Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Nostra Aetate
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

Necesitatea Schimbării în Baza Învățăturilor Scripturale

 

 de Caius ben Obeada

 

De la prima suflare a omului până la ultima este într-o transformare continuă. Nu numai din punct de vedere fiziologic omul este într-o continuă schimbare, dar și psihologică și spirituală. Dacă prima suflare o facem cu strigăt și plâns, ultima suflare s-ar putea să o facem în tăcerea inimi, ajunși la o spaimă a veșniciei la care suntem chemați. Indiferent de cine ești și unde ai ajuns să-ți trăiești zilele, fiecare venim și plecăm de pe acest pământ. Venim cu mâinile goale, dar unii ajung să meargă cu bagaje spre veșnicii.

 

Nu v-om putea niciodată să explicăm fenomenul supranatural care se întâmplă în inima omului în timpul nașterii din nou. Totuși, am ajuns să înțelegem mai mult la ce se întâmplă în momentul nașterii unui copil, însă nu am ajuns să percepem cea ce se întâmplă la nașterea din nou, la aceea trezire spirituală de la moarte la viață veșnică.

 

Urmărind învățăturile Scripturi, ni se spune că prin credință vine mântuirea. Apostolul Pavel scrie clar acest lucru când învață frățietatea din Efes:

 

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Efeseni 2:8-9

 

Acest text confirmă faptul că mântuirea este produsul unei credințe care nu vine de la noi. Mai mult de atât, ne confirmă că nu este un produs a faptelor noastre. Indiferent cât de buni suntem și ce fapte glorioase facem, Pavel ne scrie clar că mântuirea este un dar a lui Dumnezeu. Mergând pe acest fir de învățătură, Pavel clarifică frățietății din Roma că Evanghelia lui Hristos produce un alt fenomen pe care nu îl putem explica.

 

Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. Romani 10:17

 

Credința vine în urma auzirii Cuvântului lui Hristos ne explică Pavel. Nu știm ce se întâmplă, dar acest dar a lui Dumnezeu care se cheamă credință, vine în viața omului datorită unei auziri a Cuvântului lui Hristos, al Evangheliei. NU înțelegem cum se produce această transformare, și nu percepem de ce mesajul Evangheliei are așa putere, însă Pavel de clarifică procesul unei transformări care include vestirea Evangheliei purtătoare de credință. Procesul mântuirii nu se termină aici, ci implică o mărturisire din partea persoanei care ajunge să primească credința în dar. Pavel explică Romanilor astfel:

 

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire Romani 10:9-10

 

Acesta este procesul de transformare a unui individ, care primește nașterea din nou, un proces inițiat de Dumnezeire așa cum ni se confirmă de următoarele verste Biblice:

 

Ioan 15: 16

Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

 

Ioan 17:6-7

Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine.

 

Scripturile ne învață că procesul mântuiri include o vestire a Evangheliei ci nu a unor povești și experiențe personale, ci implicit predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. În momentul auzirii Cuvântului lui Dumnezeu, într-un mod inexplicabil, o persoană poate primi darul lui Dumnezeu necesar mântuirii, și anume credința. Ni se face destul de clar că acest dar al credinței vine din partea lui Dumnezeu, și nu putem explica cine îl primește și de ce, însă putem confirma că alegerea de împărțire a darurilor lui Dumnezeu este făcută de Dumnezeu însuși.

 

Odată ce o persoană primește acest dar se produce o naștere din nou care dă capacitatea de înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu și dă capacitatea de recunoaștere pe Cristos ca Domn și Mântuitor care a înviat din morți să dea viață veșnică. Nu putem confirma cu exactitate când se produce această transformare, însă ne este clar că aceea persoană care ajunge la transformarea unei înnoirii a minții, înțelege mesajul Evangheliei și ajunge să accepte ca un dar a lui Dumnezeu.  

 

Procesul transformării este început de Dumnezeu, însă care este continuitatea acestui proces? Ce se întâmplă după ce o persoană primește această naștere din nou despre care Scripturile ne spun?

 

Procesul creșterii spirituale

 

Odată ce nașterea din nou ia loc în viața unei persoane, următor pas este mărturisirea și recunoașterea lui Cristos ca Domn si Mântuitor care produce mântuirea. Odată mântuiți, Scripturile ne sugerează că începe un proces de creștere spirituală, o înnoire a minții așa cum ne spune Pavel în Romani 12:2

 

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

 

Deosebirea voii lui Dumnezeu în viața credinciosului este realizată printr-o înnoire a minții, a unei schimbări lăuntrice care necesită o cunoștință a voii lui Dumnezeu. Este un proces de creștere personală în cunoștința și practica Evangheliei. Din această cauză Petru ne încurajează la o creștere în cunoștința Domnului nostru:

 

Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria; ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin. 2 Petru 3:17-18

 

Cunoștința lui Dumnezeu ajută la o recunoaștere a căilor lui Dumnezeu, o necesitate în creșterea și recunoașterea voii Sale. Nu există o creștere dacă hrana necesară creșterii nu este recunoscută și folosită. Acest trup spiritual de care ne vorbește Scriptura are nevoie de hrană să poată crește. În această trăire și creștere spirituală Petru ne încurajează la niște pașii de punere în practică a unor principii de bază când scrie:

 

De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. 2 Petru 1:5-7

 

Practicarea credinței, devine un exercițiu spiritual, un proces în maturitatea credinciosului de a ajunge la starea de om mare. Nu toți pot pune în practică principiul de trăire explicat de Petru, totuși Scripturile ne fac cunoscut existența a trei stări spirituale:

 

* copii (prunci) în Cristos

 

Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, Pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? 1 Corinteni 3: 1-3

 

* tineri în Cristos

 

Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl. V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău. 1 Ioan 2:13-14

 

* oameni mari

 

Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari. 1 Corinteni 14:20

 

Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul. Evrei 5:14

 

Procesul creșterii spirituale este o responsabilitate și un proces coordinat de Duhului Sfânt, așa cum a fost promis de însuși Isus înainte de răstignire:

 

Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. Ioan 14:26

 

Mângâietorul, sau Duhul Sfânt are responsabilitatea de creștere spirituală a fiecărui copil a lui Dumnezeu, a fiecărui născut din nou căruia i sa promis veșnicia. Aceasta este învățătura Nou Testamentală, așa ne-a fost lăsat de Cristos și apostolii Săi, și totuși ceva s-a întâmplat în istoria Creștinătății în care am ajuns să avem înțelegeri diferite și practice care ne despart, ajungând să ne acuzăm unii pe alții de erezie și falsitate.

 

Schimbări istorice în învățătura Bisericii

 

Creștinismul zilelor noastre este diversificat, cu multe practici și înțelegeri, pe fiecare continent Creștinismul fiind prezent sub diferite forme de practică, influențați de procesul social/cultural a societății în care trăim. Astfel că Catolicismul Africii este diferit de cel al Americii de Sud, baptiștii Americii fiind diferit sub unele aspecte de cel din România. Totuși, istoria Creștinismului ne redă o transformare continuă de practică la care Biserica încearcă să se adapteze schimbărilor culturale existente în fiecare societate și locație geografică.

 

Primii doua sute de ani a bisericii primare învățătura apostolică a reușit să supraviețuiască, însă cu timpul, în lipsa unei relații personale cu Dumnezeu și lipsa Cuvântului scris, noi interpretări și înțelegeri sau înfiltrat în Adunarea sfinților introduse de unii din liderii spirituali a bisericii primare.

 

* Canonul Sfintelor Scripturi

 

Ultima carte sfântă a fost scrisă de apostolul Ioan în jurul anului 98 AD. Pe o perioadă de cel puțin 4 secole, fiecare biserică a folosit câteva manuscrise care erau în circulație, astfel că o serie de liste canonice au fost descoperite. Unele adunări aveau o Evanghelie și câteva din epistolele lui Pavel, pe când alți ar fi avut scrierile apostolului Ioan. Nu exista o omogenizare a canonului Nou Testamental, fiecare adunare folosindu-se de cea ce ajungeau să aibe în posesia lor. Având în vedere că copiile Noului Testament erau scrise pe piei de oi sau capre, erau necesare între 60-70 de piei pentru o singură copie, o investiție pe care multe adunări nu le puteau suporta (Arlandson). 

 

Aproape 300 de ani după scrierea ultimei cărți sfinte, Conciliul de la Hippo în 392, al 3 lea Conciliu de la Cartagina în 397, şi al 6 lea Conciliu de la Cartagina în 419 au încercat să omogenizeze structura canonului Noului Testament, în care Biserica să se folosească de aceleași manuscrise în învățătura Scripturilor. De abia la conciliu ecumenic din 1546, biserica Catolică ajunge să aprobe definitiv structura Canonica a Bibliei (Canonul Bibliei).  

 

Pe perioada a 15 secole, Biserica lui Cristos ajunge să se rătăcească în învățătură datorită unei lipse clare de învățătură. O serie de erezii referitor la Trinitate, la Dumnezeirea Cristosului, a rolului pe care Cristos îl joacă în mântuire ajung să ducă în eroare adunarea sfinților. Mai mult de atât, ”Biserica Mamă” timp de secole a interzis adunării sfinților posesia Scripturilor în orice limbă, inclusiv latină. Citirea Scripturilor fiind considerată o dovadă de erezie, istoria Creștinismului ne dă dovada unei erezii evidentă a puterii Bisericești, în contradicție totală cu învățătura apostolică de citire și studiere a Cuvântului lui Dumnezeu.

 

Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Ioan 5:39

 

Isus Cristos însăși a dat porunca cercetării Scripturilor, iar biserica oprește orice atentat de citire sau studiere a Sfintelor Scripturi. Într-un mod profetic Dumnezeu trimite o avertizare prin proorocul Osea poporului sfânt, care a avut o aplicație practică și Bisericii lui Cristos:

 

Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi! Osea 4:6

 

Lipsa de cunoștință a Cuvântului lui Dumnezeu a dus Biserica lui Cristos în rătăcire, ajungând să se bazeze pe tradiții și lucruri practicate din opiniile unora sau altora. Lipsa Scripturilor ca o busolă a recunoașterii învățăturilor apostolice au ajuns să ducă la rătăcire Adunarea Sfinților, astfel că în zilele noastre am ajuns să vedem așa de multe denominații cu doctrine Biblice direct opuse învățăturilor apostolice, chiar și a unora din părinții bisericii primare.

 

Diferențele doctrinare și de practică nu sunt singurele diferențe, dar și Canoanele Scripturale, în care Biserica Catolică și Ortodoxă au acceptat și scrierile apocrife cu o relevanță importantă în înțelegerea doctrinelor si practicilor. Cine suntem, ce facem și ce credem fiind definite de înțelegerile Scripturale la care am ajuns să aderăm.

 

* Problema Mântuirii

 

Fără să intru in detalii în divergențele de înțelegere a teologiei soteriologice, am ajuns să avem trei sisteme la care Creștinătatea a ajuns să le adopte:

 

-                      Universalismul - care susţine că Hristos a murit pentru toţi oamenii şi că în final toţi vor fi mântuiţi, fie în viaţa aceasta sau printr-o probare viitoare.

 

-                      Arminianismul - care susţine că Hristos a murit în mod egal şi nepărtinitor pentru fiecare individ al omenirii, nu mai puţin pentru cei care pier decât pentru cei care sunt mântuiţi: acea alegere nu este un act veşnic şi necondiţionat al lui Dumnezeu; acel har mântuitor este oferit fiecărui om, acest har el îl poate primi sau respinge după cum îi place lui să facă; acel har mântuitor nu este necesar permanent, ci cei care sunt iubiţi de Dumnezeu, răscumpăraţi de Hristos, şi născuţi din nou prin Duhul Sfânt, pot (fie ca Dumnezeu să vrea să lupte împotrivă) fi aruncaţi şi să piară veşnic.

 

-                      Calvinismul - susţine că un rezultat al căderii în păcat toţi oamenii sunt vinovaţi în sine, sunt corupţi, pierduţi fără speranţă; că din această mulţime căzută, Dumnezeu alege suveran unii pentru mântuirea prin Hristos, în timp ce trece pe lângă ceilalţi; că Hristos este trimis să răscumpere poporul Său printr-o ispăşire pur înlocuitoare; că Duhul Sfânt aplică în mod eficient această răscumpărare celor aleşi; şi că toţi dintre cei aleşi sunt aduşi în mod infailibil la mântuire. Doar acest punct de vedere este consecvent cu Scriptura şi cu ceea ce vedem în lume despre noi (Boettner).

 

Trei sisteme care au ajuns să despartă Creștinismul și fiecare denominație cunoscută. Dacă Arminianismul și Calvinismul apar la secolul al 16-lea, teologii secolului al 5 lea, Pelegius și Augustin au avut aceleași confruntări soteriologice, rupând Biserica și considerând ca eretici pe mulți care ar fi susținut înțelegerea soteriologică Pelagiană. Diferențele modului de mântuire a avut o influență drastică asupra bisericii în sensul ruperilor și discordie avute în sânul adunării sfinților.

 

Aceasta doctrină pune sub semnul întrebării suveranitatea lui Dumnezeu în mântuire, a unei obligații divine de mântuire a fiecărui păcătos, indiferent de viața și faptele trăite pe acest pământ, creând posibilitatea unei mântuiri după moarte.

Aceste sisteme aduc în discuție doctrine atașate posibilității Divine nu numai de mântuire dar și obligativitatea harului universal. Mai mult de atât, Biserica Catolică ajungând să susțină că mântuirea vine numai prin Biserică.  Conciliu de la Florence în anul 1442, definitivează această doctrină în care Biserica este modalitatea de împărțire a harului lui Dumnezeu, Biserica fiind cea prin care un păcătos primește harul lui Dumnezeu pentru mântuire (Most). Biserica Catolică susține că are autoritatea divină de interpretare a Scripturilor și Tradiției, un concept și învățătura care nu se găsesc pe paginile Bibliei.

 

În momentul în care Tradiția este invocată, principiile Scripturale sunt deja negate, acceptând conceptul unei revelații divine mai nouă care ar înlocui revelația originală a Duhului Sfânt. Fiecare denominație își are o tradiție și o practică, totuși nici o tradiție nu poate înlocui autoritatea Scripturilor și practica apostolică. Cultura și societatea zilelor noastre nu vor putea reface practica și trăirea de zi cu zi din primelor secole, dar în același timp nu are autoritatea schimbări doctrinelor și învățăturilor apostolice așa cum le găsim pe paginile sfintei Scripturi.

 

Mântuirea nu este un concept uman în care am obligat pe Dumnezeu să ne ierte păcatele și să ne dea viață veșnică. Limitările mântuirii sunt date de Cel care dă mântuirea ci nu de cel care o primește. Biserica nu este un portal a harului, și nici un distribuitor a mântuirii. Mântuirea nu se cumpără ci se primește în dar de la Dumnezeu.

 

* Problema Botezului

 

Uitându-ne la denominațiile Creștine, nu putem trece cu vederea diferențele de practică a botezului. Exista diferență nu numai în modalitatea de botez (stropit sau cufundat), dar și în aplicarea acestei învățături apostolice. Dacă în biserica primară evidențele ne duc la concluzia că botezul a fost o practică pentru persoane adulte cu capacități de acceptare și mărturie pe Hristos ca Domn, ajungem la secolul doi când practica botezului începe să includă copii mici, fără nici o facultate mintală de o alegere a credinței sau practicii de urmare a Cristosului.

 

Problema botezului devine un punct de separare în practică și înțelegere în contextul legăturii între botez și Mântuire făcută de unii sfinți a bisericii primare. Cea ce a schimbat cursul istorie în ce privește botezul, a fost înțelegerea doctrinei Botezului și ce reprezintă.  Doctrina păcatului și înțelegerea pasajului din Romani 5:12-21, a pus întrebări referitor la mântuirea copiilor mici.

 

12. De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

13. (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.

14. Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.

15. Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul, pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.

16. Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul, a adus osânda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărâre de iertare.

17. Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)

18. …Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.

19. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

20. Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;

21. pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

 

Nu s-a putut găsi un răspuns satisfăcător, așa că s-a apelat la textul din Ioan 3:5, dându-se o interpretare în sensul necesități botezului pentru regenerare, adică nașterea din nou.

 

Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

 

Pentru Catolici și Ortodocși, botezul este un act de regenerare, poarta intrări în Biserica lui Cristos în părtășie cu Cristos. Diferențele Teologice au persistat de secole și încă persistă, astfel că diferențele nu sânt numai doctrinare dar si de practica (Obeada). Neînțelegerea unui text ajunge să introducă noi interpretări, abandonând contextul și cultura evreiască necesară înțelegerii contextului Biblic, ajunge să transforme Biserica nu numai din punct de vedere doctrinar dar și de practică. Copii ajung să primească botezul preventiv în vederea asigurării veșniciei.

 

* Problema Icoanelor

 

Problema icoanelor a devenit o problemă în Creștinism când cultul imaginilor a fost introdus Bisericii lui Cristos. Originile acestei practici se pare că au fost inițiate de Creștini egipteni care au împrumutat practică din cultura lor în care portretul celui mort era văzut ca o legătură între sufletul celui decedat și trupul părăsit în formă de mumie. Imaginea mumiei se credea că avea puteri mistice care putea influența unele evenimente, astfel că scrisori erau adresate morților în vederea unor intervenții mistice (Petrenko). 

 

De la o practică păgână Egipteană, episcopi Creștini ajung să introducă cultul imaginilor în care sa ajuns la înțelegerea că aceste imagini pot fi scaunul puterii divine. Astfel că umanitatea poate fi în contact fizic cu divinitatea prin simplul contact fizic cu cea ce noi cunoaștem a fi icoană sau relicvă sacră. Fără nici o argumentare Scripturală a unei astfel de practici, Biserica adoptă practici păgâne de adorare a Dumnezeirii prin contact direct cu un portal fizic aici pe pământ, fie în Biserică sau în casele oamenilor.

 

Mișcarea Iconoclastă și Iconoclasm au ajuns să fie mărturia unei Biserici în căutarea unei practici Scripturale. Luptele din secolul 9 au ajuns să întărească mai mult conceptul iconologic Creștin, cimentând bine practica păgână de închinare la Dumnezeu prin intermediul icoanelor și a relicvelor sacre. Fără nici o dovadă Scripturală sau evidență istorică a apostolilor la o astfel de practică, Creștinismul se compromite practicilor păgâne Egiptene. Sola Scriptura dispare din conceptul Bisericii apostolice, tradiția ajungând să joace un rol mai proeminent și principal decât Scripturile.

 

Schimbări necesare în viața omului

 

Mântuirea, creșterea în Cristos, sunt necesități importante în viața fiecărui Creștin. Fiecare religie învață pe om calea veșniciei, a unei posibilități eterne, care nu poate fi ignorată. Avem multe întrebări în viață la care nu putem găsi un răspuns. Ne plângem de poverile vieții, căutând fericirea și o realizare personală care să ne aline bătrânețile.

 

Cine ne va ajuta în vederea veșniciei?

 

Ce trebuie să fac să îmi pot asigura viața veșnică?

 

Sunt întrebări care au măcinat mintea umană din totdeauna. Apariția atâtor religii și practici se datorează interesului pe care omul la dezvoltat cu gândul veșniciei. Solomon scria:

 

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. Eclesiastul 3:11

 

Dovada unei alergări în asigurarea veșniciei este o probă inevitabilă a prezenței lui Dumnezeu în Univers. Omul caută veșnicia, totuși rămâne să ne întrebăm cum o facem sau cine o face pentru noi? Pot lăsa ca Biserica să-mi asigura veșnicia, am încredere în cea ce Tradiția ar spune sau ar dori să mă facă să cred? Mă pot bizui pe cele spuse de unul și de altul, de cea ce un păstor sau preot mi-ar spune despre veșnicie?

 

Tot Scripturile prin profetul Ieremia ne avertizează de pericolul de a ne încrede în om, fie că sunt prieteni sau frați în Cristos.

 

"Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul! Ieremia 17:5

 

Problema veșniciei este prea importantă în viața fiecăruia să ne bizuim pe părerile unora sau altora. Citirea manuscrisului original în ce privește viața veșnică devine o necesitate primordială. Dumnezeu ne-a lăsat un mesaj important care merită să fie luat în considerare:

 

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. 2 Timotei 3:16-17

 

Dumnezeu ne-a lăsat un mesaj aparte prin scrierile Sfintei Scripturi – Biblia, cu scopul de a ne învăța și înțelege voia Sa. Scripturile ne învață dragostea lui Dumnezeu în Creație, cum a făcut Dumnezeu pământul și tot ce este pe el. În Scripturi descoperim cât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său fiu. Pe paginile Scripturi descoperim răutatea inimii omului și necesitatea Crucii în vederea iertării păcatelor. Scriptura ne descoperă șansa unică a mântuirii prin Cristos. Scriptura ne face cunoscut cheia împărăției cerului prin jertfa Crucii. Acest manuscris devine cea mai mare bogăție pe care o creatură poate să aibe, mai prețios decât orice aur sau mărgăritar.

 

Pot avea încredere într-o instituție sau un om care să mă ajute să înțeleg mesajul Evangheliei pentru veșnicie?

 

Istoria Bisericii ne arată cursul periculos prin care Tradiția a ajuns să înlocuiască mesajul lui Dumnezeu. Diferențele de opinii ne-au despărțit în zeci de denominații în care toți ne facem cunoscuți ca apărători a unei adevărate Credințe. În fața tuturor declarațiilor și practicilor Creștine din zilele noastre, singura confirmare a unei realități care ne poartă spre veșnicii este corectarea vieții și credinței în baza Cuvântului lui Dumnezeu ci nu a unor opinii periculoase.

 

Nu știu care este adevărata denominație păstrătoare a adevărurilor Biblice, însă cunosc credința adevărată în Cristosul care dă viață veșnică celor care au ajuns să-l mărturisească ca Domn și Mântuitor. Schimbarea vine în urma intervenții divine ci nu a unei dorințe profitabile a asigurării veșniciei. Scripturile conțin direcția și modalitatea mântuirii, restul este numai o vorbă, o poveste a cea ce au făcut înaintașii noștri. Lăsați pe Cristos să fie Domnul vostru!

 

Coram Deo! Shalom!

 

Lucrări citate:

 

Arlandson, J. (fără an). Basic Facts on Producing New Testament Manuscripts. Preluat pe 2013, de pe biblicalstudies.org.uk: http://www.biblicalstudies.org.uk/pdf/jma/nts-mss_2_arlandson.pdf

 

Boettner, L. (fără an). Planul Sistemului. Preluat pe 2013, de pe Biblioteca Vox Dei: http://www.voxdeibaptist.org/outline_system_trd.htm

 

Canonul Bibliei. (fără an). Preluat pe 2013, de pe Biblioteca Vox Dei: http://www.voxdeibaptist.org/canonul_bibliei.htm

 

Most, W. G. (fără an). The Church and Salvation. Preluat pe 2013, de pe Eternal Word Television Network: http://www.ewtn.com/faith/teachings/chura5.htm

 

Obeada, C. (fără an). Botezul Copiilor Mici In Primele 5 Secole a Crestinismului. Preluat pe 2013, de pe Biblioteca Vox Dei: http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

 

Petrenko, V. I. (fără an). Teologia icoanelor: o perspectivă protestantă. Preluat pe 2013, de pe Biblioteca Vox Dei: http://www.voxdeibaptist.org/teologia_icoanelor.htm

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate