Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 NOSTRA AETATE
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

Biserici pătate

 

 

 de Caius ben Obeada

 

În urmă cu câteva zile unchiul meu a descoperit o carte a istoriei Baptiste din România, în care autorul menționa pe străbunicul Haralambie, în câteva paragrafe. Bunicul nostru ne-a povestit în amănunt istoria înaintașului nostru, ca acum să ajungem să citim o istorie marginalizată de un autor care nu a ajuns să fie informat bine. Mulți au contestat și contestă ceea ce alții au scris ca un adevăr istoric, și totuși, cum s-a păstrat istoria curată a înaintașilor noștri fără interpretări și aberații?

 

Cum putem știi dacă istoria pe care ajungem să o cunoaștem este o istorie adevărată?

 

Unii dintre noi am ajuns să cunoaștem multe lucruri care nu se pot scrie fără să nu distrugem imagini frumoase care s-au creat, imagini a unor caractere extraordinare care ar fi făcut minuni în câmpul Evanghelic. Am putea scrie despre păstorul care se îndrăgostește de o soră din biserică, și care mai târziu să fie descoperit datorită unei scrisori de dragoste găsită în veceul bisericii? Sau am putea scrie despre marele păstor și viteaz al credinței care la bătrânețe și-a pierdut mințile?

 

Istoria baptistă a fost scrisă mai mult de dușmanii noștri, care ne-au făcut idolatri, niște eretici pierduți din biserica mamă. Și totuși, refuzați de istoria scrisă a dușmanilor noștri, am ajuns să continuăm lucrarea Evanghelică așa cum au făcut-o și apostolii la vremea lor.

 

În calitate de apologet și iubitor al istoriei înaintașilor noștri mă întreb cum am putea păstra istoria noastră fără aberațiile și invențiile unora care s-au lepădat de frații lor, care s-au vândut dușmanilor pentru un câștig personal? Cum se poate păstra istoria noastră în secolul 21, când avem așa de multe informații și o tehnologie care ne ajută să ne păstrăm istoria nu numai scrisă cu o pană, dar auzită și văzută.

 

Totuși, păstrarea imaginii unei biserici a ajuns să ne corupă inimile și intenția de apărare a adevărului. Am ajuns să schimbăm istoria, să dăm o aparență anumitor lucrări a lui Dumnezeu care, în realitate, nu au existat, ci au fost inerții a unei propulsații inițiată de înaintașii noștri. Cine își mai aduce aminte de cuvintele Domnului din Apocalipsa?

 

"Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: "Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: "Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.”

(Apocalipsa 3:1)

 

Trăim zile când bisericile sunt pe moarte, dacă nu au și murit. Evanghelizările nu ne mai ajută. Încercăm tot felul de programe, plătim cântăreți și formații să ne ajute sa umplem sala bisericii sau a căminului cultural.

 

Ce se întâmplă - că orice încercăm nu dă rezultate?

 

Sunt multe motive însă principalul motiv este lipsa prezenței lui Dumnezeu.

 

Este o tragedie să auzi cuvintele apostolului Ioan care scrie:

 

„Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”

(Apocalipsa 3:20)

 

Se poate ca Isus să bată la poarta bisericii în loc să fie înăuntru? Ne putem imagina ca la bisericile Baptiste Isus să bată la ușă, să ne ceară să-L lăsăm să intre? Scriptura, istoria, și însuși Cristos ne spune că DA. Nimic nu mai merge când Cristos nu este.    

 

Lipsa mărturiei adunării sfinților este un alt motiv important şi neglijat de mulți. O biserică nu poate trăi pe istoria lăsată de înaintașii noștri. Sunt biserici care au fost mari, cu cor și orchestre deosebite, cu programe duminicale pe care multi și le-ar dori, totuși, statisticile să arate o pierdere a membrilor, o scădere și răcire treptată a lucrării și prezenței lui Dumnezeu. Printr-o îndepărtare de la doctrinele care au fost busola înaintașilor noștri, multe biserici s-au rătăcit pe cale, rămânând doar niște locuri de odihnă temporare, unde sufletele vin și pleacă, bisericile rămânând niște locașuri istorice a înaintașilor noștri.

 

Aminteam de mărturia înaintașilor noștri ascunsă în spatele unei istorii fabricate, a unor păcătoșenii pe care nu vrem să le scoatem la iveală. De ce am crezut oare că sfinții care au cutremurat pământul și porțile dușmanului ajung la o bătrânețe umilitoare, cu minți pierdute, fiindu-ne rușine să vorbim de ei la prezent? Oare bolile din zilele noastre să fie deosebite de cele din trecut?

 

Oare voi fi și eu destinat la o bătrânețe fără minte, pierdut în istoria tinereţii, unde să se vorbească de mine la trecut şi nu în prezent? Ce mărturie lăsăm și ce viață trăim în prezența lui Cristos Domnul nostru?

 

Liderii pătați au ajuns să ne depărteze de căile Domnului. Nu am să uit ceea ce un păstor mi-a spus la o şedință de comitet: „încercăm acest program și dacă nu va merge vom încerca altceva, și altceva, până vom reuși.” Oare biserica lui Cristos este un teren de încercare, un laborator de cobai unde ne încercăm ideile?

 

În ani 1970 un grup de frați dintr-o biserică mai mare din țară sunt excluși datorită unor tendințe „penticostale”. Comitetul bisericii decide excluderea acestor credincioși pe motive de practică, mai puțin doctrinare. Un comitet în care unii au fost vânduți securității ajung să decidă viitorul fraților lor, distrugând unitatea adunării sfinților; mai târziu, când anii au șters din memoria multora ceea ce s-a întâmplat, unii din membri vânduți să ajungă niște eroi și viteji ai credinței, exemplu de copii ai Domnului.

 

În momentul când am ajuns să fim indulgenți cu păcatul, uitând de principiile de disciplină și curățire ale bisericii, de uscături și foc străin, devine imposibil păstrarea mărturiei și a unui foc curat. În istoria Scripturii găsim curvari, criminali, oameni care s-au luptat împotriva lui Dumnezeu și care totuși s-au pocăit și au fost folosiți spre slava Sa. Atâta timp cât facilităm păstrarea unei mărturii false, a unui trecut imaginar fără Cristos, biserica Domnului va rămâne pătată, cu un Cristos care bate la ușa Bisericii Sale.

 

Avem multe biserici pătate care au nevoie de sângele Domnului să le spele și să lase să intre pe Cristos ca Domn și Mântuitor. Bisericile Apocalipsei ne învață multe lucruri, totuși, încă suntem împiedicați să ne deschidem ochii datorită fricii confruntării cu realitatea. Am ajuns să ne complacem cu o stabilitate a lucrurilor indiferent de direcția în care am ajuns să o luăm. Să ne ajute Domnul să ne deschidem ochii și aceste biserici pătate să ajungă la o trezire și curățenie în care Cristos să-și facă voia.

 

Coram Deo! Shalom!    

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate