căsătoriei indiferent de situaţie, şi de aprobarea pe care Biserica, păstorul sau una din familii o dau. Astfel de cazuri necesită un studiu aparte, luând în evidenţă fiecare caz în parte.
În cazul meu, nu numai că amândoi am avut certitudinea binecuvântării lui Dumnezeu, ci şi binecuvântarea părinţilor mei, şi al fetei, plus Biserica a aprobat cu braţele deschise decizia pe care am luat-o.
Este foarte greu să spui cu siguranţă că cea ce ai făcut a fost voia lui Dumnezeu. Măi ales dacă eşti întrebat imediat după ce ai făcut pasul. Nu am cunoscut încă o persoana care să spună că nu a făcut voia lui Dumnezeu în căsătorie imediat după nuntă, totuşi măi târziu să recunoască că au greşit, s-au grăbit, am cunoscut măi mulţi. Sunt unii care nici nu v-or sa-şi aducă aminte de ziua când au cerut mâna soţiei lor. Am cunoscut familii care după 20 de ani de căsătorie s-au despărţit, au avut 20 de ani de chin şi suferinţă. Încredinţarea că ai făcut voia Domnului o poţi avea numai tu şi el. Proorocul Osea s-a căsătorit cu o curvă pentru că Domnul i-a spus. În ochii lumii toţi şi-au pus problema seriozităţii şi acţiunii pe care profetul a făcut-o. Totuşi cine a avut Încredinţarea că a făcut voia lui Dumnezeu? El însuşi. Când doi se căsătoresc nu vor primi un semn din cer care să aprobe pasul pe care îl fac. NU o să vedeţi porumbei, sau flori aruncate la picioarele voastre. Cunoscând Cuvântul lui Dumnezeu, şi având certitudinea răspunsului: ce ar face Isus în locul meu, plus confirmarea părinţilor, al prietenilor credincioşi, al păstorului sau al Bisericii, ar trebui să fie suficient, în a avea o garanţie că ai făcut un pas conform voii lui Dumnezeu. Adulţi aminte că autorul circumstanţelor în care te afli este Dumnezeu sau Satana. Reacţia ta în împrejurările în care te afli face să ai confirmarea voii lui Dumnezeu.
În situaţia mea, am avut o confirmaţie nu numai pe cont propriu, dar şi al Biserici, părinţilor, şi prietenilor. Ca notă personală, sunt căsătorit de 20 de ani, am 4 copii, dintre care 3 au primit pe Domnul în viaţa lor, doi sunt botezaţi. Viaţa de căsătorie este o viaţă plina de surprize, şi măi ales fiind o familie credincioasă, atacurile duşmane sunt mult mai dese şi m-ai puternice decât în cazul unei familii fără Dumnezeu. Încredinţarea de a face voia lui Dumnezeu este o luptă pe care o duci zilnic. Sunt zile când sunt bătut, trântit, aproape mort,(spiritual), însă mâna Domnului mă tine în viaţă şi mă ajută să mă ridic. Viaţa mea de credinţă este o viaţă de la o zi la alta, fără să ştiu ce surprize aduce ziua de mâine, însă încredinţarea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa şi familia mea, mă întăreşte, mă încurajează şi mă ajută să cresc pe zi ce trece.
Nu am vrut să fac o contribuţie la acest subiect, măi ales că şansa de a fi înţeles greşit este destul de măre. Trăim timpuri grele, Satana a început o lupta de anihilare completa a creştinilor de pretutindeni din Biserica lui Hristos. Domnul să ajute tineretul de astăzi aşa cum ne-a ajutat şi pe noi, şi pe părinţii părinţilor noştri.
Cu dragoste în Hristos,
Caius
Nu ezita! Accesează pagina de CONTACT şi trimite-ne un email! Întrebările care sunt adresate despre oricare dintre subiectele din această Publicaţie vor primi răspunsul la pagina de POŞTA REDACŢIEI. Aşteptăm mesajele dumneavoastră la adresa Misiunii!
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate |
|
