Nostra Aetate

În Zilele Noastre

„Făţarnicii trăiesc lung şi bine”

 de Caius ben Obeada

Bisericile baptiste la fel ca şi restul bisericilor evanghelice folosesc un limbaj particular. Un visitator al bisericilor noastre cu uşurinţă este identificat a fi „nepocăit” prin limbajul pe care-l foloseşte. Totuşi mult mai greu este de identificat cei care ajung să înveţe limbajul „pocăiţilor”, ajungând să se identifice a fi membri bisericilor noastre.

Astfel am ajuns să avem în rândurile bisericilor noastre indivizi care se identifică a fi diaconi, presbiteri, învăţători de şcoală duminicală chiar şi pastori care sunt străini Cuvântului, care vor ajunge să fie în rândurile celor care v-or spune:

„Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” (Matei 7:22)

Cristos ajungând să le aducă aminte că nu i-a cunoscut niciodată:

„Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi cari lucraţi fărădeleage.” (Matei 7:23)

Totuşi nici asta nu ar fi problema având în vedere numărul limitat al diaconilor, presbitrerilor, învăţătorilor de şcoala duminicală sau al pastorilor pe care-i avem în bisericile noastre. Pericolul cel mai mare şi mai puţin identificat sunt cei care într-un mod mai tăcut trăiesc o viaţă zilnică fără Cristos, care ajung să influenţeze viitorul bisericilor noastre prin puterea votului pe care-l au ajungând să ia decizii în lipsa Duhului Sfânt, opinia şi părerea lor ajungând să fie un indiciu al direcţiei pe care o biserică decide să o implimenteze.

Într-o biserică la o adunare generală, păstorul decide să facă cunoscut bisericii că el nu are timp să se ocupe de tineret pentru că nu a primit acest dar special din partea Domnului. Acest anunţ a ajuns să pună biserica la un impas în continuarea lucrări cu tineretul. Din rândul membrilor biserici nu s-a găsit nici un voluntar care să preia lucrarea, iar cei care ar fi vrut nu ar fi „aprobaţi” de către păstor şi diaconat. Prospectul angajări unui păstor pentru tineret devenind eminentă.

Această biserică cu mare greutate ajungea să-şi menţină păstorul, cheltuielile lunare devenind o povară care cu mare sacrificiu ajungea să fie purtate. Angajarea unui păstor al tineretului devenind o imposibilitate financiară. La o adunare generală  „săracii”  bisericii erau cu lozinca „încrederii în Dumnezeu” de unde vin şi banii. Unii mai prudenţi cereau un sacrificiu financiar al membrilor pentru susţinerea financiară a acestui nou păstor. Alţii se întrebau dacă la o sută de membri şi posbilităţile financiare actuale o astfel de investiţie era posibilă. Întrebări care nu îşi găseau răspuns imediat, la o grabă în angajarea unui păstor cu orice risc posibil.

Nu mult timp trece şi adunarea generală votează angajarea unui păstor al tineretului, fără ca biserica să fi avut ocazia să-l fi cunoscut, totul bazat in informaţiile pe care păstorul le-a furnizat personal. Păstorul este angajat, activităţile tineretului încep, tineri nu sunt încântaţi de atitudinea păstorului, ca la următoarea adunare a bisericii noul păstor să facă cunoscut că el nu este chemat să lucreze cu tineretul şi că a fost chemat să lucreze cu biserica, funcţia lui fiind de păstor asistent. Între timp tineretul a emigrat la o altă biserică vecină unde activităţile tineretului erau pline de viaţă, misiune, ore de rugăciune, o viaţă pe care tineri bisericii noastre o dorea.   

O majoritate a unor „credincioşi” fără Cristos ajung să falimenteze biserica financiar şi spiritual, ca în câţiva ani păstorul bisericii împreună cu păstorul tineretului să părăsească biserica pentru perspectiva unei biserici mai sănătoase financiar care le asigura o stabilitate financiară. Dece bisericile noastre dau faliment? De ce făţarnicii bisericilor noastre trăiesc lung şi bine?

Pe aceşti făţarnici nu îi vei putea identifica în baza limbajului. Ei nu vor fi identificaţi în urma unor păcate care să fie uşor identificate, dimpotrivă sunt lucrători în biserică care de fapt nu au ajuns niciodată să-L cunoască pe Crostos personal. Scripturile şi predicile ajung să-i aducă la o cunoştinţă istorică a lui Cristos, ajung să cunoască învăţăturile Biblice şi păstrând o formă socială şi morală a învăţăturilor Scripturale, niciodată ajungând să cunoască personal pe Cristosul Bisericii Sale.

Pericolul bisericilor nu este Satana sau liderii bisericilor, ci majoritatea nepocăiţilor care au ajuns să-şi câştige membria prin apa botezului, a unei aderenţe de principiu la un club social. Infiltrarea unor oameni fără Dumnezeu în biserica lui Cristos a ajuns să-l scoată pe Cristos afară din biserica Sa, ajungând să-l găsească în afara bisericii spunând:

„Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20)

Cristos cere membrilor să-L lase să intre în biserica Sa. Cristos cere să oprim voturile democratice şi opiniile personale care au ajuns să ne falimenteze şi să-L scoată afară din biserica Sa. Trezirea spirituală este naşterea din nou a acestor membri care ajung să-L identifice pe Cristos ca Domn şi Mântuitor. Soluţia făţarnicilor este în Cristos. El este soluţia bisericilor noastre, a păstrării identităţii baptiste pentru generaţiile viitoare până la venirea Sa.

Coram Deo! Shalom!

sus