Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 NOSTRA AETATE
 


Noiembrie 2005
Arhiva editurii
Caută în site

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Pagina de Umor
Mărturisiri
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

Iertare, Toleranţă sau Îngăduinţă?

de Caius Obeada

 

  

Octavian C. Obeada, Presedintele Misiunii Vox Dei

„Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l!

Şi dacă-i pare rău, iartă-l...”

Luca 17:3

 

În anii 1950, un om de ştiinţă american a dovedit lumii capacitatea de adaptare a corpului uman împotriva viruşilor şi a atacurilor micro-biologice. Pe o perioadă de timp s-a injectat cu doze mici de venin, până a ajuns să fie imun. Ca demonstraţie a imunităţii pe care a realizat să o aibă, s-a lăsat muşcat de un şarpe veninos. În urma injectării de venin a şarpelui, omul de ştiinţă a reacţionat normal, fără să aibă vreun simptom pe care o altă persoană ar fi trebuit să o aibă. Corpul devenise tolerant veninului, astfel că omul de ştiinţă a rămas numai cu semnul unei muşcături de şarpe.

 

Iertarea păcatelor este un subiect şi un fenomen cu care suntem confruntaţi în fiecare zi. Predicile şi studiile Biblice au ajuns să ignore seriozitatea unei astfel de subiect, încât doctorii psihologi au ajuns să consfătuiască frăţietatea, în locul cuvântului lui Dumnezeu şi a celor chemaţi să înveţe Biserica lui Cristos.

 

Certurile şi problemele cu care suntem confruntaţi zilnic, ajung să ne injecteze zilnic cu o doză mică de venin, încât la un moment dat ajungem să tolerăm prezenţa păcatului şi a lucrurilor care infiltrează venin în relaţiile sociale, spirituale sau familiare pe care le avem. Unii fraţi ajung la un statut aşa de superior în ignoranţă sau toleranţă de păcat încât ajung să fie sfinţiţi de restul bisericii. Astfel de oameni ajung să fie exemplu altora în toleranţa păcatului sau în termeni mai moderni a îngăduinţei faţă de păcat.

 

„Imunizarea frăţietăţii în faţa păcatului este o stare nu de sfinţenie,

ci de ignorare în tratarea păcatului.”

 

Textul din Luca 17 tratează problema iertării din perspectiva celui care ofensează, dar şi a celui care este ofensat. Mulţi ajung să ignore responsabilităţile pe care le au amândouă persoane în situaţiile şi problemele de divergenţă. În multe cazuri povara înţelegerii şi a toleranţei este pusă pe umerii celui ofensat şi mai puţin a celui care aduce ofensa.  

 

Cine este mai vinovat? Cel care aduce ofensa sau cel care nu iartă pentru că nu i s-a cerut să ierte?

 

De multe ori ajungem să adăugăm învăţăturilor Cuvântului lui Dumnezeu, crezând că îmbunătăţim ceea ce Cristos a lăsat ca învăţătură de bază bisericii Sale. Pentru înţelegerea acestui subiect este important să facem distincţie între câţiva termeni pe care îi folosim în vocabularul de zi cu zi. Distincţia termenilor ne ajută să înţelegem ceea ce ni se cere să facem de către Cristos, o responsabilitate pe care o avem în rezolvarea situaţiilor care se ridică în viaţa bisericii sau a familiei lui Dumnezeu.

IERTAREA – este un proces de rezoluţie între două persoane prin care se ajunge la o normalizare a relaţiilor de prietenie sau de comunicare.

 

ACCEPTAREA - este un proces ideologic sau intelectual prin care o situaţie sau eveniment devine acceptabil în urma unui raţionament explorator.

 

IGNORANŢĂ – este o stare emoţională prin care un lucru ajunge să fie trecut cu vederea.

 

TOLERANŢĂ – este o stare emoţională prin care o persoană ignorează o stare sau o situaţie care în condiţii normale este inacceptabilă.

 

ÎNGĂDUINŢĂ – este un proces egalitar în care două persoane au drepturi egale sau comune.

Cinci termeni care sunt folosiţi în diferite contexte, producând diferite rezultate. O explicare mai amplă o să o facem mai târziu, încercând să înţelegem mai clar când şi în care circumstanţă ar trebui să folosim aceşti termeni.

 

Când eram mai tânăr, fratele meu mai mic mi-a produs o sumedenie de greutăţi. Ori de câte ori apelam la mama să rezolve problema, mi-a fost reproşat că ar trebui să fiu mai pocăit şi să iert pe fratele meu pentru că sunt mai mare şi că aşa ne învaţă Biblia. După ani de zile, fratele meu tot mai creează situaţii inacceptabile, şi tot eu trebuia să fiu mai pocăit şi să-l înţeleg pentru că eram mai mare şi mai pocăit.

 

Aplicaţia învăţăturii din Luca 17 este cu totul alta decât mama mea îmi cerea să o împlinesc, însă în realitate este mai uşor să tratezi cu o persoană mai pacifistă decât cu una care este obişnuită să atace şi să ofenseze. Din acest motiv am ajuns să cerem peste măsură unora, pe când altora ne este frică să ne apropiem de ei, să tratăm probleme sau conflicte.

 

De câte ori am auzit expresia „să nu intri în gura fratelui că nu mai scapi de el....” Ignorând diferite situaţii în biserică sau în familie am ajuns să dezvoltăm nişte monştrii de care să ne fie frică. Care este învăţătura Biblică pe care Cristos o dă ucenicilor? Ca să înţelegem conceptul Biblic am să tratez responsabilităţile celor doi care ajung în divergenţă.

 

CEL CARE OFENSEAZĂ

 

În termeni biblici cel care ofensează este cel care păcătuieşte împotriva fratelui său. Scriptura este destul de clară în ce priveşte păcatul şi tratarea păcatului în biserică sau în familie. Matei 18 şi 1 Corinteni 5 tratează problema păcatului destul de clar.

 

În contextul iertării, cel care aduce ofensa trebuie să-şi recunoască păcatul şi să-şi ceară iertare. Nu este o responsabilitate a fiecărui păcătos să-şi recunoască păcatul în faţa lui Dumnezeu şi să-şi ceară nu numai iertare, dar să nu mai păcătuiască din nou?

 

Acelaşi principiu este folosit şi în viaţa de zi cu zi, în relaţiile dintre fraţi. Un frate aduce o supărare, i se face cunoscut insensibilitatea de care dă dovadă. Aceasta, mustrat de Duhul Sfânt, îşi recunoaşte greşeala şi îşi cere iertare pentru situaţia creată. Responsabilitatea de a-şi recunoaşte greşeala şi a-şi cere iertare sunt de necontestat.

 

Nici un frate nu este obligat să ierte pe cineva care nici nu vrea să audă de responsabilitatea pe care o are de a-şi cere iertare. Dacă Dumnezeu, care este dragoste, nu iartă din oficiu, cum am putea impune altor fraţi să fie îngăduitori şi iertători faţă de nişte păcătoşi care nu vor să-şi recunoască păcatul?

 

CEL OFENSAT

 

Responsabilitatea celui care este ofensat este tot atât de importantă ca şi a celui care trebuie să-şi ceară iertare. Sunt situaţii în care persoane ofensează fără să-şi fi dat seama. Este important ca o persoană ofensată să facă cunoscut de ce a fost ofensat. Responsabilitatea de a face cunoscut ofensa este a celui ofensat şi nu a celui care ofensează, să ghicească ori de câte ori face o observaţie sau un comentariu ofensiv.

 

Responsabilitatea de a ierta nu este cerută înainte ca cel care aduce ofensa să-şi ceară iertare. Odată ce o persoană îşi cere iertare, suntem obligaţi să iertăm. Trebuie menţionat că cel care îşi cere iertare să o facă cu toată sinceritatea, având în vedere că tot ce facem este în faţa lui Dumnezeu. Pentru o persoană care nu este sinceră, ci numai se foloseşte de formula iertării, nu există nici o obligaţie de iertare.

 

Iertarea şi recunoaşterea păcatului este un proces primordial în existenţa părtăşiei frăţeşti. Principiul iertării iniţiat de Cristos pentru Biserica Sa are o semnificaţie mult mai mare decât o înţelegem la prima vedere. Dumnezeu însuşi foloseşte aceiaşi formulă în Mântuire. Recunoaşterea păcatului şi abandonarea personală în faţa crucii este esenţial pentru acumularea veşniciei.

 

Dumnezeu nu obligă pe nimeni să facă mai mult decât face El în Atotputernicia Sa. O persoană care ştie că a păcătuit şi nu-şi cere iertare, nimeni nu are obligaţia de a-l ierta sau a trece cu vederea păcatul făcut.

 

Scriptura nu învaţă toleranţa. Nici un verset Biblic învaţă toleranţa în contextul păcatului. Fratele tău te face prost iar tu în dragostea ta îl ierţi, trecând cu vederea incidentul creat, nu faci altceva decât să-l laşi să păcătuiască, fără să aibă oportunitatea să se corecteze.

 

De asemenea, este important de înţeles că principiile Biblice sunt date în contextul copiilor lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, un principiu Biblic nu îşi are aplicaţie între un copil a lui Dumnezeu şi unul care nu crede sau nu-L recunoaşte pe Dumnezeu. Aici intrăm într-o sferă cu totul diferită faţă de ceea ce practicăm în Biserica Domnului. Principiile Biblice sunt pentru copiii lui Dumnezeu.

 

Din acest motiv iertarea este un proces folosit în contextul a doi fraţi în Cristos, unul având responsabilitatea de a recunoaşte păcatul şi a-şi cere iertare, pe când celălalt frate are responsabilitatea de a-l ierta necondiţionat.

 

CLARIFICĂRI ADIŢIONALE

 

1. ACCEPTAREA în contextul Bisericii Domnului este un concept aplicabil de exemplu în recunoaşterea darurilor spirituale. Dacă un frate are darul învăţăturii, în calitate de copil al Domnului eşti obligat să accepţi şi să recunoşti nu numai darul Duhului Sfânt care ţi-a fost dat, dar şi a fraţilor şi surorilor din Biserica Domnului. Acceptarea trăirii şi împlinirii Cuvântului lui Dumnezeu sunt condiţii de bază în trăirea cu Cristos.

 

Acest termen nu este folosit niciodată în contextul păcatului sau a slăbiciunilor unora la păcat. În postura de copii ai lui Dumnezeu trebuie să ne conformăm sfinţeniei lui Dumnezeu care necesită o acceptare şi umblare în Duhul Sfânt.  

 

2. IGNORANŢA nu este un termen folosit în sensul de a fi ignorant, de a nu cunoaşte. În acest articol l-am folosit în sensul de a trece cu vederea de a ignora situaţii cu care suntem confruntaţi. Este în detrimentul fratelui nostru să ignorăm situaţii şi circumstanţe în care cineva păcătuieşte împotriva noastră. Este o datorie sfântă în a corecta pe fratele nostru în dragoste.         

 

3. TOLERANŢA este un concept care necesită un studiu aparte în contextul cultural în care trăim. În contextul bisericii, a trăirii după Cuvântul lui Dumnezeu, toleranta nu este un termen favorabil în ajutorarea frăţietăţii în creştere şi sfinţenie. A fi tolerant faţă de păcat nu este beneficiar copiilor lui Dumnezeu. Dumnezeu însuşi nu are capacitatea de a tolera păcatul, cu atât mai puţin copiii Săi.

 

De asemenea, sunt multe întrebări şi clarificări care ar trebuii făcute. De exemplu:

 

* Până când să nu iert pe fratele meu?

 

Scriptura ne spune că iertarea vine în urma recunoaşterii păcatului, a cerinţei de a fi iertat. Acest proces poate dura o zi, o săptămână, o lună, un an, doi sau 30. Încăpăţânarea unui frate nu poate fi controlată de cel care are responsabilitatea de a ierta. Este responsabilitatea Duhului Sfânt de a lucra la inima păcătosului, iar noi suntem responsabili de a împlini voia Sa prin a ierta.

 

* Dacă fratele este pe patul de moarte şi tot nu îşi cere iertare?

 

Dacă Duhul lui Dumnezeu nu a reuşit să-l convingă de păcat, ce am reuşi să facem noi printr-o iertare şi o nepocăinţă?

 

* Este normal ca un părinte să-şi ceară iertare copilului său?

 

Cuvântul lui Dumnezeu nu favorizează păcătoşenia unui părinte. Indiferent dacă este vorba de un tată sau de o mama care a greşit în faţa copilului său, este obligat să-şi ceară iertare. Sunt mulţi părinţi care în orgoliul de a fi mai drepţi decât copiii lor, nu-şi cer iertare pentru greşelile şi păcatele pe care le fac. Am auzit un părinte spunând: „să mă aplec eu la copilul meu....... el să-şi ceară iertare că este mai mic......”

 

În faţa Domnului nu este diferenţă de vârstă când este vorba de păcat.

 

Dragii mei, sunt multe întrebări şi situaţii, însă studiul si călăuza Duhului Sfânt sunt un ajutor primordial copiilor lui Dumnezeu. Dacă ai neînţelegeri caută să te clarifici cu unul din liderii bisericii din care faci parte. Domnul îţi va deschide porţi şi posibilităţi de înţelegere a Cuvântului Său.

 

Coram Deo!

horizontal rule

Nu ezita! Accesează pagina de CONTACT şi trimite-ne un email! Întrebările care sunt adresate despre oricare dintre subiectele din această Publicaţie vor primi răspunsul la pagina de POŞTA REDACŢIEI. Aşteptăm scrisorile dumneavoastră la adresa Misiunii!

horizontal rule

sus

 

Ce este nou?

Pagină de căutare!

Prin intermediul acestei pagini ai posibilitatea de a căuta diverse articole, subiecte de interes, precum şi pasaje din Scriptură. Apasă aici!

 

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere! [apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!

 

  Înainte   

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate