Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 EDITORIAL
 


Home
Arhiva editurii

Cuprins Publicaţie
EDITORIAL
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Literatură
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

 


Pagina Editorială

 

CE ESTE TRADIŢIA?

de Caius Obeada

 

 Octavian C. Obeada, Presedintele Misiunii Vox Dei

CONCEPTUL SCRIPTURILOR ÎN CONTEXTUL BISERICII PRIMARE

 

Din scrierile Părinţilor Bisericii primare am putut evidenţia importanţa Scripturilor, care erau considerate măsura şi autenticitatea învăţăturilor care circulau în primele secole. Scriptura fiind sursa de verificare a doctrinelor Nou Testamentale, se pune întrebarea: Care a fost înţelegerea Bisericii Primare a conceptului de Scriptura?

 

Pavel scrie ucenicului sau Timotei:

 

Toata Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire...” (2 Timotei 3:16)

 

Citind acest verset în contextul secolului 21, semnificaţia termenului „TOATĂ SCRIPTURA” ne da impresia de totalitatea cărţilor Vechiului şi al Noului Testament. Făcând apel la realitatea istorică din primele secole ajungem să descoperim că Canonul Biblic în forma cunoscută de noi în zilele noastre, nu era încă recunoscută şi folosită, Conciliu secolului 4 iniţiind prin decret canonic uzanta Scripturilor aşa cum o folosim noi în zilele noastre. Dacă TOATĂ SCRIPTURA, de fapt nu face referinţa la totalitatea cărţilor, aşa cum o cunoaştem noi a fi sub termenul de BIBLIE, la ce se refera apostolul Pavel când scrie: TOATĂ SCRIPTURA?

 

Înainte de a încerca explicarea acestui termen, folosit în contextul primului secol, orice apologist ar trebui să verifice autenticitatea unui astfel de termen, corectitudinea traduceri termenului grecesc în limba română. Pentru că o serie de expresii greceşti nu îşi găsesc totdeauna un echivalent exact în cultura şi limba română, va trebui să facem apel la versiunea greacă şi la analiza filologică a textului. Textul grecesc a paşajului din 2 Timotei 3:16 este următorul:

paşa grafh qeopneustov kai wfelimov prov didaskalian, prov elegmon, prov epanorqwsin, prov paideian thn en dikaiosunh,

Traducerea cuvânt cu cuvânt, fără să folosim structura gramaticală sau literară ar fi:

Fiecare scriere inspirată de Dumnezeu şi de folos, în avantajul învăţăturii (predării), în avantajul dovezii, în avantajul corectării, în avantajul educării, aceasta prin neprihănire.

După cum se poate observa, versiunea greacă dă o înţelegere diferita în folosirea termenilor PAŞA GRAFT = FIECARE SCRIERE. Pavel transmite lui Timotei conceptul că „fiecare scriere” inspirată de Dumnezeu îşi are un beneficiu particular pentru copii lui Dumnezeu. Pavel nu-l avertizează pe Timotei ca TOATĂ SCRIPTURA (Vechiul şi Noul Testament) ar fi inspirate de Dumnezeu, confirmând ideea compilării canonului Biblic la data când a transmis acest mesaj, ci scoate în evidentă importanţa inspiraţiei divine şi a beneficiului pe care îl are o astfel de scriere. Folosind termenul PAŞA = FIECARE, Pavel instruieşte pe Timotei în beneficiul şi binecuvântările pe care o scriere inspirata de Dumnezeu poate să aducă în viaţa credinciosului.

 

O alta latura de studiu a contextului mesajului lui Pavel este posibilitatea existentei unor serii de scrieri sub inspiraţia lui Dumnezeu la timpul când acest mesaj a fost compilat. Expresia „FIECARE SCRIERE” ne indica o existenţă a unor scrieri care ar confirma inspiraţia lui Dumnezeu, astfel Pavel nu ar fi folosit aceasta expresie.

 

In Matei 22:29 găsim un citat a lui Isus:

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Va rătăciţi! Pentru ca nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

Din acest pasaj reiese existenta „SCRIERILOR” recunoscute de Domnului Isus. În Luca 24:44 găsim mai clar la ce se referea Domnul Isus când a menţionat „SCRIERILE”.

„Apoi le-a zis: Iată ce va spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”

In contextul timpului lui Isus, Scrierile inspirate de Dumnezeu, aşa cum sunt precizate de Domnul Isus erau Cărţile lui Moise (aşa cum mai sunt cunoscute de evrei sub numele de TORAH), Cărţile Prorocilor şi Psalmii.

 

Următoarea întrebare care trebuie să ne-o punem, revenind la Pavel şi contextul în care a scris lui Timotei; „FIECARE SCRIERE”, dacă au mai fost şi alte SCRIERI calificate să fie recunoscute a fi scrieri sub inspiraţia lui Dumnezeu? Ca să putem identifica câte SCRIERI a Noului Testament au fost scrise înainte de a doua scrisoarea a lui Pavel către Timotei, ne vom folosi de o harta cronologica (aproximativă) a scrierilor Noului Testament :

50 A.D.         1 şi 2 Tesaloniceni

54-56 A.D.     1 şi 2 Corinteni

56 A.D.         Galateni

56-57 A.D.     Romani

61 A.D.         Coloseni

61 A.D.         Filimon

62 A.D.         Filipeni

65-70 A.D.     Evanghelia după Marcu

80-85 A.D.     Evanghelia după Matei

85-90 A.D.     Faptele Apostolilor şi Evanghelia după Luca

85-90 A.D.     Evrei

90-100 A.D.   Evanghelia după Ioan

95 A.D.         Apocalipsa

95-100 A.D.   Efeseni, Iacov şi 1 Petru

100-110 A.D.  1, 2 şi 3 Ioan

110-130 A.D.  1 şi 2 Timotei şi Tit

130-150 A.D.  Iuda şi 2 Petru

In urma datelor cronologice aproximative în care au fost scrise cărţile Noului Testament, la timpul scrieri celei de a doua scrisoare către Timotei, toate cărţile au fost scrise cu excepţia epistolelor către Tit, epistola lui Iuda şi a doua epistola a lui Petru. În baza acestei evidenţe istorice putem spune cu certitudine că apostolul Pavel a avut nu numai un context a Scrierilor Vechiului Testament, dar însăşi Scrierile Noului Testament.

 

Unii apologeţi catolici şi ortodocşi din zilele noastre, susţinători a ideii ca TRADIŢIA a fost premergătoare SCRIPTURILOR, punând o supremaţie a învăţăturilor orale lăsate de Apostoli, sunt confruntaţi cu evidentele istorice nu numai în scrierile Părinţilor Bisericii Primare care au susţinut supremaţia SCRIPTURILOR în probleme de doctrine şi trăire duhovnicească, dar şi evidenţele istorice care au demonstrat circularea şi folosirea la o serie de scrieri apostolice de către Biserica Primară.

 

Ca dovadă a folosirii scripturilor în primele secole se poate verifica uzanta Sfinţilor Părinţi de citate din Noul Testament, chiar dacă oficial cărţile Noului Testament au fost recunoscute în forma Canonică în secolul patru. Am să redau o lista a părinţilor Bisericii Primare şi numărul de citate pe care l-au folosit în scrierile lor din Noul Testament:

 

 

Autorul

Evanghelii

F. Apostolilor

Ep. Pauline

Ep. Generale

Apoc.

Iustin Martirul

total = 330

268

10

43

6

3

Irineu

total = 1,819

1,038

194

499

23

65

Clement

total = 2,406

1,107

44

1,127

207

11

Origen       

total = 17,992

9,231

349

7,778

399

165

Tertulian

total = 7,258

3,822

502

2,609

120

205

Hipolit

total = 1,378

734

42

387

27

188

Eusebius

total = 5,176

3,258

211

1,592

88

27

TOTAL

19,368

1,352

14,035

870

664

TOTAL GENERAL = 36,289

 

Aceste citate sunt găsite în predicile, comentariile, scrisorile, eseurile şi tezele apologeţilor primelor secole.(2) 

 

Daca TRADIŢIA APOSTOLICĂ, aşa cum este descrisa de Părinţii Bisericii Primare consta în predicarea orală a doctrinelor, opiniilor exegetice, învăţăturilor dogmatice, SCRIERILE (Sfânta Scriptura) au un loc particular şi superior în viaţa Bisericii şi a credincioşilor. Este adevărat ca primele secole au dat dovadă de încercări deosebite în ce priveşte Canonicitatea Scripturilor, însă Duhul lui Dumnezeu nu si-a lăsat Biserica pe mina unor interpretări orale fără să fi avut o baza scrisa în inspiraţia divina a lui Dumnezeu. Dacă în zilele noastre este greu de ţinut o informaţie orală de la o generaţie la alta, cum s-ar fi putut tine doctrinele Domnului, fără să fi fost o forma scrisa permanenta?

 

TRADIŢIA ORALĂ APOSTOLICĂ a jucat un rol important în viaţa Bisericii Primare, însă nu în contextul unei supremaţii dogmatice. Scripturile sunt cele care au ţinut Biserica Domnului să nu se piardă în ereziile timpului. Inspiraţia Duhului Sfânt în înţelegerea şi predicarea Evangheliei au ajutat ca Biserica şi credincioşii ei să recunoască şi să accepte Scripturile. Cyril din Ierusalim în Catechetical Lectures 5,12 (c. A.D. 347) scrie:

Dar în învăţarea Credinţei şi în trăirea ei, căutând şi ţinând numai aceasta, care îţi este dată de către Biserică, şi care a fost clădită puternic din toate Scripturile.”

Scriptura, nu Tradiţia este cea care ajută în învăţătura Credinţei, şi totuşi Biserica lui Dumnezeu din primele secole s-a folosit de TRADIŢII, însă nu în contextul unei supremaţii peste autoritatea Scripturilor.

 

TRADIŢIILE BISERICII PRIMARE

 

Conform dicţionarului limbii Române, termenul de TRADIŢIE, dă semnificaţia moştenirii de obiceiuri, datini sau practici transmise din generaţie în generaţie. Acest concept a fost şi este o realitate nu numai în biserica Domnului din zilele noastre, însă este o realitate a primelor generaţii de credincioşi. dacă în scrierile primelor secole se poate evidenţia importanţa Scripturilor în contextul doctrinelor, a credinţei fiecărui credincios, o serie de practici sau transmis de la o generaţie la alta, unele pierzându-se în istorie, altele fiind înlocuite de obiceiuri noi.

 

De exemplu, prima generaţie de creştini erau cu predominaţie evrei. Unii cercetători Biblici, estimând numărul credincioşilor din Ierusalim, înainte de invazia romană şi dărâmarea Templului (in jurul anului 70 d. Hr.), fiind în jurul la 250 000 de urmaşi a lui Hristos. Aceşti evrei, născuţi în datinile şi practicile evreieşti ţineau Sabatul ca zi de odihnă, iar Duminica ca ziua Domnului. Odată cu împrăştierea creştinilor evrei în tot imperiul Roman, Evanghelia lui Hristos este răspândită. O noua generaţie de creştini încep să umple Bisericile, noi obiceiuri şi practici încep să-şi facă apariţia, Sabatul fiind abandonat, ziua Domnului rămânând ziua de părtăşie frăţească a Bisericii.

 

Cercetând scrierile primelor secole, este imposibil a se trece cu vederea obiceiurile şi tradiţiile care au luat naştere în sânul Bisericii. O serie de scrieri a Sfinţilor Părinţi folosesc expresia generala de TRADIŢIE. Teologul Steve Rud în articolul său „Părinţii Apostolici au recunoscut 5 feluri de tradiţii”, enumera 5 feluri de tradiţii care au existat în Biserica Primară:

 

1.      Tradiţia în contextul Scripturilor

2.      Tradiţia ca inspiraţie verbală

3.      Tradiţia în contextul Bisericii locale

4.      Tradiţia în contextul Mărturisirilor de Credinţă a Bisericii Primare

5.      Tradiţia în contextul falselor doctrine

 

Folosindu-mă de aceasta lista, am să încerc să scot în evidenta tradiţiile existente în Biserica Primară şi rolul pe care la jucat în viaţa Bisericii şi a credincioşilor.

 

I. Tradiţia în contextul Scripturilor

 

Aşa cum am observat din Scrierile Primelor secole, Scriptura a jucat un rol crucial în păstrarea credinţei. La un moment dat Scripturile devin TRADIŢIE în scrierile unor scriitori din primele secole. Athanasius într-o scrisoare către Adelphius scrie:

Tradiţia Apostolică ne învaţă în cuvintele binecuvântatului Petru: „Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup ...” citind 1 Petru 4:1, Tit 2:13 şi Evrei 2:1 [Athanasius, To Adelphius, Letter 60,6]

Athanasius citind versete Biblice ne face cunoscută Tradiţia Apostolică care ar consta în Sfintele Scripturi. Multe scrieri de genul acesta scot în evidentă versete Biblice, menţionând a fi TRADIŢIA APOSTOLICĂ. În acest concept, în contextul scrierilor din primele secole, TRADIŢIA APOSTOLICĂ făcea referinţă la SCRIPTURĂ.

 

II. Tradiţia ca inspiraţie verbală

 

Predicarea Evangheliei, educarea şi creşterea în cunoaşterea Scripturilor era o TRADIŢIE. Pavel scrie lui Timotei în a doua epistola:

Şi ce ai auzit de la mine, în fata multor martori, încredinţează la oameni de încredere, cari să fie în stare să înveţe şi pe alţii” (2 Timotei 2:2).

Un alt text Biblic care dovedeşte o revelaţie din partea Domnului, care era dată mai departe pe cale orală, o găsim în Ieremia 1:9.

 

„Apoi Domnul Si-a întins mâna, şi mi-a atins gura. şi Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.”

 

Aşa cum am observat anterior, una din tradiţiile Apostolice era predicarea Evangheliei, a învăţăturilor Sfintelor Scripturi. Era o practică a unei transmiteri orale a Cuvântului lui Dumnezeu. Tertullian scrie în secolul al 3-lea cu referinţă la tradiţie:

„Acum, ceea ce au predicat prin alte cuvinte, ceea ce Hristos le-a revelat, ceea ce eu as prescrie, ceea ce s-ar dovedi prin nimic altceva decât acele bisericii în care Apostolii au fost în persoană, prin declararea Evangheliei pe care au făcut-o direct ei însuşi, prin voce, prin fraze, şi mai târziu prin epistolele lor. Dar, deci, dacă aşa stau lucrurile, în aceiaşi maniera sunt manifestate toate doctrinele care sunt de acord cu bisericile Apostolice, care se formează, şi sursa originală a credinţei trebuie socotite pentru adevăr, care fără îndoiala conţin ceea ce bisericile au primit de la Apostoli, apostolii lui Hristos, Hristos de la Dumnezeu. Unde toate doctrinele trebuiesc judecate ca false, care cu savoare contrazic adevărul bisericilor şi a Apostolilor lui Hristos şi Dumnezeu. Rămâne deci, ca noi să demonstram dacă aceste doctrine ale noastre, la care noi am aderat, îşi au originea în tradiţia Apostolică, sau dacă celelalte doctrine nu provin din falsitate. Noi ţinem comun cu bisericile Apostolice pentru ca doctrinele noastre în nici un respect sunt diferite de ale lor. Aceasta este mărturia noastră a adevărului” [Tertullian, The prescription Against the Heretics, ch 21].

Cea ce este de observat în acest pasaj istoric, este secvenţa pe care Tertulian o face:

 

1.      prin vocea Apostolilor

2.      mai târziu prin epistolele lor

 

Aceasta succesiune denota ca Părinţii Bisericii Primare socoteau Scripturile ca un conţinut a vocilor Apostolice. Tradiţia Orala Apostolică îşi găseşte o verificare în scrierile adevărului Apostolic la care Biserica Primară a aderat. În conceptul Bisericii Primare, VOCEA VIE a Bisericii era SCRIPTURA si nu TRADIŢIA. Chiar dacă în zilele noastre Biserica Ortodoxă declară de a fi în posesia VOCII APOSTOLICE, transmisă prin TRADIŢIE, Tertullian ne face cunoscut că VOCEA BISERICII este SCRIPTURA şi scrierile Apostolice si NU Tradiţia.

 

III. Tradiţia în contextul Bisericii locale

 

Fiecare biserică locală din diferite părţi ale lumii îşi menţine o tradiţie bazată în cultura şi societatea în care îşi desfăşoară activitatea. Ca exemplu putem să amintim ordinea unui servici divin. Citirea Cuvântului îşi are un anume loc în program, diferenţierea făcându-se de la biserică la biserică. Unele biserici au obiceiul să stea în picioare la citirea Scripturilor, altele au obiceiul să stea jos în bănci. Unele biserici susţin acoperirea capului la surorile căsătorite, pe când alte biserici neglijează acest obicei. Fiecare biserica îşi are o serie de obiceiuri care pe parcurs au devenit tradiţii locale.

 

Apostolul Pavel ne avertizează de iniţierea unor astfel de obiceiuri în Epistole către Romani capitolul 14, sugerând o îngăduinţă creştina. Multe din obiceiurile locale sunt practici opţionale a unei bisericii locale, care totdeauna ar trebui separate de legile şi poruncile lui Dumnezeu. Un obicei local nu îşi are autoritatea Scripturilor, aşa cum unii lideri religioşi ar dori să o aibă.

 

Biserica Primară a avut o serie de obiceiuri care nu şi-au găsit o autoritate Scripturală, însă cu timpul, autorităţile eclesiastice le-au integrat în Tradiţia Bisericii, unele dintre ele devenind canoane Bisericeşti, nerespectarea lor fiind condamnate prin ANATEMA.

 

Tertullian în scrierile sale, dezbate subiectul tradiţiilor locale în felul următor:

„Daca nici un pasaj Biblic nu îl recomandăm, cu siguranţa o datină, care fără îndoială vine prin tradiţie, este confirmată. Cum ar putea să ajungă la noi, dacă nu mai întâi ne-au fost date? Chiar dacă am susţine tradiţia, autoritatea scrisă, ai spune, trebuie cerută. Haideţi să cercetăm, deci, dacă este o tradiţie, dacă nu este scrisă, nu ar trebuii să fie admisă. Desigur că v-om spune că nu ar trebui să fie admisă, în cazul nici unei practici, fără nici o scriere, noi o menţinem doar în baza tradiţiei.”

 

„Dacă, pentru acestea şi pentru alte reguli de genul acesta, voi insista prin a avea o judecată Scripturală pozitivă, voi nu o să găsiţi nici una” [Tertullian, The Crown or De Corona, ch 3-4].

Tertullian explică că unele obiceiuri nu îşi au baza în Scripturi, şi sunt ţinute pentru că aşa au fost date de biserică. Această tradiţie, de care Tertullian vorbeşte, nu este o tradiţie care ar merge împotriva învăţăturilor şi doctrinelor lui Hristos. El face referinţa la obiceiuri de practică bisericească de trăire. Ca să înţelegem mai bine contextul acestor tradiţii, o să redau punctele principale din textul lui Tertullian, a tradiţiei cu care el era bine familiarizat:

 

  1. înainte de a fi botezat se declară: „in mod solemn mărturisesc lepădarea de diavol, măreţia sa şi îngerii săi.”

  2. scufundat de 3 ori.

  3. după botez se recomandă: „ca un nou născut (ca un copil) să bea amestec de lapte şi miere.”

  4. după botez se recomandă: „să se ferească de băi zilnice pentru o săptămână.”

  5. „când suntem în jurul aniversarii, noi facem oferte pentru morţi ca o onoare a zilei de naştere.”

  6. „postul în închinarea zilei Domnului este ilegal.”

  7. „îngenuncherea în închinarea zilei Domnului este ilegal.”

  8. „daca simţi durere, orice vin sau pâine, chiar dacă este al nostru, să fie aruncat pe pământ.”

  9. „La fiecare pas şi mişcare înainte, la fiecare intrat şi ieşit, când ne punem hainele noastre şi pantofii, când facem baie, când stăm la masă, când aprindem lămpile, pe canapea, pe scaun, în toate acţiunile ordinare ale vieţii, noi facem semnul pe frunte (semnul crucii).

 

Textul complet în engleza se poate citi în scrierile lui Tertullian, The Crown or De Corona, ch 3-4.

 

Cele 9 puncte demonstrează tradiţia locală a bisericii şi a bisericilor pe care Tertullian le cunoştea. În contextul acestei tradiţii el spunea, că nu o să putem valida în scrierile Apostolice aceste obiceiuri. Scriptura nu susţine aceste obiceiuri (tradiţii), totuşi Tertullian se justifică în ţinerea lor prin faptul că aşa au fost date bisericii printr-un obicei care nu îşi găseşte justificarea în Scriptură, şi care în acelaşi timp nu sunt împotriva învăţăturilor Apostolice.

 

Daca Biserica Ortodoxă susţine tinerea TRADIŢIEI Bisericii Primare, se poate confirma că ceea ce Tertullian scrie în secolul 3 nu mai sunt ţinute ca practică Bisericească, cu excepţia scufundării de trei ori la botez. Sfântul Jerome, şi el menţionează unele practici bisericeşti din timpul său, care se pot citi în scrierea sa: Dialoque Against the Luciferians, 8. Biserica Ortodoxă a abandonat restul obiceiurilor menţionate de Tertullian şi Jerome, înlocuindu-le cu altele mai recente din ultimele secole. Se pare ca TRADIŢIA Bisericii Ortodoxe devine selectiva în practică, însă în concept ar dori să declare o continuitate a TRADIŢIEI APOSTOLICE.

 

IV. Tradiţia în contextul „REGULA FIDEI” a Bisericii Primare

 

„REGULA FIDEI” sau „Regula Credinţei” este un termen apărut în secolul doi, ele fiind o compoziţie sumară bazată pe inspiraţia scrisă a Scripturii. Pentru credincioşii zilelor noastre acest sumar ar fi echivalentul sumarului unor notiţe de predică bazate pe Sfânta Scriptură, sau o „Mărturisire de Credinţă”, aşa cum este cunoscută de baptişti. Necesitatea acestei „Reguli de Credinţă” devine importantă în contextul noilor credincioşi în pregătirea de caticheză, înainte de actul botezului.

 

Unul din Părinţii Bisericii primare care s-a folosit de această formulă umană, pe baza Scripturilor, si NU pe baza unei Tradiţiei Orale, a fost Irineu în jurul anilor 180 A.D. Iranaeus, un om al credinţei care a combătut multe erezii în cursul vieţii sale, în una din scrierile sale găsim scris:

Apostolii la timpul acela mai întâi au predicat Evanghelia dar mai târziu prin voia lui Dumnezeu, ne-au dat-o prin Scripturi, ca să fie fundaţia şi stâlpii credinţei noastre” [Irineu, Against Heresies 3,1].

 

„Deoarece tradiţia venită de la apostoli există în Biserică şi este în mod permanent în mijlocul nostru, să ne întoarcem, deci, la dovada Scripturală oferită de acei apostoli care au scris şi Evangheliile, în care ei au înregistrat doctrina despre Dumnezeu, arătând că Domnul Isus Christos este adevărul17, şi că în El nu există minciună” [Irineu, Against Heresies 3,5:1].

Acest părinte a Bisericii din secolul al doilea s-a folosit de o formulare sumară a credinţei la orele de caticheză, prin care cei care primeau credinţa, în lipsă de o formă scrisă Scripturilor, a ajutat în memorizarea conţinutului doctrinar al Evangheliei. Tradiţia Orală a Regulei Credinţei, la o analiză sumară a conţinutului teologic, cu uşurinţă se poate observa o rădăcină Scripturală, fiind folosit un limbaj asemănător Apostolilor şi a Scripturilor. Pentru un necunoscător a Scripturilor, ar fi fost foarte uşor să confunde Regula Credinţei ca parte integrantă a unui pasaj Biblic. Pentru a observa şi analiza conţinutul Regulei de Credinţa a lui Irineu, am să dau posibilitatea cititorului de a o face în următoarele rânduri:

1. Pentru că avem asemenea dovezi, nu este necesar să căutăm printre alţii adevărul care este atât de uşor de obţinut din Biserică; pentru că apostolii, ca un om bogat [care adună bani] în bancă, au depus în mâinile ei, în modul cel mai îmbelşugat, toate lucrurile care ţin de adevăr: aşa încât fiecare om, oricine vrea, să poată lua de la ea apa vieţii.11 Pentru că ea este poarta spre viaţă; toţi ceilalţi sunt hoţi şi tâlhari. Pe baza acestor lucruri suntem obligaţi să-i evităm pe ei , dar să facem alegeri cu privire la lucrurile care ţin de biserică cu o atenţie deosebită, şi să ţinem sus tradiţia adevărului. Cum stă problema? Să presupunem că apare, între noi, o dispută legată de o anumită întrebare importantă,12  nu ar trebui noi să apelăm la cele mai vechi Biserici cu care apostolii au păstrat o relaţie constantă şi să învăţăm de la ele ceea ce este sigur şi clar cu privire la întrebarea în cauză? Cum ar fi fost dacă chiar apostolii nu ne-ar fi lăsat scrieri? Nu ar fi fost necesar, [în acest caz], să urmăm cursul tradiţiei pe care ei au transmis-o celor cărora ei le-au încredinţat Bisericile?

 

2. Cărei direcţii i s-ar alătura mulţimea de naţiuni ale barbarilor care cred în Christos, având mântuirea scrisă în inimile lor prin Duhul, fără hârtie şi cerneală, şi, păstrând cu atenţie tradiţia antică, crezând într-un singur Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, şi al tuturor lucrurilor care au urmat, prin Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu; care, datorită dragostei sale excepţionale pentru creaţia Sa, smerindu-se prin naşterea din fecioară, El Însuşi a unit omul cu Dumnezeu Însuşi, şi suferind sub domnia lui Pilat din Pont, şi înviind din nou, şi fiind primit în slavă, va veni în slavă, Mântuitorul celor care sunt mântuiţi, şi Judecătorul celor care sunt judecaţi, şi trimiţând în focul cel veşnic pe cei care transformă adevărul şi dispreţuiesc pe Tatăl Său şi revenirea Sa. Cei care, în absenţa documentelor scrise,14 au avut această credinţă, sunt barbarii, potrivit limbajului nostru; dar în ceea ce priveşte doctrina, maniera şi conţinutul vieţii, ei sunt, datorită credinţei, într-adevăr foarte înţelepţi; şi ei plac lui Dumnezeu, ordonându-şi conversaţiile lor în toată neprihănirea, castitatea şi înţelepciunea. Dacă cineva ar trebui să predice acestor oameni invenţiile ereticilor, vorbindu-le în propria lor limbă, ei şi-ar întoarce dintr-o dată urechile, şi ar fugi cât ar putea de departe, neputând nici să asculte la discursul blasfemiant. Prin urmare, prin intermediul tradiţiei antice a apostolilor, ei nu suportă ca mintea lor să conceapă nimic din [doctrinele sugerate prin] limbajul înfumurat al acestor învăţători, printre care, nici Biserica şi nici doctrina n-au fost nici odată recunoscute. [Irineu, Against Heresies 3,4:1-2].

Fiind atenţi la paragraful scris îngroşat, am putea cu mare uşurinţă să considerăm a fi o „Mărturisire de Credinţă” a lui Irineu. Se poate observa limbajul şi rădăcina Apostolică a Tradiţiei Scrisa, şi anume a SCRIPTURILOR. Cu toate ca Biserica Catolica şi Ortodoxa sugerează că „Regula Credinţei” ar proveni din TRADIŢIA ORALA a Apostolilor, este foarte greu de susţinut aceasta idee fiind confruntaţi cu o similaritate a limbajului şi doctrinelor Apostolice bazate în Sfintele Scripturi. Însuşi Irineu susţine vehement ca tradiţia primita din partea Apostolilor îşi are o proba scrisa în Scriptura.

 

„REGULA FIDEI” a lui Irineu nu conţine nici o doctrină care să-şi fi avut rădăcina în aşa zisa TRADIŢIE ORALĂ, care ar include doctrina perpetuări virginităţii Mariei, botezul copiilor mici, scufundarea de trei ori la botez, semnul crucii, şi alte doctrine apărute în istoria Creştinismului, care si-ar găsi o validitate în TRADIŢIA ORALĂ a Apostolilor. Această „Mărturisire de Credinţă” este dovada tradiţie inspirate a Apostolilor, a Sfintelor Scripturi.

 

Un alt părinte a Bisericii Primare care a scris un sumar al Credinţei pentru beneficiul noilor credincioşi a fost Tertulian. Asemănător la REGULA FIDEI a lui Irineu, Tertullian scrie:

„...este un singur Dumnezeu, şi nu este un alt Creator al lumii, care a făcut toate lucrurile din nimic prin Cuvântul Sau, care a fost trimis mai înainte; ca acest Cuvânt să fie numit Fiul Sau, si, sub numele lui Dumnezeu, a fost văzut în diferite feluri de patriarhi, auzit în toate timpurile de profeţi, şi la sfârşit coborât prin Duhul şi Puterea lui Dumnezeu în fecioara Maria, a fost făcut trup în pântecele ei, şi născut din ea, cunoscut ca Isus Hristos; după aceea el a predicat noua lege şi noua promisiune a împărăţiei cerurilor, a făcut minuni; a fost crucificat, a înviat în a treia zi; şi după aceea s-a dus la ceruri, s-a pus la dreapta Tatălui; a trimis în locul Său puterea Duhului Sfânt ca să conducă pe cei credincioşi; va veni cu glorie ca să ia pe Sfinţi spre bucuria vieţii veşnice şi a promisiunilor cereşti, şi să judece pe păcătoşi în locul eternităţii, după învierea tuturor, aşa o să se întâmple, împreună cu refacerea trupurilor lor [Tertullian, The Prescription Against Heretics, ch 13].

In general, Biserica Catolică şi Ortodoxă, susţinătoare a conceptului de TRADIŢIA ORALĂ a APOSTOLILOR, le place să citeze pe Tertullian ca o probă a tradiţiei orale. Analizând doctrinele menţionate de Tertulian în REGULA FIDEI, cu uşurinţă se poate nota rădăcina Scripturală a fiecărei doctrine. Tertulian este unul dintre Părinţii Bisericii Primare care a numit TRADIŢIA ORALĂ a fi RAGULA FIDEI. De asemenea se poate observa că scrierea lui Tertullian are nuanţa şi caracteristica a unei Mărturisiri de Credinţă. Din sumarul acestei CREDO FIDEI nu se poate demonstra existenta unei rădăcini extra-Biblice, în afara Scripturilor, a unor doctrine păstrate pe cale orală care nu ar fi păstrate în forma scrisa a Scripturilor. Tertullian intr-o altă scriere spune:

Dacă nu este scris nici unde, atunci las-o în frica blestemului celor care vor adăuga sau ar lua din Cuvântul scris” [Tertullian, Ad Hermogenes 22].

Un astfel de credincios a Bisericii Primare, cu o frică şi reverenţă fată de Cuvântul scris, ar fi putut să introducă percepte şi doctrine străine Bisericii Domnului? Evidentele scrierilor lui Tertulian în ce priveşte Scripturile şi conformitatea doctrinelor în TRADIŢIA SCRISA APOSTOLICĂ, ne face să credem ca TRADIŢIA ORALĂ APOSTOLICĂ, termen folosit în scrierile primelor secole, era o expresie folosită în contextul a ceea ce mai târziu devine TRADIŢIA SCRISĂ APOSTOLICĂ, prima pierzându-şi autoritatea în fata celei de a doua, care nu a putut fi schimbată de-a lungul veacurilor de slăbiciunile umane, de a exagera sau a lua din ceea ce Sfinţii Apostoli au primit din partea Domnului Isus.

 

Mai târziu, Augustin a folosit expresia REGULA FIDEI , folosită pentru prima dată de Tertulian, sugerând ca CREDO de la Nicaea îşi are originea în Scripturi, ci nu în TRADIŢIA ORALĂ a APOSTOLILOR. Augustin scrie:

„Primiţi copii mei, REGULA CREDINŢEI, care mai este numita SIMBOL (sau CREDO). şi când aţi primit-o, să o scrieţi pe inima voastră, şi repetaţi-o zilnic pentru voi.... Pentru că aceasta este un SIMBOL (CREDO) care trebuie practicat şi repetat în răspunsuri. Acele cuvinte pe care le-aţi auzit sunt în Sfintele Scripturi împrăştiate în susul si în josul ei, dar strânse şi puse împreună , ca memoria unei persoane simple să nu fie pusă în dificultate; că fiecare persoană să fie în stare să spună, să păstreze, ceea ce crede. Dar nu aţi auzit că Dumnezeu este Atotputernic? Dar începeţi sa-L aveţi ca Tatăl vostru, când aţi fost născuţi prin biserică, ca mama voastră” [Augustin: On The Nicene Creed; A sermon to the Catechumens, 1].

Un alt părinte al Bisericii Primare, Athanasius scrie că decizia Conciliului Ecumenic, cu referinţă la „REGULA FIDEI” de la Nicaea este identică cu Scriptura, în aşa măsură că nu se pot separa una de alta. (Athanasius, de Synodis, Part 1,6). Cyril din Ierusalim, un alt părinte al Biserici Primare încurajează pe credincioşii să memorizeze REGULA FIDEI de la Nicaea pentru că este un sumar bazat direct şi numai în Scripturi:

„...confirmând Sfintele Scripturi a fiecărei parte din conţinutul ei. Pentru ca articolele de credinţă nu au fost compuse aşa cum ar fi putut oamenii buni, dar cele mai importante puncte strânse din toate Scripturile, au făcut învăţătura completă a Credinţei” [Cyril of Jerusalem, Catechetical Lecture 5, 12-13].

Această afirmaţie a lui Cyril făcuta cu 25 de ani după Conciliu de la Nicaea confirmă rădăcina Scripturală a Mărturisirii de Credinţa (REGULA FIDEI).

 

Tradiţia REGULA FIDEI îşi are rădăcina în Biserica Primară a secolului doi, Irineu folosind-o ca un sumar a învăţăturilor Nou Testamentale. Lipsa Bibliei şi a privilegiului de a citi şi scrie, a făcut ca părinţii Bisericii Primare să folosească o metodă educativă în care fiecare credincios ar fi putut memoriza sumarul doctrinar şi învăţăturile Apostolice. Această practică există şi în zilele noastre, Biserici Baptiste încurajând frăţietatea la studiul Mărturisirii de Credinţă Baptistă şi memorizarea de versete Biblice.

 

Această metodă de cunoaştere a Credinţei, aşa cum şi părinţii Bisericii Primare au susţinut-o, îşi are o rădăcină umană în sensul inovativ de educare a creştinului. În sens doctrinar, a conţinutului acestor „CREDO”, aşa cum ne este dovedit de istoria creştinilor primelor secole şi a scrierilor păstrate până în zilele noastre, putem confirma cu liberate că sursa acestor „Mărturisiri” sunt în Sfintele Scripturi, ci nu intr-o TRADIŢIE ORALĂ neverificabilă, a neputinţei umane de a-şi aduce aminte de conceptele lui Dumnezeu.

 

Chiar dacă în Biserica Ortodoxa, „REGULA FIDEI” are o autoritate egală cu Scriptura, avându-şi un loc aparte în TRADIŢIA Bisericii, Baptiştii se limitează la ceea ce scriitori primelor secole au confirmat prin scrierile lor, dacă nu este Scriptura, ea rămâne o tradiţie omenească în ajutorarea omului simplu de aşi cunoaşte perceptele Credinţei pe care o profesează.

 

V. Tradiţia în contextul falselor doctrine

 

Din scrierile părinţilor Bisericii Primare, orice TRADIŢIE care nu îşi avea rădăcina în Sfintele Scripturi erau considerate tradiţii umane, vrednice de pierzare. Tulburările prin care Biserica primelor secole a trecut, au făcut ca apărarea şi tinerea CREDINTEI să-şi găsească o bază statornică în TRADIŢIA SCRISĂ APOSTOLICĂ, şi anume SCRIPTURA. Mulţimea scrierilor împotriva ereziilor au dovedit necesitatea unei ancore stabile, ci nu a unei TRADIŢII ORALE care să tremure în fata valurilor încercării. Una din grupările care au încercat să influenţeze Biserica au fost Gnosticii. Din scrierile primelor secole reiese ca teologia Gnostica era diferita de cea a Sfintelor Scripturi, şi tradiţia lor nu îşi avea rădăcina în tradiţia Bisericii Apostolice.

 

Biserica Domnului, în urma avertizărilor făcute de Hristos împotriva obiceiurilor şi tradiţiilor Fariseilor, ajunge să-şi înrădăcineze credinţa în stâlpul şi temelia Evangheliei lui Hristos. Apostolii Domnului au fost exersaţi şi instruiţi în pericolul pe care o tradiţie poate să o aducă, amintindu-se de dezbaterile Domnului Isus cu Farisei pe tema datinilor bătrânilor. În Marcu 7:8 găsim scris:

„Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.”

Cu câteva verste mai jos din acelaşi text, Domnul Isus confruntă în continuare pe farisei în problema tradiţie CORBANULUI, când le spune:

„Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, este CORBAN adică dat lui Dumnezeu, face bine; şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. şi aşa, aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7:11-13)

Apostolii Domnului, martori la schimbul de cuvinte în ce priveşte rolul datinilor, cu siguranţă au fost mult mai prudenţi în începerea unor obiceiuri care pe parcurs ar fi îndepărtat credinciosul de perceptele şi învăţăturile Domnului Isus. Dovada acestui act de vigilentă este descoperită în scrierile apologeţilor primelor secole. Irineu ne face clar tradiţia învăţăturilor false care erau diferite de tradiţia învăţăturilor Bisericii Apostolice. Patru cărţi au fost devotate de Irineu împotriva Ereziilor, combătând şi explicând cu strădania unui adevărat apologist, doctrinele şi tradiţiile pierzării în confront cu TRADIŢIA APOSTOLICA, a predicării Evangheliei, SCRIPTURA fiind temelia şi stâlpii Credinţei Bisericii Apostolice.

 

Sfântul Ciprian nu numai că a combătut ereziile Gnostice, însă a mers chiar şi împotriva doctrinelor false a Papei de la Roma, Stephen, explicând Papei că el accepta tradiţia pe care papa o învăţa numai dacă este în concordanţa cu Sfintele Scripturi. În confruntarea lui Ciprian cu papa de la Roma, cu mare îndrăzneală a cerut papei Stephen de unde îşi are tradiţia învăţăturilor false referitor la botez? [Ciprian 73:2,3,8,9 of Pope Stephen’s false teaching on baptism]. Sfântul Ciprian, împuternicit de TRADIŢIA APOSTOLICĂ, a Cuvântului lui Dumnezeu, cere papei de la Roma să-şi revizuiască învăţăturile şi să abandoneze astfel de erezii.

 

Biserica Primară s-a uitat la TRADIŢII, le-au cântărit, le-au verificat în prisma Scripturilor, şi dacă nu au putut rămâne în picioare, aceste tradiţii au fost părăsite şi categorisite ca EREZII. Nici o TRDIŢIE care nu îşi avea rădăcina doctrinară în Scriptură, nu a fost recomandată, susţinută sau încurajată de părinţii Bisericii Primare. Tradiţii de practică eclesiastică, care nu au adus un pericol doctrinar Evangheliei, au fost ţinute la nivel local, fiecare Biserică bucurându-se de o autonomie şi de ţinerea unor obiceiuri care nu au influenţat cu nimic doctrinele învăţăturilor Apostolice. Hristos NU si-a apărat Biserica printr-un telefon fără fir, fiecare transmiţând mai departe pe cale orală ceea ce a crezut că a auzit. Biserica Primară a rămas tare în fata valurilor eretice datorită temeliei şi stâlpilor Credinţei asigurate în adevărul Scripturilor.

horizontal rule

Cum ţi se pare acest articol?

Ai vrea să adaugi şi tu ceva, sau să comentezi cele prezentate mai sus?

Doreşti să ne sugerezi un articol spre dezbatere care este important pentru tine?

 

Nu ezita! Accesează pagina de CONTACT şi trimite-ne un email! Întrebările care sunt adresate despre oricare dintre subiectele din această Publicaţie vor primi răspunsul la pagina de POŞTA REDACŢIEI. Aşteptăm scrisorile dumneavoastră la adresa Misiunii!

horizontal rule

sus

 

Ce este nou?

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE
(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!

 

  Înainte   

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate