![]() |
![]() |
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|
![]() |
În Zilele Noastre
Cunoscându-L pe Mesia (introducere) de Caius ben Obeada
Trăim zile tulburătoare care, pentru mulţi teologi şi specialişti în domeniul escatologic, prevăd o apropiere eminentă de venirea Domnului Isus. Michael G. Mickey un specialist în escatologie a scris un articol în care menţiona 42 de semne a venirii lui Cristos (1). Printre semnele eminente observate în zilele noastre s-ar putea menţiona:
· „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte." (Daniel 12:4)
În zilele din urmă mulţi vor citi şi cunoştinţa va creşte. Studiile escatologice au deschis apetitul citiri şi studiului cărţilor apocaliptice, cu prevalenţă a cărţilor lui Daniel şi a Apocalipsei. Librăriile ajung să fie pline de materiale conţinând studii şi comentarii a acestor cărţi.
· „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,” (2 Timotei 3:1-2)
Nu cred că este cazul să comentăm acest verset atâta timp cât se poate observa cu uşurinţă diferenţele de comportare şi maniere între generaţiile trecute şi cele din zilele noastre.
· „Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă spăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.” (Marcu 13:7-8)
Combinaţia conflictelor, cutremurelor, foametei şi tulburărilor ne semnalizează semnele sfârşitului.
· „În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.” (2 Petru 2:1)
Teologia liberală a ajuns să se lepede de Cristos, să accepte Darvinismul şi să readucă Scriptura la nişte poveşti din secolul 1. Tot mai mulţi „creştini” au ajuns să pună sub semnul întrebării autoritatea Scripturilor şi a Cristosului ei.
· „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor...” (1 Timotei 4:1)
Fiecare denominaţie şi confesiune cunoscută în rândurile Creştinătăţii au ajuns să fie separate în baza neînţelegerilor doctrinare şi de practică. Un alt semn al unei apropieri de timpurile de sfârşit.
Semnele venirii atrag atenţia venirii unui personaj apocaliptic cunoscut a fi Mesia. Un caracter pe care fiecare religie a lumii ajunge să-l aştepte, ca un promis a lui Dumnezeu. Astfel că, Mesia ajunge să fie întâlnit în scrierile de escatologie a Budismului, Hinduismului, Islamului, Iudaismului şi a Creştinismului. Scrieri datând de sute şi mii de ani ajung să trezească interesul studiului şi a unei acceptări comune în ceea ce priveşte semnele eminente a venirii lui Mesia.
Semnificaţia numelui Mesia
Mesia este un titlul, ci nu un nume, care denotă oficiul celui care este uns a fi Rege, Profet şi Marele Preot. Scrierile Vechiul Testament ne fac cunoscut o ungere specială a celor trei oficii, însă nimeni nu a ajuns să ocupe toate trei oficiile sub titlul de Mesia. În mod escatologic, oficiu de Mesia este rezervat celui care, în mod profetic, ajunge să fie întruparea Regelui, Profetului şi Marelui Preot, un uns a Dumnezeului Veşniciei.
Dicţionarul limbii engleze Merriam Webster face următoarea conotaţie referitor la etimologia termenului Mesia:
Etymology: Hebrew māshīaḥ & Aramaic mĕshīḥā, care literar este tradus – uns, miruit. (2)
Din punct de vedere Iudaic şi al Creştinismului, Mesia devine un titlu important în contextul sutelor de profeţii care fac aluzie la acest titlu, şi a persoanei care va ajunge să întrupeze responsabilitatea acestui oficiu. În Scripturi, cel puţin trei pasaje, în mod specific, folosesc acest termen: Dan. 9:25-26, Ioan 1:41 şi Ioan 4:25. Traducerea Vechiului Testament în greacă de către cei 70 de evrei, în versiunea Septuaginta, ajunge să folosească termenul Χριστός (Khristós) – Cristos, tradus unsul pentru traducerea termenului ebraic Mesia. Astfel s-a ajuns ca în contextul Iudaic evrei să aştepte pe Mesia, pe când Creştinătatea să aştepte pe Cristos, recunoscând pe Isus ca Cristos, Uns a lui Dumnezeu, trimis din veşnicii.
Titlul de Mesia a acaparat imaginaţia multora de-a lungul secolelor, astfel că o serie de visători evrei, dacă nu eretici, au ajuns să sugereze că sunt Mesia. În numărul acestor eretici de-a lungul secolelor se pot număra:
· Simon (circa. 4 î. Cr.), un sclav a lui Irod cel Mare. · Athronges (circa. 3 î. Cr.), un păstor (cioban) care s-a revoltat împotriva romanilor şi a lui Irod Archelaus. · Judas (Iuda) din Falilea, fiul lui Hezekiah/Ezekias, un membru a partidei Zeloţilor care sau revoltat împotriva Romanilor la anul 6 d. Cr. · Theudas, care a avut o viaţă scurtă şi care a murit la anul 46 d. Cr., într-un atentat revoluţionar împotriva romanilor. · "Profetul Egipţian", care la anul 55 d. Cr., împreună cu 30.000 de evrei au înscenat exodul, fiind masacraţi de procuratorul roman Antonius Felix. · Menahem ben Judah, care ar fi fost fiul lui Iuda din Galilea, s-a revoltat împotriva lui Agripa al II-lea, după care ar fi fost omorât de un rival a partidei Zeloţilor. · Vespasian, în jurul anului 70 d. Cr., ar fi pretins să fie Mesia, după cele scrise de istoricul evreu-roman Josephus. · Simon bar Kokhba (circa 135 d. Cr.), a format statul evreiesc pentru o scurtă perioadă de timp, în final pierzând al doilea război evreo-roman. · Moise din Creta, care în jurul anilor 440-470, a convins pe evreii din Creta să meargă în mare şi să se întoarcă în Israel. El ar fi dispărut după această încercare falimentară. · Ishak ben Ya'kub Obadiah Abu 'Isa al-Isfahani (684-705), care a condus o revoltă în Persia împotriva lui Umayyad Caliph 'Abd al-Malik ibn Marwan. · Yudghan, un ucenic a lui Abu 'Isa, care a continuat credinţa după ce Isa a fost omorât. · Serene, care prin ani 720 s-a declarat a fi Mesia şi care a susţinut expulzarea musulmanilor şi ţinerea legilor rabinice înainte de a fi arestat, ca mai târziu să renunţe la titlul de Mesia. · David Alroy, născut în Kurdistan, care în jurul anilor 1160 s-a revoltat împotriva califului, mai târziu fiind asasinat. · Nissim ben Abraham, un alt Mesia a anilor 1295. · Moses Botarel din Cisneros, un vrăjitor din anii 1413, care ar fi susţinut că poate să facă combinaţii a numele lui Dumnezeu. · Asher Lemmlein, un german de lângă Veneţia care s-a proclamat a fi un înaintaş a lui Mesia în jurul anilor 1502. · David Reubeni (1490-1541) şi Solomon Molcho (1500-1532), aventurieri care au călătorit prin Portugalia, Italia şi Turcia, în final să fie arşi pe rug de către Papa de la Roma. · Sabbatai Zevi (1626-1676), un evreu otoman care s-ar fi declarat a fi Mesia, dar care s-a convertit la islam şi care încă mai are urmaşi în Donmeh, o secta evreo-cipriotă, care practică Islamismul. · Jacob Joseph Frank (1726-1791), care s-a declarat a fi împăratul David încarnat, şi care predica o sinteză a Creştinismului şi Iudaismului. · Menachem Mendel Schneerson (1902-1994), un Rabin Chabad, care a încercat să pregătească calea lui Mesia. Cu toate acestea, mulţi din urmaşii săi au crezut şi cred că el a fost şi este Mesia. (3)
Aceasta ar fi o lista a celor care din neamul evreiesc s-au declarat a fi Mesia, un Uns a lui YHVH, care au încercat să elibereze poporul evreu de sub robie. Totuşi, în Evanghelia după Matei, însuşi Isus Cristos ne avertizează de aceşti impostori când spunea:
„Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.” (Matei 24:5)
O altă listă compilată cu numele celor care, din rândurile Creştinismului, s-ar fi declarat a fi Mesia, are enumerată pe următorii candidaţi:
Aceasta este o listă de fanatici care s-au declarat a fi Cristosul, inducând în eroare pe mulţi, aşa cum Isus Cristos, cu doua mii de ani în urmă, învăţa biserica Sa.
Mesia nu este o fascinaţie iudeo-creştină, ci o speranţă mondială, îmbrăţişată de multe religii ale lumii. Profeţii şi sute de scrieri expun venirea acestui caracter în majoritatea religiilor. Astfel, descoperim că Mesia de fapt este o întrupare a unei soluţii mondiale. Analizând teologia escatologică a religiilor lumii descoperim următoarele:
BUDISMUL – aşteaptă pe Maitreya – tradus "Unificatorul Lumii", sau mai simplu cunoscut sub numele "Prietenul".
HINDUISMUL – aşteaptă pe Kalki sau Javada – al nouălea şi ultimul Avatar care se va încarna în occident.
ISLAMUL – aşteaptă pe Muntazar (pentru Sunni) şi al "Doisprezecelea Iman" pentru Şiiţi.
IUDAISMUL – aşteaptă pe Mesia, promis de YHWH poporului ales.
CREŞTINISMUL – aşteaptă pe Mesia în persoana Cristosului promis de Dumnezeu.
Cele cinci mari religii ale lumii în teologiile lor profetice aşteaptă un lider în persoana Unuia care o să fie recunoscut a fi Mesia. Pentru a identifica care este adevăratul Mesia v-a trebui să analizăm pe scurt fiecare religie şi înţelegerile ei în ceea ce priveşte persoana lui Mesia. |
![]() |
![]()
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate |
![]() |