Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 NOSTRA AETATE
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
Proiectul Betania
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

America 2009 - Schimbări politice nefavorabile

de Caius Obeada

 

Programele de televiziune şi de radio au ajuns să introducă o panică social morală care nu îşi găseşte rezolvare în ideile progresiste a unora care ar crede că deţin soluţii la problemele pe care ni le-am creat în ultimii ani. Suntem bombardaţi cu pesimist, sfârşitul tuturor lucrurilor fiind aproape, unii prezicând 2012 drept anul veniri Domnului Isus Hristos; situaţia economică americană ajungând să fie simţită de fiecare familie în jurul lumii.

 

În localitatea unde trăiesc, vecinii şi-au pierdut locurile de muncă după 22 de ani de angajare. Într-o biserică română din Cleveland, aproape jumate din membrii ei şi-au pierdut locurile de muncă datorită falimentării fabricii unde toţi aceşti români îşi câştigau pâinea cea de toate zilele. Prietenii, bisericile, oraşele sunt îngrozite de situaţia economică în care au ajuns. Statele California şi Kentucky au ajuns falimentare, fără resurse financiare să-şi plătească angajaţii şi programele sociale pe care le-au subvenţionat.

 

Preşedintele Americii ajunge să dea vina pe vechea președinție, Bush fiind capul tuturor răutăţilor, ţapul de ispăşire a problemelor americane, ignorând total ceea ce a adus la această criză mondială. Pocăiţii ajung la disperare, ortodocşi dau vina pe sistemul politic, catolici au ajuns să-şi strângă centura şi să închidă parohi şi biserici care nu se pot susţine singure.

 

Probleme nerezolvate din trecut

 

Mai multe motive ne-au adus să experimentăm realitatea zilelor noastre. Câteva din probleme care s-ar putea aminte ar fi următoarele:

 

1. Căderea Dolarului – încă din tipurile preşedintelui Clinton, dolarul a prezentat o problemă care avea nevoie de o stabilizare. Din punct de vedere economic dolarul devine o greutate industriei americane. Un dolar puternic a îngenunchiat industria americană pusă în faţa unei imposibilități de export, de vânzare a propriei producţii.

 

În acest context industria Americană se plânge congresului de imposibilitatea de export pe care dolarul o aduce. De fapt, în aceste timpuri, o serie de companii ajung să-şi deschidă sucursale, şi noi activităţi industriale în țări mai puţin industrializate; China, India, Mexic, şi o serie de ţări devenind candidaţi noilor aventuri industriale americane. Sindicatele se plâng de pierderea de locuri de muncă în favoarea muncitorilor din jurul lumii, care ajung să producă produsele Americii la preţuri mult mai joase.

 

Printr-un act guvernamental „controlat”, dolarul ajunge să fie devalorizat pentru ajutorarea fabricilor şi uzinelor Americane. Dolarul alunecă pe piaţa mondială fără să mai poată fi controlat. Ceea ce experimentăm în zilele noastre nu este altceva decât iniţiativa de ajutorare a industriei americane eşuate. Dorinţa de câştig şi supravieţuire pe o piaţă mondială a destabilizat complet industriile lumii, la ora actuală fiecare ţară experimentând posibilitatea falimentului. Devalorizarea dolarului a întărit alte valute monetare mondiale însă, investiţia mondială în moneda tranzacţiilor internaţionale a adus o pierdere universală.

 

2. Conceptul proprietăţilor – din anii Clintonieni a adus ideea că fiecare familie ar trebui să fie proprietar de casă. Nu se punea problema dacă cineva merită să aibă o casă, ci ideea că fiecare american are dreptul la casă este promovată. Printr-o iniţiativă guvernamentală, o persoană putea să facă apel la un program federal prin care ai fi putut cumpăra o casă punând jos numai 2% din valoarea casei.

 

Tot prin acest program, nimeni nu controla posibilitatea de a plăti împrumutul, totul fiind bazat pe o declaraţie proprie de restituire a banilor împrumutaţi. Această iniţiativă a dat un impuls industriei caselor, milioane de americani devenind patroni de case peste noapte. Industria caselor, mână în mână cu instituţiile financiare, ajungând să ruleze milioane de dolari în favoarea noului concept.

 

Proprietarii de terenuri ajung să facă împrumuturi bancare pentru construirea de case şi blocuri. Profituri excepţionale sunt înregistrate de instituţiile financiare şi companiile de construcţii în industria caselor. Peste noapte, cartiere şi complexe noi apar ca ciupercile, noii proprietari aşteptând semnarea contractelor. Totul ar fi părut bine până s-a ajuns la două opţiuni nefavorabile industriei:

 

  1. Emigranţii ilegali ai Americii îşi fac curaj şi, prin acte false, fac abuz de programul guvernamental. Mai mult, aceşti ilegali ajung proprietari fără risc sau imposibilitate de plată, atâta timp cât staţionarea pe teritoriul American nu era într-un stagiu permanent ci temporar. Odată cu pierderea serviciilor ilegale, plăţile împrumuturilor se opresc, casele ajungând pe piaţă tot aşa de repede cum au fost construite, instituţiile financiare ajungând să-şi însuşească pierderile financiare, iar foştii proprietari dispărând în umbra unei identităţi fraudulente.

  2. Dorinţa de avuţie. Cunosc un român care îşi punea copii să-l întrebe: „câte case are tata?”. Din totdeauna a existat dorinţa de a avea cât mai multe, şi ce ai avut să nu fie suficient. Instituţiile financiare au căzut datorită acestor indivizi care nu s-au mulţumit niciodată cu ce au avut sau ce le-a dat Dumnezeu. Au cumpărat cu bani pe care nu i-au avut, au făcut împrumuturi de risc care i-a dus la faliment nu numai pe ei dar pe toţi care au fost implicaţi în tranzacţii, incluzând instituţiile financiare.

 

3. Abuzul sindicalist al Americii. Se pare că ajungem tot mai aproape la o confruntare între cerinţele sindicatelor şi realitatea zilelor noastre. Pe când un muncitor la uzina de maşini General Motors are o plată media de peste 150 USD pe oră, care ar include beneficiile medicale, o asistentă medicală (LPN) upstate New York ajunge să aibă un salariu orar de 25 USD incluzând beneficiile medicale.

 

Imparitatea drepturilor sindicaliste şi a celor fără sunt strigătoare la cer. În New York, în ani 1995, un instalator înscris la sindicat era plătit cu 53 USD pe oră, pe când unul fără sindicat era norocos dacă primea 22 USD pe oră. Aceste diferenţe monetare au ajuns să dărâme multe industrii. Imposibilitatea tratării şi negocierii unor plăţi realiste au forţat pe mulţi patroni să părăsească ţara în căutarea fabricării multor produse în ţările subdezvoltate.

 

Astfel, China ajunge să devină exportatoarea numărul unu a Americii, unde muncitorii erau plătiţi 30 de cenţi pe ora, şi nu 8-15 USD. Căderea Americii îşi vede un duşman intern al abuzurilor sindicaliste, care pentru câştig propriu mai bine închid o fabrică decât să negocieze pentru o stabilitate şi continuare de existenţă a unei companii americane.

 

4. Încurajarea unui sistem social falimentar – o istorie veche pe care am ajuns să o cunosc şi să fiu părtaş. Serviciile sociale ale Americii sunt printre cele mai bune din lume. Bine-nţeles că nu se vorbeşte prea mult despre ele, însă în America, dacă eşti sărac ai cele mai multe privilegii. De exemplu, un sărac are drepturi gratuite la următoarele servicii:

 

  1. apartamente fără plată din partea statului incluzând încălzirea, gazul şi curentul

  2. sume lunare pentru alimentaţie (food stamps)

  3. sume lunare (bani lichizi) pentru necesitățile familiei

  4. cea mai bună asigurare medicală posibilă

  5. copii au drepturi de înscriere la facultăți gratuite cu burse plătite de stat

 

Acestea sunt drepturile pe care eu şi familia mea nu le am, cu toate că nu sunt considerat bogat şi trebuie să-mi câştig pâinea cea de toate zilele în mod cinstit. În momentul în care o persoana ajunge să lucreze (în general) îşi pierde drepturile enumerate mai sus, în unele cazuri păstrându-şi, în număr limitat, unele drepturi, mai reduse în beneficii. America ajunge să crească o generaţie după generaţie de leneşi, care nu au ştiut şi nu ştiu altceva decât să sugă resursele statale şi, în mod direct, taxele pe care eşti forţat să le plăteşti săptămânal, prin salariile pe care fiecare le are.

 

America îşi creşte puii ei de năpârci, în fiecare an, din ce în ce mai mult plăţile de menţinere a acestor leneşi crescând odată cu inflaţia. Tot aceşti leneşi aleg preşedinţii, votează şi indică viitorul economic şi social a unei ţări, care nu ştie cum să scape de trântorii ei.

 

5. Noua ordine mondială – o idee extremistă, însă devenind o realitate a spectrului politic internaţional. America şi-a creat o serie de duşmani politici care prin orice situaţie au încercat să submineze intenţiile şi posibilităţile ei. Nu demult, un român american, care a beneficiat zeci de ani de beneficiile asistenţei sociale americane, fără să fi muncit sau câştigând o pensie, s-a hotărât să facă o vizită în ţară, în vara acestui an. Într-o convorbire telefonică cu fratele său din România l-a întrebat ce să-i aducă din America. Fratele îi răspunde: „pe Bush mort”.

 

Nu trebuie să ne uităm prea departe să vedem duşmănia Venezuelei şi a prietenilor ei, Iranul, Coreea de Nord, într-un mod mai tăcut Rusia, Franţa şi o serie de ţări europene.

 

Căderea sau falimentarea Americii a produs şi produce o oarecare bucurie, nu numai în rândul duşmanilor, dar şi a celor care invidiază premizele şi idealurile americane. O continuare a căderii şi pierderi de titlu al unei super-puteri a început să producă un vid politic neaşteptat. În acest context se poate vedea Franţa încercând să intre pe platoul politic internaţional ca o alternativă a Americii în tratarea problemelor internaţionale.

 

Probleme fără rezolvare prezente

 

Schimbările politice ale anului 2009 a adus la putere partidul democratic, poporul fiind influenţat în mare parte de media, în alegerea unei „schimbări”. Fără prea multe detalii în ce constă schimbarea, poporul este influenţat în decizia schimbării politicii promovate de fostul președinte al Americii: BUSH. Poporul ajunge să prindă o ură în preşedinţia lui Bush, astfel că şi restul partidului republican ajunge să plătească preţul asocierii.

 

Bush este schimbat, cel care încerca să-l înlocuiască din partea partidului republican, John McCain pierde. O serie de congresmeni democraţi câştigă alegerile, balanţa politică fiind înclinată spre partidul democrat. Odată ajunşi la putere, îşi însuşesc conducerea congresului prin Nancy Pelosi, conducerea senatului prin Harry M. Reid, iar preşedinţia prin Obama. Un trio care este pus în faţă să rezolve problemele vechi ale Americii.

 

Singura problemă şi întrebare care trece neobservată este responsabilitatea acestora în problemele existente ale Americii.

 

În spiritul schimbării, America îşi alege liderii ei, sperând o schimbare imediată. Obama, odată ajuns preşedinte, îşi face cunoscut cabinetul ministerial aducând la Washington vechi strategişti al preşedintelui Clinton. Pe o perioadă de câteva săptămâni America este confruntată cu o serie de nominalizări a unor hoţi care ar avea soluţii de schimbare. Unul după altul, prinşi în hoţia taxelor, ajung să-şi retragă candidatura, cu excepţia ministrului finanţelor care, cu toate că a furat statul de bani, ajunge să fie ales datorită soluţiei pe care o deţine în rezolvarea crizei Americane.

 

Din numărul problemelor prezente care nu îşi găsesc o rezolvare imediată se pot aminti următoarele:

 

1. Înclinaţiile liberale ale președintelui Obama. Este un lucru ştiut că senatorul Obama a fost cel mai liberal senator, voturile şi deciziile politice demonstrând un liberalism extremist. Preşedintele Obama este în favoarea avortului, a puterii sindicaliste care de fapt l-a ajutat să ajungă la putere, în favoarea redistribuirii posesiilor în care un leneş are dreptul la roadele sudorii unui muncitor american, taxele muncitorilor purtând povara leneşilor Americii. O serie de idei liberale, care în realitate ajung să fie asemănătoare socialismului, pe care l-am experimentat în România, şi pe care îl vedem în ţările occidentale. Atâta timp cât preşedintele îmbrățișează ideile liberale, a unui socialism American, cu greutate o să putem trece sau rezolva problemele Americii cât de curând.

 

2. Planul de salvare economic al Americii. După mărturia mai multor senatori şi congresmeni, acest plan, în realitate, nici nu a fost citit de cei care l-au votat. Senatorii au avut 12 ore să voteze planul, conştienţi că era o imposibilitate fizică de a citi un document care îţi ia cel puţin 15 ore de citit. Un document plin de sponsorizări financiare a unor planuri şi proiecte care, în realitate, nu ar fi ajuns să fie admise pentru subveţionare niciodată. Preşedintele semnează în lege un document necunoscut senatorilor şi poporului.

 

America este forţată să subvenţioneze proiecte banale care. în nici un caz, şi în opinia majorităţii. nu v-a ajuta America în viitorul apropiat. Cu mare fanfară s-a făcut cunoscut că toţi muncitorii Americii vor primi 8 USD în plus pe săptămână la salariu, care în realitate sunt tot banii lor. Planul partidului democrat duce America mai aproape spre socialism, bilioane de dolari mergând spre ajutorarea celor care nu produc ci numai cer.

 

Planul de salvare naţională a problemelor Americii este un vis democrat liberal în care generaţia viitoare, împreună cu noi, va trebui să o plătim. Cei care şi-au pierdut serviciile vor beneficia de o prelungire a ajutorului social pe care îl primesc, mulţi îşi vor pierde case, fabrici se închid la ordinea zilei, economia Americii este oprită la gara speranţelor.

 

3. Socialismul este la zori şi nu l-a apus. Ideea socialismului American este un concept care nu este înţeles de popor, având în vedere că nu a fost experimentat niciodată. Câteva programe guvernamentale ar trebui să trezească poporul la realitate:

 

  1. conceptul de redistribuire a avuţiilor – care îşi are originea în socialism. În concepţia democraticilor liberali bogaţii ar trebui să plătească sărăcimea, indiferent de circumstanţe. Aici trebuie făcută explicaţia că o familie este considerată bogată dacă venitul ei este peste 200,000 USD pe an. Unii ar spune că 250,000 USD te-ar încadra în rândul bogaţilor. Aşa cum menţionam mai sus, America este plină de trântori care refuză să muncească atâta timp cât pot beneficia de cele mai bune programe sociale guvernamentale din lume.

 

Imparitatea dintre sărac şi bogat nu este calculată în dolari ci în numere. Această clasă de leneşi a devenit o putere care asigură un vot continuu puteri democratice, astfel că legătura între partidul democrat şi această clasă socială este una de necesitate, ci nu de principiu. Democraţii îşi deţin puterea în voturile unei clase care refuză să muncească, guvernul fiind susţinătorul acestor familii care refuză să fie educate sau să muncească.

 

  1. naţionalizarea instituţiilor bancare americane. Datorită sistemului bancar şi financiar american, o serie de hoţii au îngenunchiat America. În fiecare zi am ajuns să cunoaştem un alt hoţ care nu fură o poşetă sau o maşină, ci bilioane de dolari, investiţiile şi pensiile Americii. Industria caselor a falimentat multe instituţii financiare, guvernul intervenind şi chiar obligând unele bănci să primească bani din partea guvernului.

 

Bank of America la început a refuzat să primească bani din partea guvernului fiind conştientă cu guvernul va avea control asupra băncii. Președintele băncii, într-un interviu, preciza cum a fost forţat să primească bani pentru „binele Americii”. Toate băncile care au acceptat bani guvernului au acceptat să fie controlate şi să primească aprobare din partea guvernului în deciziile viitoare de afaceri.

 

  1. copierea sistemului sanitar occidental în mod special canadian. Tot mai mult se vorbeşte de o schimbare a sistemului sanitar american în care toate familiile americane să fie asigurate. Aceasta este o idee nobilă însă foarte periculoasă. Pentru cei care nu cunosc Canada şi serviciile pe care le oferă cetăţenilor ei, ideea unei asigurări totale este o virtute, până ajungi să cunoşti detaliile acestui plan.

 

Detaliile unui plan de asigurare naţională depind de resursele financiare pe care acest departament le are. Pentru a înţelege valoarea monetară necesară pentru implementarea unui astfel de plan naţional am să scot în evidenţă nişte numere folosite pentru finanţarea programelor medical-social actuale.

 

Statul New York, în anul 2006, a investit 45 de bilioane în programele medical – sociale. Bugetul naţional al Americii pe 2008 la ministerului Sănătăţii a fost de 700 bilioane. Numere colosale, dar greu de înţeles, în contextul actual al preţurilor pentru vizitele medicale sau a operaţiilor în spitalele Americii, când numai o electrocardiogramă costă în jur de 1,500 USD cu interpretarea unui cardiolog, nu mai mult de 10 minute pierdute pentru o astfel de analiză. GDP-ul României (Gross domestic product) pe anul 2008 a fost de $264.0 billion. GDP al Americii pe 2007 a fost de 13.78 trilioane. Bani care nu asigură un serviciu deziderat, unde în România fără „şpagă” nu se trăieşte, iar America încă nu a ajuns să cunoască ce este „şpaga”, în afara contextului de a plăti chelnerului la restaurant sau unui taximetrist.

 

Aceste numere colosale demonstrează o imposibilitate de o asigurare eficienta atâta timp cât plățile de asigurare sunt aşa de mari. Pentru o înţelegere mai detaliată a beneficiilor medicale canadiene, am să dau exemplu unei colege de servici. Unchiul ei avea dureri de cap pe care doctorii nu puteau să le justifice. O serie de teste au fost făcute cu excepţia unui CT la cap. Doctorul ajuns la imposibilitatea descoperiri sursei dureri de cap, îl trimite pe unchi la cel mai aproape centru medical unde un CT putea să descopere cauza, nu mai aproape de 10 ore de condus maşina. Omul a refuzat să conducă 10 ore pentru o durere de cap, trei luni mai târziu murind cu tumoare la cap, care ar fi fost descoperita cu un simplu CT.

 

Canada nu are CT la toate spitalele şi mai puţin la clinici, pe când America are CT la toate spitalele, indiferent de mărime, şi la o sumedenie de clinici. Limitarea financiară a Canadei, în realitate, limitează posibilităţile tehnologice. America nu îşi va permite să continue ceea ce oferă pacienţilor în momentul în care spitalele şi clinicile sunt obligate să asigure pe toţi. Ceea ce este interesant în America este faptul că indiferent dacă ai asigurare sau nu, primeşti aceleaşi servicii ce sunt oferite, indiferent dacă eşti milionar sau nu. Aceasta este legea Americii.

 

Unde sunt creştinii

 

Creştinii americii sunt şi ei împărţiţi în tabere diferite în funcţie de apartenenţa politică. O scurtă incursiune în viaţa creştină americană scoate în evidenţă următoarele:

 

1. Bisericile reduc bugetele anuale. Biserica de Cristal este în probleme financiare, ajungând să elimine o serie de servicii şi să dea afară o serie de păstori şi secretare. O biserică Presbiteriană din Manhattan, de peste 150 de ani vechime, a propus să-şi vândă o parte din proprietate pentru construirea unui blog, să poată repara biserica în paragină. Câteva parohii catolice din upstate New York au închis câteva bisericii, au unit pe altele, au pierdut din enoriaşi, totul în perspectiva salvării economice a bisericii.

 

Bisericile ajung să-şi reducă activităţile, încercând să facă economie la curent şi căldură, în speranţa unei reglementări sau stabilizări financiare. Păstorii bisericilor nu îşi permit ridicări de salarii, voluntariatul este încurajat pentru o serie de necesităţi care în trecut erau plătite.

 

2. Misiunile sunt fără bani. Situaţia financiară a Americii a ajuns să fie simţită şi de misionarii americani. Cu ani în urmă societăţile misionare erau subvenţionate de biserici. Bisericile au ajuns să se retragă din această practică încurajând membri bisericii să fie activi în finanţarea misiunilor. Problema este că creştini Americii şi-au pierdut serviciile, misionarii ajungând să sufere direct, lipsiţi de finanţele necesare continuări lucrării în diferite ţări şi misiuni.

 

Situaţia financiară a bisericilor americane nu este simţită numai în America, ci şi în jurul lumii, unde mii de biserici şi misiuni aşteaptă suportul financiar lunar din partea Americii. Suntem chemaţi să re-evaluam administrarea bunurilor primite din partea Domnului.

 

3. Profeţiile sau înmulţit. În istoria bisericii, timpurile de strâmtorare a fost evidenţiat de apariţia profeţilor. Isus Cristos şi apostolii Pavel şi Petru ne-au avertizat de apariţia acestor profeţi. O soră din partea Coastei de Vest a Americii se plângea lui mama de sfârşitul vremurilor şi cum la ea în biserică o serie de profeţii s-au făcut cu referinţă la sfârşitul vremurilor. Membri bisericii au ajuns în panică, întrebându-se dacă vor reuşi să-şi păstreze credinţa în momentul când li se vor cere să primească semnul fiarei. Un prieten mi-a făcut cunoscut de profeţiile cuiva din Spania referitor la sfârşit, care a adus groază unora şi a destrămat bisericile.

 

Mai recent se vorbeşte despre anul 2012 ca sfârşitul lumii, venirea lui Mesia. Cu toate că Scripturile ne învaţă că nu vom cunoaşte data venirii lui Mesia, sau a sfârşitului, poporul ajunge să asculte la profeţii mincinoşi care profită de situaţia de strâmtorare în care trăim.

 

4. Teologia liberală şi-a găsit un teren arabil. Pentru cei care nu ştiu ce este teologia liberală, în scurte cuvinte ea poate fi explicată ca un concept teologic explicat în baza raţiuni. Teologia liberală încearcă să unească ştiinţa seculară cu religia. În acest spirit darvinismul este introdus bisericii ca o acceptanţă ştiinţifică pe care biserica ar trebui să o accepte. O serie de teologi încearcă să reintroducă evoluţionismul în seminare şi bisericii. Biserica secolului XXI încorporează evoluţionismul, demontează credinţa în favoarea raţiunii.

 

Dacă în ani trecuţi discutam diferenţele Calviniste şi Arminianiste, acum ajunge să discutăm conceptele liberale pe care biserica a început să le adopte.

 

5. Dușmanii Americii la amvoanele bisericilor noastre. Candidatura senatorului Obama a scos în relief conceptele şi predicile unor pastori extremişti, care s-au alăturat duşmanilor. Este uşor de înţeles atitudinea liderilor musulmani care predică împotriva Americii la amvoanele moscheilor şi institutelor musulmane americane. Mai greu este de înţeles predicarea păstorului protestant Jeremiah Wright.

 

Există o tendinţă şi un spirit anti-american văzut nu din afara Americii, ci dinlăuntru. Odată ce preşedintele Bush a fost anatemizat, o uşa a fost deschisă celor care privesc America în lumina extremistă a conceptelor de distrugere a unui susţinător Zionist.

 

Concluzii

 

Nu ştiu câţi îşi mai aduc aminte de lozinca comunistă:

 

Dacă nu ştii te învăţăm…

Dacă nu poţi te ajutăm…

Dacă nu vrei te obligăm….

 

Se pare că America a luat-o pe strada socialismului. Încă mai este timp să ne oprim din drum şi să ne redresăm direcţiile şi atitudinile. În toate discuţiile purtate pe stradă sau biserică, prea puţin se vorbeşte de voia lui Dumnezeu. Se pare că Cristos a dispărut din gândirea şi vorbirea noastră.

 

Acaparaţi de evenimentele zilei, se pare că Cristos este din ce în ce mai puţin relevant stării în care suntem, guvernul fiind uşa şi sursa de rezolvare a problemelor pe care le întâmpinăm. Există o necesitate clară de luciditate creştină în care omul lui Dumnezeu trebuie să demonstreze a fi sarea şi lumina lumii. Cristos este calea, soluţia problemelor cu care suntem confruntaţi. Biserica este a Lui, misiunea este coordonată la nivel ceresc şi nu uman. Copii Săi au responsabilitatea veşniciei, a trăirii în urma Cuvântului Său şi nu a unei raţiuni păcătoase.

 

Venirea Domnului este mai aproape decât ieri, însă nu ziua şi data veniri ar trebui să ne paralizeze trăirea, ci porunca mărturisiri Evangheliei în fiecare zi, până la marginile pământului, ar trebui să ne acapareze vieţile. Istoria s-a repetat şi se repetă, totuşi Cristos este Acela care rămâne Acelaşi pentru veşnicii.

 

Coram Deo! Shalom!

sus

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate