NOSTRA AETATE

Arhiva

Contact

Despre noi

Link-uri

Nostra Aetate

În Zilele Noastre

Evanghelia după Iuda

de Caius Obeada

„Ce a fost , va mai fi, şi ce sa făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” - Eclesiastul 1:9

La anii 175-180 d. Hr., episcopul din Lyons, Franţa, combătea ereziile timpului, făcând cunoscut Bisericii Primare căderea şi abaterile doctrinare la care unii au aderat, adăugând scrieri şi învăţături străine scrierilor apostolilor. Irineu scrie o lucrare sub titlul „Împotriva Ereziilor” care devine una dintre cele mai preţioase lucrări apologetice nu numai din primele secole însă şi din timpurile noastre, combătând ereziile timpului. În „Prima Carte” capitolul 31, Irineu menţionează doctrinele Cainaiţilor şi în mod particular existenţa Evangheliei lui Iuda scriind:

Capitolul XXXI. Doctrinele Cainiţilor.

1. Alţii declară că, Cain şi-a derivat fiinţa sa din Puterea de sus, şi recunosc faptul că Esau, Korah şi Sodomiţii şi toate persoanele de acest fel sunt înrudite cu ei. Cu această ocazie, ei adaugă că eu fost asaltaţi de Creator, deşi nici unul dintre ei nu a fost rănit. Căci Sophia avea obiceiul să îndepărteze ceea ce îi aparţinea de la ei la ea. Ei afirmă că Iuda trădătorul ştia în întregime aceste lucruri, şi că numai el, ştiind adevărul cum alţii nu l-au ştiut, a îndeplinit misterul trădării; prin el toate lucrurile, cele pământeşti şi cele cereşti, au fost astfel aruncate în confuzie. Ei au făcut o istorie fictivă de acest fel, pe care ei o numesc Evanghelia lui Iuda.

2. Am făcut şi o colecţie a scrierilor lor în care ei sprijină anularea acţiunilor lui Hystera. Mai mult, ei o numesc pe această Hystera creatorul cerului şi a pământului. Ei mai susţin ca şi Carpocrates, că oamenii nu pot fi mântuiţi până când nu au trecut prin toate felurile de experienţe. Un înger, susţin ei, îi însoţeşte în fiecare dintre acţiunile lor păcătoase şi dezgustătoare, şi îi îndeamnă să se aventureze cu îndrăzneală şi să se expună la poluare. Oricare ar putea fi natura acţiunii, aceştia declară că o fac în numele îngerului, spunând: „O, tu înger, folosesc lucrarea ta; O, puterea ta, împlinesc acţiunea ta!” Şi ei susţin faptul că aceasta este „cunoştinţa perfectă,” fără a se contracta în a se grăbi în astfel de acţiuni despre care nu este permis nici măcar să fie rostite.

3. A fost necesar ca să dovedesc că, chiar propriile lor opinii şi regulamentele lor îi arată pe cei care sunt de la şcoala lui Valentinus îşi trag originea din astfel de mame, taţi, şi strămoşi, şi din care îşi au doctrinele de la ei, cu speranţa că probabil unii din ei, exersând pocăinţa şi întorcându-se la singurul Creator, Dumnezeul şi Făcătorul universului, ar putea obţine mântuirea, şi pentru ca alţii să nu mai fie duşi în rătăcire de acum înainte de către convingerile lor rele dar plauzibile, imaginându-şi că vor obţine de la ei cunoaşterea unor mistere mai mari şi mai sublime. Dar lasă-i mai degrabă să înveţe cu un efect bun de la noi dogmele rele ale acelor oameni, privind cu dispreţ asupra doctrinelor lor, în timp ce, în acelaşi timp, ei îi compătimesc pe cei care încă se lipesc de aceste povestiri mizerabile şi fără bază, şi au ajuns la un astfel de grad al aroganţei până acolo că se recunosc superiori tuturor celorlalţi din cauza unei astfel de cunoştinţe, sau, aşa cum ar trebui să fie numită, ignoranţă. Acum ei au fost pe deplin expuşi; şi dacă doar le expui sentimentele, obţii o victorie asupra lor.

4. Prin urmare m-am străduit să pun în lumină şi să dovedesc în mod clar starea rea a acestei mizerabile vulpi mici. Căci nu va fi nevoie de multe cuvinte pentru a răsturna sistemul lor de doctrină, atunci când ea a fost arătată tuturor. Este la fel ca şi cu o bestie care se ascunde în pădure şi, grăbindu-se să iasă din ea, are obiceiul să distrugă mulţimile, unul care străbate pădurea şi o explorează în întregime, încât constrânge animalul să iasă din ascunzătoare, nu se sforţează ca să îl captureze, văzând că este într-adevăr o bestie feroce; ci cei prezenţi pot urmări şi evita atacurile sale, şi pot arunca săgeţi din toate părţile, şi o pot răni, şi în final înjunghie bruta aceea distrugătoare. Deci, în cazul nostru, de vreme ce am adus misterele lor ascunse la lumină, pe care ei le păstrează sub tăcere între ei, acum nu vor fi necesare multe cuvinte pentru a le distruge sistemul lor de opinii. Căci acum el este în puterea ta, şi în puterea tuturor asociaţilor tăi, să te familiarizezi tu însuţi cu ceea ce a fost spus, pentru a răsturna doctrinele lor rele şi crude, şi să oferi doctrine agreabile adevărului. De vreme ce cazul stă astfel, mă voi strădui potrivit cu promisiunea făcută, şi după cum mă vor sluji capacităţile mele, să le răstorn, respingându-le pe toate în cartea următoare. Chiar şi povestirea lor este o chestiune plictisitoare, după cum vezi 331. Dar voi oferi mijloace pentru răsturnarea lor, indicând toate opiniile lor în ordinea în care ele au fost descrise, pentru ca nu numai să expun animalele sălbatice, ci să le produc răni de fiecare parte.¹

Cu puţin mai mult de 100 de ani înaintea lui Irineu, Pavel scria Galatenilor:

„Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce va chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oamenii care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.” Galateni 1:6-7

Ce este Evanghelia?

În primele lecţii de şcoală duminicală, fiecare copil învaţă traducerea cuvântului Evanghelie a fi „Vestea Bună”. Cuvântul grecesc EUANGELION, care în era creştină a fost tradus şi înţeles ca „VESTEA BUNĂ” sau „A ADUCE VESTEA BUNĂ”, a avut o înţelegere puţin diferită în timpul lui Homer.² În afara literaturii creştine, EUANGELION făcea referinţa la mesager şi nu la mesaj, la recompensa pe care un mesager o primea. Tranzacţia şi înţelegerea cuvântului EUANGELION se datorează părinţilor apostolici şi scrierilor creştine din primele secole.

Didache, care mai este cunoscută şi sub numele de "Învăţătura celor 12 apostoli", a fost (probabil) scrisă în jurul anilor 65-80 d. Hr. şi se presupune că este învăţătura pe care au dat-o apostolii neamurilor despre viaţă şi moarte, despre rânduiala în biserică, despre post, botez, rugăciune, etc. Didache, foloseşte cuvântul EUANGELION fiind una dintre primele scrieri creştine care face tranzacţia de la recompensa mesagerului la vestea bună a mesajului.

8:2 Nici sa nu va rugaţi ca făţarnicii, ci cum a poruncit Domnul în evanghelia sa, aşa să vă rugaţi: "Tatăl nostru, care eşti în cer, sfinţească-se numele tău. Vina împărăţia ta. Facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Dă-ne pâinea cea de toate zilele. Şi iartă-ne precum iertăm şi noi celor ce ne greşesc. Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de râu: căci a ta este puterea şi gloria în veci."³ Didache

Noul Testament foloseşte termenul EUANGELION de 75 de ori în sensul de VESTEA BUNĂ, cea ce face ca acestui cuvânt în contextul Scripturilor să i se dea o înţelegere specifică a veştii bune pe care mesajul Scripturii o aduce. Este de remarcat faptul ca Vestea Bună a fost şi este mesajul Scripturilor care include Vechiul şi Noul Testament, şi nu o exclusivitate a Noului Testament. Profeţii din vechime au prevestit Vestea Bună în persoana lui Cristos cu sute de ani înainte de naşterea Mântuitorului. În Evanghelia lui Ioan găsim cuvintele Domnului Isus când spune:

„Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.” Ioan 5:46

Isaia prezintă Vestea Bună în persoana lui Mesia, Cristosul care avea sa vina sa aducă mântuirea (Isaia 61). Iar în ce priveşte mesajul Evangheliei, apostolul Pavel scrie:

„Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; astfel degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că sa arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.” 1 Corinteni 15:1-5

Câte Evanghelii au fost scrise?

Biserica Primară a fost confruntată cu o serie de colecţii Canonice iniţiate de diferite mişcări eretice, care încercau să justifice doctrinele şi practicile pe care le ţineau. Marcion (110-160 d. Hr.) care reuşeşte să organizeze o mişcare eclesiastică paralelă Bisericii din Roma, el însuşi fiind un teolog şi episcop, produce prima listă Canonică a Noului Testament. Mutilează Canonul Nou Testamental (pe care îl folosim în zilele noastre), folosind numai o Evanghelie şi 10 din Epistolele apostolului Pavel.⁴.

După Marcion alţi teologi au produs diferite liste Canonice, creând o dispută între apologeţii Bisericii şi restul mişcărilor eretice în unificarea şi conformitatea unei colecţii Canonice Creştine. Irineu este unul dintre apologeţii care a încercat să dea în vileag rătăcirile diferitelor mişcări eretice prin scrierile sale. Astfel diferite comunităţi creştine au folosit diferite scrieri şi colecţii până când Biserica Primară realizează necesitatea unei uniformităţi a mesajului şi doctrinelor lăsate de apostoli.

Până la finalul celui de-al 4 lea secol (Conciliul de la Hippo în 392, al 3 lea Conciliu de la Cartagina în 397, şi al 6 lea Conciliu de la Cartagina în 419), nu a existat un acord referitor la Canonul Nou Testamental. Cele trei concilii aduc o uniformitate între creştinii vestului unde Roma era în control. În realitate, Canonul nu a fost legalizat până la conciliu ecumenic din 1546. Apariţia Protestantismului creează o dispută în recunoaşterea cărţilor apocrife folosite de Biserica Catolică şi Ortodoxă, care continuă şi în zilele noastre.

Primele 4 secole produce o serie de scrieri creştine care au fost categorisite ca Evanghelii (în jur de 30), Fapte (în jur de 34), Epistole (în jur de 13), Apocalipse (în jur de 11), şi alte scrieri. Toate aceste colecţii de scrieri fiind considerate a fi scrieri apocrife, care nu au avut autoritatea Canonică a autorităţii şi inspiraţiei Duhului Sfânt. Din lista Evangheliilor se pot număra⁵:

Evanghelia lui Toma (gnostică). Scrisă c. 200 d. Hr. Cea mai faimoasă dintre evangheliile apocrife. Aceasta începe astfel, „Acestea sunt cuvintele secrete pe care Isus cel viu le-a rostit şi pe care geamănul, Iuda Toma, le-a scris.” Învăţăturile ei în mod hotărât neagă unica divinitate a lui Hristos, care în această evanghelie spune Toma: „Eu nu sunt stăpânul tău. Pentru că ai băut, te-ai îmbătat din şuvoiul spumat pe care l-am măsurat…. Cel care va bea din gura mea va deveni ca mine: eu însumi voi deveni el, şi lucrurile care sunt ascunse îi vor fi revelate lui”. În 1897 şi 1903 fragmente dintr-o versiune greacă a acestei evanghelii au fost descoperite la Oxyrhynchus, Egipt. Un manuscris complet în coptică a fost descoperit în 1945 la Nag Hammadi, Egipt, alături de alte texte gnostice, inclusiv Evanghelia lui Filip, Evanghelia Adevărului, Apocrifon (Învăţăturile Secrete) a lui Ioan, şi alte documente gnostice.

„Evanghelia Secretă a lui Marcu”. În 1958, Prof. Morton Smith a descoperit o scrisoare către Theodore atribuită lui Clement din Alexandria la mănăstirea Mar Saba, în sud-estul Ierusalimului. Această scrisoare afirmă faptul că o evanghelie secretă scrisă de Evanghelistul Marcu a fost păstrată pentru o elită spirituală la o bibliotecă din Alexandria. Autorul spune că aceasta nu trebuia să circule printre bisericile în general şi să fie negată public dacă era necesar. Un fragment din evanghelia secretă este citat, care menţionează faptul că un tânăr pe care Hristos l-a înviat din morţi a venit la el noaptea, „purtând o haină din în peste corpul său gol. Şi el a rămas cu el în acea noapte, căci Isus îl învăţase misterul Împărăţiei lui Dumnezeu.” Autorul scrisorii îl asigură pe Theodore că fraza afirmată „omul gol cu omul gol” nu este conţinută în scrisoarea secretă.

Evanghelia Adevărului (gnostică). Acest document este parte a colecţiei Nag Hammadi. Mulţi scolastici cred că această aceiaşi „Evanghelie a Adevărului” este criticată ca „plină de blasfemie” de către Irineu (Episcop de Lyons, c. 180) în cartea sa în 5 volume Distrugerea şi răsturnarea falsei aşa zise cunoaşteri.

Evanghelia lui Filip (gnostică). Acest document, parte din colecţia Nag Hammadi, este un document asupra teologiei sacramentale gnostice. Aceasta include următoarea relatare neortodoxă: „. . . însoţitoarea [Salvatorului este] Maria Magdalena. [Dar Hristos a iubit-o] mai mult decât [toţi] ucenicii, şi obişnuia să o sărute [adesea] pe [gura ei]. Restul [ucenicilor erau ofensaţi]. . . Ei i-au spus, „De ce o iubeşti pe ea mai mult decât pe noi toţi?” Salvatorul le-a răspuns şi a zis, „De ce nu vă iubesc pe voi cum (o iubesc) pe ea?” Epifanius şi Leontius de Myzantium menţionează această Evanghelie.

Evanghelia Egiptenilor (gnostică). Acest document este parte a colecţiei Nag Hammadi. Ea se pretinde a fi „[cartea sacră] a Marelui [Spirit] Invizibil”.

Evanghelia Arabică a Prunciei Salvatorului (origine catolică). Aceasta este o lucrare original gnostică cu retuşări catolice, c. 600 d. Hr., şi nestorienii sirieni au folosit-o în mod considerabil. Această Evanghelie înregistrează multe evenimente din evangheliile canonice precum şi miracolele din Egipt care nu se găsesc în nici o altă Evanghelie, incluzând: vindecarea leprosului prin apa de băit a lui Isus, vindecarea bolnavilor prin hainele purtate de Hristos. Aceasta include şi legenda hoţilor Titus şi Dumachus: Sfânta Familie a căzut în mâinile lor în Fuga spre Egipt; Titus îl mituieşte pe Dumachus ca să nu-i molesteze; Pruncul Hristos profeţeşte că în treizeci de ani ei o să se reîntâlnească şi că Titus va fi crucificat la dreapta Sa şi Dumachus la stânga Sa şi că primul îl va însoţi pe El în paradis.

Evanghelia Evreilor. Această Evanghelie este foarte antică şi a fost unica evanghelie folosită de comunitatea creştino-evreiască palestiniană „Nazareană” pentru un timp înainte să fie înlocuită de canonica Evanghelie după Matei, care ar putea purta o dependenţă literară de aceasta. Aceasta a fost probabil citită ca Scriptură în anumite biserici non-palestiniene de asemenea, judecând din respectul care îi este acordat de Clement din Alexandria, Origen, Eusebius şi Sf. Epifanius. Jerome a tradus-o din aramaica originală în greacă. Doar 24 de fragmente au fost păstrate în scrierile părinţilor Bisericii, care includ multe lucruri în comun cu Matei precum şi un număr de naraţiuni şi spuse ale lui Isus, care nu se găsesc în Evangheliile canonice.

Evanghelia lui Pseudo-Matei (origine catolică). Scrisă c. 400 d. Hr. Aceasta afirmă că Maria era logodită cu Iosif la vârsta de 14 ani şi narează fuga în Egipt cu următoarele înfrumuseţări: dragonii, leii şi alte fiare sălbatice din deşert îl adorau pe prunc; palmierii îşi plecau capetele ca Sfânta Familie să poată să ia roadele lor; idolii din Egipt sunt zdrobiţi când Pruncul Divin intră în ţară.

Evanghelia Naşterii Mariei. Scrisă la o dată necunoscută dar târzie. Aceasta este o versiune prelucrată a Evangheliei lui Pseudo-Matei, care se opreşte la naşterea lui Isus.

Evanghelia lui Gamaliel (origine catolică). Acest număr a fost atribuit la un număr de fragmente coptice similare care citează din evanghelia lui Ioan şi sunt atribuite lui Gamaliel (cf. Fapte 5:34). Alţi scolastici presupun că aceste fragmente au format parte a unei „Evanghelii a celor 12 Apostoli”.

Protoevangelium (Proto-Evanghelie) a lui Iacov (origine catolică). Scrisă c. 150 d. Hr. Acesta descrie naşterea, educaţia şi căsătoria Fecioarei Maria (cap. 1-11), incluzând următoarele legende populare: Maria era odrasla miraculoasă a lui Joachim şi Ana, anterior fără copii; părinţii ei au dus-o la templul la 3 ani pentru a-şi împlini jurământul lor de a o dedica serviciului său; marele preot l-a ales pe Iosif ca soţ pentru ea când ea avea 12 ani, în conformitate cu un semn miraculos, un porumbel venind din toiagul lui Iosif şi aşezându-se pe capul său. Această carte este de valoare principială istorică în atestarea unei date anterioare a venerării Mariei.

Evanghelia lui Ioan referitoare la Adormirea (Moartea) Mariei (origine catolică). Atribuită Sf. Ioan apostolul, această carte populară a fost larg citită şi tradusă în biserica timpurie. Aceasta descrie moartea lui Maria şi poate avea vreo legătură cu originea doctrinei Presupunerii Mariei, profesată de creştinii catolici şi ortodocşi. Conform cărţii, toţi apostolii vi au fost în mod supranatural schimbaţi la patul de moarte al Fecioarei şi apostolii care muriseră au fost resuscitaţi ca şi ei să poată să ia parte. Un evreu care se aventurează să-i atingă corpul ei îşi pierde instantaneu ambele sale braţe, dar apostolii se roagă pentru el şi mâinile lui sunt ulterior restaurate. Hristos şi o companie de îngeri se coboară să primească sufletul Mariei, după care apostolii îi duc trupul ei în Gheţimani şi o pun într-un mormânt. Trupul este apoi luat viu la Ceruri.

Evanghelia lui Bartolomeu. Scrisă probabil devreme în timpul secolului al 4lea. Printre scrierile existente ale Bisericii, la aceasta se face pentru prima dată aluzie de către Sf. Jerome. Fragmente din ea au fost descoperite în manuscrisele coptice vechi.

Evanghelia Egiptenilor (gnostică). Această evanghelie supravieţuieşte doar în citările limitate de către Părinţii Bisericeşti (Clement din Alexandria, Origen, Hipolit şi Epifanius), care afirmă cu toţi larga sa folosinţă răspândită de către sectele eretice, în special de către gnostici în Egipt. Extrasele care au supravieţuit tind spre condamnarea Encratită a căsătoriei şi un Gnosticism panteistic.

Evanghelia lui Petru (Docetică). Scrisă c. 190 d. Hr. Un lung fragment din această evanghelie în greacă, descriind Suferinţa, Îngroparea şi Învierea, au fost descoperite de arheologii francezi la Akhmon, Egipt în iarna lui 1886-87. existenţa evangheliei a fost cunoscută din timpul Bisericii timpurii, după cum câţiva Părinţi Bisericeşti o menţionează ca o lucrarea Docetică. Evanghelia lui Petru este semnificativă din punct de vedere istoric datorită dependenţei sale literare de cele patru evanghelii canonice care oferă evidenţe acceptării lor timpurii. Aceasta este probabil nici pur legendară şi nici pur istorică. Fragmentul existent conţine un episod care poate păstra o autentică tradiţie extra-canonică: Hristos pus în batjocură pe un tron de către chinuitorii Săi.

Evanghelia Prunciei lui Toma (text grec A, text grec B, text latin). Anterior descoperirii Nag Hammadi, această evanghelie era cunoscută simplu ca Evanghelia lui Toma. Ea include multe episoade extravagante şi uneori ofensive din copilăria lui Hristos, portretizându-l ca un făcător de miracole şi un copil minune din punct de vedere intelectual. Ea este singura evanghelie care să descrie viaţa ascunsă a lui Hristos dintre vârsta de 5 şi 12 ani. Unele minuni sunt înfăptuite uneori pentru fantezii copilăreşti, altele din binefacere şi altele din pedeapsă aspră. Relatarea miracolului a băiatului Isus care făcea porumbei din lut, şi aducerea lor la viaţă şi zborul lor atunci când el bătea din palme este de asemenea relatat în Coran.

	Evanghelia lui Matias. Deşi nici un document al acesteia nu supravieţuieşte, Origen şi Eusebius o menţionează ca parte a literaturii eretice. Referinţele la un „discurs secret” al apostolului Matias la gnosticii Basilideani (Hipolit) şi la o „Tradiţie a lui Matias” (Clement din Alexandria) s-ar putea referi la această lucrare.

	Evanghelia celor 12 Apostoli. Acest document, subiectul dezbaterii scolastice, a fost menţionat de Origen în secolul al 3lea şi a fost probabil scrisă în greacă şi folosită de ebioniţii gnostici din secolul al 2lea.

Evanghelia lui Barnaba. Nu este existentă; nu se cunoaşte nimic decât numele ei.

Evanghelia Sf. Andrei. Nu este existentă; nu se cunoaşte nimic decât numele ei. s-ar putea să fie identică cu gnostica „Faptele lui Andrei”.

Evanghelia lui Tadeus. Nu este existentă; nu se cunoaşte nimic decât numele ei.

Evanghelia lui Eva. Nu este existentă; nu se cunoaşte nimic decât numele ei.

Evanghelia lui Iuda Iscarioteanul (gnostică). Acest document, folosit de secta gnostică de Cainiţi, îl glorifică pe trădător.

Evanghelia lui Iacov

Evanghelia Domnului (de Marcion).

Evanghelia Mariei [Magdalena]

Evanghelia după Ebioniţi (evreo-creştină).

Dialogul Salvatorului (gnostică). Acest document este parte a colecţiei Nag Hammadi.

Comentariul lui Heralcon asupra Evangheliei Canonice a lui Ioan (gnostică). Scris c. 160-170 şi foarte influenţatoare. Rezervările din Biserica timpurie cu privire la canonizarea Evangheliei lui Ioan se datorau folosinţei sale larg răspândite de către gnostici. Fragmente din acest comentariu sunt păstrate în lucrarea lui Origen Comentariu asupra Evangheliei lui Ioan.

Comentariul lui Ptolemeu asupra Evangheliei lui Ioan Prolog (gnostică). Păstrată în lucrarea lui Irineu, Împotriva Ereziilor.

Evanghelia lui Iuda?

Irineu fiind primul apologet care menţionează Evanghelia lui Iuda în scrierile sale, ne lasă câteva informaţii ajutătoare în înţelegerea contextului şi folosirii acestei Evanghelii în secolul doi. Cu toate că poartă numele lui Iuda Iscarioteanul, nu există nici o dovadă istorică, arheologică sau a altor scrieri din primele secole care ar atesta sau dovedi ca autor pe Iuda. Nu autenticitatea manuscrisului lansat de National Geographic este în dispută, ci autenticitatea autorului.

„National Geographic Society” a anunţat lumii descoperirea şi traducerea unei Evanghelii care ar schimba credinţa Creştinismului aşa cum o cunoaştem în zilele noastre. Descoperirea acestei Evanghelii având capacitatea de a schimba opiniile şi înţelegerile doctrinare cunoscute, teologii zilelor noastre fiind forţaţi să rescrie doctrinele Nou Testamentale.

Lansarea acestui document care are o autenticitate a secolului 3-4, nu reuşeşte să convingă creştinii secolului 21 în autenticitatea autorului, care este mai importantă decât autenticitatea manuscrisului. Unii cercetători biblici datează acest document ca aparţinând ramurei Gnostice Sethian, numiţi Cainiţi de către liderii bisericii primare. Cainiţii glorificau pe Cain şi restul personajelor negative ale Bibliei, ca fiind lucrători a voii lui Dumnezeu.

Din scrierile lui Irineu reiese că Cain şi-a însuşit puterile de la Dumnezeu, iar Esau, Korah, Sodomiţii, şi restul personajelor Biblice asociate cu caracterul şi natura păcătoasă erau din aceiaşi liniei genealogică. Cainiţii, aşa cum au fost un mare număr din grupările gnostice erau „semi-maltheists” care credeau că Dumnezeul Vechiului Testament (Yahweh) era un demon, o fiinţă inferioară dumnezeirii care a creat universul, responsabil în trimiterea lui Cristos.⁶

Cainiţii susţineau că faptele lui Iuda au ajutat în mântuirea lumii, ucenicii uitându-se la o împărăţie temporară pe când Iuda ar fi fost cunoscător al planului secret de mântuirii a lui Cristos pe crucea Golgotei. Din trădător al lui Cristos, Iuda devine un erou al Mântuirii care facilitează planul Dumnezeirii, gnosticismul fiind doctrina mântuirii printr-o cunoştinţă specială.

Evanghelia lui Iuda sugerează că Iuda a fost instruit de către Cristos să-l vândă Sinedriului, ca moartea Sa să împlinească profeţiile Mesianice a Vechiului Testament.⁷ Actul lui Iuda fiind un act de ascultare ci nu de trădare. În unul din pasajele Evangheliei lui Iuda găsim scris:

„Iuda întreabă despre destinul său

Iuda spune: „Domnul meu, se poate ca seminţia mea să fie sub controlul stăpânilor?

Isus răspunde şi spune: ”Vino, ca să (lipseşte două linii) ....., dar tu o să fii întristat când o să vezi împărăţia şi toate generaţiile ei.”

Când a auzit acestea, Iuda i-a spus: ”Ce bine este pe care să-l fi primit? Pentru că mai pus deoparte pentru acea generaţie.”

Isus a răspuns şi i-a zis: Tu vei fi al treisprezecelea, şi vei fi blestemat de restul generaţiilor – şi vei veni să stăpâneşti peste ei. În zilele din urmă ei vor blestema ridicarea ta la sfânta (generaţie).⁸

Importanţa Evangheliei lui Iuda?

Gnosticismul a fost o erezie a primelor secole, fiind o realitate istorică, teologică şi doctrinară a Bisericii Primare. După legalizarea Creştinismului, devenind religia imperiului Roman, liderii Bisericii de la Roma au avut puterea şi căile de oprire a ereziilor timpului. Învăţătorii gnostici au fost omorâţi sau trimişi în exil, iar manuscrisele şi scrierile gnostice distruse. Până la anul 1945 nimeni nu a putut cerceta manuscrise gnostice datorită dispariţiei lor.

În nordul Egiptului lângă localitatea Nag Hammadi, într-un complex de 150 de peşteri au fost descoperite ascunse în nişte vase de lut cea mai mare colecţie de scrieri gnostice dispărute din secolul 4-5 până la anul 1945. Aceste manuscrise erau traduceri coptice după textul grecesc, limba Noului Testament. Manuscrisul Evangheliei lui Iuda a fost descoperită în circumstanţe asemănătoare în 1970 în desert lângă El Minya, Egipt.

Din punct de vedere istoric manuscrisul Evangheliei lui Iuda are o semnificaţie istorică, iar din punct de vedere a mesajului şi a autorului, manuscrisul întăreşte opiniile lui Irineu şi a părinţilor Bisericii Primare care au combătut erezia Cainiţilor şi a gnosticismului. Mesajul manuscrisului cu titlul Evanghelia lui Iuda, nu are mesajul şi substanţa unui mesaj autoritar a inspiraţiei lui Dumnezeu.

O manipulare a manuscrisului pentru un câştig financiar nu are puterea să schimbe sau să pună la îndoială mesajul Evangheliei lăsate de Cristos şi apostoli. Lansarea globală pe care National Geographic Society a făcut-o manuscrisului nu a reuşit să pună la îndoială ceea ce Dumnezeu a lăsat prin puterea Evangheliei Sale în inimile aleşilor Săi. Scriptura a suferit multe încercări de-a lungul secolelor; „ce a fost v-a mai fi şi ce v-a fi a mai fost” scrie Solomon.

Importanţa cunoaşterii Scripturilor şi apărarea lor depinde de chemarea şi alegerea pe care Dumnezeu o face din veşnicie în prepararea aleşilor Săi la o slujbă apologetică. Aleşii Săi au apărat Biserica şi mesajul Dumnezeirii din generaţie în generaţie aşa cum o face şi în zilele noastre.

Coram Deo!

Note de subsol:

1. http://www.voxdeibaptist.org/Irineu_Cartea01.htm

2. http://mb-soft.com/believe/txw/gospel.htm

3. http://www.voxdeibaptist.org/didache_romaneste.htm

4. http://www.newadvent.org/cathen/09645c.htm

5. http://www.voxdeibaptist.org/canonul_bibliei.htm

6. http://en.wikipedia.org/wiki/Gospel_of_Judas

7. Gospel of Judas; Authentic Fraud by Jon Christian Ryter

8. http://www.nationalgeographic.com/lostgospel/

sus

Nu ezita! Accesează pagina de CONTACT şi trimite-ne un email!

Întrebările care sunt adresate despre oricare dintre subiectele din această Publicaţie vor primi răspunsul la pagina de POŞTA REDACŢIEI.

Aşteptăm mesajele dumneavoastră la adresa Misiunii!

Ce este nou?

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.