Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 NOSTRA AETATE
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Discutii Forum
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

ABANDONAŢI DE BISERICĂ, UITAŢI DE ADUNAREA SFINŢILOR!

de Caius Obeada

 

 

Caius Obeada

Biserica lui Cristos sau mai bine zis, adunarea sfinţilor, exista de aproximativ 2000 de ani, şi totuşi problemele cu care este confruntată sunt aceleaşi de tot atâţia ani. O perpetuare din generaţie în generaţie a unor probleme, care nu şi-au găsit o rezolvare din toate timpurile. Unii ar crede că 2000 de ani ar fi suficienţi pentru ca o problemă să fie rezolvată, totuşi, de la o generaţie la alta predăm aceeaşi problemă şi slăbiciune, incapabili de rezolvare a ceea ce fiecare generaţie ajunge inevitabil să experimenteze.

 

Astfel, fiecare generaţie moşteneşte binecuvântări şi probleme, totuşi în această scriere doresc să mă opresc asupra unei probleme care m-a frământat din tinereţe, problema bătrânilor din bisericile noastre. Probabil că apropierea mea de vârsta „tinereţii” ca să nu spun a bătrâneţii, mă face să mă uit cu o atenţie deosebită, fiind conştient că nu voi rezolva o problemă care frământă creştinătatea de 2000 de ani, dar sper să pot ajuta generaţia noastră la un nivel local, sperând ca înaintaşii noştri, vitejii Domnului, care ne-au purtat steagul credinţei, să poată pleca în odihna Domnului într-o manieră demnă, cu demnitate, şi nu abandonaţi şi părăsiţi, aşa cum este cazul în multe din bisericile noastre.

 

Aşa ca şi înaintaşii noştri, trăim într-o societate care cu uşurinţă uită de responsabilităţile social, morale şi creştineşti pe care le avem faţă de Dumnezeu şi bătrâni, care ne-au fost lăsaţi ca să avem grijă de ei. Familii de bătrâni ajung să fie abandonaţi de familiile lor naturale, şi în cazuri mai triste, chiar şi de biserica Domnului. Eu şi soţia mea, lucrând ca şi cadre medicale, am ajuns să cunoaştem foarte multe cazuri de bătrâni abandonaţi de familie, sfârşitul lor fiind lăsat în mâna societăţii, singuratici şi părăsiţi în azilele de bătrâni.

 

Societatea Americană a ajuns să soluţioneze problema bătrânilor prin asigurarea cazărilor în azilele de stat sau private, în unele cazuri cu servicii la domiciliu, totuşi nu acelaşi lucru se poate spune de bătrânii României, de cei abandonaţi de familie şi societate, chiar şi biserica abandonând pe cei care odată au fost pionierii credinţei, vitejii Domnului, cei care au adus credinţa până în zilele noastre.

 

Astfel am ajuns să cunosc familii care au ajuns în America şi care au reuşit să uite de responsabilităţile pe care le au faţă de părinţii lor din România, să uite de membri familiei care le-a dat-o Dumnezeu, familii şi persoane părăsite, lăsate la voia încercării. Prin aceste rânduri doresc să aduc aminte de responsabilităţile creştine pe care le avem ca şi copii ai lui Dumnezeu, ce căutăm trăirea şi împlinirea voii Sale.

 

Atenţionarea din partea lui Dumnezeu

 

Sunt două probleme care se ridică în problema bătrânilor ca familie şi ca văduve sau văduvi: Cine are responsabilitatea de a+i ajuta? Ce ne învaţă Scripturile în acest sens?

 

În Vechiul Testament găsim scris:

 

„Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan. Dacă-i asupreşti, şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele; mânia Mea se va aprinde, şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve, şi copiii voştri vor rămâne orfani. „ Exodul 22:22-24

 

Problema comportării faţă de văduve şi orfani devine o problemă destul de serioasă în viaţa poporului lui Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu fiind ameninţaţi de mânia Domnului. Plângerile văduvelor şi a orfanilor ajung să aibe prioritate în faţa lui Dumnezeu, ameninţări de moarte fiind aduse familiilor care ajung să asuprească această clasă a societăţii.

 

Psalmistul scrie:

 

Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijineşte pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi.” Psalmul 146:9

 

Domnul spijineşte pe orfani şi pe văduve, o garanţie a divinităţii faţă de cei care se califică a face parte din această categorie a societăţii, din care şi biserica face parte.

 

În Isaia 1:17 Domnul spune:

 

„Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!"

 

Din nou găsim o avertizare destul de clară: faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduve.

 

Având în vedere claritatea mesajului lui Dumnezeu faţă de văduve, se pune problema responsabilităţii pe care noi în secolul 21 o avem faţă de bătrânii bisericilor noastre, care foarte uşor se pot clasifica ca orfani şi văduve. Noul Testament nu abandonează învăţătura şi principiul lăsat de Dumnezeu copiilor Săi, astfel ca găsim o serie de texte care tratează acest subiect, însă nici un text nu tratează cu mai mare claritate decât pasajul din 1 Timotei 5:1-16.

 

Pe paginile Noului Testament devine clar cine sunt responsabili de văduvele şi orfanii Bisericii, însă această scriere tratând problema bătrânilor, a celor părăsiţi, categorisiţi a fi văduvi şi văduve, am să mă limitez la nişte clarificări a responsabilităţilor. În mod clar şi categoric două surse au obligaţia şi responsabilitatea menţineri şi întreţineri bătrânilor: FAMILIA şi BISERICA.

 

Responsabilitatea familiei

 

Familia are responsabilitatea primară în a menţine şi întreţine pe cei ajunşi la vârsta bătrâneţii. Cu toate că ne place să credem că societatea are responsabilitatea de a menţine şi susţine nevoile sociale, financiare şi medicale, Scripturile ne dau o alta viziune, în care responsabilitatea principală cade pe umerii familiei. La 1 Timotei 5 găsim scris:

 

1. Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi;

2. pe femeile bătrâne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia.

3. Cinsteşte pe văduvele care sunt cu adevărat văduve.

4. Dacă o văduvă are copii sau nepoţi de la copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întâi faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.

5. Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, şi stăruie, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni.

6. Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă.

7. Porunceşte şi aceste lucruri, ca să fie fără vină.

8. Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.

9. O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat;

10. să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună.

11. Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti: pentru că atunci când le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou,

12. şi se fac vinovate de faptul că îşi calcă credinţa dintâi.

13. Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit.

14. Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară,

15. căci unele s-au şi întors să urmeze pe Satana.

16. Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, şi să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve.

 

În ce priveşte responsabilitatea FAMILIEI, de a menţine şi susţine nevoile sociale, financiare şi medicale, apostolul Pavel scrie destul de clar:

 

7. Porunceşte şi aceste lucruri, ca să fie fără vină.

8. Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.

 

Nu ştiu ce aş mai putea comenta la aceste versete, este responsabilitatea familiei să aiba grijă de cei din casa lui. NU Biserica, nu societatea, nu vecinii, sau prietenii, ci familia. Unii încearcă să fugă de această reponsabilitate încercînd să limiteze numărul celor care s-ar califica a face parte din familiile lor. Unii au ajuns să dea o definiţie aparte a ceea ce ar fi considerat a fi familie. După unele definiţii particulare, o familie ar fi compusă din părinţi şi copii. Printr-o altă definiţie, familia ar fi compusă din părinţi, copii şi bunici. Alţii încearcă să lărgească cercul familiei, însă majoritatea limitează numărul celor care ar putea beneficia de un ajutor familiar.

 

Pavel ne spune că noi suntem responsabili de cei din casa noastră. Indiferent de interpretările pe care am dori să le facem la expresia „cei din casa lui”, fie lingvistic, sau cultural, se ajunge la ideea că responsabilitatea noastră faţă de cei din casa noastră este destul de clară. Termenul de „Familie” întreţine ideea că toţi cei care sunt legaţi de un predecesor comun, fac parte din aceeaşi familie. Astfel că unele familii sunt mai mari, pe când altele sunt mai mici. Am cunoscut familii compuse din 5 generaţii, cu un număr de peste 300 de membri.

 

Responsabilitatea primară faţă de o persoană nevoiaşă cade pe familia sa. De exemplu, dacă un unchi din familia mea, care nu a avut copii ajunge să fie unul din nevoiaşii societăţii şi a bisericii, este responsabilitatea mea de a-l ajuta în limita posibilităţilor pe care Dumnezeu mi le-a dat. Scriptura este clară în această privinţă: ca şi credincios sunt responsabil. Cei care au ajuns în America şi au uitat de părinţii lor, de cei care au ajuns nevoiaşi, bătrâni care nu se pot întreţine. Le aduc aminte creştineşte, să-şi îndrepte ochii spre cei din casa lor, aşa cum îi învaţă Scripturile.

 

Pavel merge mai departe şi explică nu numai că un om care nu are grijă de cei din casa lui este mai rău decât un necredincios, este responsabilitatea familiei de a nu pune o povara pe umerii bisericii. În versetul 16 din 1 Timotei 5 găsim scris:

 

          „Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, şi să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve.”   

 

Bătrânii bisericilor noastre, fie vorba de părinţi, bunici sau unchi, sunt responsabilitatea celor care fac parte din FAMILIA lor. Responsabilitatea primară cade pe umeri familiei, pe umerii celor care fac parte din această familie.

 

Responsabilitatea Bisericii

 

Daca responsabilitatea primară cade pe familie, mai sunt cel puţin două cazuri în care găsim bătrâni părăsiţi de familie sau fără familie. În acest caz, responsabilitatea cade pe cei din Biserică, să menţină şi susţine nevoile sociale, financiare şi medicale. În această privinţă trebuie făcute câteva clarificări:

 

1. Este responsabilitatea bisericii, a păstorilor, bătrânilor şi a diaconilor să aducă aminte familiei de responsabilitatea creştină faţă de cei din casa lor. Biserica este responsabilă în educarea, menţinerea învăţăturilor Scripturale în ce privesc practicile doctrinelor care ne-au fost lăsate de la apostoli. Biserica este responsabilă să aducă aminte familiei să aibe grijă de bătrânii ei, în unele cazuri chiar punând sub disciplină pe cei care de bună voie se împotrivesc învăţăturilor Noului Testament. NU există o scăpare sau o justificare ca un bătrân să nu primească un ajutor din partea familiei sale, în limita posbilităţilor pe care familia respectivă le are.

 

2. Este responsabilitatea bisericii să facă clar adunării cine sunt văduvele sau văduvii, cei care se califică a primi ajutor din partea adunării sfinţilor. Pavel scrie destul de clar cine se califică în această lista:

 

3. Cinsteşte pe văduvele care sunt cu adevărat văduve.

4. Dacă o văduvă are copii sau nepoţi de la copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întâi faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.

5. Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, şi stăruie, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni.....

9. O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat;

10. să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună.

11. Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti: pentru că atunci când le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou,

12. şi se fac vinovate de faptul că îşi calcă credinţa dintâi.

13. Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit.

14. Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară,

15. căci unele s-au şi întors să urmeze pe Satana.

 

 

Este responsabilitatea Bisericii a purta de grijă acelora care nu au familii, care nu au nici o sursă de venit, acelora care sunt în credinţă, care şi-au pus nădejdea în Dumnezeu.

 

3. Este responsabilitatea Bisericii, a adunării sfinţilor să aibe grijă de bătrânii bisericii, să pună deoparte fonduri şi resurse prin care să faciliteze vieţile celor care odată au fost mâna de lucru a lui Dumnezeu în biserica Sa. Misiunile sunt importante, menţinerea caselor de rugăciune, şi tot aşa de important este susţinerea bătrânilor noştri. Nu lăsaţi ca microfoane şi proiectoare să ia de la gura bătrânilor, de la nevoile copiilor lui Dumnezeu.

 

Înaintaşii noştri din primele secole ne-au lăsat exemple vii în ce priveşte ajutorarea nevoiaşilor:

 

bullet

Sfântul Ciprian a devotat o carte referitor la ajutorarea nevoiaşilor numită: De Opere et Eleemosynâ

bullet

Sfântul Basil povesteşte cum sfântul Lawrence a distribuit visteria bisericii săracilor. Întrebat de guvernator unde sunt visteriile care trebuia să ajungă la el, Sf. Lawrence i-a arătat pe săraci spunând: Ei sunt visteria în care este Cristos şi în care este credinţa.

bullet

Sf. Ambrose a lăudat  spargerea visteriei şi vinderea obiectelor sacre pentru răscumpărarea captivilor (De Officiis Ministrorum, xxviii, xxx, P. L., XVI, 141 sqq.).

bullet

Sf Ciprian spune că aderenţii altor religii trebuie excluşi din ajutorarea biserici Catolice (cea ce denotă ca biserica ajuta chiar şi pe cei care nu erau membri a bisericii lui Cristos.

 

Biserica mamă (Biserica Baptistă nr. 1 din Constanţa) în care am ajuns să cunosc pe Domnul, să cresc în credinţă şi să mă botez, a fost un exemplu în generaţia trecută în ce priveşte ajutorarea bătrânilor, a văduvelor, săracilor şi a orfanilor. Îmi aduc aminte de fratele Puha, Nicola, Bejenaru, familia bunicului meu, pastorul Dumitru Ştefan (Petru şi Ion), familiei Olaru, cum mergeau cu ajutoare din partea bisericii. Aduc aminte numai câteva din numele celora care au fost chemaţi de Domnul şi învredniciţi prin puterea Duhului Său să ajute pe cei în nevoie.

 

Fiecare biserică şi fiecare generaţie îşi are bătrânii săi. Fiecare familie şi Biserică are responsabilitatea de a ajuta pe cei în nevoie. Aceste rânduri încearcă să aducă aminte tuturor de responsabilităţile lăsate de Dumnezeu prin doctrinele care ne-au fost lăsate de la apostoli.

 

Binecuvântarea Domnului să rămână peste copii Săi până la venirea Sa!

 

Coram Deo!

 

Caius Obeada

sus

horizontal rule

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate