Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 NOSTRA AETATE
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

Când liderii ne-au părăsit

 de Caius ben Obeada

 

Uitându-mă în urmă îmi este greu să descriu umbra anului 2009, suferinţa adusă de dezastru economic, pierderea serviciilor, sponsorizărilor şi greutăţilor în care biserica Domnului a ajuns. O reflecţie mă face să cred că ne-ascultarea şi puţina credinţă la care am ajuns ne-a adus suferinţă, punându-ne într-o situaţie mai puţin plăcută când încercăm să ne uităm spre următorul an. În aceste momente îmi aduc aminte de cea ce Dumnezeu i-a spus lui Iov:

„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere?”
(Iov 38:2)

„Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale?”
(Iov 38:11)

Unul din pericolele cele mai mari pe care am ajuns să le trăiesc este incertitudinea cunoaşteri voii lui Dumnezeu. Cunoscând Scripturile nu ne ajută prea mult în cunoaşterea şi înţelegerea voii lui Dumnezeu, atâta timp cât prezenţa Duhului Sfânt este inexistentă. Câţi învăţaţi nu am ajuns să cunoaştem, să fim fermecaţi de cuvântările lor, şi totuşi să fim perplecşi de alegerile şi puţina chibzuinţă de care dau dovadă? Doctori în teologie fără chibzuinţă, pastori care au ajuns să-şi abandoneze adunarea sfinţilor pentru interese personale.

În faţa Cuvântului lui Dumnezeu ajungem să fim cercetaţi, Duhul Sfânt penetrând inima împietrită a oricărui muritor. În faţa acestui Cuvânt ajung să reflectez la cea ce am ajuns să cunosc şi să recunosc greşelile fraţilor mei, când vorbele altora au ajuns să înlocuiască Cuvântul Dumnezeului nostru. Cea ce s-a decis la Comăneşti a ajuns să aducă separare de opinii de caracter doctrinar şi istoric, comunităţii baptiste române. La sfârşit de an am ajuns forţaţi să reflectăm asupra decizie liderilor noştri, unii dintre ei făcându-ne cunoscut opiniile lor.

Cum s-a ajuns la această decizie?

Sunt multe speculaţii care are putea fi făcute, însă trebuie să ne uităm la adevăraţi duşmani pe care îi avem.

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva răutăţilor care sunt în locurile cereşti.”

(Efeseni 6:12)

Ne este uşor să ne uităm la carne şi să învinuim neputinţa unor muritori care au ajuns să decidă soarta comunităţii baptiste. Problema nu este în decizia pe care au ajuns să o ia ci în neputinţa noastră de a rămâne în ascultarea Cuvântului Său. Drumul greşit care ne-a dus la Comăneşti mă face să reflectez la cel puţin 5 lucruri care ne-au îndreptat paşi spre această staţiune unde liderii noştri sau întâlnit să trateze viitorul baptist.

1. Necredinţa

Uitându-ne la istoria poporului lui Dumnezeu, deseori am putut observa nepocainţa poporului, şi rătăcirea lor. 40 de ani în pustie, mergând roată datorită necredinţei, sute de mii de evrei înmormântaţi în pustie, totul datorită ne-credinţei. Ce-am făcut din bisericile noastre de la revoluţie până acum? Numărul credincioşilor a scăzut în ciuda tuturor eforturilor pe care le-am făcut. Evanghelizări după evanghelizări fără roade, oameni nu numai că nu se pocăiesc, însă frăţietatea nici nu mai vine la biserică să susţină efortul liderilor ei.

Am încercat de toate să rectificăm situaţia în care ne aflăm: conferinţe, programe speciale, săptămâni de rugăciune, toate parcă cu nici un succes. Fraţii dau vina pe păstori, păstorii dau vina pe fraţi, fiecare arătându-se cu degetul. Am ajuns să repetăm istoria poporului Israel, a ne-credinţei, cuvintele proorocului Isaia rezonând şi pentru noi:

„Du-te şi spune poporului acestuia: Într-una veţi auzi şi nu veţi înţelege, într-una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!”

Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.”

(Isaia 6:9-10)

Am ajuns să punem deoparte cuvântul Domnului în favoarea ideilor noastre. Un frate păstor spunea odată: „dacă planul acesta nu v-a merge, v-om încerca altul până v-om găsi soluţia”. Vi se pare un principiu Dumnezeiesc să încerci până reuşeşti, sau este spiritul uman de a nu se lăsa învins? Biserica lui Cristos, şi subliniez faptul că Biserica este a lui Cristos, nu trăieşte în umbra unui lider care nu ştie ce să facă, încercând diferite programe până reuşeşte.

Multe din bisericile noastre trăiesc din reputaţia istorică aşa cum şi biserica din Efes ajunse-se să trăiască. În acest context Domnul spune bisericii:

„Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Astfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.”
(Apocalipsa 2:4-5)

Este Cuvântul lui Dumnezeu o realitate pentru noi? Este Cuvântul lui Dumnezeu viu şi lucrător, valabil şi zilelor noastre? Uitaţi-vă la biserica voastră şi lăsaţi ca Duhul Domnului să vă cerceteze inimile ca să puteţi recunoaşte stadiul în care vă aflaţi. Pocăinţa vine în urma unei treziri în care Duhul Domnului deschide ochi pocăinţei, ajungând la realizarea ne-vredniciei faţă de El. Oare stare în care ne află în zilele acestea, nu ar trebui să ne deschidă ochi la pocăinţă? Când chiar şi unii din liderii noştri au ajuns să dea semnale de alarmă la direcţia baptistă, care este reacţia noastră?

V-om merge înainte aşa cum au făcut evrei după prooroci păcii? Ce spunea Domnul poporului Israel prin gura profetului Ieremia?

"Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: "N-ascultaţi cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.

Ei spun celor ce Mă nesocotesc: "Domnul a zis: "Veţi avea pace;" şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: "Nu vi se va întâmpla nici un rău."
(Ieremia 23:16-17)

Pocăinţa este singura cale care ne v-a scoate din impasul Comăneşti. Atâta timp cât vom continua să fim orbiţi de mesajele păcii, inimile noastre vor rătăci împreună cu acei lideri care au decis să facă pasul compromisului, punând mâna providenţială deoparte în favoarea ajutorului statal, pentru că toţi fac aşa şi noi ar trebui să urmăm exemplu denominaţiilor mai mari care profită în urma acestui mare favor de ajutor din partea statului, duşmanul bisericii de-a lungul secolelor.

Pocăiţi-vă dragii mei ca Domnul să-şi întoarcă faţa spre noi. Nu aşteptaţi ca alţii să se pocăiască mai întâi, ci tu şi eu trebuie să ne întoarcem la Domnul astăzi, nu mâine, nu poimâine sau în rezoluţia gândurilor pentru anul ce ne sta în faţă. POCĂINŢA ESTE CALEA.

2. Abandonarea adunării sfinţilor

Mulţi au abandonat bisericile din diferite motive. Unii scârbiţi de cea ce se întâmplă în biserică au decis să plece. La mulţi nu le place scandalul, aşa că au preferat să plece. Datorită ne-înţelegerilor, oameni au plecat formând alte bisericuţe care au ajuns să rămână baptiste însă ne-recunoscute de cult. Un caz clasic pe care îl pot da din America este cazul Floridei, unde într-un oraş mai mare, dintr-o singură biserică baptistă românească au luat naştere „aproape” 5 bisericuţe.

În România spiritul scandalului a spart multe biserici, bisericuţe apărând ca ciupercile după ploaie. Aceste bisericuţe şi-au găsit păstori, însă nu şi-au găsit şi sponsorizările necesare existenţei. Clădirile pe care şi le-au construit nu pot fi menţinute, zeciuiala frăţietăţii nu este îndeajuns pentru plata păstorilor şi întreţinerea clădirilor, astfel că sa ajuns la idei străine Cuvântului, în dorinţa existenţei şi continuări realizării făcute. Indiferent de unde vin bani, noi acceptăm pentru „continuarea lucrării Sale” este lozinca.

Înstrâmtoraţi economic, la început fraţii noştri şi-au trimis păstorii în occident după fonduri. În ani 90’ turul Americii era la modă, unii păstori chiar mai necunoscuţi, ajungând să strângă chiar şi peste 14.000 USD. Unii dintre ei au fost cinstiţi purtând acasă rodul turului, ajutând biserica Domnului. Alţii şi-au păstrat ceva din venit pentru efortul pe care l-au făcut, vile şi maşini apărând în faţa caselor acestor păstori. UN fapt comic mi-a exemplificat starea materială a unui pastor baptist.

Într-un sat a fost invitat la evanghelizare un păstor mai mare care a venit cu maşina sa luxoasă. După el era şi păstorul de la sat cu Dacia Logan prăpădită, veche, portbagajul legat cu sârmă. Când au ajuns la biserică, păstorul mai mare îi spune celuilalt: „bă Ştefane.....noi păstori nu mai mergem cu maşini prăpădite că ne facem de râs....ia vezi să faci ceva şi să te văd şi pe tine cu o maşină mai bună că faci pe baptişti de râs...” Fratele păstor după câteva săptămâni începe să spună fraţilor din bisericile de la sate unde păstorea că pastorul mai mare i-a spus să-şi facă rost de o maşină mai bună că face baptismul de râs, şi fraţi ar trebui să ajute să cumpere această maşină.

Este comică întâmplarea dar adevărată, un fapt real cunoscut din ţară.

Turul Americii a mers pentru câţiva ani, până şi-au dat seama frăţietatea română din America că bani nu ajung unde trebuia să ajungă. Din turul pastoral a bisericilor româneşti s-a trecut la turul pastoral a bisericilor Americane. Şi aici sa ajuns la nişte sponsorizări care şi ele au murit. Fraţii ajunşi şi ei la impas economic, au invadat Europa pentru servici. Fonduri au mai continuat sa vină din Spania, Grecia, Italia şi restul ţărilor pe unde românii au ajuns. Şi încet lucru a mers până aceşti români sau decis să emigreze cu familiile lor, astfel că mulţi din bisericile baptiste a României şi-au găsit o permanenţă în ţările care le-au dat de lucru. Bani şi susţinerea bisericii pierzând şi pe aceşti susţinători financiari.

În sărăcie, fără membri, fără bani, bisericile au ajuns la impasuri economice serioase, puşi în situaţie de a închide porţile bisericuţelor pe care le-au construit. Ajunşi la acest impas, ajutorul statal devine o „binecuvântare”, salvarea bisericuţelor pe care ei însuşi cu sudoarea frunţi lor au construit. Totul începând de la abandonarea bisericii „mame”, în dorinţa de a sluji în pace fără certuri şi adversari. La ora actuală România este plină de bisericile baptiste, construite din dorinţe personale, fără ajutorul Domnului. De fapt, după era comunistă, avem mai multe biserici decât am avut înainte, cu mai puţini membri. Dacă se face un calcul matematic, cu uşurinţă se poate vedea imposibilitatea menţinerii bisericilor cu un număr aşa de redus.

Abandonaţi de Cristos, Capul bisericii Sale, am ajuns uşor la impasul economic în care nu numai baptişti se află dar întreaga lume. Ajungând să fim defavorizaţi şi de situaţia economică la care anul 2009 ne-a adus, am ajuns să căutăm refugiu la porţile care ni sau deschis. Fraţi fără serviciuri, tineret în căutare de lucru, păstori fără plată, a creat o situaţie de disperare care ne-a adus într-o situaţie de acceptare a oricărei soluţii. În acest context Comăneşti devine soluţie bisericilor care şi-au epuizat sursele economice, sau a bisericilor care se văd la un pas de epuizare economică.

Abandonarea bisericilor unde am cunoscut pe Cristos, lipsa călăuzirii Duhului Sfânt, a făcut ca oferta statului să fie unica sursă plauzibilă a treceri din impasul economic în care aceste biserici se află. Fără Cristos, de unii singuri, în confortul unei staţiuni am ajuns să alegem viitorul baptist.

3. Abandonarea doctrinelor

În scrisoarea deschisă a fratelui Paul Negruţ ni se trage atenţia părăsirii doctrinelor baptiste:

„Din punct de vedere doctrinar, hotararea Consiliului Uniunii incalca unul dintre principiile fundamentale ale credintei baptiste – separatia Bisericii de Stat - si introduce o invatatura si practica periculoasa care transforma Biserica intr-o anexa a Statului dupa modelul fuzionarii Bisericii cu Statul in vremea Imparatului Constantin cel Mare, model cunoscut in istorie sub denumirea de „cezaro-papism.”
(http://negrutpaul.wordpress.com/2009/12/30/scrisoare-deschisa-catre-bisericile-crestine-baptiste-din-romania/ )

Datorită lipsei de cunoştinţă a doctrinelor baptiste, mulţi nu se văd vinovaţi la această acuzare. Din potrivă la o argumentare intelectuală, primirea de fonduri din partea statului pare să fie o soluţie plauzibilă. Care doctrine am ajuns să le părăsim, este întrebarea care mulţi ar putea să o ridice. Fără să intru într-un studiu amănunţit aş putea menţiona cel puţin 4 doctrine:

A) abandonarea credinţei în autoritatea Capului Bisericii Isus Cristos. Dacă trăim prin credinţă, de ce faptele noastre denotă o încredinţare în ajutorul statal? Este Cristos Capul Bisericii şi toate problemele bisericii Sale devin problemele Sale? Ne-am făcut noi avocaţii bisericii Sale încercând să salvăm reputaţia Capului. Dacă El este mai mult decât Capul Bisericii, Creatorul tuturor lucrurilor, Cel care deţine toate bogăţiile cerului şi pământului, oare trebuie să intervină guvernul să-i salveze Biserica?


B) Separarea de stat şi Biserică este clară în învăţătura Domnului Isus Cristos când spune: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” O învăţătură clară a Domnului nostru Isus Cristos reconfirmată chiar şi de Mărturisirea de Credinţă a Cultului Creştin Baptist.
 

C) Abandonarea doctrinelor şi principiilor baptiste, care în istoria ei nu a acceptat niciodată intervenţia guvernamentală în rezolvarea crizelor economice. Străbunii noştri dacă ar putea vorbi ne-ar aduce aminte de zile grele ale istoriei când prigoana era povara lor ci nu sărăcia.
 

D) Abandonarea doctrinelor baptiste referitor la Biserică. Biserica lui Cristos este reprezentanţa uniunii robilor lui Cristos, ci nu a unei clădiri. Clădirea ajunge să fie povara robilor lui Cristos datorită investiţie pe care am făcut-o şi pe care nu o putem susţine. În istoria baptistă noi nu am avut niciodată preocupaţia materială, ştiind că totul este a lui Dumnezeu, şi venirea Sa preocupând minţile noastre mai mult decât menţinerea şi reparaţia unei clădiri pe care am construit-o.

Învăţăturile baptiste au fost abandonate la Comăneşti. Cea ce am ştiut, cea ce ne-a fost lăsat, bogăţia învăţăturilor şi principiilor baptiste abandonate la altarul statului, întinzând mâna Cezarului să ne dea ce ne-ar aparţine după calculele noastre. Dacă totul aparţine Domnului, de ce întindem mâna duşmanului Cristosului crucificat de reprezentanţa guvernamentală a Cezarului?

4. Furtul visteriei casei Sale

Natura umană ne face hoţi. Situaţia economică a bisericilor şi în mod deosebit a lipsei de salarii a păstorilor se datorează hoţiei noastre. Iată ce spune Domnul prin proorocul Maleahi:

„Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?" Dar voi întrebaţi: "Cu ce Te-am înşelat?" Cu zeciuielile şi darurile de mâncare.

Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!

Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.

(Maleahi 3:8-10)

Vizita din ţară pe care am făcut-o în vară mi-a revelat acest adevăr, începând cu familia mea. O rudenia mi-a făcut observaţia că ea nu a fost învăţată să dea zeciuială niciodată de părinţii ei sau în predică la biserică. Am ajuns să cunosc familii care li sa părut o povară extrem de grea să dea zeciuiala la biserică. Bisericile sunt lipseşte de învăţătura zeciuieli, şi hoţiile liderilor ei îi blochează pe mulţi să contempleze datul zeciuieli pe mâna unor hoţi.

Într-un calcul matematic, zece familii ar trebui să fie în stare să susţină un păstor, fiecare dându-şi zeciuiala. În America numai 4% îşi dau zeciuiala, şi Dumnezeu a ajuns să facă minuni cu aceste fonduri, chiar şi România bucurându-se de bunăvoinţa credincioşilor Americii. NU pot enumera cazurile în care familii au refuzat să dea zeciuiala datorită ne-încrederii în liderii lor. Păstori cu vile şi maşini mai bune ca a enoriaşilor cerşind să li se dea mai mult.

Furtul visteriei Domnului ne-a adus la Comăneşti ca să acceptăm bani statului, să ne salveze proiectele şi bisericile pe care ni le-am construit singuri fără Dumnezeu.

5. Angajarea păstorilor „cu plată”

O mare greşeală am săvârşit-o imediat după revoluţie, când am crezut că libertatea acumulată necesită o evanghelizare imediată a maselor, ca şi cum venirea Domnului era eminentă având la dispoziţie numai câteva luni şi sfârşitul ar fi avut loc. Imediat după revoluţie o serie de fraţi au invadat seminarele şi institutele deschise în dorinţa de a misiona. Această dorinţă a fost privită cu bucurie de biserică, fiind conştienţi de lipsa pastorală de care România ducea lipsă.

Dorinţa de a educa câţi mai mulţi lucrători ne-a făcut să uşurăm metoda intrării în aceste institute, ajungând să promovăm oameni fără chemare, persoane care rămăseseră fără servici s-au gândit că pot pastora, fondurile de plată pastorală în multe regiuni fiind susţinută din afară. După 20 de ani ne-am trezit cu o pătură pastorală care au ajuns să ne distrugă bisericile, ei să fie cei care să schimbe continuitatea doctrinelor baptiste. În planul original aceşti păstori trebuiau să fie nişte soli a lui Dumnezeu aşa cum ne este scris pe paginile Scripturi:

„Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.”
(Maleahi 2:7)

Aceşti soli au devenit nişte reprezentanţi a intereselor personale, călătorind prin ţară fiindu-mi frică cine mă va contacta pentru un suport financiar, care pastor îmi va cere bani. Aceşti pastori fără chemare ajung să fie reprezentanţa veche a preoţilor Israelului de care Dumnezeu vorbeşte:

„Eu n-am trimis pe prorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuşi au prorocit.”
(Ieremia 32:21)

Am vrut să fie bine să ajutăm lucrarea, am încurajat pe câţi mai mulţi la slujire, uitând că chemarea vine din partea Domnului ci nu din încurajările noastre. Cristos ne-a avertizat de păstorii cu plată care v-or abandona biserica când lupii vin să fure oile. Aceşti păstori au decis să abandoneze practicile baptiste pentru salvarea clubului social baptist. Comăneşti este rezultatul păstorilor cu plată de care Cristos ne avertiza.

Concluzii

Cea ce s-a întâmplat la Comăneşti este rezultatul culminării unei situaţii precare începută cu câţiva ani în urmă când divergenţele doctrinare şi ideologice au început să-şi spună cuvântul. Pe când ideea bivocaţională a fost introdusă de mult în ţară, tot mai mulţi pastori refuză ideea şi exemplu Pauin de autosuficienţă, prin care păstorul nu depinde financiar de adunarea sfinţilor. Am participat la o serie de discuţii pastorale şi laice pe această tema, majoritatea refuzând ideea ca păstorul trebuie să fie un angajat statal sau privat, pentru că este imposibil să împarţi responsabilitatea pastorală cu alte activităţi.

Păstorii refuză să-şi caute de lucru, bisericile refuză să plătească, în mare parte din cauza unei lipse financiare, Comăneşti devenind o soluţie acceptabilă şi logică. Liderii noştri ne-au abandonat în favoarea unei soluţii logice, abandonând pe Cristos în favoarea apărării intereselor bisericeşti. Vina nu este a acestor păstori, cu toate că ei vor da răspuns în faţa Domnului, vina este a noastră care am abandonat pe Cristos, iar acum când suntem în vremuri de încercare, am apelat la ajutorul statului, împotriva oricărei doctrine şi învăţături pe care înaintaşii noştri le-au lăsat să le putem continua.

Baptismul român este tot mai aproape de o rupere. Americani sau rupt in 23 de denominaţii baptiste. Englezii au fost în două partide de la începutul istoric. Noi nu ştim unde v-om ajunge, însă atâta timp cât noi nu ne întoarcem la căile străbunilor noştri, la aplicarea Evangheliei aşa cum a fost lăsată de Cristos, atâta timp cât Cristos este lăsat la uşa bisericii să bată, bisericile baptiste româneşti se vor pierde în amorţeala lumii de care suntem înconjuraţi.

Liderii ne-au abandonat, tu cu cine rămâi?

Coram Deo! Shalom!

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate