Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 NOSTRA AETATE
 

 

 

Colaboratori
Arhiva
Caută în site
Despre noi
Contact

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Media
Poşta Redacţiei

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

Când gunoaiele sunt în fața casei

 

 de Caius ben Obeada

 

 

În septembrie 2011, după celebrarea a zece ani de la tragedia actului teroristic din 2001, am fost binecuvântat într-un mod deosebit. Era o zi ploioasă când Marcus (băiatul meu) îmi face observația de comoția din fața casei vecinului. Nu știam ce se întâmplă, însă în câteva minute restul vecinilor erau în fața caselor, unii dintre ei adunați la o sedință de stradă. Era ora 16:30 când am ieșit și eu în stradă să văd despre ce este vorba. Plouase de cel puțin 5-6 zile, canalizările erau pline de apă, vecinii stăteau în ploaie la discuții. În scurte cuvinte mi se spune să ne pregătim de evacuare, o sa fim inundați din nou ca și în anul 2006, dacă nu mai rău. Mi s-a spus că, probabil până dimineața, primăria va anunța evacuarea. M-am întors în casă să împărtășesc vestea cu restul familiei. Ca orice om, nu am luat în serios avertismentul, gândindu-mă că noi avem un Dumnezeu care nu va îngădui o astfel de tragedie. I-am anunțat și pe părinți despre inundația eminentă pe care primăria o anticipează, un anunț pe care și ei îl desconsideră în baza credinței că o astfel de tragedie nu va fi îngăduită de Dumnezeu.

 

Ca Toma necredinciosul, împreuna cu familia decidem să mergem să verificăm unde a ajuns apa, dacă râul a trecut peste limitele normale. Spre surprinderea noastră, râul nu numai că depășise limitele normale, deja mergea spre casele parcului satului, la o stradă depărtare de casele noastre. Imaginile văzute au ridicat o întrebare de credință pentru noi, "oare va îngădui Dumnezeu să fim inundați?” La 18:30 mașinile pompierilor ajung pe strada noastră, mergând din casă în casă să anunțe oficial că până la ora 21:00 suntem obligați să evacuam casele. Necredința continuă și ajungem la concluzia că Dumnezeu totuși va avea grijă de noi și inundația nu ne va afecta. La ora 19:30 strada deja era plină de mașini, vecinii în toată forța adunând ce se putea de prin casă, umplând mașinile cu haine și alte lucruri necesare. Unii care aveau etaj la casă, lucrau din greu să salveze ce puteau prin mutarea lucrurile la etaj. La ora asta am început și noi să ne întrebăm dacă credința noastră ne va salva casa.

 

La ora 20:00 toată casa era deja în comoție, mutând cărțile bibliotecii, electronicile, actele, pașapoartele, haine, tot ce am putut sa mutăm la etaj și tot ce am avut nevoie sa luăm cu noi în mașini. Părinții, și ei cu râvnă, au început să mute lucrurile, să decidă ce se merită salvat și ce ar putea să piardă. La ora 22:00 Marcus conduce mașina lui tata cu tot ce au avut ei nevoie (medicamente, acte, mâncare, haine), și tot ce a încăput, spre direcția casei verișoarei mele, care statea în deal, departe de râu. Marcus venea din urmă cu mini-van-ul umplut cu tot ce aveau nevoie copiii mai mici, și sunt trimisi în direcția unor prieteni de familie, care și-au luat responsabilitatea cazări temporare a copiilor. Înainte de plecare, ne strângem la masă unde aducem mulțumire Domnului rugăndu-ne ca protecția Sa să rămână peste familia noastră, în ciuda necredinței noastre. Cu un sărut de mamă, Marcus (17 ani) și Julia (10 ani) ne părăsesc. Kimberly, a doua fată, era la servici la aproximativ 17 kilometri de casă. După multe încercări telefonice ajungem să vorbim cu ea să vina imediat acasă după servici, să-și ia hainele și ce are nevoie... că vine inundația.

 

La ora 01:00 la colțul casei apa deja era de peste o palmă, venind spre casa noastră. Pe ploaie, în fața casei, aud o mașină venind în viteză spre noi. Imediat am recunoscut mașina lui Kimberly şi respiram ușurați că fata a ajuns acasă. În jumătate de oră mașia lui Kimberly era plină de haine și ce mai aveam nevoie; după ora 01:30, mașina noastră și a fetei erau ultimele mașini care părăseau strada si cartierul. În momentul în care ne luam la revedere de la casa, mașinile erau deja mai mult de o palmă sub apă. După ora 02:00, cu lacrimi în ochi, ne luam la revedere de la fata noastra, ea plecând la prietena ei, pe când eu, nevasta și câinele, ne îndreptam spre școală, unde erau cazați refugiații satului. Acolo era o sală de sport plină de oameni pe saltele de sport, acoperiţi cu câte o pătură, încercând să fugă de realitatea pierderii caselor și a lucrurilor adunate în viețile lor.

 

În a treia zi, pe strada noastră era peste un metru şi jumătate de apă, bărcile încă salvând câinii și pisicile părăsite în timpul evacuării. După zece zile apele s-au retras, ajungând să putem vedea casele si rezultatul pierderilor. În aceiași zi, cu mănuși, lopeți, furtunul de apă, familia mea începe a face curat în gunoaielor lăsate de inundație. În câteva zile ajungem să avem peste 80 de tone de gunoaie depozitate în fața casei, unde cupele tractoarelor umpleau camioanele municipalității. În 10 zile, Dumnezeu ne curață casa de lucurile strânse în ani de muncă, lucruri adunate cu sudoarea frunții, ajung să fie aruncate - tot cu sudoare - în gunoiul veșniciei. În urma acestei binecuvântării, cîteva observații și reflecții doctrinare merită subliniate.

 

Ce înseamnă să ai credință în fața necazului?

 

La biserică și în fața adunări sfinților, cu tărie cântăm cântarea:

 

"A noastră credinţă are temelie,
Al Domnului Cuvânt
Ce stă-n vecie,
Prin care ne-a descoperit
Mila Lui,
/: Dând pe unicul Fiu :/ x3
Al Său pentru noi."

 

Ce însemnătate au aceste cuvinte pentru credincioșii Domnului? Credința noastră este fondată pe ceea ce noi credem că Dumnezeu ar trebui să facă sau, în ciuda adversității, credința noastra este în încredințarea că Dumnezeu decide conform Suveranității Sale? Este credința noastră că Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurile? Credința mea ar fi salvat casa, sau ar fi trebuit să am credință că Dumnezeu îmi va salva casa? Întrebări practice care trebuie luate serios în considerație. De multe ori dăm sfaturi altora să aibă credință că Dumnezeu va rezolva problemele vieții, însă uităm să spunem că soluția lui Dumnezeu nu este cea pe care noi o gândim sau o așteptăm.

 

Credința nu este o teorie a încrederii, ci a trăirii. Atitudinea vieților noastre, în ciuda adversității, este mărturia unei trăiri practice în Cristos, unde nu visurile și încredințările noastre formează doctrina credinței noastre, ci mărturia Domnului prin viețile noastre, așa cum a fost demonstrată de înaintașii noștri, robii Domnului. Prin pierderile pe care le-am avut am ajuns să înțeleg că încercarea credinței mele nu a fost în ceea ce eu am crezut despre Dumnezeu, ci în ceea ce Domnul a crezut despre mine. Încercare credinței a fost practic în atitudinea unui rob de a se încrede total în autoritatea Stăpânului Său. Nu credința mea m-a salvat sau ajutat, ci prezența viea a unui Stăpânitor care are grijă de copii Săi. Dacă aș fi avut credință cât o boabă de muștar, poate că aș fi avut o întâietatea în fața Domnului meu, însă neputința mea m-a pus în fața Atotputerniciei unui Dumnezeu care este în control și care, în ciuda credinței mele, și-a arătat bunătatea Sa față de familia mea.

 

Care este obligația lui Dumnezeu fața de copiii Săi?

 

Este mare confuzie între copiii Domnului în ce privește obligația lui Dumnezeu față de copiii Săi. Unii au ajuns la încrederea că copiii Domnului sunt favorizați în ce privește primirea binecuvăntările materiale pe acest pământ. Unii merg pe ideea că credința este cea care determină mulțimea binecuvântărilor pe care un copil al Domnului ar trebui să le primească. Teologia bogățiilor personale, în baza credinței, a corupt pe mulți să creadă că Domnul ar avea obligații față de copiii Săi, în baza încredințării pe care un copil al Său o manifestă. Isus învăța poporul evreu despre promisiunile lui Dumnezeu spunând:

 

De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

(Matei 6:25-26)

 

Mesajul lui Cristos era clar "nu vă îngrijorați". Un mesaj simplu și concis, fără promisiuni speciale prin care Dumnezeu își ia obligația că ne va împlini dorințele sau plăcerile.

 

Apostolul Petru învăța adunarea sfinților:

 

”Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7)

 

Petru ne spune că Dumnezeu se îngrijește de noi, nu cum am vrea noi, ci cum El găsește de cuviință. Ideea că Dumnezeu ar avea obligații față de noi, în conceptul unei nevoi în opinia minții omenești, este total greșită și nebiblică. Dumnezeu își ia obligația îngrijirii față de copii Săi în momentul măntuirii, în care o persoană devine rob a lui Cristos, nu prin voința proprie ci prin Atotputernicia lui Dumnezeu, care din veșnicii a chemat pe unii la viață veșnică.

 

Ce mărturie aducem în ziua necazului?

 

Problema mărturiei personale în momentele de încercare este esențială în promovarea laudei lui Dumnezeu. De obicei suntem tare veseli duminicile și la fiecare moment în care suntem expuși prezenței copiilor Domnului. Care este mărturia noastră în fața colegilor de muncă, la scoală, în viaţa socială? Când am pierdut valorile materiale a strădaniei mele de ani de zile în America, care credeți că a fost atitudinea mea? În timpul inundație am cumpărat o plăcuță care spunea în engleză:

 

”I lost everything, and I still have some left over.”

”Am pierdut totul și tot mi-a rămas ceva.”

 

Nimic nu este pierdut fără voia sau îngăduința Domnului. Tot ce am avut a fost datorită binecuvântării Sale şi nu a capacității mele de agonisire. Am fost conștient de această realitate de mulți ani, mulțumind Domnului de ceea ce am avut parte până acum. Lauda Domnului nu este un serviciu de buze, ci o realitate lăuntrică prin care un rob dă slava Stăpânului Său, indiferent de circumstanțe.

 

Când nimeni nu te ajută, și frații te abandonează, care este atitudinea ta față de ei?

 

Unora le place să bocească, să se plângă să atragă atenția la cât mai mulți să fie ajutați, uitând că ajutorul vine din partea Domnului. Nu pot enumera cazurile care mi-au fost adresate să ajut, unii cu o sinceritate aparte, alții încercând să câștige un ban nemeritat. Scripturile ne aduc aminte să nu ne îngrijorăm, totuși, natura păcătoasă și slăbiciunea ne împinge la disperare.

 

Dumnezeu m-a pus în niște circumstanțe care mi-au încercat mărturia și credința. Trebuie să mărturisesc că am rămas dezamăgit când am realizat că nimeni nu ne vine în ajutor, mai ales pe cei care m-aș fi așteptat să ne ajute ca familie și ca frați în Cristos. Curățenia casei a durat aproape două săptămâni. Împreună cu nevasta și copiii, fiecare kilogram a fost cărat cu mâinile noastre, cu excepția unor zile cînd prietenii de școală a lui Marcus au venit să-l ajute, și cîteva ore a unor surori de la biserică care au venit și ele să dea o mână de ajutor. Mulți au știut de situația noastră, întreaga familie era împrăștiată în 3 familii din sat. Realizând că suntem fără resurse financiare sau materiale, ochii ni sau îndreptat mai mult spre Domnul. Daca pâna la acest pas am crezut că totuși mai este o șansă de ajutor din partea familiei și prietenilor, realitatea nu ne-a dus la disperare, ci la o încredere totală în mâna Domnului.

 

În momentul în care am recunoscut Suveranitatea Domnului, de abia atunci lucrurile au început să ia o întorsătură divină. În loc să vedem fețele familiei și a prietnilor, am ajuns să fim ajutați de cunoscuți și organizații catolice, şi nu baptiste. Un înger al Domnului a fost trimis cu un cec de $2,000 USD din partea Domnului, un ajutor neașteptat de la un prieten pierdut cu ani în urmă. Fără bani în bancă, cu o neputința financiară de a înlocui imediat pierderile necesare trăirii (aragaz, mașina de spalat si uscat, încalzire în casă, scaune, pereții casei, ușile, etc...), ne-am încredințat în mâna Domnului total. Am luat exemplu furnicilor, fără plânsete și boceală, ne-am concentrat energiile în repararea casei care Domnul ne-a dat-o, la pasul financiar pe care Domnul l-a aranjat din veșnicii.

 

Ne-am fi așteptat să primim ajutor din partea fraților? Da. Totuși nu am primit nici un semn de viață. Ne-am supărat din cauza răcelii primite? Nicidecum, pentru că credința primită nu a fost o încredințare in ceea ce frații ar face pentru noi, ci în ceea ce Domnul avea să facă pentru noi. Principiile biblice trebuiesc bine înțelese înainte de a face acuzații împotriva fraților și robilor Domnului. Orice acuzație adusă fraților este adusă Cristosului, ceea ce ar trebui să alarmeze pe mulți obișnuți să aducă critică copiilor Domnului. În cazul meu se pare că Domnul nu a pus pe inima fraților mei să mă ajute, o decizie divină pe care a trebuit să o accept. Iov a trebuit să acepte mâna Domnului, așa cum și mulți alții au făcut-o înaintea mea. Nu-ți judeca frații când Cristosul este Domnul tuturor.

 

Ce comori ne strângem ca să le aruncăm mai tărziu la gunoiul veșniciei?

 

După inundație soția mi-a atras atenția la ceea ce strâng, pentru că o să ne fie greu să curățăm din nou casa de gunoaie. Domnul ne avetizează "să nu ne strângem comori pe acest pământ unde le mănâncă moliile și rugina (Matei 6:19).” Problema strângerii comorilor este în natura umană, de asemănare cu furnicile care sunt strângărețe pentru zilele grele. Problema omului este în faptul că a ajuns să adune mai mult ca o furnică, peste necesitatea normală de viețuire, un lucru care ajunge să fie în natura păcătoasă a omului, de a strange mai mult decât trebuie. În pustie, evreii strangeau mai multă mană decât le trebuia, cu frică că nu la va ajunge, tot surplusul ajungând să se strice. Din multele lecții primite prin această inundație, problema strângeri selective a lucrurile devine o lecție practică de trăire.

 

Nu am nici un plan de a înlocui ce am pierdut, conștient că voi avea nici mai mult nici mai puțin decât am nevoie. Problema abținerii de la strângerea comorilor este o problemă a naturi păcătoase în care ne-am născut, a unor dorințe personale care nu își au validitate în principiile Biblice lăsate de Cristos și apostolii Domnului.

 

Concluzii

 

Inundațiile anului 2011 au fost și rămân niște lecții doctrinare și practice de trăire în Cristos. Trăirea și mărturia devin practica trăirii în Cristos. Mărturia robilor Domnului este evidența prezenței lui Cristos pe acest pământ. Milogeala, cerșitul, plângeri și exagerări sunt de natura păcătoasă, ale omului care a uitat sau nu are încredere în promisiunile divine. Când eram copii, părinții mei erau pe genunchi când nu aveam ce mânca, practica credinței lor m-a învățat și pe mine principiul genunchilor de rugăciune, de mulțumire pentru tot ce avem, chiar și în puținul familiei mele. Dumnezeu binecuvintează copiii Săi, dar nu în principiile gândirii noastre păcătoase, ci a nevoilor prevăzute din veșnicii numai spre slava gloriei Sale.

 

Coram Deo! Shalom!

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate