Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 NOSTRA AETATE
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Discutii Forum
Istorie
Pastorala
Proiectul Betania
Stiri
Posta Redactiei

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

Biserica lui Cristos este vie!

de Caius Obeada

 

 

Octavian C. Obeada, Presedintele Misiunii Vox Dei

Iată-ne ajunşi în anul 2007. Ca în fiecare început de an, prima zi este caracterizată de monotonia şi oboseala de după noaptea de revelion pentru unii, iar pentru alţii, după o noapte de somn, se trezesc că nu au unde să meargă sau ce să facă datorită sărbătorii primei zile a anului. În ce mă priveşte, scriu aceste rânduri după o noapte de lucru, având posibilitatea la un timp de reflecţie, conducând maşina cele 25 de mile (37.5 Km) până acasă.

 

M-am gândit mult şi am rugat pe Domnul să-mi dea o inspiraţie în primul mesaj pe care am să-l scriu pe anul 2007. Mesajul primit este în legătură cu Biserica lui Cristos, cu necesitatea înţelegerii unor lucruri de bază care ar ajuta pe mai mulţi în înţelegerea şi priceperea Bisericii lui Cristos pe pământ. În acest scurt mesaj am să tratez câteva subiecte neclare multora cum ar fi:

 

bullet

Ce este şi cine este Biserica Domnului?

bullet

Care este rolul Bisericii?

bullet

Care este rolul aleşilor lui Dumnezeu în Biserica Sa?

bullet

Care este rolul lui Cristos?

bullet

Care este rolul Duhului Sfânt?

bullet

Care este rolul lui Dumnezeu?

 

Ce este şi cine este Biserica Domnului?

 

În general, Biserica este înţeleasă a fi adunarea sfinţilor lui Dumnezeu. Este o întrunire publică a aleşilor lui Dumnezeu prin care o părtăşie reciprocă are loc, în care Cristos este lăudat şi cinstit. În Matei Domnul Isus spune:

 

„Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Mau, sunt şi Eu în mijlocul lor”

Matei 18:20

 

Prezenţa lui Cristos este asigurată prin întrunirea a cel puţin doi aleşi ai lui Dumnezeu. Şi totuşi, mulţi nu reuşesc să vadă adunarea a două persoane în numele lui Cristos ca o întrunire oficială cu Creatorul şi Fondatorul Bisericii. Mulţi când fac referinţă la Biserică se referă la structura sau construcţia care poartă numele de Biserică. Datorită unei construcţii materiale, a unei săli, sau camere de închinăciune, primesc o senzaţie de responsabilitate a unui edificiu care le-ar aparţine.

 

Familiile şi indivizii care au contribuit financiar sau care au ajutat efectiv cu mâinile lor la construirea sau repararea unei săli de închinăciune, se simt responsabili de menţinerea lucrărilor sudorii frunţii lor. Astfel că involuntar se fac patroni şi responsabili peste ceea ce de fapt este doar o facilitare a unei întruniri publice cu Cristos. Acest simţământ de responsabilitate asumat de unii membri, o responsabilitate care nu a fost dată sau câştigată din partea lui Cristos, a dus de multe ori la probleme interne, unele adunări chiar ajungând să se rupă.

 

Biserica lui Cristos este o adunare spirituală la care prezenţa a cel puţin doi sfinţi ai lui Dumnezeu este necesară ca Cristos să fie prezent. Ea nu este reprezentanţa unor ziduri, sau a unei adrese la care se întrunesc nişte persoane. Când vorbim de Biserica lui Cristos ne referim la adunarea sfinţilor şi nu la o construcţie, la părtăşia sfântă prin prezenţa lui Cristos şi a cel puţin doi aleşi ai lui Dumnezeu.

 

Care este rolul Bisericii?

 

Mulţi au propus o serie de roluri pe care Biserica ar trebuie să le împlinească. În funcţie de înţelegerea pe care o au unii despre Biserică, s-a ajuns să se facă o listă de responsabilităţi pe care nici Cristos nu le-a prevăzut. Majoritatea Bisericilor în America fiind înregistrare ca organizaţii non-profit, prin legile americane trebuie să se menţioneze şi scopul Bisericii? De ce a fost necesară înfiinţarea Bisericii şi pentru care motiv, trebuiesc menţionate în actele de înscriere.

 

Datorită acestei necesităţi de legalitate americană, mulţi s-au pus şi au făcut liste care să explice scopul Bisericii, demonstrând o necesitate în societate a unei organizaţii care perpetuează nişte învăţături sau idealuri care nu s-ar menţine fără intervenţia unei astfel de organizaţii. În funcţie de statul unde înregistrezi formarea unei Bisericii, un număr minim de membri fondatori este necesar. Astfel, pe listele de înregistrare a Bisericilor este menţionat predicarea Evangheliei, organizarea de activităţi misionare, înfiinţarea de şcoli elementare, licee, universităţi, cămine de bătrâni, etc. ...

 

Isus Cristos vorbeşte despre învăţarea tuturor naţiunilor, de a face ucenici din toate naţiunile, ceea ce dă o responsabilitate fundamentală Bisericii. Biserica, prin adunarea aleşilor lui Dumnezeu este vehiculul prin care Evanghelia este vestită. Cristos se foloseşte de adunarea sfinţilor în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu. Rolul principal a Bisericii este predicare Evangheliei, a învăţăturii Sfintelor Scripturi. În Fapte 2:47 găsim scris:

 

„Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi”

 

Biserica este o reprezentanţă a Dumnezeirii pe pământ. Adunarea sfinţilor reprezintă o părtăşie a Creatorului cu creaţia Sa. Adunarea Sfinţilor este vehiculul prin care o adorare şi o slăvire a Dumnezeului creaţiei este manifestată public ca o mărturie prezentă a veşniciei în mijlocul umanităţii.

 

Biserica, prin aleşii Domnului, lucrează împreună nu numai în vestirea mesajului de mântuire şi a adoraţiei continue a Dumnezeirii, dar şi a perpetuării credinţei din generaţie în generaţie. Biserica Domnului este vie şi activă datorită perpetuării mesajului, a prezenţei continue a părtăşiei cu Dumnezeu şi a creşterii continue ca un organism viu şi prezent în mijlocul unei societăţi degenerate, într-o societate lipsită de Dumnezeu. Actul disciplinei din cadrul bisericii, de care vorbeşte Isus în Matei 18, este modul în care unitatea şi păstrarea Bisericii în părtăşie continue cu Dumnezeu este menţinută; sfinţenia aleşilor lui Dumnezeu asigurând această părtăşie continuă.

 

Nu am sa fac un studiu special în privinţa rolului Bisericii, însă printre scopurile principale a existenţei Bisericii sunt cele trei puncte enumerate mai sus. Printre lucrurile care ar putea fi menţionate şi care nu ar aparţine ca responsabilitate de Biserică, se pot enumera următoarele:

 

Biserica nu are ca scop asigurarea unei părtăşii personale cu Dumnezeu. Venirea la biserica nu asigură o părtăşie personala cu Dumnezeu.

 

Biserica nu este responsabilă de creşterea spirituală a aleşilor lui Dumnezeu. Fiecare copil al lui Dumnezeu este la un nivel de creştere sau maturizare, în funcţie de părtăşia personală cu Dumnezeu şi a prezenţei Duhului Sfânt. Biserica încurajează părtăşia în vederea creşterii spirituale, însă nu o poate crea ori implementa.

 

Pierderea de membrii sau căderea de la „credinţă” nu este responsabilitatea Bisericii. Mulţi au judecat şi criticat Biserica Domnului pentru eşecurile personale sau căderea altora de la credinţă.

 

Biserica nu este responsabilă de relaţiile între membrii săi. Ruperi de biserică, certuri şi scandaluri au fost puse ca responsabilitate pe umerii Bisericii, ca şi cum Biserica ar fi responsabilă de păcătoşenia multora care s-au asociat cu aleşii Domnului, dar care în realitate nu au gustat şi nu au fost cunoscuţi de Dumnezeu niciodată.

 

Cunoaşterea rolului şi a responsabilităţii Bisericii ca adunare ar ajuta pe mulţi în înţelegerea şi respectarea lucrării şi misiunii la care a fost chemată.

 

Care este rolul aleşilor lui Dumnezeu în biserica Sa?

 

Ca să fii un membru a Bisericii, a adunării aleşilor lui Dumnezeu, trebuie să fii născut din nou, născut din Dumnezeu. Mulţi din cadrul Bisericii lui Dumnezeu sunt nişte copii, nişte prefăcuţi sau actori care ajung să se prefacă sau să imite ceea ce un copil al lui Dumnezeu trebuie să fie. Lipsiţi de prezenţa Duhului Sfânt, aceşti oameni dau pe faţă falsitatea şi necunoaşterea Celui care a Creat totul.

 

Aceşti oameni sunt cei care cred că pot face orice pentru Domnul. Aceşti oameni sunt cei care sunt falimentari în „misiunile” începute în numele Domnului, folosind şi epuizând resursele Adunării sfinţilor. În Evanghelia după Ioan, Isus spune:

 

„Fără mine nu puteţi face nimic”

(Ioan 15:5)

 

Fiecare copil a lui Dumnezeu în urma naşterii din nou prin Duhul Sfânt, primeşte nişte daruri spirituale spre zidirea altora, spre zidirea adunării lui Cristos. Fiecare ales al lui Dumnezeu este o parte importantă a acestui corp viu care se numeşte adunarea sfinţilor, fiecare dintre aleşii Domnului având o contribuţie specială Bisericii Sale. Datorită acestor daruri speciale şi a chemării speciale la lucrare pe care fiecare copil al lui Dumnezeu o primeşte, nimeni din adevăraţii copii a lui Dumnezeu nu decide de unul singur ce vrea să facă, sau când şi cum ar contribuii lucrării Sale.

 

Fiecare membru într-o lucrare a perfecţiunii este responsabil personal de lucrarea la care a fost chemat. Resurse, pregătiri şi ajutor pentru împlinirea voii lui Dumnezeu şi a lucrării la care a fost chemat este responsabilitatea Duhului Sfânt, şi nu a celui care a fost chemat. Printre darurile spirituale date aleşilor Săi spre edificarea Bisericii sunt enumerate, darul profeţiei, învăţături, păstoriri, a evanghelizări, etc. Persoanele care primesc aceste daruri şi multe altele, au o sarcină specifică care îi face responsabili în faţa lui Dumnezeu pentru strădania şi lucrarea lor.

 

Din păcate, mulţi muritori de rând care nu au chemarea Domnului, s-au strecurat printre aleşii Domnului impunându-se şi ocupând funcţii şi responsabilităţi care nu le-au fost date niciodată de Domnul şi Creatorul tuturor lucrurilor. Aceşti prefăcuţi, şi impostori ajung să facă lucrarea Diavolului, stricând şi epuizând resursele şi economiile Bisericii sale. Într-o luptă continuă a diavolului de a stopa eficacitatea adunării lui Dumnezeu, bisericii sunt rupte, închise, bolnave, nu reuşesc să se bucure de prezenţa slavei lui Dumnezeu, sunt orbite de o slavă deşartă a unei Biserici care reuşeşte să producă un spectacol şi o prezentare care ar aduce laudă Domnului.

 

Lipsa lui Dumnezeu din mijlocul adunării sfinţilor produce un sunet şi o atmosferă a stării păcătoase, a unei unirii cu laudă şi prezenţă a anticristului, a ceea ce a furat şi fură lauda Celui care a murit pentru Biserica Sa.

 

Dumnezeu este un Dumnezeu al ordini şi al perfecţiunii, aşa că şi Biserica lui Cristos trebuie sa fie o Biserică a ordinii şi a perfecţiuni lui Dumnezeu pe pământ. Fiecare dar şi fiecare oficiu aduce o responsabilitate care este dată anumitor oameni nu în baza unui voluntarism religios, ci a unei chemări specifice. Din această cauză Pavel explica faptul că nu putem fi toţi ochi sau urechi în trupul lui Cristos.

 

În loc să fie imitatori de Dumnezeu, unii ajung să imite pe alţii, crezând că fac voia lui Dumnezeu. Astfel că în biserică avem certuri, avem o goană după locurile care ar părea să fie mai importante, fiecare părinte dorind ca fiul său să fie un pastor, presbiter sau diacon, uitând de faptul că chemarea şi alegerea vine de la Dumnezeu şi nu din chemarea părintelui, sau buna voinţă a unora.

 

O şcoală teologică nu te face pastor atâta timp cât Dumnezeu nu te cheamă la acest oficiu. O biserică nu poate alege un pastor atâta timp cât Duhul Sfânt nu pune deoparte acest om pentru lucrare. Nu aparenţa califică, nu diplomele califică, ci chemarea şi alegerea lui Dumnezeu din veşnicii. Pavel scrie in Romani 12:7-8

 

„Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, să o facă cu bucurie.”

 

Rolul fiecărui membru în Biserica lui Cristos este bine determinat din veşnicii, astfel încât lucrarea Sa să fie desăvârşită şi perfectă în toate aspectele, producând roade şi binecuvântare.

 

Care este rolul lui Cristos?

 

Una din cele mai mari confuzii în care trăieşte Biserica Domnului este referitor la activitatea şi responsabilitatea prezentă a lui Cristos în Biserica Sa. Citind ultimele cuvinte ale lui Isus din fiecare Evanghelie, s-ar putea crea o confuzie prin care omul îl vede pe Cristos sus în cer la dreapta Tatălui, responsabilitatea Bisericii fiind lăsată ucenicilor cu ajutorul Duhului Sfânt.

 

În Evanghelia după Matei ultimele cuvinte ale Domnului Isus sunt:

 

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată ca Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Matei 29:19-20

 

În Evanghelia după Marcu ultimele cuvinte ale lui Isus au fost:

 

„Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit: dar cine nu va crede, va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma;îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.”

Marcu 16:16-18

 

În Evanghelia după Luca ultimele cuvinte sunt:

 

„Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

Luca 24:48-49

 

În Evanghelia după Ioan găsim scris;

 

Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!”

Ioan 21:22

 

Dacă am rămâne cu citirea numai la mesajul Evangheliilor, s-ar părea că Biserica a fost lăsată pe umerii apostolilor. Biserica Catolică merge mai departe crezând că apostolul Petru a primit cheile împărăţiei lui Dumnezeu, Biserica fiind responsabilă de soarta muritorilor, având puterea să decidă soarta fiecăruia. Biserica Ortodoxa ne aduce înţelegerea că mântuirea vine prin Biserică şi în afara Bisericii Ortodoxe nu este mântuire.

 

Unii baptişti ne învaţă că botezul este unul din cei mai importanţi paşi în primirea mântuirii. Fraţii penticostali vin să ne spună că vorbirea în limbi este semnul botezului Duhului Sfânt. O serie de idei şi înţelegeri care cumva ne-ar ajuta pe calea mântuirii, responsabilităţi speciale rămânând pe umerii bisericii. Şi totuşi, continuând citirea Noului Testament ajungem să vedem implicarea personală a lui Cristos în lucrările ei.

 

Mesajul Noului Testament atestă faptul că Cristos este Ziditorul divin al Bisericii Sale, o implicaţie prezentă, de zi cu zi. În Fapte 2:39 găsim scris:

 

„Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru”

 

Cristos adaugă la numărul celor mântuiţi:

 

„Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi”

Fapte 2:47

 

În Fapte găsim o instanţă când Isus îi spune lui Pavel printr-o vedenie:

 

„Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme: ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate”

Fapte 18:9-10

 

Isus este implicat direct în lucrarea la care Pavel a fost chemat, primind instrucţiuni precise pe care trebuia să le urmeze. Nu este o greşeală mai mare decât aceea de a crede că Isus a lăsat nişte idei şi sfaturi generale pe care urmaşii Săi să le urmeze, cât mai bine, sperând că Biserica va reuşi să supravieţuiască până la venirea Sa.

 

Dragii mei, Cristos nu a venit să moară pentru nişte ideii lăsate pe paginile Noului Testament. El a murit şi a înviat, conducând şi fiind implicat în activităţile zilnice a Bisericii Sale. Fără Cristos, Biserica Sa ar fi murit de mult timp. În fiecare zi, biserici fără Cristos îşi închid porţile în neputinţa de supravieţuire fără prezenţa şi implicarea prezentă a Cristosului în Biserica Sa.

 

Care este rolul Duhului Sfânt?

 

Rolul şi importanţa Duhului Sfânt în Biserica Sa sunt mai uşor recunoscute, având în vedere sumedenia de texte care atestă necesitatea Duhului în activităţile Bisericii. Conform Scripturilor, Hristos seamănă sămânţa Cuvântului în mod întâmplător prin gura aleşilor Săi, aşa că mulţi aud mesajul Evangheliei. Dar numai terenul bun, care este pregătit de Duhul Sfânt prin regenerare, primeşte Cuvântul aşa încât să aducă roadă de credinţă şi pocăinţă spre viaţă veşnică.

 

Aici putem vedea lucrarea Trinităţii, în care Cristos aduce mesajul, pe când Duhul Sfânt este Cel care pregăteşte terenul, fiind Cel care ajută nu numai în trezirea la viaţă în procesul naşterii din nou, dar şi la creşterea şi pregătirea lucrătorilor în Biserica Domnului. Duhul Sfânt implementează deciziile Cristosului în Biserica Sa, El fiind Cel care ajută cu o prezenţă permanentă pe fiecare ales a Domnului în lucrările la care sunt chemaţi de însăşi prezenţa Duhului.

 

Nu am sa explic prea mult lucrarea Duhului Sfânt, având în vedere că textele care arată lucrarea Sa în Biserica Domnului sunt aşa de multe şi de necontestat.

 

Care este rolul lui Dumnezeu?

 

Doresc să închei acest scurt mesaj prin asigurarea prezenţei unui Dumnezeu Atotcreator în lucrarea Bisericii. Naşterea Bisericii a fost în veşnicii pe masa Arhitectului Universului.

 

„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, pa care ni l-a dat în prea Iubitul Lui.”

Efeseni 1:4-6

 

Din veşnicii Dumnezeu a ales pe fiii Săi care să aducă laudă şi slavă cerului. De ce şi pentru ce nu ştim cu siguranţă, în afară de faptul că a făcut-o după buna plăcere a voii Sale. Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor, care prin mâna lui Cristos creează universul, şi prin suflarea Duhului îşi menţine lucrările Sale, în buna voinţă a dragostei Lui produce un organism viu care ajunge să fie Mireasa Domnului, o prezenţă permanentă în zilelor noastre a harului şi bunătăţii voii Sale.

 

Pacea lui Dumnezeu a fost lăsată copiilor Săi, o asigurare a puterii şi bunăvoinţei Sale pentru oferirea unei trăiri spre slava Sa. Pavel scrie la Filipeni:

 

„Nu vă îngrijoraţi de nimic;ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumire. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”

Filipeni 4:6-7

 

Dumnezeu este un Dumnezeu al prezentului, a unei binecuvântări continue, prin care autoritatea Cristosului în Biserica Sa este manifestată şi simţită. Împuternicirea Duhului Sfânt ajută la implementarea chemării la har a tuturor celor aleşi de Dumnezeu din veşnicii. O perfecţiune a Trinităţii care lucrează prin om, pentru om, spre slava cerului, spre slava Celui care a creat totul, a Dumnezeului Veşniciei prin prezenţa Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, AMIN!

 

 

Biserica Domnului este vie şi lucrătoare indiferent de ceea ce unii sau alţii ar comenta sau critica, orbiţi de eşecurile unor biserici false, sau a unor biserici care sunt puse la încercare. Comentariile unora care nu cunosc pe Dumnezeu referitor la lucrarea Sa, sunt comentariile unor morţi care nu reuşesc să vadă sau să înţeleagă lucrarea şi prezenţa Dumnezeirii pe pământ prin aleşii Săi şi a Bisericii Sale.

 

Coram Deo!

sus

horizontal rule

horizontal rule

Ce este nou?

CHAT Creştin!

 

FORUM

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate