Nostra Aetate

În Zilele Noastre

De la Halloween la Thanksgiving

de Caius Obeada

Cu mare greutate am reuşit să conving copii de a nu celebra sau adera la o sărbătoare păgână până când noul pastor al bisericii noastre a convins biserica că în privinţa sărbătorii Halloween fiecare trebuie să respecte încredinţările altora, păstrând unitatea bisericii, fără să creăm discordie pe motive personale de înţelegere. Şi aşa fata mea mai mică (7 ani), de aceiaşi vârstă cu fata păstorului, de doi ani a ajuns să meargă la casele altora să strângă bomboane.

19 ani am reuşit să stăm tare pe poziţie eu şi soţia, uneori duri faţă de copii, explicând asocierea pe care o putem aduce unei sărbători, chiar numai prin a face cel mai neînsemnat lucru: strângerea de bomboane. Cu doi ani în urmă păstorul bisericii noastre a invitat fata mea să meargă împreună cu fata lui la familia şi prieteni lui ca să strângă bomboane. Oricât de împotrivitor am fost şi sunt acestei celebrări păgâne, cel rău a reuşit să găsească o cale de motivare în participarea sărbătorii sale, păcălind creştinătatea de posibilitatea evanghelizării unei lumii păgâne.

În una din şcolile duminicale păstorul ne-a făcut cunoscut posibilitatea evanghelizări pe care o astfel de sărbătoare o ridică, fără să explice contextul a ceea ce reprezintă Halloween. Soţia păstorului, de doi ani duce fata lor împreună cu fata mea la casele altora pentru un pumn de bomboane. Anul acesta am întrebat fata cine a condus maşina de la o casă la alta, la care mi-a spus că pentru o perioadă a fost mama pastorului (70 de ani), datorită faptului că soţia era accidentată la picior şi nu a putut conduce, după care păstorul a trebuit să conducă maşina, ascuns cumva după volan.

Scriptura ne învaţă că toate lucrurile îşi au timpul lor, şi totuşi există curentul care susţine predicarea Evangheliei „la timp şi ne la timp”, martorii lui Iehova fiind un exemplu strigător. Duminica când eşti aproape gata să iei prânzul, de abia venit de la biserică, cineva îţi bate la uşă: „vrem să-ţi spunem despre vestea bună a Bibliei!” În mod literal, fără să se ia în considerare ora sau disponibilitatea ascultătorului, martorii lui Iehova bat la uşi scoţând din fire pe mulţi, sugerând că te deranjează în favoarea unei veşti bune.

Este necesară participarea creştinătăţii în sărbătoarea Halloween?

Cât de profitabil este asocierea noastră cu această sărbătoare? Cât de fructuoasă a fost şi este mărturisirea credinţei făcută în această zi dedicată Satanei şi caracterelor reprezentative folosite în această sărbătoare? Predicarea Evangheliei se poate face în orice zi, şi totuşi aşteptăm o săptămână întreagă, limitându-ne la ziua Halloweenului. Am fost şi suntem o societate coruptă care, cu mare uşurinţă, ajunge să compromită convingerile şi credinţa primită.

Spre uimirea mamei şi a întregii familii, păstorul tineretului îmbrăcat în haine negre şi colorat pe faţă cu roşu ca şi cum ar fi murdar de sânge, copiind caracterul fictiv a lui Dracula, în ziua de Halloween a făcut o vizită de strângere de bomboane şi ciocolate împreună cu restul tineretului bisericii noastre. Toată noaptea mama nu a putut dormi deranjată de lipsa de caracter şi înţelegere a ceea ce această zi reprezintă, şi de ducerea în eroare a ceea ce reprezintă viitorul bisericii noastre.

Totuşi, odată cu trecerea sărbătorii Halloween, lăsând în urmă o cicatrice a asocieri diabolice, „Ziua Mulţumiri” (Thanksgiving în America), ajunge să fie aproape după colţ. Pregătiri de organizare deja încep să preocupe inimile multora.

- Pe cine invităm anul acesta la masă?
- Curcanul cine îl pregăteşte; mama mea sau a ta?
- Pe cumnatul nu vreau să-l invit.
- Dacă mergem la ai tăi pentru Thanksgiving, la Crăciun mergem la ai mei...
- Nu invităm pe nimeni că nici pe noi nu ne-a invitat nimeni.
- Copii nu vor să vina la noi pentru că merg la socrii.

Întrebări şi preocupări încep să aducă discordie, fiecare familie încercând să-şi rezolve neînţelegerile înainte de celebrarea acestei zi. Totuşi, anul acesta există o excepţie în mărirea nivelului de stres şi preocupare prin alegerile prezidenţiale care, la fiecare 4 ani, ajung să ne ţină în suspans. Trăind într-o societate unde politica nu se amestecă cu religia, familii aparţinând aceleiaşi biserici sau denominaţie ajung să fie contradictorii în privinţa alegerilor prezindenţiale.

Unii invocă cultul caracterului, în care personalitatea unuia este mai importantă decât aderenţa politică sau ideologică, pe când alţii sunt mai mult interesaţi în aderenţa ideologică, interesaţi de viitorul economico-social mai mult decât securitatea socio-culturală a familiei. Astfel, odată trecuţi de ziua celebrării Halloween, la serviciu, în biserici, pe stradă şi în familie, dilema viitorului American ridică o serie de întrebări şi preocupări.

Acest an în drum spre Thanksgiving, starea spirituală a familiei ajunge să fie tulburată de preocuparea viitorului, întrebându-ne dacă Domnul o să ne ajute în redirecţionarea Americi spre calea Domnului. Întrebarea şi răspunsul multora depinzând în înţelegerea pe care fiecare o are în ceea ce calea Domnului ar reprezenta. Cine este acela care ne va ajuta să ţinem şi păstra calea credinţei într-o societate care să fie cât mai aproape de principiile Biblice? Care candidat prezidenţial întrupează principiile social-democratice care ar păstra principiile Constituţionale pe care America a fost clădită?

Preocupaţi de posibilităţile unei căderi din favoarea binecuvântării primite din partea Domnului de ani de zile, familii creştine ajung să treacă prin experienţa dilemei unui viitor pe care numai Dumnezeu o să-l reveleze. Încărcaţi cu valizele îndoielilor, drumul familiilor este direcţionat spre Ziua Mulţumirii, o sărbătoare care încă a rămas o zi dedicată Domnului în multe din familiile Americii. O zi pe care pionerii acestei ţări au dedicat-o mulţumirii, o zi închinată Celui care a dat şi dă binecuvântare celor aleşi de El.

Totuşi, Thanksgiving, în ultimii ani, a ajuns să sufere atacuri, încercând să se secularizeze ceea ce a reprezentat şi reprezintă o zi de închinare a Celui care dă viaţă tuturor. Unii au ajuns să rescrie istoria zilei de Mulţumire, alţii au criticat şi distorsionat ceea ce s-a întâmplat în acea zi istorică de rugăciune şi mulţumire. Din diferite direcţii, cuprinzând şcoala, media, societăţi seculare împotrivitoare recunoaşterii oricărei sărbători Creştine, copii au ajuns să fie confuzi, îndepărtaţi de realitatea a ceea ce Ziua Mulţumiri a fost şi ar trebui să fie.

Familia Americană, chiar în confuzia a ceea ce s-ar celebra, se întruneşte, curcanul fiind un simbol unic a ceea ce Thanksgiving este. De la Dracula ajungem la Curcan, de la simbolul întunecat a ereziilor întunericului ajungem la ereziile îmbuibării. O zi de Mulţumire este schimbată într-o întrunire familiară, în care nu rugăciunea joacă cel mai important rol, ci ora mesei la care toate bunătăţile primite din partea Domnului ajung să defileze în faţa farfuriei tale. Înarmat cu 2-3 farfurii, 2-3 furculiţe şi cuţite, 2 pahare şi o sticlă de băutură alcoolică la alegere, festivitatea umplerii burdufului începe cu o rugăciune marginală de mulţumire.

Dacă Halloween ne sperie cu caracterele întunericului, a morţilor şi duhurilor necurate, Thanksgiving dă posibilitatea recuperări spirituale. Această zi poate deveni ziua recuperări spirituale a valorilor pe care familia ar trebui să le încurajeze din generaţie în generaţie. Lăsând pe Dracula în coşciugul morţii, în care îşi găseşte plăcere, avem posibilitatea renaşterii spirituale în care fiecare tată şi mamă să aducă aminte generaţiei viitoare de binecuvântările pe care Domnul le-a dat generaţiilor trecute şi le va da generaţiilor viitoare atâta timp cât fiecare rămâne ascultător credinţei primite.

De la Halloween la Thanksgiving familia are şansa pocăinţei, a mulţumirii faţă de Dumnezeul dragostei, care în fiecare an a pus pâinea cea de toate zilele pe mesele multora. Văduvele şi săracii ar trebui să fie amintiţi, aşa cum multe bisericii în această zi îşi deschid porţile să pregătească o mâncare caldă pentru un trup flămând. Nu îmbuibarea ar trebui încurajată, ci mulţumirea, aducând o jertfă curată Celui care în fiecare zi, fie de soare sau de ploaie, dă hrană tuturor în speranţa laudei Sale.

Coram Deo!      

sus